Strategia naţională din 12 februarie 2004

Notă *) Aprobată de Hotărârea Guvernului nr. 163/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 24 februarie 2004

Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 163/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale în domeniul

eficienţei energetice 2-79

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

H O T Ă R Â R E

privind aprobarea Strategiei naţionale în domeniul eficienţei energetice*)

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic

Se aprobă Strategia naţională în domeniul eficienţei energetice, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul economiei şi comerţului,

Dan Ioan Popescu

p. Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Bucureşti, 12 februarie 2004.

Nr. 163.

!image

*)Hotărârea Guvernului nr. 163/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 24 februarie 2004 şi este reprodusă şi în acest număr bis.

ANEXĂ")

STRATEGIA NAŢIONALĂ

în domeniul eficienţei energetice

!image

!image

*)Anexa este reprodusă în facsimil.

Figuri Capitolul 1

Figura 1.1.

Figura 1.2.

Figura 1.3.

Figura 1.4.

Figura 1.5.

Capitolul 5Figura 5.1.

Glosar

AIE ANCER ANPC ANRE ANRGN ANRM ANRSC APER ARCE ATL BM BOO BOOT BOR BOT

CE CET

CO2

co

CNR-CME CPT

CT DBO ECE EEC ENERO ESCO

F-BOOT FREE GEF HG INSSE IPCT IRE LDO MAE MAI

Consumul de energie în industrie Consumul de energie în sectorul rezidenţial Consumul de energie în sectorul terţiar Consumul de energie în transporturi

Gradul de utilizare a energiei termice în locuinţe (anul 2000)

Reducerea intensităţii energetice

Agenţia Internaţională pentru Energie

Asociaţia Naţională a Consumatorilor de Energie din România Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei

Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale

Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Serviciilor Comunale Asociaţia pentru Politici Energetice din România

Agenţia Română pentru Conservarea Energiei Acord pe Termen Lung

Banca Mondială

Build - Operate - Own

Build- Operate - Own - Transfer Build - Operate - Renewal Build- Operate - Transfer Comisia Europeană

Centrală electrică de termoficare Bioxid de carbon

Oxid de carbon

Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei Consum propriu tehnologic

Centrală termică

Design - Build - Operate Europa Centrală şi de Est

Comunitatea Economică Europeană

Centrul pentru Promovarea Energiei Curate şi Eficiente în România Energy Saving Company

Finance - Build - Operate - Own - Transfer Fondul Român de Eficienţă Energetică Global Environment Facility

Hotărâre de Guvern

Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice Institutul de Proiectări Construcţii Tipizate

Institutul Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie Leasing - Development - Operate

Ministerul Afacerilor Externe Ministerul Administraţiei şi Internelor

MAPAM MEC MENER MFP MTCT OECD OEN OER OPPSI PHARE

PIB PPA PPC

ppp

PT RASC RAT

RELANSIN ROT

S.A. SAVE SECI SINERGY SOCER SUA TECP THERMIE TPF

UE

u.m. USAID

Ministerul Agriculturii, Pădurilor Apelor şi Mediului Ministerul Economiei şi Comerţului

Programul de cercetare Mediu - Energie Ministerul Finanţelor Publice

Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului Organizaţia Economică pentru Cooperare şi Dezvoltare Observatorul Energetic Naţional

Oraşe - Energie din România

Oficiul pentru Privatizare şi Participaţiile Statului în Industrie

'Poland Hungary Assistance for Restructuring' Program de Asistenta Financiara a Uniunii Europene

Produs Intern Brut

'Power Purchasing Agreement' contract de achiziţie pe termen lung Paritatea puterii de cumpărare

Parteneriat public - privat Punct termic

Regia Autonomă de Servicii Comunale Regia Autonomă de Termoficare

Program de Relansare a Cercetării Ştiinţifice şi Tehnice Rehabilitate - Operate - Transfer

Societate pe acţiuni

Program al Uniunii Europene pentru promovarea eficientei energetice

Program al Uniunii Europene pentru cooperarea energetica internaţională Societatea pentru Energie din România

Statele Unite ale Americii

Thermal Energy Conservation Programme

Program de Cercatare al Uniunii Europene in domeniul Energiei Third Party Financing - Finanţarea prin terţi

Uniunea Europeană Unitate de măsură

Agentia Intemationala pentru Dezvoltare a SUA

Unităţi de măsură

GJ GW

GWh kWh MJ MW

MWel MWt PJ

TJ

Tep

Giga Joule Giga Wat Giga Wat oră kilowatoră Mega Joule Mega Wat

Mega Wat (capacitate electrică instalată) Mega Wat (capacitate termică instalată) Peta Joule

Terra Joule

tona echivalent petrol

Tabel de conversie

Ratele de schimb utilizate în cadrul studiului 1995 1 ECU = 2.629,51 lei

2003 1 Euro = 37.300,00 lei

Introducere

În primii ani ai perioadei de tranziţie, elaborarea şi implementarea politicii şi programelor de eficienţă energetică au avut un succes limitat. Pe fondul relansării activităţilor economice şi al accelerării negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, eficienţa energetică s-a transformat într-o componentă esenţială a politicii energetice naţionale.

Angajamentele internaţionale din domeniul schimbărilor climatice au consolidat importanţa acordată de către factorii de decizie şi de publicul larg eficienţei energetice.

Principalul scop al prezentei Strategii este identificarea posibilităţilor şi mijloacelor de creştere a eficienţei energetice pe întregul lanţ energetic, prin implementarea unor programe adecvate.

Fundamentarea obiectivelor Strategiei se realizează pe evaluarea potenţialului de creştere a eficienţei energetice, în diferite scenarii de dezvoltare economică şi energetică a României, până în anul 2015. De asemenea, prezenta Strategie stabileşte programele anuale de creştere a eficienţei energetice şi identifică posibilele surse de finanţare ale acestora.

Prognoza pentru anul 2003 a indicat o rată de creştere a Produsului Intern Brut de 4,8%, inferioară celei iniţiale de 5,2%, avută în vedere la fundamentarea scenariului de evoluţie a PIB în perioada 2003 - 2015. În aceste condiţii, ritmul mediu anual de creştere a PIB a fost modificat corespunzător, iar influenţele induse au fost luate în considerate la dimensionarea ţintelor de creştere a eficienţei energetice.

Capitolul 1Evoluţii şi tendinţe ale consumului de energie

Consumul anual de energie electrică pe cap de locuitor a fost în anul 2001 de 2.404 kWh/loc şi se estimează o creştere a acestuia la circa 4.150 kWh/loc în anul 2015. Deşi intensitatea energetică s-a redus în perioada 1989-2000, cu circa 40%, valorile înregistrate în prezent rămân relativ mari, în comparaţie cu ţările din UE. Acest fapt este determinat, în principal, de consumurile mari de energie din unele sectoare economice, precum şi de unele tehnologii şi echipamente cu performanţe reduse.

1.1 Evoluţia consumului de energie

România a traversat o perioadă de declin economic şi de reducere a consumului de energie, tipice procesului de tranziţie, determinate atât de reducerea activităţii economice, cât şi de restructurarea industriei.

În anul 2001, nivelul total de resurse energetice s-a situat la valoarea de 44.722 mii tep, din care producţia internă de resurse primare a reprezentat 64,9% iar importul de resurse necesare acoperirii consumului 28,6%.

Consumul intern brut de energie a fost de 37.971 mii tep. Combustibilii fosili (cărbune, gaze naturale şi petrol), deţin cota majoritară în acoperirea necesarului de resurse primare (85 %).

Consumul final de energie pentru anul 2001 a fost de 22.438 mii tep. Aproximativ 41,7% din consumul final de energie este atribuit industriei, în timp ce în sectorul rezidenţiala fost utilizat 32,1% din total. Ambele sectoare prezintă tendinţe descrescătoare, în raport cu anii anteriori. Transporturile şi sectorul terţiar intervin cu ponderi relativ apropiate în consumul de energie, în aceste sectoare înregistrându-se tendinţe crescătoare în perioada analizată (1999 - 2001). Această evoluţie este legată de creşterea volumului activităţilor economice în sectoarele respective. Agricultura deţine o cota mică din consumul final de energie.

Sursa: Institutul Naţional de Stat1st1că, Balanţa Energetică în anul 2001

a). Industria

Reducerea consumului energetic în industrie, în anii '90, a fost determinată, în principal, de

restructurarea industriei, care a implicat închiderea unor întreprinderi sau linii tehnologice neefici­ ente, precum şi intro­ ducerea de tehnologii performante în cadrul capacităţilor n01 de producţie.

Industria, cu un consum total de 9.351 mii tep în

Sursa: Institutul Naţional de Stat1sttcă, 2003

!image

!image

!image

Figura 1. 1. Consumul de energie in industrie

I

10% 23%

i [o--;

–talurgie □chimie si petrochimie □masini si echipamente □constructii □altele

L---· ·

2001, este cel mai mare consumator final de ener­ gie. Consumul final de energie din industrie este prezentat în tabelul 1.2. O pondere de 85,8% din consumul industrial este reprezentată de consumul de gaze naturale, electri­ citate şi produse petroliere aferent proceselor tehno­ logice (49,2% gaze natu­ rale, 19,1 % electricitate

şi 17,5% produse petroliere), restul 14,2% fiind reprezentat de consumul sub formă de energie termică, cărbune, alţi combustibili, resurse regenerabile şi deşeuri).

Principalele ramuri energointensive ale industriei sunt în continuare metalurgia, chimia şi industria materialelor de construcţii. Sectorul construcţiei de maşini prezintă un potenţial considerabil de economisire a energiei şi poate influenţa cererea viitoare de electricitate.

b). Sectorul rezidenţial

Sectorul rezidenţial cuprinde 8.110.407 locuinţe în 4.846.572 clădiri (conform datelor obţinute în urma recensământului populaţiei şi locuinţelor, din data de 18 martie 2002), din care în mediul urban sunt 1.141.687 clădiri (4.260.752 locuinţe).

Ca formă de proprietate, 97% din locuinţe se află în proprietate privată (7.867.453) şi 2,7% în proprietate de stat.

Dintre acestea, 53% sunt mai vechi de 40 ani, 37% au o vechime cuprinsă între 20 şi 40 ani, iar 10% sunt sub 20 ani vechime. Locuinţele singulare reprezintă în mod preponderent soluţia locativă pentru familiile din zonele rurale (91,5%), iar apartamentele în blocuri, pentru cele din zonele urbane (81,5%). Clădirile cu destinaţie birouri sunt incluse în sectorul terţiar.

Sectorul rezidenţial este al doilea mare sector, din punct de vedere al consumului energetic.

La nivelul anului 2001, consumul final de energie în sectorul casnic a fost

7.197 mii tep.

Evoluţia consumului de energie finală este prezentată în tabelul 1.3, iar structura acestuia în funcţie de destinaţie este prezentată în figura 1.2.

!image

!image

Figura 1.2. Consumul de energie in sectorul rezidential

25%

j O incalzire O apa calda mei::ajera O electricitate □prepararea hranei

Sursa: Institutul Naţional de Stat1st1că, 2003

c). Sectorul terţiar

Scăderea consumului to­ tal este atribuită redu­ cerii utilizării energiei termice din sistemele de alimentare centralizată şi a altor tipuri de com­ bustibili, în pofida creşterii consumului de gaze naturale.

Consumul de electricitate în sectorul rezidenţial se păstrează la un nivel relativ constant.

Sectorul terţiar cuprinde serviciile publice şi cele comerciale. Consumul final de electricitate

pentru acest sector acoperă consumul de energie termică în clă­ dirile publice şi în cele comerciale şi consumul de electricitate pentru

iluminat electrice.

Şl aparate

În anul 2001, consumul final de energie în sectorul terţiar a fost

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2003 1.280 mii tep, reprezen-

tând 5,7% din consumul final total.

În raport cu anul 2000, consumul final în sectorul terţiar a crescut cu 91%.

Din punct de vedere al consumului de resurse primare 31,1% reprezintă consumul de electricitate, 59,6% consumul de gaze naturale, 8,9% consumul de produse petroliere şi sub 0,4% consumul de cărbune (tabelul 1.4).

În raport cu modul de consum, circa 704 mii tep (55%) reprezintă consumul de energie

!image

!image

!image

!image

Figura 1.3. Consum ul de energie in sectorul tertiar

i

6%

18%

Oincalzire si apa calda Oconditionare

□iluminat

□tehnica de calcul

0 altele (inclu_s_iv_c_a_te_r_in-=-g'--) J

pentru încălzire şi prepararea apei calde, realizate în instalaţii utilizând gaze naturale, electricitate, petrol şi cărbune, 230 mii tep (18%) consumul pentru iluminat, 128 mii tep (10%), consumul pentru condiţionarea aerului şi

77 mii tep (6%) pentru alte utilizări (figura 1.3). Majoritatea clădirilor publice sunt conectate la sisteme de alimentare centralizată cu energie termică sau dispun de instalaţii proprii de producere a energiei termice, funcţionând în majoritatea cazurilor pe bază de gaze naturale.

d). Agricultura

Acest sector include agricultura propriu-zisă, zootehnia, silvicultura şi piscicultura. În prezent, consumul final de energie în acest sector nu este important, deşi, există un potenţial ridicat

de economisire a energiei. În anul 2001, consumul de energie al sectorului a fost de 286 mii tep, reprezentând cca. 1,3% din consumul final total de energie, iar proporţia sa este comparabilă cu aceea din statele membre ale Uniunii Europene. În

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2003 ultimii ani s-a înre-

gistrat o scădere a consumului de energie în agricultură, care poate fi explicată prin evoluţiile generale ale acestui sector în cadrul procesului de tranziţie.

e). Transporturi

În anul 2001, consumul final de energie în transporturi a fost de 3.975 mii tep, reprezentând

17,7% din consumul final de energie.

În raport cu anul 2000, consumul a crescut cu 14,2%. Structura acestui consum este prezentată în tabelul 1.6. şi figura 1.5.

Sursa: Institutul Naţional de Stat1st1că, 2003

Consumul de energie în transportul rutier are o pondere de circa 80 % din consumul total iar cel

!image

!image

!image

aferent transporturilor

Figura 1.4. Consumul de energie in transporturi

79%

!image

10%

transport rutier □transport cai ferate □transport aerian avigatie interna @transport conducte

feroviare, de circa 10%. Comparativ cu statele membre ale Uniunii Europene, deoarece nu­ mărul de vehicule pe cap de locuitor este mai mic, consumul de ener­ gie în transportul rutier este mai redus pentru că se utilizează mai intens transportul public. Ten­ dinţa de scădere înregis­

trată pe parcursul ultimilor ani a fost urmată de o majorare a consumul de energie, în principal din cauza relansării activităţilor economice şi creşterii volumului de mărfuri transportate.

În transporturile rutiere, a continuat modernizarea flotei de autovehicule prin utilizarea autovehiculelor cu motoare performante şi emisii poluante reduse de CO2 şi CO, extinderea utilizării combustibililor alternativi, în special pentru transporturile locale (autobuze, microbuze, taximetre), creşterea calităţii infrastructurii de transport rutier prin reabilitarea drumurilor europene şi naţionale şi extinderea utilizării tahografelor şi limitatoarelor de viteză la autovehicule.

Consolidarea creşterii economice, simultan cu dezvoltarea infrastructurii vor determina o creştere a consumului de purtători de energie in transportul rutier cât şi în cel feroviar.

f). Alimentarea centralizată cu energie termică

Numărul de clădiri conectate la sistemele de alimentare centralizată cu energie termică în

iama 2001-2002 a fost de 2.353.506, din care

2.330.012 în zonele urbane.

Marea parte a acestor sisteme include şi unităţile de producere a energiei tern1ice aflate în proprietatea autorită­ ţilor locale, altele asigurând distribuţia energiei termice produse de către alte societăţi, (este cazul societăţii Termoelectrica SA).

Sursa: Institutul Naţional de Stat1st1că, 2003 Diferenţa dintre can- titatea de energie

primară consumată şi cantitatea de energie transformată (tabelul 1.7), aceasta din urmă reprezentând 39,7% în 1999 şi respectiv 41,6% în 2000, reflectă gradul de imperfecţiune al conversiei resurselor primare în energie electrică şi termică şi scoate în evidenţă importanţa cogenerării în valorificarea

parţială a disponibilului de resurse energetice primare (diferenţele faţă de 100%, respectiv de 60,3%, în 1999 şi de 58,4%, în 2000). Dacă se ia în considerare faptul că, raportat la anul 1999, consumul total a scăzut cu 2,9% iar producţia totală cu 6,1%, se constată că o scădere a producţiei nu atrage după sine o scădere la fel de mare a consumului de resurse primare. Acest fapt este determinat de scăderea randamentelor, prin utilizarea capacităţilor de producţie la sarcini parţiale.

În mod asemănător, investigarea situaţiei din sectorul de producere a energiei în centralele

termice (tabelul 1.8), arată că aceste diferenţe, exprimate procentual din consumurile totale, au fost, în anul 1999, de 265 mii tep (13,6% din total) şi în anul 2000, de 255 mii tep (14,5% din total).

Raportat la 1999, consu­ mul total a scăzut cu 11,6% iar producţia to­

Sursa: Institutul Naţional de Stat1st1că, 2003 tală, cu 12,9%. Dife-

!image

!image

Figura 1.5 Gradul de utilizare a energiei termice în locuinte (anul 2000)

600000

500000 - ••

400000

300000

200000

100000

o

–F'URNJZARE

Bloc

Individual

(TJ/an)

TOTAL

Pierderi

renţa dintre consum şi producţie este mai mică decât în cazul cogenerării, ceea ce scoate în evidenţă şi faptul că sistemele de cogenerare au funcţionat în afara regimului optim (număr redus de ore de funcţionare).

Sursa: Institutul de Proiectări pentru Construcţii Tipizate, Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuinţei, 2003

Ministerul

Pe ansamblul clădirilor de locuit, eficienţa utilizării căldurii pentru încălzire, apă caldă şi prepararea hranei (figu­ ra 1.5), este de 43% din cantitatea de căldură furnizată de surse; pen­ tru municipiul Bucu­ reşti, aceasta este de 63%. Valorile indicilor de consum pentru asigu­ rarea confortului termic în spaţiile locuite, atestă caracterul puternic disi­ pativ al clădirilor exis­

tente, dar şi potenţialul ridicat al soluţiilor de modernizare energetică a clădirilor.

Din cauza problemelor legate de starea precară a unor sisteme de alimentare centralizată cu energie termică şi a lipsei contorizării la nivel de scară/bloc şi individual, în ultimul timp s-a înregistrat o creştere a numărului de consumatori care renunţă la serviciile sistemelor centralizate în favoarea sistemelor individuale de încălzire. Astfel, sunt oraşe în care mai mult de 50% din consumatori s-au deconectat, aceştia utilizând alte forme de încălzire. În unele cazuri, numărul consumatorilor deconectaţi depăşeşte 90%. Până în prezent, peste 65.000 de unităţi de încălzire individuală utilizând gaze naturale au fost deja instalate în zona de sud a României.

1.2 Intensitatea energetică

După cum se cunoaşte, intensitatea energetică a unei ţări este raportul dintre consumul total de energie şi produsul intern brut. În funcţie de consumul total luat în calcul se pot determina:

–intensitatea energetică primară, prin considerarea consumului total de resurse primare,

–intensitatea energetică finală, prin considerarea consumului total final,

–intensitatea electrică, prin considerarea consumului final de energie electrică.

România, stat aflat la sfârşitul perioadei de tranziţie şi caracterizat încă de o economie puternic energointensivă, este considerat ca având o intensitate energetică ridicată în comparaţie cu media înregistrată în Uniunea Europeană.

Afirmaţia este parţial corectă dacă se are în vedere modul de calcul al acestui indicator

(anexa 1).

Evoluţia comparativă a intensităţii energetice finale în România şi Uniunea Europeană, în perioada 1990-2000 şi luând ca referinţă anul 1995, este prezentată în tabelul 1.9.

Sursa:

Ed1t10ns,

..Energy Balances of Non-OECD Countnes 2000-2001, Internat10nal Energy Agency, 1999-2002 Paris, France,2002

Corectând Produsul Intern Brut cu paritatea puterii de cumpărare, valorile intensităţii energetice finale devin cele din tabelul 1.10.

Sursa: L'efficac1.te' e' nerge't1.que dans Ies pays d'Europe Centrale et Onentale, Etude pour le Mm1stere des Affaires

Etrangeres, Direction Generale de la Cooperation Internationale et du Developpement, Paris, France, 2002

În tabelul 1.11. este prezentată eficienţa utilizării energiei în România, descrisă de evoluţia intensităţii energetice primare şi finale în perioada 1989-2002, calculată cu ajutorul indicilor Produsului Intern Brut pentru anul de referinţă 1998.

Alegerea este justificată de faptul că, începând din anul 2002, indicii Produsului Intern Brut declaraţi de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice sunt calculaţi pentru anul de referinţă 1998.

Aceste valori vor fi luate în considerare pentru determinarea economiilor anuale de energie obţinute prin ameliorarea eficienţei energetice la consumatorii finali.

Sursa: Energy Balances of Non-OECD Countnes 2000-2001, Intemat10nal Energy Agency, 1999-2002 Ed1t10ns, Paris, France,2002

În raport cu informaţiile prezentate în tabelul 1.11. se poate aprecia că în perioada cuprinsă între anii 1989 şi 2002, intensitatea energiei finale s-a redus de la 1,33 tep/1000 USD98, la 0,853 tep/1000 USD98 (cu circa 36%), respectiv cu un ritm mediu anual de circa 3% (faţă de 0,6 % pe an în UE), dar cu variaţii mari (de la - 3,4 % la+ 9,5 %) între diferiţi ani ai perioadei analizate.

Această reducere este rezultatul restructurării economiei, dar şi al modificărilor în structura PIB, prin scăderea ponderii componentei energointensive (industria, cu scăderi de la 40,5%, în 1990, la 33,2%, în 1996 şi la 25,2%, în 2000) şi creşterea ponderii componentelor mai puţin energointensive (de exemplu, serviciile comerciale şi publice).

Din informaţiile prezentate anterior rezultă că valorile intensităţii energetice în România, raportate la valorile medii îmegistrate la nivelul Uniunii Europene sunt de circa 1,4 până la 7,3 ori mai mari, în funcţie metoda de calcul a Produsului Intern Brut şi de anul de referinţă ales.

Intensităţi energetice finale sectoriale

Valorile intensităţii energetice finale sectoriale în România şi Uniunea Europeană, în anul 2001, sunt prezentate în tabelul 1.12.

Intensitatea energetică finală sectorială a fost calculată folosind prima metodă de calcul şi cu

ajutorul indicilor Produsului Intern Brut pentru anul de referinţă 1995, urmând metodologia Băncii Mondiale şi folosind îmegistrările Agenţiei Internaţionale pentru Energie.

•---

Sursa:

..

Energy Balances of OECD Countnes 2000-2001, Intemat1onal Energy Agency, 1999-2002 Ed1t10ns, Pans,

France,2002

Compararea valorilor intensităţilor energetice finale sectoriale din tabelul 1.12. permite stabilirea corelărilor dintre acestea, astfel:

–pentru industrie, intensitatea energetică în industria din România este între 4,28 şi 8,73 ori mai mare decât cele ale ţărilor din Uniunea Europeană,

–pentru transporturi, raportul dintre intensităţile energetice din România şi cele ale ţărilor din Uniunea Europeană este cuprins între 2,31 şi 5,45,

–pentru agricultură, raportul dintre intensităţile energetice din România şi cele ale ţărilor din Uniunea Europeană este cuprins între 1,13 şi 9,00,

–pentru sectorul rezidenţial, raportul dintre intensităţile energetice din România şi cele ale ţărilor din Uniunea Europeană este cuprins între 6,58 şi 12,76,

–pentru sectorul terţiar, raportul dintre intensităţile energetice din România şi cele ale ţărilor din Uniunea Europeană este cuprins între 2,44 şi 9,75.

Valorile intensităţii energetice finale sectoriale în România şi Uniunea Europeană, în anul 2001 sunt prezentate în tabelul 1.13.

Intensitatea energetică finală sectorială a fost calculată folosind corectarea Produsului Intern

Brut, calculat cu ajutorul primei metode, cu paritatea puterii de cumpărare, pentru anul de referinţă 1995.

–C

Sursa: Energy Balances of OECD Countnes 2000-2001, Intemat10nal Energy Agency, 1999-2002 Editions, Pans, France,2002

Compararea valorilor intensităţilor energetice finale sectoriale din tabelul 1.13. permite stabilirea corelărilor dintre acestea astfel:

–pentru industrie, datele prezentate arată că intensitatea energetică în industria din România este între 0,76 şi 3,14 în raport cu cele ale ţărilor din Uniunea Europeană,

–pentru transporturi, raportul dintre intensităţile energetice din România şi cele ale ţărilor din Uniunea Europeană este cuprins între 0,62 şi 0,88,

–pentru agricultură, raportul dintre intensităţile energetice din România şi cele ale ţărilor din Uniunea Europeană este cuprins între O,18 şi 2,00,

–pentru sectorul rezidenţial raportul dintre intensităţile energetice din România şi cele ale ţărilor din Uniunea Europeană este cuprins între 1,29 şi 3,12,

–pentru sectorul terţiar, raportul dintre intensităţile energetice din România şi cele ale ţărilor din Uniunea Europeană este cuprins între 0,43 şi 2,25.

Concluziile care se conturează în urma analizei comparative a intensităţilor energetice finale pentru cele cinci sectoare economice din România şi statele membre ale Uniunii Europene sunt următoarele:

–în raport cu corelările identificate în cele două situaţii, valorile mari evidenţiate

demonstrează existenţa unui important potenţial economic de eficienţă energetică în industrie,

–pentru transporturi, compararea intensităţilor energetice finale calculate prin metoda preţurilor actualizate scot în evidenţă un potenţial economic relativ mare de eficienţă energetică, corectarea Produsului Intern Brut cu paritatea puterii de cumpărare conducând la corelări între intensităţi subunitare,

–deşi consumurile finale de energie rămân prea puţin însemnate în raport cu cele înregistrate în alte sectoare industriale, potenţialul economic de eficienţă energetică există şi poate fi valorificat,

–ca şi sectorul industrial, corelările dintre intensităţile energetice finale din sectorul rezidenţial demonstrează existenţa unui important potenţial de eficienţă energetică,

–sectorul terţiar începe să se dezvolte în ritm accelerat (deşi puţin important, consumul final de energie în anul 2001 s-a dublat în raport cu 2000) iar corelarea dintre intensităţile energetice finale demonstrează existenţa unui potenţialul economic de eficienţă energetică .

Concluzii

Consumul anual de energie primară pe cap de locuitor în România, la nivelul anului 2001, este de 2.404 kWh/locuitor şi se estimează că acesta va creşte odată cu relansarea economică şi îmbunătăt,irea standardului de viat,ă.

Analiza balanţei energetice pe anul 2001 scoate în evidenţă faptul că industria şi sectorul rezidenţial sunt principalele ramuri consumatoare de energie, în timp ce în transporturi şi sectorul terţiar se înregistrează creşteri semnificative comparativ cu anul 2000 (cu 14% în transporturi şi cu 91% în sectorul terţiar).

Consumul de resurse primare în sistemele de alimentare centralizată cu energie termică, deşi descrescător, este cu circa 13% mai mare decât consumul final de resurse primare înregistrat în industrie.

În acest context, sectoarele considerate relevante sunt industria, sectorul rezidenţial, transporturile, sectorul terţiar şi alimentarea centralizată cu energie termică.

România, stat aflat la sfârşitul perioadei de tranziţie şi caracterizat de o economie puternic energointensivă mai ales înainte de anul 1989, este considerat ca având o intensitate energetică ridicată în comparaţie cu media înregistrată în Uniunea Europeană.

Intensitatea energetică finală a fost determinată prin conversia Produsului Intern Brut în dolari SUA, calculat pentru fiecare an la preţurile şi ratele de schimb corespunzătoare anului 1995 şi corectarea acestuia cu paritatea puterii de cumpărare. În raport cu media în Uniunea Europeană, în România, intensitatea energetică finală este de 1,4 ori mai mare.

La nivelul sectoarelor cu contribuţii importante în compunerea consumului total final de energie, compararea valorilor intensităţilor energetice finale din România cu cele înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene a pus în evidenţă corelări cuprinse între 0,76 şi 3,14 pentru

industrie, între 0,62 şi 0,88, pentru transporturi, între 1,29 şi 3,12, pentru sectorul rezidenţial şi între 0,43 şi 2,25, pentru sectorul terţiar.

În consecinţă, se poate aprecia că economia naţională se caracterizează prin valori relativ ridicate ale intensităţii energetice primare, comparativ cu media în Uniunea Europeană. Compararea intensităţilor energetice finale a pus în evidenţă o relativă apropiere între valori.

Disproporţia semnificativă dintre intensităţile energetice primară şi finală în România a justificat, pe lângă investigarea modului în care sunt folosite resursele primare în sectoarele economice anterior menţionate şi analiza sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică.

Capitolul 2Potenţialul economic de eficienţă energetică în România

2.1.Economia de energie

Economia de energie este cea mai ieftină resursă de energie, uşor de obţinut şi nepoluantă, comparativ cu resursele de combustibili fosili sau resursele regenerabile de energie.

La nivel naţional, valoarea medie a potenţialul de economisire a energiei (determinată ca medie ponderată a potenţialelor de economisire din sectoare economice precum industria, transporturile, sectorul rezidenţial, alimentarea centralizată etc.) este în prezent estimată, ca fiind de circa 30-40%. Dezvoltarea economică nu se poate realiza pe baze durabile, fără creşterea eficienţei energetice. Astfel, se va asigura decuplarea majorării consumului de resurse energetice de creşterea economică.

Guvernul are un rol esenţial şi legitim în implementarea unei politici energetice, orientate

spre economia de energie şi în crearea cadrului legislativ pentru dezvoltarea pieţei energiei.

Sectorul energetic are următoarele particularităţi:

–exploatează o infrastructură strategică în cadrul economiei naţionale;

–susţine dezvoltarea economiei naţionale şi depinde de evoluţia populaţiei;

–asigură necesarul de energie pentru acoperirea consumului, direct determinat de dezvoltarea economică şi tehnologică, de eficienţa pe întregul lanţ energetic, de nivelul de trai şi de cerinţele de protecţie a mediului;

–dezvoltarea sectorului este, de asemenea, condiţionată de generarea capitalului în economie şi de capacitatea de susţinere a investiţiilor;

–la nivel macroeconomic, consumul de energie se corelează direct cu PIB şi cu energointensivitatea, pe întregul ansamblu al economiei naţionale.

Toate ţările dezvoltate înregistrează în prezent creşteri ale consumului de energie primară cu ritmuri mai mici decât cele ale creşterii economice, ceea ce demonstrează o continuă reducere a intensităţii energetice. Prin reducerea consumurilor de energie se realizează creşterea eficienţei economice, o mai bună protecţie a mediului, reducerea consumului şi importului de resurse energetice.

2.2.Eficienţa energetică în perioada 1999-2001

Ritmul mediu anual de creştere economică a fost de 3,5%, fiind dublu faţă de cel al creşterii consumului total de resurse de energie primară (1,8%). Asigurarea necesarului s-a făcut în proporţie de 21,5% pe cărbune, 28,5% ţiţei şi produse petroliere, 35% gaze naturale, 3,1% energie hidroelectrică, 3,5% energie nucleară, 4,8% resurse energetice secundare şi 3,5% resurse energetice regenerabile şi alţi combustibili.

Eficienţa energetică în România este scăzută în comparaţie cu ţările din UE. Aceasta este cauzată atât de unele randamente mai scăzute la transformarea, transportul şi utilizarea purtătorilor de energie, cât, mai ales, de structura economiei naţionale, în care ponderea ramurilor şi produselor energointensive, caracterizate de consumuri energetice mari şi cu valoare adăugată mică rămâne încă ridicată. În perioada 1999-2001 eficienţa energetică a crescut cu circa I% pe an, determinată atât de încetarea activităţii unor unităţi economice neeficiente, cât şi de apariţia unor agenţi economici, care utilizează energia în mod eficient.

Independenţa energetică a scăzut de la 72% în 1999, la 67% în 2001, pe fondul creşterii importurilor de ţiţei şi produse petroliere pentru consumul intern.

Hidrocarburile acoperă 63,5% din consumul de energie primară în România.

Din consumul total de ţiţei, importurile reprezintă circa 47,8%. O parte importantă din producţia indigenă de ţiţei este exportată sub formă de produse petroliere. Importurile de gaze naturale reprezintă circa 18% din consumul total de gaze naturale.

In sectorul producţiei de energie electrică a avut loc o continuă creştere a eficienţei energetice, marcată prin scăderea consumului specific de combustibil.

ln perioada 1997-2002 eficienţa energetică a crescut cu circa 6%, datorită reabilitării unor grupuri termoenergetice de puteri mari, cât şi retragerii din funcţiune a unor grupuri vechi şi neperformante.

2.3.Evoluţia consumului de energie primară până în anul 2015

Pe ansamblul celor 15 state membre ale Uniunii Europene, se estimează o creştere economică (a Produsului Intern Brut), în medie cu 2,1% pe an, în perioada 2001-2020, cu o rată anuală medie de creştere a consumului de energie de 0,4-0,5%. În condiţiile anterior precizate, rezultă că energointensitatea se va reduce cu 1,6-1,7%, în fiecare an.

În perioada imediat următoare, dezvoltarea economică reprezintă garanţia îndeplinirii obiectivelor majore ale României, respectiv integrarea în Uniunea Europeană la nivelul anului 2007 şi reducerea decalajelor existente faţă de statele membre.

La stabilirea ţintei referitoare la îmbunătăţirea eficienţei energetice în perioada 2002-2015, a fost luat în considerare următorul scenariu de creştere a PIB şi anume:

Pentru o dinamică a ritmului de creştere a PIB ca cea estimată în tabelul 2.1, se poate alege ca scop esenţial al Strategiei naţionale în domeniul eficienţei energetice, reducerea intensităţii energetice primare, cu 50% până la finele anului 2015 (scenariul optimist), cu circa 40% (scenariul moderat) şi cu circa 30% (scenariul pesimist), pentru acelaşi orizont de timp.

Obiectivul reducerii intensităţii energetice pe ansamblul economiei, nu se poate realiza numai prin perfecţionarea sau înlocuirea proceselor tehnologice cu consumuri ridicate de energie. Îndeplinirea acestui obiectiv impune şi ajustarea structurală a economiei, în sensul dezvoltării unor ramuri economice cu consumuri reduse de energie şi valoare adăugată mare şi reducerea ponderii ramurilor energointensive, cu valoare adăugată mică în produse.

Ipoteza privind evoluţia PIB (în varianta de bază) şi cerinţele de reducere a intensităţii energetice primare cu 30-50% până în 2015 conduc la evoluţia necesarului intern de energie primară prezentată în tabelul 2.2.

In funcţie de ritmul de dezvoltare economică (valori superioare pentru ipotezele a şi b) şi de posibilitatea reducerii intensităţii energetice primare, creşterea cererii de energie primară comparativ cu anul 2001 este între 2 şi 14 milioane tep.

2.4.Economia anuală maximă de energie finală şi investiţiile aferente

Considerând că tendinţa de creştere anuală a eficienţei energetice de 1%, realizată în perioada 1999-2001 se păstrează şi în continuare, fără adoptarea unor măsuri speciale în cadrul unor programe de creştere a eficienţei energetice în industrie (parţial), în transporturi şi în sectorul terţiar, la finele anului 2015, reducerea intensităţii energetice comparativ cu anul 2001 va fi de 15% (creşterea 'fără costuri' a eficienţei energetice).

În contextul celor precizate anterior şi adoptând ca unică ipoteză pentru creşterea PIB, o rată medie anuală de 5,4% (varianta de bază), se poate considera ca realistă reducerea cu 40% a intensităţii energetice primare până în anul 2015.

Prin urmare, pentru atingerea obiectivului moderat de reducere cu circa 40% a intensităţii energetice primare pe întreaga perioadă 2004 - 2015, comparativ cu 2001, sunt necesare programe pentru creşterea eficienţei energetice, care să asigure reducerea cu încă 25% a intensităţii energetice. Aceste programe vor fi orientate în două direcţii principale, şi anume (tabelul 2.3.):

–creşterea eficienţei energetice în capacităţile existente; circa 50% din consum final sectorial reprezintă potenţialul de economisire a energiei în sectorul rezidenţial, circa 30%, în sectorul alimentării centralizate cu energie termică şi circa 17% în industrie (tabelul 2.4.);

–impunerea unor standarde de eficienţă energetică ridicată în industrie, transporturi, construcţii, agricultură, servicii şi rezidenţial (reabilitarea termică a clădirilor, sistemele individuale de încălzire, iluminat, echipamente electrocasnice etc.).

Pe baza estimărilor privind potenţialele economice de eficienţă energetică pentru principalele sectoare consumatoare de energie, şi a consumurilor finale înregistrate în aceste sectoare, în anul 2001, se obţin economiile prezentate în tabelul 2.4.

Estimând la 70%, valoarea medie a ratei de transformare a resurselor primare în energie electrică şi termică şi considerând că pentru celelalte tipuri de purtători de energie, transformarea se realizează fără pierderi, rezultă rata de transformare şi economia maximă de resurse primare pentru fiecare sector în parte (tabelul 2.5).

În sectorul de alimentare centralizată cu energie termică (constituit din centralele electrice de termoficare şi centralele termice, reţelele de transport şi distribuţie şi punctele termice), economia anuală maximă de resurse primare, pentru un potenţial de economie de energie de 30%, este de

3.179 mii tep (tabelul 2.6).

Economia anuală maximă de resurse primare care se poate obţine prin considerarea valorilor maxime ale potenţialelor economice de eficienţă energetică la consumatorii finali (din industrie, sectorul rezidenţial, sectorul terţiar şi transporturi), precum şi în sectorul de alimentare centralizată cu energie termică este de circa 11.031 mii tep.

Dacă pentru 1 tonă echivalent petrol se adoptă o cotaţie de 133 € se obţine o reducere cu circa 1,47 miliarde€ a efortului financiar pentru susţinerea achiziţiei de resurse primare. Pentru întreaga perioadă 2004 - 2015 rezultă o economie de circa 132 milioane tep, reprezentând o reducere a efortului financiar estimată la circa 17,6 miliarde€.

Ponderea cea mai importantă din economia de energie obţinută ca efect al reducerii consumurilor actuale se poate realiza în sectorul rezidenţial, în principal prin reabilitarea termică a clădirilor şi creşterea eficienţei sistemelor de încălzire a locuinţelor, a instalaţiilor de iluminat şi a echipamentelor electrocasnice.

Analizele efectuate conduc la concluzia că investiţia specifică medie estimată pentru economisirea unei cantităţi anuale de o tep este de circa 167 €. În mod similar, pentru celelalte sectoare (industrie, transporturi etc.), rezultă că investiţia specifică medie estimată pentru economisirea unei cantităţi anuale de o tep este cuprinsă între 145 şi 200 € iar pentru sectorul de alimentare centralizată cu energie termică este de circa 155 €.

Având în vedere economiile de resurse primare realizate prin investiţii, în scopul modernizării tehnologice a proceselor, instalaţiilor şi echipamentelor şi estimate la circa 4,137 milioane tep în fiecare an, rezultă că valoarea totală maximală a investiţiilor necesare pentru creşterea eficienţei energetice (pentru reducerea consumului de energie finală cu 6,89 milioane tep în fiecare an) este de circa 13,8 miliarde€ (tabelul 2.7.).

2.5.Investiţiile aferente reducerii cu 40% a intensităţii energetice în perioada 2004 - 2015

Ţinta de reducere, în perioada 2004 - 2015, cu 40% a intensităţii energetice pe ansamblul activităţilor economico-sociale, în comparaţie cu nivelul anului 2001, se poate atinge atât prin scăderea, pe cale naturală a consumului de energie prin punerea în funcţiune a unor noi capacităţi de producţie, precum şi prin îmbunătăţirea eficienţei energetice la capacităţile existente (tabelul 2.8.).

Pentru a obţine pe întreaga perioadă 2004-2015 o reducere a consumului de resurse primare de circa 25,4 milioane tep, respectiv 2.122 mii tep anual, este necesară continuarea adoptării, în plan legislativ, a unor norme de eficienţă energetică ridicată la instalarea de noi capacităţi (având ca efect

o reducere a consumului de energie de 9,5 milioane tep), precum şi iniţierea, dezvoltarea şi implementarea unor programe de măsuri organizatorice şi instituţionale pentru creşterea eficienţei energetice (având drept scop reducerea consumului de energie de 15,9 milioane tep), la toţi consumatorii semnificativi de energie (consumatori cu consumuri anuale de peste 1.000 tep,

colectivităţi locale cu peste 20 mii locuitori şi clădiri administrative cu suprafeţe desfăşurate de peste 1.500 m2) şi în sistemele de alimentare centralizată cu energie termică.

În condiţiile precizate, efortul financiar estimat pentru susţinerea programelor de investiţii pentru creşterea eficienţei energetice este de circa 2,7 miliarde€.

Prin obţinerea unei reduceri a consumului de resurse primare de circa 25,4 milioane tep pe întreaga perioadă 2004 - 2015, se creează premisele reducerii cu 3,4 miliarde€ a efortului financiar pentru achiziţia de resurse primare. Efectele estimate ale acestor reduceri sunt: diminuarea costurilor în economie şi creşterea competitivităţii serviciilor şi produselor.

Amplificarea efectelor măsurilor menţionate anterior se poate realiza şi prin ajustarea structurală a economiei naţionale, în sensul dezvoltării mai rapide a unor ramuri economice, produse şi activităţi (ex. turism) cu consumuri energetice reduse şi valoare adăugată ridicată.

Concluzii

Prognozele arată că în lipsa unei politici energetice ferme, care să promoveze eficienţa energetică, consumul de energie primară asociat cu evoluţia estimată a Produsului Intern Brut, va creşte cu aproximativ 30% până în anul 2015. Independenţa energetică a României este în prezent de circa 70%, evoluţiile înregistrate în ultimii ani în sectorul de producere a resurselor energetice primare evidenţiind descreşterea acesteia. Acest fapt impune adoptarea unei politici energetice active, bazată pe economia de energie.

În acest context, îmbunătăţirea eficienţei energetice reprezintă o pnontate a politicii energetice naţionale, care trebuie să contrabalanseze tendinţa de creştere exagerată a consumului energetic în toate sectoarele finale ale economiei (ex. sectorul rezidenţial, industrie şi transporturi), precum şi în sectorul de alimentare centralizată cu energie termică, în care o funcţionare eficienţă este singura în măsură să stopeze continuarea debranşărilor de la sistemele existente şi utilizarea unor soluţii individuale de încălzire.

Ţintele politicii de eficienţă energetică au fost stabilite în contextul adoptării, ca umca ipoteză pentru creşterea PIB, a unei rate medii anuale de 5,4% (varianta de bază) şi a unei reduceri cu 40% a intensităţii energetice primare până în anul 2015.

Plecând de la premisa că tendinţa de creştere anuală a eficienţei energetice de 1%, realizată în perioada 1999-2001 se păstrează şi în continuare fără adoptarea unor măsuri speciale în cadrul unor programe de creştere a eficienţei energetice în industrie (parţial), în transporturi şi în sectorul terţiar, rezultă ca la finele anului 2015, reducerea intensităţii energetice comparativ cu anul 2001 va fi de 15% (creşterea 'fără costuri' a eficienţei energetice), restul de 25% urmând a fi obţinută prin investiţii în proiecte de creştere a eficienţei energetice.

Economia anuală maximă de resurse primare care se poate obţine prin considerarea valorilor maxime ale potenţialelor economice de eficienţă energetică la consumatorii finali (din industrie, sectorul rezidenţial, sectorul terţiar şi transporturi), precum şi în sectorul de alimentare centralizată cu energie termică, este de circa 11.031 mii tep. Dacă pentru 1 tonă echivalent petrol se

adoptă o cotaţie de 133 €, rezultă că se poate obţine o reducere cu circa 1,47 miliarde € a efortului financiar pentru susţinerea achiziţiei de resurse primare. Pentru întreaga perioadă 2004 - 2015, rezultă o economie de circa 132 milioane tep, reprezentând o reducere a efortului financiar estimată la circa 17,6 miliarde€.

Având în vedere economiile de resurse pnmare realizate prin investiţii în scopul modernizării tehnologice a proceselor, instalaţiilor şi echipamentelor şi estimate la circa 4,137 milioane tep în fiecare an, se estimează că valoarea totală maximală a investiţiilor necesare pentru creşterea eficienţei energetice (pentru reducerea consumului de energie finală cu 6,89 milioane tep în fiecare an) este de circa 13,8 miliarde€.

Pentru a obţine pe întreaga perioadă 2004-2015 o reducere a consumului de resurse primare de circa 25,4 milioane tep (respectiv 2.122 mii tep anual), în condiţiile unei rate medii anuale de creştere a PIB de 5,4% şi a unei reduceri cu 40% a intensităţii energetice primare până în anul 2015, este necesară:

–continuarea adoptării, în plan legislativ, a unor norme de eficienţă energetică ridicată

la instalarea de noi capacităţi (având ca efect o reducere a consumului de energie de 9,5 milioane tep),

–iniţierea, dezvoltarea şi implementarea unor programe de măsuri organizatorice şi instituţionale pentru creşterea eficienţei energetice (având drept scop reducerea consumului de energie de 15,9 milioane tep), la toţi consumatorii semnificativi de energie (consumatori cu consumuri anuale de peste I.OOO tep, colectivităţi locale cu

peste 20 mii locuitori şi clădiri administrative cu suprafeţe desfăşurate de peste 1.500 m2) şi în sistemele de alimentare centralizată cu energie termică.

Reducerea cu 40% a intensităţii energetice primare până la finele anului 2015 presupune realizarea ţintelor sectoriale prezentate în continuare.

Astfel, în sectorul industrial va fi obţinută o reducere a consumului anual de resurse primare cu 337 mii tep. În sectorul rezidenţial va fi obţinută o reducere a consumului anual de resurse primare cu 823 mii tep, în transporturi cu 303 mii tep, iar în sectorul terţiar cu 48 mii tep. Aceste economii de energie vor fi realizate prin investiţii în proiecte de creştere a eficienţei energetice, a căror valoare este estimată la 1.522 milioane€.

În sectorul alimentării centralizate cu energie termică se estimează o reducere a consumului anual de resurse cu 612 mii tep, care va fi integral obţinută prin investiţii în proiecte de creştere a eficienţei energetice, a căror valoare este estimată la 1.137 milioane €.

În condiţiile precizate, efortul financiar estimat pentru susţinerea programelor de investiţii pentru creşterea eficienţei energetice este de circa 2,7 miliarde €.

Prin obţinerea unei reduceri a consumului de resurse primare de circa 25,4 milioane tep pe întreaga perioadă 2004 - 2015, se creează premisele reducerii cu 3,4 miliarde€ a efortului financiar pentru achiziţia de resurse primare.

Rezultă că, investind 1 € într-un proiect de creştere a eficienţei energetice, se poate obţine o reducere a efortului financiar pentru achiziţia de resurse primare de 1,26 €.

Capitolul 3Cadrul legal şi instituţional de promovare a măsurilor de eficienţă energetică

3.1.Cadrul legal actual

În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în elaborarea cadrului legislativ de promovare a eficienţei energetice. Principalele acte normative aprobate sunt:

–Legea nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată. Scopul legii este crearea cadrului legal necesar pentru elaborarea si aplicarea unei politici naţionale de utilizare eficientă a energiei. Modificările ulterioare ale legii şi intrarea în vigoare a Normelor metodologice de aplicare (aprobate prin HO 393/2002), au întărit obligativitatea de realizare a obiectivelor politicii de eficienţă energetică şi anume: obţinerea beneficiului maxim pe întregul lanţ energetic, care cuprinde producerea, conversia, stocarea, transportul, distribuţia şi consumul diferitelor forme de energie.

–Ordonanţa Guvernului nr.29/2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, aprobată prin Legea nr.325/27.05.2002. În urma aprobării acestei ordonanţe au fost adoptate diferite acte normative pentru iniţierea şi finalizarea reabilitării termice a clădirilor (normative, proceduri, metodologii, soluţii cadru şi ghiduri).

–Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.174/27.11.2002 privind instituirea unor măsuri speciale pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate, aprobată prin Legea nr.211/16.05.2003.

–Hotărârea Guvernului nr.964/22.08.2003 privind unele măsuri de utilizare a Fondului elveţian de contrapartidă constituit în temeiul Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Confederaţiei Elveţiene privind acordarea asistenţei financiare, semnat la Bucureşti la data de 26 noiembrie 1992 modificat prin Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Confederaţiei Elveţiene semnat la Bucureşti la 14 decembrie 2001.

–Legea nr.3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (Monitorul Oficial al României nr. 81 din 16 februarie 2001). Potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto, România are obligaţia de a reduce cu 8% emisiile de gaze cu efect de seră faţă de nivelul anului 1989, în prima perioadă de angajament 2008 - 2012.

–Legea nr.14/1997 pentru ratificarea Tratatului Cartei Energiei şi a Protocolului Cartei Energiei privind eficienţa energetică şi aspecte legate de mediu, încheiate la Lisabona, la 17 decembrie 1994. Se ratifică Tratatul Cartei Energiei şi Protocolul Cartei Energiei privind eficienţa energetică şi aspecte legate de mediu prin care se cere statelor semnatare să formuleze strategii de eficienţă energetică şi să stabilească obiectivele politicii de eficienţă energetică, să creeze un cadrul legislativ corespunzător şi să promoveze programe specifice de eficienţă energetică şi de reducere a impactului negativ asupra mediului în sectorul energetic.

Completarea legislaţiei primare, referitoare la eficienţa energetică, s-a realizat prin transpunerea în legislaţia internă a marii majorităţi a Directivelor Europene privind eficienţa energetică, prin actele normative menţionate în anexa 2.

3.2.Cadrul instituţional

Cadrul instituţional aferent promovării măsurilor de utilizare eficientă a energiei în România a fost creat prin înfiinţarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei (ARCE), prin Hotărârea Guvernului nr.754 din 06 iulie 1990, organizarea activităţii sale fiind aprobată prin Ordinul ministrului resurselor şi industriei, nr.648 din 19 octombrie 1990. În data de 29 august 2002 este

adoptată Hotărârea Guvernului nr.941 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei. Hotărârea Guvernului nr.941/2002 intră în vigoare în data de 11 septembrie 2002, în urma publicării acesteia în Monitorul Oficial nr.673. De la această dată, Agenţia Română pentru Conservarea Energiei a dobândit personalitate juridică.

Următoarele ministere şi instituţii au atribuţii importante în domeniu:

–Ministerul Economiei şi Comerţului, care, în conformitate cu prevederile Legii nr.318/2003 Legea energiei electrice, elaborează programe şi planuri de măsuri pentru aplicarea politicii Guvernului în sectorul energiei electrice, inclusiv a programelor de eficienţă energetică şi de promovare a surselor regenerabile de energie,

–Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,

–Ministerul Administraţiei şi Internelor,

–Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului,

–Fondul Român pentru Eficienţă Energetică (FREE), înfiinţat prin Ordonanta de urgenţă a Guvernului nr.124/2001, aprobată prin Legea nr.287/15.05.2002.

Cadrul instituţional va fi completat prin înfiinţarea Observatorului Energetic Naţional, care va contribui la organizarea băncilor de date şi la determinarea principalilor indicatori de eficienţă energetică pentru România, după o metodologie compatibilă cu cea folosită în Uniunea Europeană.

De asemenea se urmăreşte implicarea în realizarea politicii de eficienţă energetică a asociaţiilor consumatorilor (Asociaţia Naţională a Consumatorilor de Energie din România, Oraşe Energie din România) precum şi cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale, a căror activitate are un impact notabil în domeniul eficienţei energetice: Comitetul National Roman al Consiliului Mondial al Energiei, Asociatia pentru Politici Energetice din România, Societatea pentru Energie din Romania, Centrul pentru Promovarea Energiei Curate şi Eficiente în România, Institutul National Roman pentru Studiul Amenajarii si Folosirii Surselor de Energie.

a)Agenţia Române pentru Conservarea Energiei (ARCE)

Agenţia Română pentru Conservarea Energiei este organ de specialitate la nivel naţional în domeniul eficienţei energetice, instituţie publică cu personalitate juridică şi autonomie organizatorică, funcţională şi financiară, aflată în subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului, cu finanţare din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat. Principalele atribuţii şi responsabilităţi ale Agenţiei Române pentrn Conservarea Energiei sunt:

(I) În domeniul promovării şi aplicării politicii de eficienţă energetică:

a)colaborează la elaborarea politicii naţionale de utilizare eficientă a energ1e1, împreună cu Ministerul Economiei şi Comerţului;

b)implementează şi monitorizează politica naţională de eficienţă energetică şi programele de utilizare eficientă a energiei;

c)elaborează sinteza programelor de eficienţă energetică, pe ansamblul economiei naţionale;

d)elaborează norme şi reglementări tehnice, în scopul creşterii eficienţei energetice pentru aparate, echipamente, utilaje de producere, transport, distribuţie şi consum de energie pentru clădiri, precum şi pentru alte domenii de activitate;

e)autorizează persoanele fizice şi juridice care au dreptul să realizeze bilanţuri energetice;

f)cooperează cu instituţii şi organisme interne şi internaţionale, în vederea utilizării eficiente a energiei şi reducerii impactului negativ asupra mediului;

g)coordonează elaborarea şi implementarea strategiei de valorificare a resurselor regenerabile.

(2)În domeniul analizei şi gestiunii energetice:

a)evaluarea tehnică şi avizarea unor proiecte de investiţii în domeniul eficienţei energetice, pentru care se solicită finanţare de la bugetul de stat şi din alte surse interne şi externe la dispoziţia Guvernului;

b)elaborarea şi coordonarea programelor de pregătire şi instruire şi atestarea personalului cu atribuţii în domeniul gestiunii energiei;

c)avizarea, împreună cu ministerele de resort, a programelor proprii de eficienţă energetică, întocmite de consumatori, în condiţiile Legii m.199/2000, republicată.

(3)În domeniul motivării consumatorilor, cu privire la creşterea eficienţei energetice:

a)acordarea de consultanţă gratuită, pentru elaborarea şi aplicarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice, autorităţilor administraţiei publice locale, administratorilor clădirilor publice, celor cu destinaţia de locuinţă şi agenţilor economici;

b)crearea cadrului legal privind acordarea de stimulente fiscale şi financiare pentru consumatorii ce realizează proiecte de eficienţă energetică, în condiţiile Legii m.199/2000, republicată.

(4)În domeniul informării-comunicării şi formării profesionale:

a)cooperarea cu instituţiile abilitate, în vederea realizării balanţelor energetice şi formării unor baze de date energetice necesare pentru evaluarea raportului cerere-ofertă în domeniul energiei, a realizării unor scenarii pe termen scurt, mediu şi lung privind evoluţia acestui raport, inclusiv a calculului indicatorilor de eficienţă energetică la nivel naţional;

b)prelucrarea informaţiilor şi elaborarea publicaţiilor periodice referitoare la reducerea consumurilor energetice, asigurarea schimbului de informaţii şi documentaţii (publicitate tehnică), organizarea de manifestări tehnico-ştiinţifice, expoziţii, publicitate, prin mijloacele de informare în masă, seminarii, mese rotunde.

(5)În domeniul controlului privind obiectivele de eficienţă energetică finanţate de la bugetul de stat:

a)monitorizarea utilizării corecte a fondurilor publice şi urmărirea, la beneficiari, a realizării economiei de energie prevăzută în convenţiile de acordare a ajutorului financiar.

(6)În domeniul controlului privind respectarea de către producătorii şi furnizorii de echipamente a reglementărilor tehnice privind etichetarea energetică

a)asigurarea, în colaborare, după caz, cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), a supravegherii pieţei de echipamente electrocasnice.

(7)În domeniul cooperării internaţionale:

a)participarea la elaborarea acordurilor de cooperare internaţională cu organisme similare din străinătate şi supune spre aprobare aceste acorduri Ministerului Economiei şi Comerţului;

b)participarea la programe de eficienţă energetică finanţate de instituţii sau organizaţii internaţionale în baza unor acorduri guvernamentale.

În planul dezvoltării sale instituţionale, Agenţia Română pentru Conservarea Energiei va ţine seama, în atingerea obiectivului fundamental al Strategiei naţionale în domeniul eficienţei energetice, de necesitatea realizării următoarelor acţiunii:

–echilibrarea raportului dintre cererea şi oferta de energie, cu costuri mm1me ş1 reducerea necesarului de investiţii pe termen lung,

–creşterea rolului gestiunii energiei în fundamentarea opţiunilor de dezvoltare strategică,

–asigurarea condiţiilor de integrare în structurile Uniunii Europene şi din punct de vedere energetic, până în anul 2007,

–întărirea capacităţii de culegere, prelucrare şi stocare a datelor necesare fundamentării opţiunilor de dezvoltare în sectorul energetic, în strânsă legătură cu procesul de restructurare şi privatizare,

–realizarea capacităţii de cooperare cu bazele de date ale Uniunii Europene, prin preluarea sistemului de indicatori energetici de bază.

Pentru promovarea unor elemente ale politicii de conservare a energiei este necesară corelarea activităţii ARCE cu activitatea instituţiilor cu atribuţii de reglementare în sectorul energ1e1:

–ANRE, ANRGN, ANRSC pentru preţuri şi tarife stimulative faţă de economia de energie şi pentru unele reglementări specifice,

–Agenţiile pentru protecţia mediului, în scopul monitorizării zonelor mari consumatoare de energie;

–Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, din cadrul MEC, pentru introducerea unor clauze speciale în contractele de management şi în cele de privatizare,

–Consiliul Concurenţei.

b)Fondul Român pentru Eficienţă Energetică (FREE)

Fondul Român pentru Eficienţa Energiei (FREE) este un organism de interes public, cu personalitate juridică, independent şi autonom din punct de vedere financiar. FREE finanţează proiecte de investiţii pentru creşterea eficienţei utilizării energiei în România, conform priorităţilor stabilite prin programele anuale de către Guvern.

FREE oferă servicii de finanţare pentru acoperirea a maximum 80% din costurile de investiţie ale proiectelor de eficienţă energetică aprobate. Acestea se vor materializa prin:

–împrumuturi la termen oferite direct utilizatorului final,

–împrumuturi către companiile de servicii de economie de energie (ESCO),

–împrumuturi în care FREE formează un parteneriat cu un consorţiu de furnizare de produse şi servicii, oferind un pachet complet care include tehnologia, utilajele şi finanţarea acestora,

–asistenta tehnica pentru instruire si dezvoltarea proiectelor.

3.3.Direcţii de acţiune În vederea alinierii la Strategia naţională de dezvoltare energetică pe termen mediu

Un obiectiv esenţial al Strategiei naţionale de dezvoltare energetică îl reprezintă creşterea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse naturale, producţie, transport, distribuţie, comercializare şi utilizare finală, prin folosirea optimă a mecanismelor specifice economiei de piaţă, estimându-se o reducere cu 3% pe an a intensităţii energetice pe ansamblul economiei naţionale, în perioada 2001-2004.

Pentru susţinerea acestui obiectiv, se au in vedere următoarele direcţii de acţiune:

1.creşterea eficientei in utilizarea energiei electrice si a gazelor naturale in industrie, prin realizarea unor proiecte demonstrative pentru atragerea de investiţii destinate modernizării echipamentelor si utilajelor tehnologice;

2.continuarea investiţiilor pentru reabilitarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică din oraşe şi reducerea pierderilor de energie;

3.susţinerea programelor de eficienţă energetică prin alocare de fonduri de la Fondul Român pentru Eficienţa Energetică;

4.co-finanţarea de la buget a proiectelor vizând creşterea gradului de utilizare a resurselor regenerabile;

5.realizarea de proiecte şi zone demonstrative de eficienţă energetică;

6.realizarea Programului naţional de reabilitare termică a clădirilor de locuit existente, adoptat de Guvern in luna iunie 2002;

7.acordarea de stimulente fiscale şi financiare pentru realizarea proiectelor de creştere a eficientei energetice, cu respectarea condiţiilor legale privind ajutorul de stat;

8.crearea Observatorului Energetic Naţional ca instituţie responsabilă în colectarea datelor energetice, constituirea şi actualizarea bazelor de date pentru tehnologii şi indicatori de eficienţă;

9.îmbunătăţirea management-ului energetic in industrie;

l O. lansarea unui program naţional pentru contorizarea individuală a consumurilor de energie termică în clădirile de locuit multietajate.

3.4.Instrumente economico-administrative pentru finanţarea măsurilor de promovare a eficienţei energetice

Instrumente economice pentru încurajarea conservării energiei

–Facilităţi financiare pentru investiţii;

–Facilităţi financiare de la buget pentru proiecte de cercetare-dezvoltare prin programele MENER (2,5 M€, în trei ani) şi RELANSIN;

–Asistenţă tehnică şi financiară prin programele UE (PRARE, THERMIE, SINERGY, SAVE 11), sau din alte surse de finanţare internaţionale.

Instrumente administrative

Instrumentele administrative sunt menţionate in Legea nr.199/2000 şi au in vedere:

–auditarea energetică obligatorie;

–obligativitatea consumatorilor industriali care consumă mai mult de 1OOO tep/an şi a municipalităţilor, cu mai mult de 20000 de locuitori, de a dezvolta programe proprii de eficienţă energetică;

–obligativitatea producătorilor de energie de a dezvolta activităţi de informare şi comunicare pentru clienţii lor;

–obligativitatea consumatorilor de a instala si opera sisteme de măsură si de a avea propria baza de date asupra consumurilor energetice;

–promovarea unor politici de tarifare a energiei electrice care să stimuleze utilizarea eficientă a energiei.

Acordurile pe Termen Lung

Acordurile pe termen lung (ATL), ca un instrument nou de atingere a obiectivelor de eficienţă energetică, au fost evaluate în cadrui unui proiect SAVE II. Reacţia pozitivă a: celor 20 de asociaţii industriale invitate să participe la acest proiect, reprezintă un argument încurajator pentru începerea negocierilor derulate în scopul încheierii acestor acorduri.

3.5.Integrarea eficienţei energetice in politici non-energetice

Politica de dezvoltare regională şi locală

Eficienţa energetică şi conservarea energiei pot fi integrate în politica de dezvoltare regională şi locală, prin cooperare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Integrării Europene.

În cadrul politicii de dezvoltare regională, principalul instrument de aplicare va fi realizarea

programelor proprii în oraşe cu peste 20 mii de locuitori, în condiţiile Legii nr.199/2000. Includerea unui criteriu privind utilizarea raţională a energiei în selectarea proiectelor de dezvoltare regională, inclusiv a celor cu finanţare din partea Uniunii Europene, poate amplifica efectele realizării acestui obiectiv.

Principalele direcţii de acţiune care pot fi urmate sunt:

–reducerea pierderilor în sistemele de alimentare cu energie termică în regim centralizat şi promovarea cogenerării de mica putere,

–reducerea consumului specific de energie la pomparea apei, în iluminatul public şi în transport local,

–utilizarea resurselor energetice regenerabile în asigurarea necesarului de energie pe plan local (biomasa, energie geotermala, energie solara, micro-hidro)

Politica de dezvoltare industrială

Politica de dezvoltare industrială este coordonată de Ministerul Economiei şi Comerţului. Includerea de criterii specifice privind conservarea energiei printre obiectivele şi acţiunile politicii de dezvoltare regională, se poate realiza prin:

–programele de dezvoltare şi restructurare a unităţilor industriale,

–contractele de privatizare a agenţilor economici care activează în sectorul industrial şi sectorul energetic.

Politica de protecţie socială

Reducerea cheltuielilor cu energia în bugetul categoriilor sociale defavorizate are un puternic efect de protecţie socială. Acordarea subvenţiilor pentru plata facturilor la energie are un efect limitat in timp, valoarea subvenţiilor fiind din ce in ce mai mare, în concordanţă cu ajustarea preturilor la energie. Pentru furnizori, această subvenţionare facilitează menţinerea unor costuri bazate pe valori ridicate ale pierderilor de energie. În schimb, utilizarea aceloraşi fonduri destinate protecţiei sociale, la subvenţionarea realizării unor investiţii care să determine reducerea consumului de energie fără afectarea confortului se face o singura data şi produce efecte pe termen mediu şi lung.

Astfel de investiţii ar putea fi:

–Contorizarea branşamentelor în punctul de delimitare a instalaţiilor distribuitorului de cele ale consumatorului,

–Introducerea regulatoarelor termostatice si alocatoarelor de costuri pentru energie termica,

–Izolarea termică a locuinţelor,

–Modernizarea aparatelor şi echipamentelor de utilizare a energiei şi combustibililor.

Politica de integrare europeană

Între anii 1992 şi 1995, o parte importantă (circa 25%) din asistenţa financiară nerambursabilă, acordată de UE şi destinată sectorului energetic din România, a fost alocată programelor de eficienţă energetică.

În contextul procesului de integrare în Uniunea Europeană, îmbunătăţirea eficienţei energetică este o prioritate, având în vedere că astfel se realizează atât economia de resurse, cât şi protecţia mediului. Acest deziderat va fi obţinut şi prin:

–respectarea întocmai a recomandărilor Uniunii Europene înscrise în 'Foaia de parcurs', aprobată la reuniunea la nivel înalt de la Copenhaga din decembrie 2002 (îmbunătăţirea eficienţei energetice în întreg sectorul energetic, orientarea politicii energetice dinspre producţie înspre economia de energie, întărirea capacităţii administrative a autorităţilor competente, dezvoltarea unei politici active de reducere a intensităţii energetice);

aplicarea recomandărilor din "in depth review" pentru eficienţa energetică, conform raportului din mai 2002;

–includerea în programele de asistenţă a unor proiecte substanţiale, care să permită aplicarea rapidă şi corectă a directivelor transpuse şi, în special, a noilor directive privind eficienţa energetică;

–includerea unor componente de eficienţă energetică în proiecte conexe, cum ar fi cele de coeziune socială, dezvoltare locala, protecţia mediului etc.

Politica de protecţie a mediului

Politica de protecţie a mediului este coordonată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului (MAPAM). Conservarea energiei reprezintă un domeniu care contribuie major la protecţia mediului, în principal, prin reducerea emisiilor de CO2_ Din acest motiv, este necesară o acţiune concertată a MEC şi MAPAM, în susţinerea proiectelor în domeniul eficienţei energetice şi asigurarea surselor de finanţare pentru acestea, prin:

–cooperarea la nivel instituţional şi iniţierea unor acţiuni legislative comune,

–atragerea de fonduri pentru proiecte de eficienţă energetică, inclusiv prin utilizarea mecanismelor prevăzute de Protocolul de la Kyoto,

–promovarea, în comun, a utilizării surselor regenerabile de energie (costul unor astfel de investiţii poate fi substanţial redus printr-o serie de reglementari destinate protecţiei mediului),

–susţinerea, în comun, a proiectelor în domeniul gestiunii deşeurilor,

–realizarea unor noi micro hidrocentrale pentru valorificarea, într-o măsură cât mai mare, a potenţialului hidroenergetic al râurilor.

Concluzii

Punerea în aplicare a legislaţiei în vigoare a necesitat dezvoltarea cadrului instituţional care a fost marcată de înfiinţarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei ca organ de specialitate la nivel naţional în domeniul eficienţei energetice şi instituţie publică cu personalitate juridică, autonomie organizatorică, funcţională şi financiară.

Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, precum şi autorităţile administraţiei publice locale au, de asemenea, atribuţii privind promovarea utilizării eficiente a energiei.

Inceperea activităţii Fondului Român de Eficienţă Energetică şi înfiinţarea Observatorului Energetic Naţional în perioada imediat următoare, creează perspectiva definitivării cadrului instituţional pentru eficienţă energetică.

Prin structurile administraţiei publice centrale şi locale cu competenţe în domeniu, eficienţa energetică şi conservarea energiei vor fi integrate în politici non-energetice. Sunt avute în vedere politica de dezvoltare regională, politica de dezvoltare industrială, politica de protecţie socială, politica de integrare europeană şi politica de protecţie a mediului.

Capitolul 4Analiza programelor şi proiectelor de eficienţă energetică încheiate sau aflate în derulare

4.1.Sectorul rezidenţial

În sectorul rezidenţial au fost realizate mai multe proiecte de investiţii, o campanie de sensibilizare şi informare şi studii referitoare la eficienţa energetică. În marea lor majoritate, aceste acţiuni au fost susţinute financiar prin programul PHARE al Uniunii Europene. Detaliile referitoare la aceste acţiuni sunt prezentate în continuare.

Proiectul de investiţii 'Energy Efficiency in Buildings - Household Survey and Emergency Saving Measures in Collective Dewllings (Târgu Mureş)', pentru realizarea căruia au fost alocat 150 mii ECU, a avut drept scop analiza stării izolaţiei termice a sectorului clădiri de locuit şi realizarea unor proiecte demonstrative de implementare a unor măsuri urgente de economisire a energiei în cadrul imobilelor colective din municipiul Târgu Mureş.

Pentru proiectul 'Study - Energy Rehabilitation of an Apartment Building (Bucureşti)' au fost alocate 45 mii ECU, scopul acestuia fiind realizarea unor măsuri de reducere a consumurilor de energie in apartamente. Proiectul a fost finalizat.

Proiectul intitulat 'Awareness Campaign on Energy Efficiency in Romania', în valoare de 220 mii ECU a fost destinat iniţierii şi dezvoltării unei campanii de informare şi sensibilizare, susţinută prin evenimente şi activităţi focalizate pe eficienţa energetică, la nivel instituţional şi decizional, în sectorul industrial, autorităţi locale şi pentru publicul larg. Proiectul a fost finalizat.

Studiul intitulat 'Save II Programme SACRA - State of the art of cooling household and other major appliances standards, market and technology in Central and Eastem European countries for energy efficiency improvement in ECE member states', a avut drept scop evaluarea gradului de dotare în sectorul rezidenţial, cu frigidere şi congelatoare, precum şi cu alte aparate casnice standard, a pieţei şi tehnologiei în ţările Europei Centrale şi de Est (ECE) pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice în ţările membre ECE

În prezent, în sectorul rezidenţial, sunt în curs de realizare trei proiecte. Acestea sunt prezentate în continuare.

Proiectul intitulat 'Îmbunătăţirea eficienţei energetice în domeniul încălzirii urbane', în valoare de 5 milioane €, este finanţat prin Programul PHARE al Uniunii Europene. Scopul proiectului este de a introduce în apartamente situate în clădiri de locuit multietajate, racordate la sisteme de alimentare centralizată cu energie termică, echipamente de reglare a consumului de energie termică în funcţie de necesar şi a unor aparate de măsură a debitului de agent termic pentru crearea perspectivei facturării individuale a consumului de energie termică.

Un al doilea proiect este destinat reabilitării termice a două clădiri pilot de locuit multietajate, situate în municipiul Piatra - Neamţ. Clădirile de locuit multietajate sunt realizate după proiecte tip (cu grad mare de repetabilitate) şi sunt în proprietatea administraţiei publice locale. Scopul proiectului este sensibilizarea, în primul rând, a proprietarilor, în legătură ce avantajele financiare rezultate din acţiunile de reabilitare termică. Costurile pentru reabilitarea termică a celor două clădiri se ridică la circa 340 mii € şi urmează a fi acoperite cu resurse financiare provenind de la bugetul de stat, de la bugetele locale şi din alte sursele legal constituite. Detalii tehnice ale proiectului sunt prezentate în tabelul 4.1.

Sursa: Mimsterul Transportunlor, Construcţulor ş, Tunsmulm, 2003

Tot în sectorul rezidenţial a fost iniţiat de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi proiectul de reabilitare termică a 12 clădiri de locuit multietajate situate în 12 judeţe din patru zone climatice ale României. Costurile pentru proiectare şi execuţie, evaluate la circa 2,2 milioane €, vor fi acoperite în proporţie de 25% prin venituri proprii ale Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, restul fiind asigurat din fondul de Contrapartidă Româno - Elveţian. Finalizarea proiectului va fi realizată până la sfârşitul anului 2003.

4.2.Sectorul industrial

În principalele sectoare consumatoare de energie din industrie, au fost realizate studii ş1 proiecte de investiţii a căror prezentare sintetică este redată în continuare.

Studiul intitulat 'Catalog - aparate de măsura, control, reglare automată şi gestiune a energiei (APAVE)', în valoare de 30 mii ECU, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul PHARE şi a avut drept scop diseminarea informaţiilor cu privire la toate echipamentele disponibile din domeniul automatizării şi controlului, respectiv al contorizării energiei

Studiul 'Audit energetic în fabrica de hârtie AMBRO Suceava', în valoare de 50 mii ECU, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul PHARE şi a avut drept scop transferul de know-how în realizarea auditurilor energetice şi recomandări pentru utilizarea raţională a energiei şi a creşterii eficienţei energetice în sectorul celulozei şi al hârtiei.

Studiul 'Conservarea energiei şi schimbarea combustibilului în industria cimentului - MOLDOCIM', în valoare de 150 mii ECU, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul PHARE şi a fost destinat implementării unor măsuri de reducere a consumului de energie în industria cimentului şi înlocuirea combustibilului lichid şi gazos cu cărbune

Studiul intitulat 'Instruire în tehnici manageriale pentru management energetic şi tehnologii de conservare a energiei', în valoare de 22 mii ECU, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul PHARE şi a avut drept scop pregătirea şi realizarea unui curs de pregătire în domeniul gestiunii energiei şi al tehnologiilor de conservare a acesteia.

Studiul 'Servicii integrate în industrie', în valoare de 600 mii ECU, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul PHARE şi a fost destinat identificării investiţiilor cu cost mediu şi ridicat şi pregătirii documentaţiei necesare pentru proiecte de investiţii de mari dimensiuni.

Studiul 'Măsuri pentru implementarea în sectorul industrial din România a Acordurilor pe Te1men Lung', în valoare de 133 mii€, a fost finanţat de către Uniunea Europeană prin programul SAVE II. Scopul studiului a constat în realizarea unei forme cadru a Acordului pe Termen Lung

(ATL), prin care să reducă consumurile energetice din cadrul sectoarelor industriale man consumatoare de energie (chimie şi metalurgie).

Proiectul de investiţii intitulat 'Monitorizarea şi urmanrea consumurilor energetice în industrie', în valoare de 300 mii ECU, a fost finanţat prin programul PHARE al Uniunii Europene şi a avut ca scop desfăşurarea de proiecte demonstrative pe studii de caz şi organizarea de seminarii de lucru pentru diseminarea rezultatelor. În cadrul proiectului a fost testat modul de operare al schemei de monitorizare şi urmărire a proiectelor demonstrative implementate în întreprinderi cheie din trei sectoare industriale.

În sectorul industrial au fost realizate şi două studii referitoare la finanţarea proiectelor de eficienţă energetică. Acestea sunt prezentate în continuare.

Studiul intitulat 'Creşterea capabilităţii de management energetic - finanţarea proiectelor de eficienţă energetică pentru mari consumatori industriali', în valoare de 200 mii ECU, a fost finanţat prin programul PHARE al Uniunii Europene. Studiul a avut ca scop realizarea unui Plan de investiţii pe termen scurt cu finanţare din surse proprii ale companiilor şi contribuţii de la programul Phare.

Studiul 'Scheme de finanţare a conservării energiei', în valoare de 330 mii€, a fost finanţat programul PHARE al Uniunii Europene. În cadrul acestui s tudiu a fost fumizată asistenţă pentru pregătirea personalului provenind din mai multe sectoare economice, în legătură cu diverse scheme de finanţare a proiectelor de eficienţă energetică.

Studiile şi proiectele realizate în sectorul industrial au permis identificarea unor portofolii de investiţii în valoare de 25 milioane dolari SUA, dintre care 15 milioane dolari SUA cu bancabilitate de 100% pentru linia de credit oferită de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (Romania - Energy Conservation Financing Scheme) şi de peste 200 milioane dolari SUA pentru Fondul Român de Eficienţă Energetică (FREE).

Reacţia consumatorilor industriali a fost deosebit de pozitivă în special faţă de proiectele care au avut şi componente demonstrative, proiecte amplificate ulterior şi cu contribuţii financiare proprii. Investiţiile analizate au demonstrat existenţa unor potenţiale economice de eficienţă energetică cuprinse între 15 şi 60% şi de generare a resurselor financiare pentru rambursarea creditelor.

În acest context au fost create instituţii specializate în finanţarea şi în realizarea unor

investiţii (de exemplu Fondul Român de Eficienţă Energetică), care, pentru a îndeplini condiţiile de bancabilitate, au nevoie de mici corecţii şi instrumente de facilitare: surse proprii de finanţare, stimulente fiscale sau financiare (de tip Joint Implementation etc.).

Un impact important şi cu costuri reduse se poate obţine prin activităţi de management energetic, însoţite de investiţii minore în echipamente de măsură şi control privind consumul de energie şi în programe de calcul pentru prelucrarea şi analiza datelor.

Rolul filialelor teritoriale ale ARCE a fost deosebit de util în crearea interfeţei dintre consultant şi consumatorii industriali asistaţi, în motivarea şi activarea acestora şi, în mod special, în monitorizarea efectelor proiectelor demonstrative.

În industrie, în paralel cu acţiunile coordonate de Agenţia Română pentru Conservarea Energiei, au fost luate şi măsuri de restructurare şi modernizare tehnologică. Conţinutul acestora, costurile implicate şi economiile realizate sunt prezentate în continuare.

4.2.1 -Industria chimică şi petrochimică Industria de îngrăşăminte chimice

M1111sterul Econom1e1

. . ..Sursa: ş1 Comerţulm, 2003

Industria anorganică

Sursa: Ministerul Econom1e1 ş1 Comerţulm, 2003

Industria de prelucrare ţiţei şi petrochimie

Sursa: Ministerul Econom1e1 ŞI Comerţulm, 2003

!image

!image

!image

!image

!image

!image

Sursa: Agenţia Română pentru Conservarea Energ1e1, 2004

Concluzii

Analiza proiectelor încheiate sau aflate în derulare în perioada 1990 - 2003 a scos în evidenţă următoarele aspecte:

–în sectorul industrial au fost realizate investiţii în proiecte de modernizări tehnologice şi de punere în funcţiune de capacităţi noi, în valoare de 1,64 miliarde €; efectul secundar, manifestat prin ameliorarea modului de utilizare a energiei a produs economii anuale evaluate la circa 862 mii tep,

–în sectorul alimentării centralizate cu energie termică, investiţiile care au vizat în mod prioritar ameliorarea funcţionării sistemelor de producere a energiei termice au fost de circa 94 milioane €, efectul secundar, manifestat prin reducerea consumurilor specifice, a produs economii anuale evaluate la circa 594 mii tep,

–în sectorul rezidenţial, valoarea totală a investiţiilor a fost de 360 mii €, economiile anuale de energie fiind de circa 270 tep.

Obţinerea mijloacelor financiare, cunoaşterea şi stăpânirea tehnologiilor performante şi a practicilor existente la nivel mondial reprezintă condiţionări importante în promovarea eficienţei energetice. Amplificarea preocupărilor privind utilizarea eficientă a energiei impune identificarea şi utilizarea unor instrumente şi mecanisme care se referă, în principal, la cadrul legislativ şi de reglementare, cadrul instituţional, politica de tarifare, sistemul fiscal şi informarea şi educarea consumatorilor.

Identificarea şi implementarea unor proiecte demonstrative de eficienţă energetică susţinute financiar de bugetul de stat ar putea produce multiplicarea acestora pe scară largă. Succesul proiectelor ar putea conduce la creşterea interesului mediului economic şi de afaceri pentru realizarea unor astfel de proiecte.

Capitolul 5Obiectivele şi ţintele politicii în domeniul eficienţei energetice

5.1.Introducere

Politica de eficienţă energetică este, prin excelenţă, o politică ale cărei efecte sunt sesizabile pe termen lung. Obţinerea unor rezultate relevante este condiţionată de continuitatea şi coerenţa măsurilor luate in diferite perioade de dezvoltare.

Succesul în definirea şi adoptarea unei politici naţionale de eficienţă energetică depinde de îndeplinirea a trei condiţii care se recomandă a fi avute în vedere:

–eliminarea cauzelor pentru care nu se promovează investiţiile în proiecte de eficienţă energetică (de exemplu, reducerea barierelor);

–interesarea şi implicarea mediului de afaceri, în vederea realizării obiectivelor propuse pentru ameliorarea eficienţei energetice şi dezvoltării de noi oportunităţi;

–extinderea domeniului pentru acţiuni de eficienţă energetică pe termen lung, prin stimularea creativităţii şi încurajarea invenţiilor şi inovaţiilor în domeniul tehnologiilor şi aplicării practice a eficienţei energetice.

Factorul primordial în dimensionarea Strategiei naţionale în domeniul eficienţei energetice este dinamica dezvoltării economiei naţionale.

5.2.Obiectivele politicii în domeniul eficienţei energetice

Integrarea în Uniunea Europeană constituie un obiectiv major pentru România. La orizontul anului 2015 viziunea strategică a României, în domeniul energetic, va fi cea a unei ţări membre a Uniunii Europene, care şi-a sincronizat politica din domeniu cu cea comunitară şi care pune accent pe siguranţă, eficienţă, protecţia mediului şi drepturile consumatorilor.

Având în vedere recomandările formulate statelor membre de Comisia Europenă, în cadrul 'summit'-ului de la Stockholm (decembrie 2001), de a adopta o politică energetică axată pe economia de energie şi pe diversificarea producerii energiei prin utilizarea surselor regenerabile, coroborate cu priorităţile formulate în iniţiativa „Energie Inteligentă pentru Europa" a Comisiei Europene (aprilie 2002), este necesar ca România să aplice o politică energetică orientată către cea care guvernează întregul spaţiu comunitar, structurată pe două axe majore:

–îndeplinirea responsabilităţilor legate de combaterea şi prevenirea schimbărilor climatice,

–limitarea creşterii dependenţei de importurilor de resurse energetice primare.

Din perspectiva aderării la Uniunea Europeană, politica României în domeniul eficienţei energetice trebuie să fie compatibilă cu cea comunitară, astfel încât reducerea intensităţii energetice să poată fi un proces transparent şi controlabil, care să reflecte potenţialul eficienţei energetice de a contribui la:

–susţinerea creşterii economice;

–creşterea securităţii în alimentarea cu energie şi reducerea importurilor de resurse energetice primare;

–creşterea competitivităţii în mediul de afaceri şi a eficienţei economice, atât în plan intern cât mai ales pe pieţele internaţionale,

–îndeplinirea obiectivelor de încetinire a schimbărilor climatice, precum şi a altor obiective ale politicii de mediu;

Acestea reprezintă unele dintre obiectivele pe care România trebuie să le aibă în vedere.

Scopul esenţial al politicii în domeniul eficienţei energetice este reducerea intensităţii energetice.

Pentru a asigura dezvoltarea în condiţii de eficienţă şi durabilitate, se preconizează o reducere a intensităţii energetice primare cu 40% în perioada 2004 - 2015. Scopul propus poate fi atins prin perfecţionarea sau înlocuirea proceselor tehnologice cu consumuri specifice de energie şi resurse primare mari, printr-o ajustare structurală a economiei - în sensul dezvoltării ramurilor economice cu consumuri reduse de energie şi valoare adăugată mare şi reducerea ponderii ramurilor energointensive şi cu valoare adăugată mică în produse.

Reducerea intensităţii energetice primare va conduce la scăderea consumului total de resurse energetice şi va contribui la o dezvoltare economică eficientă şi durabilă. Acest obiectiv a fost stabilit pornindu-se de la premisa consolidării creşterii economice, manifestată prin considerarea unor rate semnificative de creştere a produsului intern brut (PIB).

Pentru perioada 2004-2015 se are în vedere un ritm mediu anual de creştere a produsului intern brut de 5,4%.

!image

!image

!image

Figura 5.1. Reducerea intensitatii energetice

.Sl

co

V (I)

co

-'

"i::

.V..., o

co 'O

i1:1:) - o

·+r-n'

co o

.o.....

.V.i.:.,:

11)

...._

P.

.5

0.725

0.675

0.625

0.575

0.525

0.475

0.425

0.375

2001

2003

2005

2007

2009

2011

2013

2015

anul

I-•-optimist -•- moderat -•- pesimist I

Pentru o dinamică a ritmului de creştere a produsului intern brut comparabilă cu cea estimată în cele trei scenarii prezentate în capitolul 2 şi în condiţiile analizei situaţiei curente în domeniul producerii şi consumului de energie, estimându-se o reducere a intensităţii energetice cu 50% până

la finele anului 2015 (într-o varianta optimistă), cu circa 40% (într-o variantă moderată) şi cu circa 30% (într-o varianta pesimistă). Grafic, reducerea intensităţii energetice, în cele trei variante (optimistă, moderată şi pesimistă) este reprezentată în figura 5.1.

5.3.Ţintele politicii în domeniul eficienţei energetice

5.3.1.Sectoarele care se au în vedere la implementarea măsurilor de eficienţă energetică

În urma analizei potenţialului economic disponibil, avut în vedere la implementarea măsurilor privind îmbunătăţirea eficienţei energetice au fost identificate, ca prioritare, următoarele sectoare:

a)Sectorul rezidenţial este, prin potenţialul economic estimat, cel mai important domeniu al intervenţiei prin măsuri de eficienţă energetică. Motivul esenţial al acestei alegeri este legat de necesitatea reducerii valorilor facturilor de energie pentru populaţie, acţionându-se asupra reducerii consumului de energie.

În sectorul rezidenţial, principalele acţiuni pentru valorificarea potenţialului economic de eficienţă energetică sunt:

–modernizarea instalaţiilor interioare de alimentare cu energie termică;

–reabilitarea reţelelor de distribuţie a energiei termice (intervenţia atât asupra punctelor termice cât şi a reţelelor de distribuţie propriu-zise);

–introducerea măsurilor de gestiune a consumurilor de energie la consumatorii finali prin montarea repartitoarelor de debit (apometre pentru apă caldă) la nivel de scară de bloc, a alocatoarelor de costuri la nivel de apartament şi într-o fază ulterioară, a contoarelor cu preplată;

–izolarea termică a locuinţelor.

b)Sectorul industrial reprezintă cea de a doua prioritate avută în vedere, în condiţiile în care acesta trebuie să constituie baza creşterii economice.

În sectorul industrial ţintele le constituite ramurile mari consumatoare de energie, respectiv industria chimică şi petrochimică, industria siderurgică şi metalurgică, industria constructoare de maşini şi industria de celuloză şi hârtie.

Acţiunile care pot conduce la valorificarea potenţialului economic de eficienţă energetică al sectorului industrial sunt:

–îmbunătăţirea managementului consumurilor de energie în cadrul societăţilor

industriale;

–iniţierea unor proiecte de modernizare tehnologică a instalaţiilor şi echipamentelor;

–stimularea sectorului privat din industrie pentru implementare unor proiecte de eficienţă energetică.

Suplimentar, reducerea intensităţii energetice în sectorul privat din industrie, sector cu o contribuţie care depăşeşte 70% la constituirea PIB, poate presupune şi realizarea următoarelor acţiuni:

–introducerea mecanismului de Acord pe Termen Lung în politica de conservare a

energ1e1,

–preluarea experienţei existente în Uniunea Europeană privind parteneriatul dintre structurile administraţiei centrale şi locale şi sectorul privat, în legătură cu reducerea consumurilor de energie si a emisiilor de substanţe poluante, în special a celor de C02, prin ameliorarea eficienţei energetice.

c)Pe cel de al treilea nivel de prioritate se situează, în egală măsură, sectorul transporturi şi alimentarea cu energie termică în regim centralizat.

În sectorul de transporturi, cele mai mari ramuri consumatoare de energie sunt, în ordine descrescătoare, transporturile rutiere şi tran sporturile pe calea ferată.

În acest sector acţiunile de valorificare a potenţialului economic de eficienţă energetică vor avea în vedere reducerea intensităţii energetice în sectorul transporturilor rutiere şi creşterea eficienţei energetice în transporturile feroviare.

Măsurile preconizate pentru reducerea intensităţii energetice în sectorul transporturilor rutiere sunt:

–modernizarea flotei de autovehicule prin utilizarea autovehiculelor, cu motoare performante şi emisii poluante reduse,

–extinderea utilizăriilor combusibilililor alternativi în trasnportul locale,

–extinderea utilizării tahografelor şi limitatoarelor de viteză la autovehicule.

Măsurile preconizate pentru creşterea eficienţei energetice în sectorul transporturilor feroviare sunt:

–modernizarea substaţiilor de tracţiune electrică a trenurilor,

–introducerea unui sistem integrat de gestiune a consumurilor de energie utilizată în tracţiunea trenurilor,

–extinderea electrificării liniilor de cale ferată, cu influenţă directă în reducerea consumurilor energetice,

–reabilitarea infrastructurii feroviare prin ridicarea parametrilor liniilor ferate, urmărind eliminarea consumurilor energetice suplimentare cauzate de restricţiile de viteză,

–modernizarea parcului de locomotive prin dotarea cu locomotive Diesel cu motoare cu randamente sporite şi emisii poluante reduse şi cu locomotive electrice cu transmisie în curent alternativ,

–reducerea consumurilor energetice în transportul feroviar de călători, prin dotarea cu rame automotoare Diesel şi rame electrice,

–dotarea metroului cu material rulant cu tracţiune în curent altrenativ.

Sectorul transporturilor va cunoaşte cea mai mare dezvoltare pe termen mediu şi lung. Finalizarea diferitelor etape ale programului naţional de construire de autostrăzi şi modernizare a drumurilor naţionale, modernizarea infrastructurii feroviare, perspectiva dezvoltării transportului fluvial intern reprezintă tot atâtea motive pentru a susţine această afirmaţie.

Deşi inferior din punct de vedere al potenţialului economic de eficienţă energetică, sectorul alimentării cu energie termică în regim centralizat va cunoaşte importante modificări structurale, respectiv din punct de vedere tehnic şi organizatoric. Aceasta va duce la op01iunitatea valorificării unui potenţial economic relativ redus şi ulterior, în noua structură, într-o dezvoltare la scară naţională, la creşterea semnificativă a potenţialului economic de eficienţă energetică.

Alimentarea cu energie termică în regim centralizat, în condiţii de siguranţă şi calitate, conform standardelor Uniunii Europene, presupune realizarea a două acţiuni majore:

–modernizarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică;

–promovarea cogenerării de mică şi medie putere.

Ţintele sectoriale avute în vedere pentru definirea acţiunilor de valorificare a potenţialului economic de eficienţă energetică au fost stabilite luându-se în considerare participarea diferitelor ramuri ale sectoarelor considerate prioritare la balanţa de resurse energetice primare aferentă anului 2001 (sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2003).

ConcluzH

Obiectivele şi ţintele pol.îtic.ii "în domeniul eficienţei energetice sunt condiţionate de:

–eliminarea cauzelor pentru care nu se promovează investiţiile în proiecte de eficienţă energetică; .

–interesarea şi implicarea mediului de afaceri, în vederea realizării obiectivelor propuse pentru ameliorarea eficienţei energetice şi dezvoltării de noi oportunităţi;

–extinderea domeniului pentru acţiuni de eficienţă energetică pe tennen lung, prin stimularea creativităţii şi încurajarea invenţîîlor şi inovaţiilor în domeniul tehnologiilor

şi aplicării pra.etice a eficienţei energetice.

Obiectivele politicii în domeniul eficienţei energetice sunt:

–susţinerea creşterii economice;

–creşterea securîti;iţii ·111 alimentarea cu energie şi reducerea impolturilor de resurse energetice primare;

–creşterea competitivităţii în mediul de afaceri şi a eficienţei economice, atât în plan

intern cât mai ales pe pieţele internaţionale,

–îndeplinirea obiectivelor de încetinire a schimbărilor climatice, precum şi a altor obiectî.ve ale po1iticii de mediu;

Scopul esenţial al politicii în domeniul eficienţei energetice este reducerea intensităţii energetice primare cu 40%, în perioada 2004 - 2015. Acesta a fost stabilit pornindu-se de la premisa consolidării creşterii economice, manifosţ tă prin considerarea unor rate semnificative de creştere a produşuJtJi intern brut (PIB). Pe11t111 perioada 2004 20 t 5 ee are în vedere urt titm m diu cmual de creştere a produsului i.ntet11brut de 5,4%.

Ţintele sectoriale avute în vedere pentru definirea acţiunilor de valorificare a potenţialului economic de eficienţă energetică au fost stabilite luându-se în considerare participarea diferitelor ramuri ale sectoarelor considera.te prioritare la balanţa de resurse energetice primare aferentă anului 2001. Acestea sunt:

–o reducere a consumului anual de resurse primare cu 337 mii tep, în sectoml industrial;

–o reducere a consumului anual de resurse primare cu 823 mi.i tep, în sectorul rezidenţial;

–o reducere a consumulu1 anual de resurse primare cu 303 mii tep, în transporturi;

–o reducere a consumului anual de resurse primare cu 48 mii tcp, în secton1l terţiar;

–o reducere a consumului anual de resurse cu 612 mii tep în şecton1l alimentării centralizate cu energie tennică.

Acţiunile şi măsurile aferente atingerii obiectivelor şi ţintelor politicii în dorneniul eficienţei energetice, precum şi responsabilităţile, termenele de realizare, resursele financiare necesare şi sursele de finanţare sunt prezentate în Planul de acţiune 2004 - 2015, anexat. •

!image

fiscale şi financiare prevăzute de legislaţia în vigoare (deducerea unor cheltuieli din impozitul pe venit şi subvenţionarea dobânzilor la creditele comerciale, în cazul reabilitării termice a clădirilor).

Modalităţile prin care se pot constitui, prin cerinţe de la bugetul de stat, fondurile necesare susţinerii financiare a programelor de investiţii pentru creşterea eficienţei energetice sunt următoarele:

–alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie

în bugetele unor ministere,

–alocaţii de la bugetele locale, în completare cu transferuri consolidabile de la bugetul de stat, în cazul programelor anuale aprobate în acest scop, de către autorităţile publice locale,

–credite de la bugetul de stat,

–finanţarea prin contracte de parteneriat public-privat.

Finanţarea de la bugetul de stat se face în baza Legii nr.500/2002 privind finanţele publice şi a Legii Bugetului de Stat, aprobată anual de Parlamentul României (ex. Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004).

Intrarea în vigoare, cu începere de la 1 ianuarie 2004, a Directivei Comisiei Europene privind cadrul comunitar de impozitare a produselor energetice va conduce la amplificarea stimulentelor în direcţia unei utilizări mai eficiente a energiei (astfel încât să se reducă dependenţa de importurile de energie şi emisiile de CO2). Directiva va lua în considerare competitivitatea

companiilor comunitare faţă de ţările terţe, în acest scop fiind prevăzute:

–măsuri de reducere a poverii fiscale pentru firmele care sunt preocupate de reducerea consumului de energie,

–returnarea unei părţi a impozitelor plătite de firmele care au investit în utilizarea eficientă a energiei.

Reducerea de impozite care va fi aplicată companiilor angajate în proiecte de utilizare eficientă a energiei va fi de 100% pentru marii consumatori de energie, respectiv de 50% pentru ceilalţi consumatori.

6.3.Finanţarea prin alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetele unor ministere

Acest tip de finanţare se face în sectorul rezidenţial, pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate şi în sectorul alimentării centralizate cu energie termică, pentru modernizarea atât a sistemelor de producere a energiei termice cât şi pentru reabilitarea sistemelor aferente de transport şi distribuţie. Resursele financiare sunt obţinute prin alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi, respectiv, în bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

6.3.1.Sectorul rezidenţial

Reabilitarea termică a clădirilor multietajate ·reprezintă una dintre acţiunile majore de reducere a consumului de energie în sectorul rezidenţial. Cadrul legal este constituit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.174/2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.211/2003.

În conformitate cu prevederile legale, clădirile de locuit multietajate se includ în programe anuale de acţiuni pentru reabilitarea termică, elaborate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. În limita fondurilor aprobate anual cu această

destinaţie în bugetul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor ş1 Turismului sunt constituite resursele necesare pentru finanţarea cheltuielilor privind:

–expertizarea şi auditul energetic,

–proiectarea lucrărilor de reabilitare termică a clădirilor de locuit multietajate,

–executarea lucrărilor pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate;

–executarea lucrărilor pentru reabilitarea termică a locuinţelor şi spaţiilor cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, existente în proprietatea sau în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului precum şi a celorlalte instituţii publice, aflate în subordonarea acestuia.

Programul naţional de reabilitare termică a clădirilor de locuit multietajate, adoptat de Guvern în luna iulie 2002, prevede reabilitarea, în intervalul 2004 - 2015, a 25 de mii de clădiri de locuit multietajate (800.000 apartamente). Conform estimărilor Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, efortul financiar este de 940 milioane € (din care 240 milioane € vor fi alocate de la bugetul de stat iar restul din alte surse constituite în condiţiile legii), economiile anuale fiind estimate la 714 mii tep.

În raport cu prevederile Programului naţional de reabilitare termică a clădirilor de locuit multietajate, prezenta Strategie prevede că, pentru reducerea consumului anual final în sectorul rezidenţial, prin reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate, cu circa 823 mii tep, este necesar un efort financiar de 1.187 milioane € (din care circa 303 milioane € alocate de la bugetul de stat, iar restul din surse constituite în condiţiile legii).

6.3.2.Sectorul alimentării centralizate cu energie termică

Modernizarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică poate conduce la însemnate economii de resurse primare atât prin creşterea eficienţei în funcţionare a sistemelor de producere a energie termice cât şi prin eliminarea pierderilor de energie termică şi de agent termic. Cadrul legal este constituit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2002 privind asigurarea condiţiilor de funcţionare a centralelor termice şi electrice de termoficare aflate în proprietatea consiliilor judeţene şi locale.

În conformitate cu prevederile legale, pentru realizarea lucrărilor de modernizare şi retehnologizare a centralelor termice şi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale, se alocă sume de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în conformitate cu programele de investiţii aprobate, potrivit legii.

În anul 2003, resursele financiare alocate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor au fost de circa 10 milioane de€. Prezenta Strategie prevede că, pentru reducerea consumului anual de resurse primare în sectorul alimentării centralizate cu energie termică cu circa 612 mii tep, este necesar un efort financiar de 1.137 milioane €.

6.4.Finanţarea prin alocaţii de la bugetele locale, în completare cu transferuri consolidabile de la bugetul de stat, în cazul programelor anuale aprobate în acest scop, de către autorităţile publice locale

Finanţarea prin alocaţii de la bugetele locale, în completare cu transferuri consolidabile de la bugetul de stat, în cazul programelor anuale aprobate în acest scop, de către autorităţile publice locale se face în baza Legii nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45/2003 privind finanţele publice locale, cu modificările

ulterioare. Acest tip de finanţare este utilizat cu precădere pentru creşterea eficienţei energetice în sectorul de alimentare centralizată cu energie termică, atât pentru modernizarea sistemelor de producere a energiei termice, cât şi pentru reabilitarea sistemelor aferente de transport şi distribuţie.

6.4.1.Sectorul alimentării centralizate cu energie termică

În conformitate cu prevederile legale pentru realizarea investiţiilor care au ca scop principal creşterea eficienţei energetice în sistemele de producere, transport şi distribuţie a energiei termice, autorităţile publice locale pot constitui fonduri prin alocaţii de la bugetele locale şi, în completare, prin transferuri consolidabile de la bugetul de stat către bugetele locale, în limita a maximum 50% din valoarea acestora, după ce, în prealabil, studiile de fezabilitate aferente investiţiilor şi alocarea de resurse financiare de la bugetele locale au fost aprobate prin hotărâri ale consiliilor judeţene, municipale sau locale.

Pentru anul 2003, resursele financiare alocate prin transferuri consolidabile de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei şi Comerţului, către bugetul Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei au fost de circa 3 milioane €. În anul 2004 sunt alocate circa 6 milioane €, pentru ca în perioada 2005 - 2007 să fie alocate sume medii anuale cuprinse între 7 şi 9 milioane €.

6.5.Credite de la bugetul de stat

Acest tip de finanţare se face în sectorul rezidenţial, pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate. Resursele financiare sunt obţinute prin alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Transporturilor, Construc­ ţiilor şi Turismului.

6.5.1.Sectorul rezidenţial

Cadrul legal este constituit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.174/2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate, aprobată cu modificări şi completări, prin Legea nr.211/2003.

În limita fondurilor aprobate anual, în bugetul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului sunt constituite, prin credite acordate de la bugetul de stat, resursele necesare pentru finanţarea cheltuielilor privind executarea lucrărilor pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate se asigură (fonduri care nu depăşesc 59,5% din totalul cheltuielilor de execuţie). La terminarea lucrărilor de reabilitare termică a clădirii, creditele se restituie în rate lunare egale, cu o dobândă de 5% pe an şi cu o durată de rambursare de 1O ani de la data recepţiei terminării lucrărilor.

Resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor aferente reabilitării termice a clădirilor de locuit multietajate în perioada 2004 - 2015 şi constituite prin credite acordate de la bugetul de stat. în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului sunt estimate la circa 707 milioane €.

6.6.Finanţarea prin contracte de parteneriat public-privat

Finanţarea prin contracte de parteneriat public privat se poate face în toate sectoarele în care se impune creşterea eficienţei energetice.

În funcţie de tipurile de proiecte de parteneriat public-privat, finanţarea poate fi asigurată integral de investitor sau parţial, împreună cu autorităţile publice centrale şi locale.

Resursele financiare puse la dispoziţie de acestea pot fi obţinute prin alocaţii de la bugetul de stat sau local, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetele autorităţilor publice centrale sau locale care încheie contractele de parteneriat public - privat. Este cazul Ministerului Adminsitraţiei şi Internelor şi al autorităţilor administraţiei publice locale, care pot acoperi diferenţa de 897 milioane € până la incidenţa necesarului de 1.137 milioane € (în raport cu o alocare anuală de circa 20 milioane€ sau 240 milioane€ pe întreaga perioadă 2004 - 2015).

6.7.Stimulentele fiscale şi financiare

Stimulentele fiscale şi financiare care pot susţine realizarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice în toate sectoarele economice sunt:

–subvenţionarea dobânzilor la creditele comerciale,

–reducerea impozitului pe venit.

Prin aplicarea Legii nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, sunt create condiţiile acordării de stimulente fiscale şi financiare pentru realizarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice.

6.7.1.Subvenţionarea dobânzilor la creditele comerciale

În conformitate cu prevederile Legii nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, creditele pentru lucrări de creştere a eficienţei energetice se acordă cu o dobândă de maximum 75% din cea stabilită de bănci, diferenţa urmând să fie asigurată prin alocaţii anuale de la bugetul de stat.

6.7.2.Reducerea impozitului pe venit

În conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.78/2002 privind asigurarea condiţiilor de funcţionare a centralelor termice şi electrice de termoficare aflate în prorietatea consiliilor judeţene şi locale, pentru rambursarea ratelor de capital şi plata costurilor aferente creditelor pentru reabilitarea sistemelor de producere a energiei termice vor fi alocate sume defalcate din impozitul pe venit către bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale respective.

Concluzii

Pentru o creştere a PIB cu o rată medie anuală de 5,4% şi o reducere a intensităţii energetice cu 40% în perioada 2004 - 2015, aplicarea măsurilor de creştere a eficienţei energetice se va materializa prin reducerea consumului de resurse primare cu circa 25,4 milioane tep pe întreaga perioadă şi implicit, prin reducerea efortului financiar aferent achiziţiei de resurse·energetice primare cu minimum 3,4 miliarde€.

Dacă se are în vedere că în România, prin consumul unei tone echivalent petrol se obţin 2,38 tone C02, care pe piaţa internaţională a comerţului cu emisii valorează circa 3,1 - 3,5 €, rezultă că prin reducerea consumului de resurse primare cu circa 25,4 milioane tep, respectiv a emisiilor de C02 cu circa 60,5 milioane tone, în afară de reducerea efortului financiar cu 3,4 miliarde€, se mai pot obţine, prin comercializarea acestor emisii, circa 215 milioane €.

Din economiile de circa 25,4 milioane tep menţionate anterior, circa 9,5 milioane tep vor fi obţinute 'pe cale naturală', fără costuri direct legate de eficienţa energetică, prin punerea în funcţiune de echipamente şi instalaţii modeme cu eficienţă energetică ridicată.

Restul, de circa 15,9 milioane tep, vor fi obţinute prin realizarea unor programe de investiţii având ca scop ameliorarea eficienţei energetice la consumatorii semnificativi de energie din majoritatea sectoarelor economiei. Efortul financiar necesar susţinerii acestor programe de investiţii este estimat la circa 2,7 miliarde€.

În concluzie, se poate aprecia că realizarea unui efort financiar de 2,7 miliarde € pentru reducerea consumului final cu 25,4 milioane tep pe întreaga perioadă 2004 - 2015, conduce atât la economisirea a 3,4 miliarde €, prin reducerea achiziţiei de resurse primare, cât şi la obţinerea a minimum 215 milioane €, prin comercializarea emisiilor de CO2.

Modalităţile prin care se pot constitui, prin cerinţe de la bugetul de stat, fondurile necesare susţinerii financiare a programelor de investiţii pentru creşterea eficienţei energetice sunt următoarele:

–alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie

în bugetele unor ministere,

–alocaţii de la bugetele locale, în completare cu transferuri consolidabile de la bugetul de stat, în cazul programelor anuale aprobate în acest scop, de către autorităţile publice locale,

–credite de la bugetul de stat,

–finanţarea prin contracte de parteneriat public-privat.

Finanţarea de la bugetul de stat se face în baza Legii nr.500/2002 privind finanţele publice şi a Legii Bugetului de Stat, aprobată anual de Parlamentul României (ex. Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004).

Stimulentele fiscale şi financiare care pot susţine realizarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice în toate sectoarele economice sunt:

–subvenţionarea dobânzilor la creditele comerciale,

–reducerea impozitului pe venit.

Prin aplicarea Legii nr.314/2003 pentru modificarea art. 15 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, sunt create condiţiile acordării de stimulente fiscale şi financiare pentru realizarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice.

54

!image

7.2.Impactul la nivel social

Prin aplicarea politicilor de creştere a eficienţei energetice se pot obţine îmbunătăţiri semnificative şi în ceea ce priveşte scăderea ratei şomajului, creşterea calificării forţei de muncă şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Astfel:

–în industrie, prin reducerea costurilor cu energia consumată în procesele tehnologice, se pot crea posibilităţi de creştere a profitului, respectiv a sumelor investite în creşterea capacităţilor de producţie sau în extinderea gamei acestei, rezultând locuri suplimentare de muncă în acest domeniu;

–prin programele de reabilitare termică a locuinţelor şi clădirilor se creează, de asemenea, noi locuri de muncă în construcţii şi instalaţii ;

–prin eficientizarea energetică a locuinţelor se vor reduce şi facturile pentru energie.

7.3.Impactul asupra mediului ambiant

Impactul asupra mediului ambiant, obţinut prin aplicarea politicilor de creştere a eficienţei energetice, se poate caracteriza prin :

–reducerea emisiilor poluante, în general şi a emisiilor de gaze cu efect de seră (C02), în special; se estimează, astfel, reducerea cu 4-7 milioane tone de C02 pe an a emisiilor produse prin utilizarea combustibililor, valorificarea acestui potenţial putând constitui

o sursă de finanţare importantă;

–reducerea la nivel local a impactului asupra mediului, atât la producere, cât şi la consumul de energie;

–reducerea poluării apelor de suprafaţă şi subterane, prin evitarea deversării unor mari cantităţi de ape uzate, începând de la producerea combustibilului până la utilizatorul final;

–reducerea poluării solului, prin scăderea cantităţilor mari de zgură şi cenuşă depozitate la producătorii de energie electrică şi/sau termică.

Concluzii

Consumul anual de energie primară pe cap de locuitor în România, la nivelul anului 2001,

este de 2.404 kWh/locuitor şi se estimează că acesta va creşte odată cu relansarea economică şi îmbunătătirea standardului de viată.

' '

Analiza balanţei energetice pe anul 2001 scoate în evidenţă faptul că industria şi sectorul rezidenţial sunt principalele ramuri consumatoare de energie, în timp ce în transporturi şi sectorul terţiar se îmegistrează creşteri semnificative comparativ cu anul 2000 (cu 14% în transporturi şi cu 91% în sectorul terţiar).

Consumul de resurse primare în sistemele de alimentare centralizată cu energie termică, deşi descrescător, este cu circa 13% mai mare decât consumul final de resurse primare înregistrat în industrie.

În acest context, sectoarele considerate relevante sunt industria, sectorul rezidenţial, transporturile, sectorul terţiar şi alimentarea centralizată cu energie termică.

România, stat aflat la sfârşitul perioadei de tranziţie şi caracterizat de o economie puternic energointensivă mai ales înainte de anul 1989, este considerat ca având o intensitate energetică ridicată în comparaţie cu media îmegistrată în Uniunea Europeană.

Intensitatea energetică finală a fost determinată prin conversia Produsului Intern Brut în dolari SUA, calculat pentru fiecare an la preţurile şi ratele de schimb corespunzătoare anului 1995 şi corectarea acestuia cu paritatea puterii de cumpărare. În raport cu media în Uniunea Europeană, în România, intensitatea energetică finală este de 1,4 ori mai mare.

La nivelul sectoarelor cu contribuţii importante în compunerea consumului total final de energie, compararea valorilor intensităţilor energetice finale din România cu cele îmegistrate în statele membre ale Uniunii Europene a pus în evidenţă corelări cuprinse între 0,76 şi 3,14 pentru industrie, între 0,62 şi 0,88, pentru transporturi, între 1,29 şi 3,12, pentru sectorul rezidenţial şi între 0,43 şi 2,25, pentru sectorul terţiar.

În consecinţă, se poate aprecia că economia naţională se caracterizează prin valori relativ ridicate ale intensităţii energetice primare, comparativ cu media în Uniunea Europeană. Compararea intensităţilor energetice finale a pus în evidenţă o relativă apropiere între valori.

Disproporţia semnificativă dintre intensităţile energetice primară şi finală în România a justificat, pe lângă investigarea modului în care sunt folosite resursele primare în sectoarele economice anterior menţionate şi analiza sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică.

Prognozele arată că în lipsa unei politici energetice ferme, care să promoveze eficienţa energetică, consumul de energie primară asociat cu evoluţia estimată a Produsului Intern Brut, va creşte cu aproximativ 30% până în anul 2015. Independenţa energetică a României este în prezent de circa 70%, evoluţiile înregistrate în ultimii ani în sectorul de producere a resurselor energetice primare evidenţiind descreşterea acesteia. Acest fapt impune adoptarea unei politici energetice active, bazată pe economia de energie.

În acest context, îmbunătăţirea eficienţei energetice reprezintă o pnontate a politicii energetice naţionale, care trebuie să contrabalanseze tendinţa de creştere exagerată a consumului energetic în toate sectoarele finale ale economiei (ex. sectorul rezidenţial, industrie şi transporturi), precum şi în sectorul de alimentare centralizată cu energie termică, în care o funcţionare eficienţă

este singura în măsură să stopeze continuarea debranşărilor de la sistemele existente şi utilizarea unor soluţii individuale de încălzire.

Ţintele politicii de eficienţă energetică au fost stabilite în contextul adoptării, ca urnea ipoteză pentru creşterea PIB, a unei rate medii anuale de 5,4% (varianta de bază) şi a unei reduceri cu 40% a intensităţii energetice primare până în anul 2015.

Plecând de la premisa că tendinţa de creştere anuală a eficienţei energetice de 1%, realizată în perioada 1999-2001 se păstrează şi în continuare rară adoptarea unor măsuri speciale în cadrul unor programe de creştere a eficienţei energetice în industrie (parţial), în transporturi şi în sectorul terţiar, rezultă ca la finele anului 2015, reducerea intensităţii energetice comparativ cu anul 2001 va fi de 15% (creşterea 'fără costuri' a eficienţei energetice), restul de 25% urmând a fi obţinută prin investiţii în proiecte de creştere a eficienţei energetice.

Economia anuală maximă de resurse primare care se poate obţine prin considerarea valorilor maxime ale potenţialelor economice de eficienţă energetică la consumatorii finali (din industrie, sectorul rezidenţial, sectorul terţiar şi transporturi), precum şi în sectorul de alimentare centralizată cu energie termică, este de circa 11.031 mii tep. Dacă pentru 1 tonă echivalent petrol se adoptă o cotaţie de 133 €, rezultă că se poate obţine o reducere cu circa 1,47 miliarde € a efortului financiar pentru susţinerea achiziţiei de resurse primare. Pentru întreaga perioadă 2004 - 2015, rezultă o economie de circa 132 milioane tep, reprezentând o reducere a efortului financiar estimată la circa 17,6 miliarde€.

Având în vedere economiile de resurse primare realizate prin investiţii în scopul modernizării tehnologice a proceselor, instalaţiilor şi echipamentelor şi estimate la circa 4,137 milioane tep în fiecare an, se estimează că valoarea totală maximală a investiţiilor necesare pentru creşterea eficienţei energetice (pentru reducerea consumului de energie finală cu 6,894 milioane tep în fiecare an) este de circa 13,8 miliarde€.

Pentru a obţine pe întreaga perioadă 2004-2015 o reducere a consumului de resurse primare de circa 25A milioane tep (respectiv 2.122 mii tep anual), în condiţiile a unei rate medii anuale de creştere a PIB de 5,4% şi a unei reduceri cu 40% a intensităţii energetice primare până în anul 2015, este necesară:

–continuarea adoptării. în plan legisJ::1tiv. a unor norme de eficienţă energetică ridicată la instalarea de noi capacităţi (având ca efect o reducere a consumului de energie de 9,5 milioane tep),

–iniţierea, dezvoltarea şi implementarea unor programe de măsuri organizatorice şi instituţionale pentru creşterea eficienţei energetice (având drept scop reducerea consumului de energie de 15,9 milioane tep), la toţi consumatorii semnificativi de energie (consumatori cu consumuri anuale de peste 1.000 tep, colectivităţi locale cu

peste 20 mii locuitori şi clădiri administrative cu suprafeţe desfăşurate de peste 1.500 m2) şi în sistemele de alimentare centralizată cu energie termică.

Reducerea cu 40% a intensităţii energetice primare până la finele anului 2015 presupune realizarea ţintelor sectoriale prezentate în continuare.

Astfel, în sectorul industrial va fi obţinută o reducere a consumului anual de resurse primare cu 337 mii tep. În sectorul rezidenţial va fi obţinută o reducere a consumului anual de resurse primare cu 823 mii tep, în transporturi cu 303 mii tep, iar în sectorul terţiar cu 48 mii tep. Aceste

economii de energie vor fi realizate prin investiţii în proiecte de creştere a eficienţei energetice, a căror valoare este estimată la 1.522 milioane€.

În sectorul alimentării centralizate cu energie termică se estimează o reducere a consumului anual de resurse cu 612 mii tep, care va fi integral obţinută prin investiţii în proiecte de creştere a eficienţei energetice, a căror valoare este estimată la 1.137 milioane €.

În condiţiile precizate, efortul financiar estimat pentru susţinerea programelor de investiţii pentru creşterea eficienţei energetice este de circa 2,7 miliarde€.

Prin obţinerea unei reduceri a consumului de resurse primare de circa 25,4 milioane tep pe întreaga perioadă 2004 - 2015, se creează premisele reducerii cu 3,4 miliarde€ a efortului financiar pentru achiziţia de resurse primare.

Rezultă că, investind 1 € într-un proiect de creştere a eficienţei energetice, se poate obţine o reducere a efortului financiar pentru achiziţia de resurse primare de 1,26 €.

Cadrul legal şi instituţional de promovare a măsurilor de eficienţă energetică este marcat de progresele semnificative îmegistrate în ultimii ani.

Pe lângă aprobarea unor acte normative definitorii (ex. Legea m.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată, Legea nr.3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, Legea nr.14/1997 pentru ratificarea Tratatului Cartei Energiei şi a Protocolului Cartei Energiei etc.), a continuat preluarea în legislaţia naţională a acquis-ului communautaire constituit de Directivele Uniunii Europene privind eficienţa energetică.

Punerea în aplicare a legislaţiei în vigoare a necesitat dezvoltarea cadrului instituţional, care a fost marcată de înfiinţarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei ca organ de specialitate la nivel naţional în domeniul eficienţei energetice şi instituţie publică cu personalitate juridică, autonomie organizatorică, funcţională şi financiară.

Ministerul Economiei şi Comerţului precum şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi turismului, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, precum şi autorităţile administraţiei publice locale au, de asemenea, atribuţii privind promovarea utilizării eficiente a energiei

În fine, începerea activităţii Fondului Român de Eficienţă Energetică şi înfiinţarea, în perioada imediat următoare, a Observatorului Energetic Naţional creează perspectiva finalizării acţiunii de dezvoltare şi completare a cadrului instituţional pentru eficienţa energetică.

Prin structurile administraţiei publice centrale şi locale cu competenţe în domeniu, eficienţa energetică şi conservarea energiei vor fi integrate în politici non-energetice. Sunt avute în vedere politica de dezvoltare regională, politica de dezvoltare industrială, politica de protecţie socială, politica de integrare europeană şi politica de protecţie a mediului.

Analiza proiectelor încheiate sau aflate în derulare în perioada 1990 - 2002 a scos în evidenţă următoarele aspecte:

–în sectorul industrial au fost realizate investiţii în proiecte de modernizări tehnologice

şi de punere în funcţiune de capacităţi noi, în valoare de 1,64 miliarde €; efectul

secundar, manifestat prin ameliorarea modului de utilizare a energiei a produs economii anuale evaluate la circa 862 mii tep,

–în sectorul alimentării centralizate cu energie termică, investiţiile care au vizat în mod prioritar ameliorarea funcţionării sistemelor de producere a energiei termice au fost de circa 94 milioane €, efectul secundar, manifestat prin reducerea consumurilor specifice, a produs economii anuale evaluate la circa 594 mii tep,

–în sectorul rezidenţial, valoarea totală a investiţiilor a fost de 360 mii €, economiile anuale de energie fiind de circa 270 tep.

Obţinerea mijloacelor financiare, cunoaşterea şi stăpânirea tehnologiilor performante şi practicilor existente la nivel mondial, reprezintă condiţionări importante în promovarea eficienţei energetice. Amplificarea preocupărilor privind utilizarea eficientă a energiei impune identificarea şi utilizarea unor instrumente şi mecanisme care se referă, în principal, la cadrul legislativ şi de reglementare, cadrul instituţional, politica de tarifare, sistemul fiscal şi informarea şi educarea consumatorilor.

Identificarea şi implementarea unor proiecte demonstrative de eficienţă energetică susţinute financiar de bugetul de stat, ar putea produce multiplicarea acestora pe scară largă. Succesul proiectelor ar putea conduce la creşterea interesului mediului economic şi de afaceri pentru realizarea unor astfel de proiecte.

Obiectivele şi ţintele politicii în domeniul eficienţei energetice sunt condiţionate de:

–eliminarea cauzelor pentru care nu se promovează investiţiile în proiecte de eficienţă energetică;

–interesarea şi implicarea mediului de afaceri, în vederea realizării obiectivelor propuse pentru ameliorarea eficienţei energetice şi dezvoltării de noi oportunităţi;

–extinderea domeniului pentru acţiuni de eficienţă energetică pe termen lung, prin stimularea creativităţii şi încurajarea invenţiilor şi inovaţiilor în domeniul tehnologiilor şi aplicării practice a eficienţei energetice.

Obiectivele politicii în domeniul eficienţei energetice sunt:

–susţinerea creşterii economice;

–creşterea securităţii în alimentarea cu energie şi reducerea importurilor de resurse energetice primare;

–creşterea competitivităţii în mediul de afaceri şi a eficienţei economice, atât în plan intern cât mai ales pe pieţele internaţionale,

–îndeplinirea obiectivelor de încetinire a schimbărilor climatice, precum şi a altor obiective ale politicii de mediu;

Scopul esenţial al politicii în domeniul eficienţei energetice este reducerea intensităţii energetice primare cu 40%, în perioada 2004 - 2015. Scopul propus a fost stabilit pornindu-se de la premisa consolidării creşterii economice, manifestată prin considerarea unor rate semnificative de creştere a produsului intern brut (PIB). Pentru perioada 2004-2015 se are în vedere un ritm mediu anual de creştere a produsului intern brut cuprins între 5,4%.

Ţintele sectoriale avute în vedere pentru definirea acţiunilor de valorificare a potenţialului economic de eficienţă energetică au fost stabilite luându-se în considerare participarea diferitelor ramuri ale sectoarelor considerate prioritare la balanţa de resurse energetice primare aferentă anului 2001. Acestea sunt:

–o reducere a consumului anual de resurse primare cu 337 mii tep, în sectorul industrial;

–o reducere a consumului anual de resurse primare cu 823 mii tep, în sectorul rezidenţial;

–o reducere a consumului anual de resurse primare cu 303 mii tep, în transporturi;

–o reducere a consumului anual de resurse primare cu 48 mii tep, în sectorul terţiar;

–o reducere a consumului anual de resurse cu 612 mii tep în sectorul alimentării centralizate cu energie termică.

Aplicarea măsurilor de creştere a eficienţei energetice va conduce, pentru o creştere a PIB cu o rată media anuală de 5,4% şi o reducere a intensităţii energetice cu 40% pe întreaga perioadă 2004

–2015, la reducerea consumului de resurse primare cu circa 25,4 milioane tep pe întreaga perioadă şi, implicit, la reducerea efortului financiar pentru achiziţia de resurse energetice primare cu minimum 3,4 miliarde €.

Dacă avem în vedere că în România, prin consumul unei tone echivalent petrol se obţin 2,38 tone CO2, care pe piaţa internaţională a comerţului cu emisii valorează circa 3,1 - 3,5 €, rezultă că prin reducerea consumului de resurse primare cu circa 25,4 milioane tep, respectiv a emisiilor de CO2 cu circa 60,5 milioane tone, în afară de reducerea efortului financiar cu 3,4 miliarde€, se mai pot obţine, prin comercializarea acestor emisii, circa 215 milioane€.

Din economiile de circa 25,4 milioane tep menţionate anterior, circa 9,5 milioane tep vor fi obţinute 'pe cale naturală', fără costuri direct legate de eficienţa energetică, prin punerea în funcţiune de echipamente şi instalaţii moderne cu eficienţă energetică ridicată.

Restul, de circa 15,9 milioane tep, vor fi obţinute prin realizarea unor programe de investiţii având ca scop ameliorarea eficienţei energetice la consumatorii semnificativi de energie din majoritatea sectoarelor economiei. Efortul financiar necesar susţinerii acestor programe de investiţii este estimat la circa 2,7 miliarde €.

În concluzie, se poate aprecia că realizarea unui efort financiar de 2,7 miliarde € pentru reducerea consumului final cu 25,4 milioane tep pe întreaga perioadă 2004 - 2015, conduce atât la economisirea a 3,4 miliarde €, prin reducerea achiziţiei de resurse primare, cât şi la obţinerea a minimum 215 milioane€, prin comercializarea emisiilor de CO2.

În conformitate cu Liniile Directoare ale Strategiei de Dezvoltare Energetică pe termen lung, axele majore ale politicii energetice sunt:

–securitatea în alimentarea cu energie,

–utilizarea la maximum a resurselor primare locale,

–limitarea creşterii importurilor de resurse primare prin reducerea intensităţii energetice în economie şi utilizarea surselor regenerabile de energie,

–protecţia mediului,

Balanţa de consum de energie primară acoperind întreaga perioadă 2004 - 2015, este realizată în concordanţă cu direcţiile strategice de dezvoltare avute în vedere.

Fiind adoptată o variantă de bază pentru creşterea Produsului Intern Brut (o rată medie anuală de 5,4%) şi trei scenarii de bază pentru reducerea intensităţii energetice primare (scenariul optimist-pentru o reducere cu 50%, moderat-pentru 40% şi pesimist - pentru 30%), au fost estimate

trei directii de evolutie a consumului de resurse primare, avându-se în vedere diversitatea surselor

' '

de energie folosite, securitatea în alimentarea cu energie, prin utilizarea la maximum a surselor locale de energie şi respectarea principiului de merit.

Evidenţierea cantitativă, în cele trei variante, a consumului intern, a impus evaluarea modului de acoperire a acestuia pe baza producţiei interne de energie şi resurse energetice primare şi, pe cale de consecinţă şi dimensionarea importului de resurse energetice primare pentru acoperirea în totalitate a consumului.

Pentru o rată medie anuală de 5,4% de creştere a Produsului Intern Brut şi o reducere cu 40% a intensităţii energetice primare pe întreaga perioadă 2004 - 2015, rezultă, în conformitate cu estimările din balanţa de consum de energie primară, o creştere, pe întreaga perioadă, a consumului intern cu 10.000 mii tep (faţă de 2.000 mii tep, în cazul scenariului optimist şi 14.200 mii tep, în cazul scenariului pesimist) şi a importului de resurse primare cu circa 10.885 mii tep, însemnând o reducere a independenţei energetice cu 15,7% în raport cu anul 2001 (faţă de 5,8%, în cazul scenariului optimist şi 19,8%, în cazul scenariului pesimist).

În ipoteza menţinerii intensităţii energetice primare la valoarea înregistrată în anul 2001, consumul intern la nivelul anului 2015 ar fi depăşit consumul înregistrat în anul 2001, cu circa

35.400 mii tep.

Rezultă că, prin realizarea ţintelor Strategiei Naţionale în domeniul Eficienţei Energetice, respectiv prin obţinerea unei economii de energie de circa 25.400 mii tep pe întreaga perioadă 2004

–2015, creşterea consumului intern de energie şi resurse energetice primare va fi numai de 10.000 tep şi nu de 35.400 mii tep. Sunt astfel respectate direcţiile de evoluţie ale sectorului energetic urmând axele majore ale politicii energetice pe termen lung.

Investiţiile din sectorul energetic au ca scop realizarea obiectivelor politicii energetice pe termen lung. Influenţând în mod direct valoarea intensităţii energetice primare, modernizările tehnologice vor produce importante economii de resurse primare, precum şi o influenţă favorabilă asupra preţurilor şi tarifelor (prin intermediul costurilor de producţie). În raport cu estimările resurselor financiare necesare susţinerii programului de investiţii în sectorul energetic pentru întreaga perioadă 2004 - 2015, se poate aprecia că ameliorările de eficienţă energetică din sectorul energetic ar putea fi efectul unor investiţii de circa 700 milioane €.

În raport cu estimarea financiară iniţială avansată de prezenta Strategie, de circa 2,7 miliarde

€, se poate accepta o estimare finală a resurselor financiare necesare realizării ţintelor de reducere a consumului de resurse energetice primare, de circa 3,4 miliarde €, din care contribuţia financiară indirectă a sectorului energetic reprezintă circa 0,7 miliarde€.

Modalităţile prin care se pot constitui, prin cerinţe de la bugetul de stat, fondurile necesare susţinerii financiare a programelor de investiţii pentru creşterea eficienţei energetice sunt următoarele:

–alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie

în bugetele unor ministere,

–alocaţii de la bugetele locale, în completare cu transferuri consolidabile de la bugetul de stat, în cazul programelor anuale aprobate în acest scop, de către autorităţile publice locale,

–credite de la bugetul de stat,

–finanţarea prin contracte de parteneriat public-privat.

Finanţarea de la bugetul de stat se face în baza Legii nr.500/2002 privind finanţele publice şi a Legii Bugetului de Stat, aprobată anual de Parlamentul României (ex. Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004).

Stimulentele fiscale şi financiare care pot susţine realizarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice în toate sectoarele economice sunt:

–subvenţionarea dobânzilor la creditele comerciale,

–reducerea impozitului pe venit.

Pe întreaga perioadă 2004 - 2015, impactul măsurilor de eficienţă energetică se va materializa, în principal, prin reducerea relativă a importurilor de resurse primare, cu efecte favorabile asupra securităţii în alimentare şi prin limitarea emisiilor anuale de CO2, estimate la circa 60,5 milioane tone.

Intensitatea energetică Anexa nr.1

Intensitatea energetică a unei ţări este raportul dintre consumul total de energie şi produsul intern brut. În funcţie de consumul total luat în calcul se pot determina:

–intensitatea energetică primară, prin considerarea consumului total de resurse primare,

–intensitatea energetică finală, prin considerarea consumului total final,

–intensitatea electrică, prin considerarea consumului final de energie electrică.

Intensitatea energetică este un indicator global care permite asocierea consumurilor de energie ale unei ţări la nivelul activităţilor economice desfăşurate în acea ţară. Raportul care exprimă intensitatea energetică depinde direct proporţional de înregistrări fizice (consumuri anuale de energie) şi invers proporţional de înregistrări monetare.

Pentru a măsura variaţia în timp a intensităţii energetice a unei ţări se pot utiliza valorile anuale ale Produsului Intern Brut, exprimate în moneda naţională constantă a ţării (Produsul Intern Brut exprimat în preţuri curente şi corectat cu inflaţia).

În situaţia în care se doreşte compararea evoluţiei intensităţii energetice a mai multor ţări este necesar ca Produsul Intern Brut să fie exprimat folosind aceeaşi unitate monetară. Determinarea intensităţii energetice se poate realiza prin două metode.

Prima metodă constă în exprimarea Produsului Intern Brut în dolari SUA, calculat pentru fiecare stat şi pentru fiecare an la preţurile şi ratele de schimb corespunzătoare unui an de referinţă (de exemplu, 1990 sau 1995).

·Metoda are două lacune. Prima lacună o constituie faptul că, pe de o parte, rezultatele depind în mod direct de rata de schimb din anul de referinţă, iar pe de altă parte, ratele de schimb reflectă în mică măsură nivelul de viaţă şi puterea reală de cumpărare. Produsul Intern Brut calculat prin această metodă nu exprimă valori, ci volume aferente activităţilor economice. Cea de a doua lacună s-a manifestat la nivelul Uniunii Europene, în momentul în care state mai sărace au fost comparate cu statele bogate sau în lume, în momentul în care statele europene au fost comparate cu Japonia şi Statele Unite ale Americii.

Distorsiunile introduse de această metodă se amplifică în momentul în care comparaţia ia în considerare o t, ară în curs de dezvoltare sau o t, ară în tranzit,ie.

Cea de a doua metodă, care este din ce în ce mai frecvent folosită, este corectarea Produsului Intern Brut calculat cu ajutorul primei metode, cu paritatea puterii de cumpărare (PPC). Paritatea puterii de cumpărare este o rată de schimb monetar care permite exprimarea într-o unitate comună a puterilor de cumpărare ale diferitelor monede naţionale şi eliminarea diferenţelor de niveluri de preţuri existente între diferite state.

În concluzie, analiza comparativă a evoluţiei intensităţii energetice, implicând două sau mai multe state cu niveluri diferite de dezvoltare, conduce la concluzii relevante dacă sunt avute în vedere ambele metode de determinare a Produsului Intern Brut.

România, stat aflat la sfârşitul perioadei de tranziţie şi caracterizat de o economie puternic energointensivă, mai ales înainte de anul 1989, este considerat ca având o intensitate energetică ridicată în comparaţie cu media înregistrată în Uniunea Europeană.

!image

Corectând Produsul Intern Brut cu paritatea puterii de cumpărare (PPC), valorile precedente ale intensităţii energetice primare devin cele din tabelul 2.

Sursa: Energy Balances of Non-OECD Countnes 1996-1997, Intemat10nal Energy Agency, 1999-2002 Editions, Paris, France, 2002

Evoluţia comparativă a intensităţii energetice finale în România şi Uniunea Europeană, în perioada 1990-2000 şi luând ca referinţă anul 1995, este prezentată în tabelul 3.

În acest caz, pentru calculul intensităţilor energetice a fost utilizat consumul final de resurse energetice primare aferent exclusiv consumatorilor finali (industrie, transporturi, sectorul rezidenţial, sectorul terţiar, agricultura etc.).

Sursa: Energy Balances of Non-OECD Countnes 1996-1997, Intemat10nal Energy Agency, 1999-2002 Editions, Paris, France,2002

!image

!image

Anexa nr.2

Lista actelor normative care asigură preluarea Directivelor Europene privind eficienţa energetică În legislaţia românească

–1 -

–HG nr.573/14.06.200 I privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică a aparatelor frigorifice de uz casnic pentru introducerea lor pe piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XIII - nr.375, 11 iulie 2001;

–HG nr.598/21.06.2001 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică pentru introducerea pe piaţă a maşinilor de spălat rufe de uz casnic, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XIII - nr.377, 11 iulie 2001;

–HG nr.671/19.07.2001 privind stabilirea cerinţelor referitoare la eficienţa şi etichetarea energetică pentru introducerea pe piaţă a maşinilor combinate de spălat şi uscat rufe de uz casnic, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XIII - nr.445, 08 august 2001;

–HG nr. I 056/18.10.2001 privind stabilirea cerinţelor referitoare la eficienţa şi etichetarea energetică pentru introducerea pe piaţă a lămpilor electrice de uz casnic, publicată in Monitorul Oficial al României, partea I, anul XIII- nr.727, 15 noiembrie 2001;

–HG nr.1274/20.12.200 I privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică pentru introducerea pe piaţă a uscătoarelor electrice de rufe de uz casnic cu tambur, publicata in Monitorul Oficial al României, partea I, anul XIII -nr. 845, 28 decembrie 2001;

–HG nr.27/17.O1.2002 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică pentru introducerea pe piaţă a maşinilor de spălat vase de uz casnic, publicata in Monitorul Oficial al României, partea I, anul XIV - Nr.68, 30 ianuarie 2002;

–HG nr.1117/l O. I 0.2002 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea energetică pentru introducerea pe piaţă a cuptoarelor electrice de uz casnic, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XIV - nr. 785, 29 octombrie 2002;

–HG nr.1549/18.12.2002 privind stabilirea cerinţelor de eficienţă energetică pentru introducerea pe piaţă a balasturilor pentru sursele de iluminat fluorescent, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV - nr. 20, 15 ianuarie 2003;

–HG nr.407/2.04.2003 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică pentru introducerea pe piaţă a aparatelor de climatizare de uz casnic, publicata in Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV - nr. 267, 17 aprilie 2003.

Anexa nr. 3

!image

!image

–construcţie-op rnre-h·ansfor (BOT) - un contract în care investitorul îşi asumă construcţia, incluzând finanţarea> exploatarea şi întreţinerea unui bun public; investitorului i se permite să perceapă tarife de utilizare pentru a-şi recupera investiţia şi a-şi acoperi costurile de întreţinere, inclusiv pentru a obţine un profit'rezonabîl,

–leasing dezvoltare-operare (LDO) - un contract încheiat între autoritatea public . şi investitor, în care investitorul preia în leasîng un bun public existent (având şi dreptul de a obţine venituri din furnizarea anumitor servicii), pentru maximum 50 de ani>

–reabilitare-operare-transfer (ROT) - un contract între autoritatea publică şi investitor, în care bunul public este transferat investitorului, care finanţează, reabilitează, operează şi întreţine bunul public pentru maximum 50 de ani.

1n funcţie de tipurile de proiecte de parteneriat public-privat, finanţarea poate fi asigurată integral de investitor sau pa1ţial, împreună cu autorităţile publice centrale şi locale.

Resursele financiare puse la dispoziţie de acestea pot fi obţinute prin alocaţii de la bugetul de stat sau local, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetele autorităţilor publice centrale sau locale care încheie contractele de parteneriat public privat.

!image

Anexă

la strategie

!image

Tabelul 3

75

Tabelul 4

76

Tabelul 5

!image

!image

Tabelul 8

I I

79

* acţiuni realizate

P R E Ţ U R I L E

publicaţiilor legislative pentru anul 2004

–pe suport tradiţional -

!image

Valoarea Valoarea

crt. anual - lei -

Nr. Denumirea publicaţiei abonamentului abonamentului trimestrial

*)Cu excepţia numerelor bis în care se publică acte cu un volum extins şi care interesează doar un număr restrâns de utilizatori.

Toate publicaţiile Regiei Autonome „Monitorul Oficial" sunt purtătoare de T.V.A. în cotă de 9%, aceasta fiind inclusă în preţul de abonament.

Pentru siguranţa clienţilor, abonamentele la publicaţiile Regiei Autonome „Monitorul Oficial" se pot efectua prin următorii difuzori:

◆ COMPANIA NAŢIONALĂ „POŞTA ROMÂNĂ" - S.A. - prin oficiile sale poştale

◆ RODIPET - S.A. - prin toate filialele

◆ INTERPRESS SPORT - S.R.L. - Bucureşti, str. Hristo Botev nr. 6

(telefon/fax: 313.85.07; 313.85.08; 313.85.09)

◆ PRESS EXPRES - S.R.L. - Otopeni, str. Flori de Câmp nr. 9 (telefon/fax: 221.05.37; 0745.133.712)

◆ M.T. PRESS IMPEX - S.R.L. - Bucureşti, bd. Basarabia nr. 256 (telefon/fax: 255.48.15; 255.48.16)

◆ INFO EUROTRADING - S.A. - Bucureşti, Splaiul Independenţei nr.202A (telefon/fax: 212.73.54)

◆ ACTA LEGIS - S.R.L. - Bucureşti, str. Banul Udrea nr. 10, (telefon/fax: 411.91.79)

◆ CURIER PRESS - S.A. - Braşov, str. Traian Grozăvescu nr. 7 (telefon/fax: 0268/47.05.96)

◆ MIMPEX - S.R.L. - Hunedoara, str. Ion Creangă nr. 2, bl. 2, ap. 1 (telefon/fax: 0254/71.92.43)

◆ CALLIOPE - S.R.L. - Ploieşti, str. Candiano Popescu nr. 36 (telefon/fax: 0244/51.40.52, 0244/51.48.01)

◆ ASTOR-MED - S.R.L. - Iaşi, str. Sucidava nr. 2, bl. U2, sc. C, ap. 2 (telefon/fax: 0232/27.91.76, 0232/25.84.27)