Decizie nr. 149 din 8 mai 2001

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale art. 43^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, modificată, excepţie ridicată de Bettinio Diamant în Dosarul nr. 4.643/2000 al Judecătoriei Medias, judeţul Sibiu.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 aprilie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 8 mai 2001.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 4.643/2000, Judecătoria Medias, judeţul Sibiu, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale art. 43^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, excepţie ridicată de Bettinio Diamant.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1, întrucât acest text "arata ca dreptatea reprezintă o valoare garantată de stat, ori nu este drept ca pensia, reprezentând sume puse deoparte pentru asigurarea batranetilor, să fie parţial confiscată prin impozitare". Se arata, de asemenea, ca textele legale criticate contravin şi dispoziţiilor cuprinse în art. 41 alin. (1) referitoare la protecţia proprietăţii private, deoarece "pensia reprezintă sume de bani proprietate privată", precum şi prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, privind neretroactivitatea legii civile, deoarece, la data stabilirii sale (1997), pensia nu era impozabilă, "şi acesta este un drept câştigat, anume acela de a nu se impozita pensia".

Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, instanţa de judecată considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "sumele plătite cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări pentru plata pensiilor nu constituie sume proprietatea persoanei pentru care s-a calculat şi virat contribuţia individuală. Ele reprezintă surse de venit la bugetul asigurărilor sociale de stat şi, prin urmare, se distribuie în funcţie de legea bugetului asigurărilor sociale de stat". Totodată, se considera că nu se încalcă nici prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece prin dispoziţiile legale criticate "s-a instituit sistemul impozitării pensiilor pentru viitor şi nicidecum pentru perioade retroactive".

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, întrucât dreptul la pensie, prevăzut la art. 43 alin. (2) din Constituţie, constituie o formă de asistenţa socială, iar nu un drept de proprietate. Pe de altă parte, nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât textele de lege criticate nu conţin nici o dispoziţie cu aplicare retroactivă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale art. 43^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999), dispoziţii introduse prin art. I pct. 2 şi 17 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87 din 29 iunie 2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe profit (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 3 iulie 2000), care au următorul cuprins:

–Art. 4 alin. (1) lit. d^1): "Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt: [...]

d^1)venituri din pensii, pentru suma ce depăşeşte 2.000.000 lei pe luna.";

–Art. 43^1: "(1) Este impozabilă totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de către contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurare socială, cat şi cele primite cu titlu de pensie finanţată de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depăşeşte suma de 2.000.000 lei pe luna.

(2)Venitul net din pensie reprezintă diferenţa dintre venitul brut din pensie şi contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate.

(3)Venitul brut din pensie reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de asigurări sociale de stat şi, după caz, pensii plătite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordată pentru asigurări sociale de sănătate.

(4)Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii calculate potrivit alin. (2) a unei sume fixe neimpozabile lunare de 2.000.000 lei."

Textele constituţionale, a căror încălcare este invocată, sunt art. 1, art. 15 alin. (2) şi art. 41 alin. (1), prevederi care au următorul conţinut:

–Art. 1: "(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2)Forma de guvernamant a statului român este republica.

(3)România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";

–Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";

–Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 din Constituţie, referitoare la garantarea de către stat a "dreptatii", ca valoare suprema, deoarece impozitarea pensiilor constituie o măsura nedreaptă, "o confiscare parţială" a sumelor economisite "pentru asigurarea batranetilor".

Analizând aceasta prima critica de neconstituţionalitate, Curtea constata ca în realitate autorul excepţiei invoca încălcarea, prin textele de lege criticate, numai a alin. (3) al art. 1 din Legea fundamentală, text referitor la garantarea valorilor supreme, valori printre care se afla şi "dreptatea", omitand, pe de altă parte, faptul ca acest text constituţional consacra, de asemenea, principiul statului social, care presupune, printre altele, ideea de solidaritate între membrii societăţii. În acest context, Curtea retine, de asemenea, ca, potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege" şi, prin urmare, sumele reţinute din salarii cu titlu de contribuţie la fondul asigurărilor sociale nu rămân în proprietatea contribuabililor, ci se redistribuie, potrivit legii, persoanelor îndreptăţite, sub forma de pensii sau ajutoare sociale. Aceasta opţiune a legiuitorului îşi găseşte reazemul constituţional în dispoziţiile textului din Legea fundamentală care proclama statul român ca "stat social", cu toate obligaţiile care revin acestuia privind asigurarea unui trai decent pentru toate categoriile sociale. Asadar, impozitarea pensiilor pentru partea care depăşeşte suma de 2.000.000 lei pe luna, măsura dispusă prin prevederile art. 4 alin. (1) lit. d^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, introduse prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, nu poate fi considerată o "confiscare parţială" a pensiei stabilite în anul 1997 în beneficiul autorului excepţiei ori o încălcare a dreptatii, valoare suprema, garantată, de asemenea, prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, astfel cum se susţine în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Dimpotriva, se constată că aceasta impozitare constituie o măsura socială prin care se majorează bugetul public naţional, care, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituţie, cuprinde, printre altele, şi bugetul asigurărilor sociale de stat şi, prin urmare, creează posibilităţile bugetare pentru majorarea corespunzătoare a pensiilor, precum şi pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii tarii.

Curtea retine, de asemenea, ca dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale art. 43^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, introduse prin art. I pct. 2 şi, respectiv, pct. 17 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, nu contravin nici prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la neretroactivitatea legii civile, deoarece, potrivit art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, "Dispoziţiile art. 43^1 şi 43^2 se aplică veniturilor din pensii cuvenite începând cu data de 1 iulie 2000", iar nu anterior adoptării ordonanţei.

În sfârşit, Curtea constata ca textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece prin impozitarea unor categorii de venituri, în speta pensii peste un anumit cuantum, nu se aduce atingere dreptului de proprietate privată, drept garantat prin acest text constituţional. De altfel, Curtea observa ca însăşi proprietatea este supusă impozitării. Totodată, se retine ca una dintre îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Constituţie, este "[...] să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice".

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. d 1 ) şi ale art. 43 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, dispoziţii introduse prin art. I pct. 2 şi 17 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, excepţie ridicată de Bettinio Diamant în Dosarul nr. 4.643/2000 al Judecătoriei Medias, judeţul Sibiu.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent şef,

Claudia Miu

───────────────