privind protecţia atmosferei (actualizate până la data de 5 aprilie 2002
*)Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 10 august 1993. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ până la data de 5 aprilie 2002, cu modificările şi completările aduse de HOTĂRÂREA nr. 128 din 14 februarie 2002.
I. Dispoziţii generale
(1)Prezentele condiţii tehnice au drept obiectiv, prin stabilirea de norme de limitare a emisiilor pentru poluantii eliminati în atmosfera, protecţia omului, a animalelor şi vegetaţiei, a biotopurilor şi a biocenozelor lor, a apei, solului şi materialelor împotriva poluarilor atmosferice ce pot genera vătămare sau disconfort.
(2)Ele se aplică următoarelor domenii:
a)emisiilor produse de surse staţionare, de vehicule şi infrastructuri destinate transporturilor;
b)emisiilor produse de instalaţiile de ardere;
c)combustibililor şi carburanţilor.
(3)Prezentele norme de emisie nu se referă la calitatea aerului din zone de muncă, pentru care Ministerul Sănătăţii împreună cu Departamentul protecţiei muncii stabilesc, prin normele de protecţie a muncii, concentraţii maxime admise în atmosfera zonelor de muncă.
În sensul prezentelor condiţii tehnice se înţelege:
(1)prin emisie de poluanti: eliminarea în atmosfera a unor poluanti solizi, lichizi sau gazosi din surse punctiforme sau de suprafaţa;
(1.1) prin norme de limitare preventivă a emisiilor: norme privind valorile concentraţiilor maxime de poluanti admise a fi eliminate în atmosfera de către diferitele activităţi antropice;
(2)prin emisie: transferul poluantilor în atmosfera către un receptor (omul şi factorii sistemului sau ecologic, bunuri materiale etc.);
(2.1) prin norme de emisie: norme privind valorile concentraţiilor maxime admisibile ale unor substanţe poluante în atmosfera;
(3)prin surse staţionare: construcţii, utilaje, instalaţii, inclusiv de ventilaţie, alte lucrări fixe care produc sau prin intermediul cărora se evacueaza substanţe poluante în atmosfera; (4) prin vehicule: mijloace de transport rutiere, aeriene şi navale, echipate cu motoare cu ardere interna sau externa; (5) prin infrastructuri destinate transporturilor: drumuri, aeroporturi, cai ferate, tunele rutiere şi feroviare, precum şi alte instalaţii la care efluenţii gazosi sunt evacuaţi în mediul înconjurător, fără a fi colectati; (6) prin instalaţii noi: atât instalaţiile care urmează a intră în funcţiune, cît şi cele existente transformate, dezvoltate sau retehnologizate, atunci când aceste amenajări conduc la:
a)degajarea de emisii mai mari sau diferite de cele anterioare;
b)cheltuieli de realizare mai mari decît jumătate din costul unei instalaţii similare noi; (7) sunt considerate ca fiind excesive, imisiile care depăşesc de cel puţin 3 ori una sau mai multe dintre concentraţiile maxime admisibile, stabilite prin standard de stat.
În situaţia în care pentru un poluant nu este fixată valoarea limita, imisiile sunt considerate ca fiind excesive, atunci când din observaţii, măsurători sau anchete rezultă ca:
a)ameninţa sănătatea oamenilor şi a animalelor, vegetatia, biocenozele şi biotopurile lor;
b)incomodeaza sensibil comunităţi umane;
c)aduc prejudicii construcţiilor;
d)aduc prejudicii solului, vegetaţiei sau calităţii apelor; (8) prin limitare preventivă a emisiilor: stabilirea de norme de emisie pentru poluantii eliminati în atmosfera, potrivit prezentelor condiţii tehnice; (9) prin limitare complementara a emisiilor: stabilirea de norme de emisie pentru noxe neluate în considerare într-o analiza anterioară; (10) prin limitare mai severă a emisiilor: stabilirea de valori maxime admisibile mai coborâte decît cele fixate prin normele de emisie pentru noxa respectiva.
II. Emisii
1.Limitarea emisiilor la instalaţiile staţionare noi
(1)Instalaţiile staţionare noi trebuie echipate cu sisteme de reţinere a poluantilor încă de la darea lor în funcţiune şi exploatate pe tot parcursul existenţei lor, astfel încât să fie respectate normele de limitare a emisiilor prevăzute de prezentele condiţii tehnice (anexele nr. 1, nr. 2 şi nr. 3).
(2)Măsurile şi lucrările destinate a asigura încadrarea emisiilor de poluanti în limitele impuse se examinează de autoritatea competentă pentru mediu, care emite acordul de mediu la documentaţia de investiţii privind instalatia stationara noua şi autorizaţia de mediu, la punerea în funcţiune a instalaţiei respective.
(1)În cazul unor emisii pentru care prezentele condiţii tehnice nu prevăd limite, pe baza propunerii documentare a proiectantului instalaţiilor, autoritatea pentru mediu stabileşte o norma de emisie preventivă, în conformitate cu norme din tari europene dezvoltate industrial, cu condiţia ca aceasta să poată fi realizabila pe plan tehnic, iar tehnologia aplicabilă să fie economic suportabila. La stabilirea acestor norme se va ţine seama de nivelul imisiilor din zona de amplasare a instalaţiilor noi, precum şi de tipul şi mărimea celorlalte emisii existente, urmînd a se aplică tehnica de depoluare, în primul rind la acele surse unde reducerea emisiilor va fi semnificativă şi economic suportabila.
(2)Se considera realizabile pe plan tehnic şi al exploatării, acele măsuri de limitare a emisiilor, care:
a)sunt generalizate pe plan internaţional, în sectoarele similare de activitate economică;
b)au fost aplicate experimental cu rezultatele scontate şi sunt capabile a fi aplicate şi la alte instalaţii.
(3)Evaluarea gradului de suportabilitate economică a măsurilor de limitare a emisiilor se va face luând în considerare costurile de investiţii şi exploatare pe unitate de poluant reţinută, precum şi ponderea acestora în costurile totale ale agentului economic, comparativ cu situaţii similare din alte tari europene.
Dacă, pe baza studiilor de import ecologic, se apreciază ca o instalatie noua poate produce imisii peste nivelurile stabilite prin standarde, chiar dacă respecta limitarea preventivă a emisiilor, autoritatea pentru mediu poate impune, la elaborarea acordului de mediu, o limitare complementara sau mai severă a acestora, argumentând tehnic, social sau economic nivelul maxim propus.
(1)Înălţimea coşurilor de evacuare în atmosfera a poluantilor se determina pe bază de studii de dispersie, elaborate de la caz la caz, luând în considerare condiţiile meteorologice şi de amplasament specifice zonei în care acţionează sursa de emisie, cu încadrarea în normele de emisie, utilizându-se metode de calcul adecvate şi, dacă se considera necesar de către proiectant, experimentarea pe model în tunele aerodinamice.
(2)În lipsa studiilor privind condiţiile de dispersie, înălţimea coşurilor poate fi calculată, potrivit metodologiei prezentate în anexa nr. 5 a prezentelor condiţii tehnice.
2.Limitarea emisiilor la instalaţiile staţionare existente
Dispoziţiile privind limitarea preventivă a emisiilor pentru instalaţiile staţionare noi (art. 3, 4, 5) sunt aplicabile şi instalaţiilor staţionare existente, cu luarea în considerare a unor tehnologii verificate, aplicabile economic şi a contribuţiei emisiilor acestora la nivelul total al imisiilor din zona respectiva.
(1)Deţinătorii instalaţiilor staţionare existente care nu se încadrează în normele de emisie a poluantilor în atmosfera sunt obligaţi să-şi modernizeze sistemele de depoluare în termenele stabilite pe baza prezentelor condiţii tehnice, în condiţiile reieşite din studiile de impact ecologic şi de fezabilitate pentru sistemul de depoluare propus, elaborate prin grija deţinătorilor instalaţiilor respective.
(2)Prin derogare de la prevederile alin. (1), autoritatea pentru mediu poate admite ca deţinătorul instalaţiei sa nu execute lucrările de modernizare, numai dacă acesta declara în cererea sa de autorizare ca îşi va înceta activitatea în termen de maximum 2 ani.
(3)Termenul limita pentru modernizarea sistemelor de depoluare se fixează cu ocazia examinării cererii de autorizare a funcţionarii instalaţiei, avîndu-se în vedere următoarele criterii:
–impactul obiectivului asupra mediului;
–posibilităţile tehnice de realizare a sistemelor de depoluare şi costurile acestora;
–importanţa socială a obiectivului.
(1)Dacă se constată că o instalatie existenta provoacă imisii peste nivelurile stabilite prin standarde, cu toate ca respecta limitarea preventivă a emisiilor, autoritatea pentru mediu va impune o limitare a emisiilor, complementara sau mai severă.
(2)Pentru limitarea complementara sau mai severă a emisiilor, autoritatea pentru mediu va fixa termene pentru modernizarea sistemelor de depoluare.
(3)Decizia privind limitarea complementara sau mai severă a emisiilor şi fixarea termenelor pentru modernizarea sistemelor de depoluare se va fixa pe baza studiului de impact ecologic şi a studiilor de fezabilitate ale instalaţiilor preconizate, elaborate prin grija deţinătorilor acestor instalaţii.
(1)Termenul limita pentru modernizarea sistemelor de depoluare este de 7 ani de la data intrării în vigoare a prezentelor condiţii tehnice.
(2)Termene mai scurte se stabilesc când:
a)emisiile înregistrează valori de 3 sau de mai multe ori mai mari decît valorile fixate pentru limitarea preventivă a acestora;
b)imisiile provocate de instalaţii sunt excesive (cap. I art. 2 alin. (7).
(3)Până la încadrarea în limitele de emisie stabilite prin prezentele condiţii tehnice, instalaţiile vor trebui sa funcţioneze la nivelurile de eficienta maxima a dotărilor de depoluare existente.
Autoritatea pentru mediu poate fi de acord cu termene mai lungi de modernizare a sistemelor de depoluare, de până la 7 ani, pentru un anumit tip de noxe când aceasta operaţiune se dovedeşte, pentru prima etapa de 5 ani, a nu fi realizabila pe plan tehnic şi al exploatării sau suportabila economic. Până la încadrarea în valorile limita stabilite prin prezentele condiţii tehnice, instalaţiile vor fi autorizate sa funcţioneze în condiţiile art. 10 alin. (3).
3.Controlul emisiilor instalaţiilor staţionare
(1)Deţinătorii instalaţiilor staţionare noi şi existente trebuie să furnizeze autorităţii pentru mediu, cu ocazia cererii pentru autorizarea funcţionarii şi ori de cîte ori aceasta solicita, informaţii cu privire la:
a)natura şi cantitatea emisiilor de poluanti (g/h, produsul dintre concentraţia poluantului în gazul evacuat - g/mc şi debitul emisiei - mc/h) şi variatia lor în timp;
b)locul de evacuare a emisiilor, înălţimea (de la sol) la care se produce evacuarea;
c)orice alta caracteristica a evacuării, necesară evaluării emisiilor.
(2)Declararea emisiilor se stabileşte de deţinătorul instalaţiei, pe bază de măsurători sau de bilanţ cantitativ al substanţelor utilizate.
(1)Deţinătorii instalaţiilor staţionare au obligaţia de a-şi supraveghea sistematic nivelurile emisiilor şi a asigura încadrarea în limitele impuse de prezentele condiţii tehnice.
Evaluarea nivelurilor emisiilor se realizează prin măsurători pe care deţinătorii instalaţiilor le efectuează prin forte proprii sau prin terţi. La stabilirea programului de măsurători se vor avea în vedere particularităţile tehnologice ale instalaţiilor respective.
(2)Autorităţile pentru mediu controlează modul în care deţinătorii instalaţiilor staţionare respecta încadrarea emisiilor în limitele stabilite prin prezentele condiţii tehnice.
(3)Pentru instalaţiile cu emisii importante, determinate pentru nivelul emisiilor din zona, autorităţile pentru mediu pot dispune deţinătorilor acestor instalaţii sa realizeze sisteme proprii de măsurători cu înregistrări permanente ale emisiilor, datele măsurătorilor urmînd a fi puse la dispoziţia autorităţii pentru mediu.
(1)Obligaţia efectuării măsurătorilor privind emisiile în toate fazele de funcţionare revine deţinătorului instalaţiei, conform unui program prevăzut în regulamentul de exploatare care se aproba o dată cu autorizaţia de funcţionare de către autoritatea pentru mediu.
(2)Măsurătorile vor fi efectuate cu respectarea regulilor metrologice prin metode standardizate sau, în lipsa acestora, prin metode acceptate de autoritatea pentru mediu.
(3)Rezultatele măsurătorilor vor fi înscrise în registre speciale ce vor fi ţinute de deţinătorul instalaţiei.
(1)Valorile măsurate vor fi comparate cu valorile de referinţa precizate în normele de limitare a emisiilor, prevăzute în anexele la prezentele condiţii tehnice.
(2)Cu excepţia dispoziţiilor contrare prevăzute la cazurile respective, valorile calculate în sensul alin. (1) vor fi convertite în medii orare.
Autoritatea pentru mediu poate fixa şi alte unităţi de timp pentru calculul mediilor, când situaţia justifica o astfel de raportare.
(3)Se considera ca este respectata norma de limitare a emisiei, atunci când nici una dintre mediile determinate pentru indicatorii specifici instalaţiei, în sensul alin. (2), nu depăşeşte valoarea limita înscrisă în anexele la prezentele condiţii tehnice.
(4)În cazul masurarii permanente a emisiilor, valorile limita sunt considerate respectate, dacă în decursul unui an calendaristic:
a)nici o medie zilnica nu depăşeşte valoarea limita, cu excepţia perioadelor de porniri-opriri ale instalaţiilor; b) 97% din totalul mediilor orare nu depăşesc de 1,2 ori valoarea limita;
c)nici una dintre mediile orare nu depăşeşte dublul valorii limita.
(1)Conductele de evitare a instalaţiilor de depoluare a efluenţilor gazosi nu pot fi prevăzute, respectiv utilizate, decît dacă sunt acceptate de autoritatea pentru mediu şi prevăzute ca atare în acordul, respectiv autorizaţia pentru mediu.
(2)În situaţiile de folosire a conductelor de evitare sau de producere de incidente în exploatare cu antrenare de emisii importante se aplică măsurile privind poluarile accidentale, prevăzute în regulamentele de exploatare a obiectivelor.
4.Emisiile datorate vehiculelor
(1)Emisiile poluante ale autovehiculelor rutiere se limitează cu caracter preventiv prin condiţiile tehnice prevăzute la omologarea pentru circulaţie a autovehiculelor rutiere - operaţiune ce se efectuează la înmatricularea pentru prima data în ţara a autovehiculelor de producţie indigena sau importate, cît şi prin condiţiile tehnice prevăzute la inspecţiile tehnice ce se efectuează periodic pe toată durata utilizării tuturor autovehiculelor rutiere înmatriculate în ţara.
(2)Stabilirea limitelor de emisie maxim admise se face de către Ministerul Transporturilor împreună cu Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului urmărindu-se alinierea la Regulamentele E.C.E. - O.N.U., precum şi la regulamentele practicate în ţările europene.
(3)Măsuri similare celor din paragrafele de mai sus vor fi analizate şi propuse şi pentru celelalte tipuri de mijloace de transport.
Autoritatea pentru mediu avizează, de la caz la caz, la analizarea documentaţiilor tehnice (însoţite de studii de impact) pentru infrastructurile destinate transporturilor, definite la art. 2 alin. (5), măsurile propuse pentru limitarea preventivă a emisiilor, permise de tehnica şi exploatarea curenta şi suportabila economic.
5.Combustibili şi carburanţi
Combustibilii şi carburanţii se vor încadra în cerinţele de calitate din anexa nr. 5.
Furnizorul oricărei categorii de combustibili este obligat să prezinte cumpărătorului sau consumatorului un certificat de calitate întocmit conform normelor legale în vigoare, care să ateste conţinutul produsului în substanţe nocive, prevăzute în anexa nr. 5. La import, acest certificat va fi prezentat şi autorităţilor vamale.
(1)Agentul economic care îşi procura combustibil lichid greu cu conţinut ridicat de sulf (peste 2% - anexa nr. 4), în scopul asigurării funcţionarii unei instalaţii de ardere sau îl livreaza unui beneficiar al unei asfel de instalaţii, este obligat sa notifice acest lucru autorităţii pentru mediu pe teritoriul căreia este amplasata instalatia de combustie respectiva.
(2)În notificare vor fi indicate:
a)cantitatea combustibilului;
b)numele şi adresa furnizorului;
c)numele şi adresa cumpărătorului;
d)data tranzacţiei.
(1)Instalaţiile destinate benzinei fără plumb pentru motoare, cum sunt rezervoarele de depozitare şi conteinerele destinate transportului, autovehiculele-cisterna şi coloanele de distribuţie vor purta distinct inscripţia "fără plumb".
(2)Dacă benzina fără plumb trebuie depozitată într-o instalatie utilizata anterior pentru benzina cu plumb, deţinătorul va trebui ca, în prealabil, sa procedeze la curăţarea acesteia de reziduurile de plumb.
III. Imisii
Imisiile de poluanti, concentraţiile maxime admise (C.M.A.) se stabilesc prin standarde de stat şi reprezintă concentraţiile maxime admisibile ale unor substanţe poluante în aerul atmosferic.
Aceste concentraţii urmăresc să asigure protejarea populaţiei şi ecosistemelor împotriva efectelor nocive ale acestor substanţe.
(1)În cadrul studiilor de impact asupra mediului a activităţilor desfăşurate în instalaţii staţionare noi sau modernizate, ca şi în infrastructurile destinate transporturilor, capabile sa producă emisii importante, se va efectua şi o evaluare anticipata a imisiilor.
(2)Evaluarea anticipata a imisiilor va stabili şi preciza natura şi valoarea emisiilor, condiţiile de dispersie şi metodele de calcul, imisiile provocate, teritoriul afectat (proporţia în care este afectat şi cu ce frecventa).
(1)Evaluarea calităţii aerului se realizează de autorităţile pentru mediu prin măsurători sistematice ale imisiilor de substanţe poluante, efectuate în cadrul sistemului propriu de control.
(2)Autorităţile pentru mediu apreciază, prin comparaţie cu prevederile standardului privind imisiile, dacă şi în ce măsura valorile efective depăşesc concentraţiile maxime admise şi, în caz afirmativ, impun deţinătorilor de instalaţii care elimina poluanti în zona respectiva măsuri de limitare mai severă a emisiilor.
(1)În cazul în care prin aplicarea normelor de limitare preventivă a emisiilor provocate de instalaţiile staţionare nu se pot respecta normele de emisie, acestea situându-se la valori superioare celor din standarde, autorităţile pentru mediu vor dispune beneficiarilor acestor instalaţii măsuri privind:
a)reducerea termenelor de modernizare a sistemelor de depoluare;
b)fixarea unor limitări complementare sau mai severe ale emisiilor.
(2)Limitări mai severe ale emisiilor se impun pentru instalaţiile care contribuie cu mai mult de 10% la încărcarea poluanta totală.
În cazul în care aplicarea normelor de limitare preventivă a emisiilor pentru autovehicule şi pentru infrastructurile destinate transportului nu este suficienta pentru a preveni depăşirea imisiilor standardizate, autorităţile pentru mediu vor dispune măsuri care privesc atât construcţia sau exploatarea autovehiculelor, cît şi dirijarea sau restrîngerea traficului.
IV. Dispoziţii tranzitorii
Ministerele vor lua măsuri ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor condiţii tehnice, să se elaboreze norme specifice sectoarelor lor de activitate privind emisiile de poluanti în atmosfera, la instalaţiile existente, norme ce vor fi supuse aprobării Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
Agenţii economici producători de sisteme de depoluare vor lua măsuri pentru asigurarea prin fabricaţie de utilaje capabile să asigure performanţele tehnice necesare realizării normelor limita pentru emisiile de poluanti în atmosfera, prevăzute în prezentele condiţii tehnice.
Agenţii economici vor stabili şi vor înainta la agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi a municipiului Bucureşti, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor condiţii tehnice, nivelurile actuale ale emisiilor poluante în atmosfera, evaluate fie pe bază de măsurători, fie prin calcule de bilanţ.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform art. 21 din HOTĂRÂREA nr. 128 din 14 februarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 160 din 6 martie 2002, pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abroga anexa nr. 3 "Norme de limitare a emisiilor pentru uzinele de incinerare a deşeurilor" la Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produşi de surse staţionare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 5 apr. 2002 și 21 oct. 2002.
Deschide forma actuală