cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice
ANEXĂ*)
*)Anexa este reprodusă în facsimil.
b),,unic reactant" înseamnă orice porc care prezintă un rezultat pozitiv la testele serologice pentru pesta porcină clasică, dar care nu are date anamnetice referitoare la un contact cu virusul pestei porcine clasice şi de la care nu există nici un indiciu de răspândire a bolii la porcii de contact (2).
c),,subunitate epidemiologică" sau ăsubunitate", înseamnă clădirea, spaţiul
sau terenul apropiat, în care sunt ţinuţi grupuri de porci în cadrul unei exploataţii, în aşa fel încât aceştia au contact frecvent direct sau indirect unul cu celălalt, dar
separat de ceilalţi porci din aceeaşi exploataţie;
d)"porci în contact" desemnează porcii care trăiesc într-o exploataţie în contact direct cu unul sau mai mulţi porci suspecţi de a fi infectaţi cu virusul pestei porcine clasice în ultimele 21 de zile.
(1)Atunci când se decide numărul probelor ce urmează a fi prelevate pentru testele de laborator, trebuie să fie luată în considerare şi sensibilitatea testelor care vor fi folosite. Numărul animalelor de la care vor fi prelevate probele, trebuie să fie mai mare decât cel indicat în acest manual, în cazul în care sensibilitatea testului care va fi folosit nu este prea mare
(2)La unicii reactanţi titrul de anticorpi virus neutralizanţi poate varia de la limită (în majoritatea
cazurilor) până la puternic pozitiv. La o repetare a prelevării probelor, unicii reactanti pot prezenta un titru constant sau descrescător. În general numai câţiva porci din lot prezintă a'ceste reacţii fals pozitive.
1.Introducere
(1)Pesta porcină clasică este cauzată de un virus ARN anvelopat care aparţine genului Pestivirus din Familia Flaviviridae. Acest virus este înrudit cu un pestivirus întâlnit la rumegătoare care provoacă diareea virală bovină (DVB) şi boala de graniţă (BG). Această înrudire are serioase consecinţe asupra diagnosticului ca urmare a reacţiilor încrucişate, care pot conduce la rezultate fals pozitive ale testelelor de laborator.
(2)Virusul pestei porcine clasice este relativ stabil în excreţiile umede ale porcilor infectaţi, în carcasele de porci, în carnea proaspătă de porc şi în unele produse din carne de porc. Este rapid inactivat de detergenţi, solvenţi lipidici, proteaze şi substanţe dezinfectante obişnuite.
(3)Principala cale naturală de infecţie este oro-nazală, prin contact direct sau indirect cu porcii infectaţi sau prin consumul de hrană contaminată cu virus. În zonele cu o densitate mare de porci, răspândirea virusului se realizează cu uşurinţă între exploataţiile de porci învecinate; transmiterea bolii se poate realiza şi prin materialul seminal al vierilor infectaţi.
(4)Perioada de incubaţie pentru animale, individual, variază de la o săptămână până la zece zile, dar în condiţii de teren, simptomele clinice pot deveni evidente într-o exploataţie doar după 2- 4 săptămâni de la introducerea virusului sau,
chiar mai mult, dacă sunt implicati numai porcii adulţi sau tulpini de patogenitate medie.
(5)Semnele clinice ale pestei porcine clasice sunt extrem de variabile şi acestea pot fi confundate cu multe alte boli. Severitatea simptomelor depinde în principal de vârsta animalului şi virulenţa virusului. În general, animalele tinere sunt afectate mai grav decât cele adulte. La porcii adulţi de reproducţie evoluţia infecţiei este adesea moderată sau subclinică.
(6)Pot fi identificate forme acute, cronice şi prenatale de pestă porcină clasică.
2.Forma acută
(1)Purceii înţărcaţi şi cei la îngrăşat, prezintă adesea forma acută de pestă porcină clasică; semnele de început sunt anorexia, letargie, febră, conjunctivită, tumefierea limfonodurilor, semne respiratorii şi constipaţie urmată de diaree.
(2)Hemoragii tipice ale pielii sunt observate de obicei pe urechi, coadă, abdomen şi pe partea internă a membrelor în timpul celei de-a două şi a treia săptămâni de la infecţie şi până la moarte; sunt frecvent observate semne neurologice, ca de exemplu mersul vaccilant, incoordonarea mişcărilor şi convulsii.
(3)Febra este un semn constant; aceasta este în general mai mare de 40°C, dar la porcii adulţi febra poate să nu depăşească 39.5°C.
(4)Virusul pestei porcine clasice provoacă leucopenie şi imunosupresie
severă, ceea ce conduce adesea la infecţii secundare respiratorii şi enterice; semnele acestor infecţii secundare pot masca sau se pot suprapune peste semnele cele mai caracteristice ale pestei porcine clasice şi pot induce în eroare fermierul sau medicul veterinar.
(5)Moartea survine de obicei într-o lună de zile. Vindecarea cu producere de anticorpi, apare, cel mai adesea, la animalele adulte de reproducţie care nu prezintă semne clinice severe. Anticorpii împotriva pestei porcine clasice sunt detectabili după 2-3 săptămâni de la producerea infecţiei.
(6)La examinarea post-mortem:
–modificările patologice vizibile sunt cel mai frecvent observate în limfonoduri şi rinichi;
–limfonodurile devin tumefiate, edemaţiate şi hemoragice;
–hemoragiile în rinichi pot varia de la dimensiunea unei peteşii abia vizibile până la hemoragii echimotice;
–hemoragii similare pot fi de asemenea observate în vezica urinară, laringe, epiglotă şi cord şi uneori răspândite pe seroasele abdominale şi toracale;
–este adesea întâlnită o encefalită non-purulentă.
4.Forma prenatală şi izbucnirea târzie a bolii
(1)Virusul pestei porcine clasice poate trece prin placenta animalelor gestante şi infectează fetuşii, dar la scroafe boala este adesea subclinică.
(2)Rezultatul infecţiei transplacentare a fetuşilor depinde în mare parte de stadiul gestaţiei şi de virulenţa virusului. Infecţia din timpul unei gestaţii timpurii, poate avea ca rezultat avorturi, fătare de fetuşi morţi, mumificări şi malformaţii. Toate acestea conduc la o reducere a indexului de fertilitate din exploataţie.
(3)Infectarea scroafelor până într-a 90-a zi de gestaţie, poate duce la fătarea de purcei cu viremie persistentă care pot fi normali clinic la naştere şi pot să supravieţuiască câteva luni. După naştere ei pot prezenta o creştere încetinită, slăbire sau ocazional tremur congenital. Această evoluţie a infecţiei se numeşte " izbucnirea târzie a pestei porcine clasice". Acesti purcei pot juca un rol crucial în răspândirea bolii şi în menţinerea persistenţei virususlui în interiorul populaţiei, întrucât ei elimină constant virus până la moarte.
(4)Detectarea pestei porcine clasice poate fi deosebit de dificilă în exploataţiile de reproducţie a porcilor, deoarece evoluţia infecţiei poate fi foarte uşoară şi poate fi uşor confundată cu multe alte aspecte patologice. Reducerea fertilităţii şi avorturile pot fi provocate atât de virusul pestei porcine clasice ca şi de infecţia cu parvovirus, sindromul respirator reproductiv al porcilor, leptospiroză şi boala lui Aujeszky. Materialul avortat datorită infecţiei cu virusul pestei porcine clasice nu poate fi deosebit patologic de avorturile produse de agenţii altor boli.
(5)În cazul suspectării unei boli infecţioase a tractusului reproductiv, trebuie să fie efectuată imediat o anchetă pentru detectarea pestei porcine clasice în orice situaţie în care exploataţia în cauză poate fi considerată în pericol (de exemplu
datorită localizării exploataţiei într-o zonă unde pesta porcină clasică apare la porci sălbatici) şi în orice caz cu atât mai repede cu cât au fost eliminate mai multe boli infecţioase comune ale tractusului respirator.
Decizia de a recunoaşte o exploataţie ca fiind suspectă trebuie să fie luată pe baza următoarelor aspecte, criterii şi motive:
a)Cele mai importante semne clinice ce trebuie luate în considerare sunt:
(i)febră cu morbiditate şi mortalitate crescută;
(ii)febră cu sindrom hemoragic;
(iii)febră cu simptome neurologice;
(iv)febră de origine necunoscută la care tratamentul cu antibiotice nu a îmbunătăţit starea de sănătate;
(v)avorturi şi creşterea problemelor de fertilitate în ultimele 3 luni;
(vi)tremur congenital la purcei
(vii)animale cu boli cronice;
(viii)animale tinere rămase în urmă cu creşterea ;
(ix)hemoragii peteşiale şi echimotice, în special în limfonoduri, rinichi, splină, vezică urinară şi laringe;
(x)infarcte sau hematoame, cu predilecţie în splină;
(xi)în cazuri cronice - butoni, ulcere în intestinul gros, în special în apropierea joncţiunii ileo-cecale.
b)Cele mai importante aspecte epidemiologice care trebuie să fie luate în considerare sunt:
(i)oricând porcii au avut contact direct sau indirect cu porcii unei exploataţii dovedită a fi infectată cu virusul pestei porcine clasice.
(ii)oricând o exploataţie a furnizat porci care ulterior au prezentat semne de infecţie cu virusul pestei porcine clasice;
(iii)oricând scroafele au fost însămânţate cu spermă provenind dintr-o sursă suspectă;
(iv)oricând a existat un contact direct sau indirect între porci sălbatici şi porcii unei populaţii în care a apărut pesta porcină clasică;
(v)oricând porcii sunt ţinuţi liberi într-o regiune în care porcii sălbatici sunt
infectaţi cu virusul pestei porcine clasice;
(vi)oricând porcii au fost hrăniţi cu resturi culinare şi există suspiciunea că acestea nu au fost tratate astfel încât să fie, eventual, inactivat virusul pestei porcine clasice;
(vii)oricând există o posibilă expunere, de exemplu datorită intrării unor persoane, transporturi, etc
c)Cele mai importante aspecte legate de rezultatele testelor serologice care trebuie luate în considere sunt:
(i)reacţia serologică provocată de o infecţie neobservată cu virusul pestei porcine clasice sau de vaccinare (1);
(ii)reacţia încrucişată între anticorpii pestei porcine clasice şi alte pestivirusuri
(iii)detectarea porcilor unici reactanţi (3);
( ) Dacă porcii au fost vaccinaţi contra pestei porcine clasice cu un vaccin convenţional aceştia pot fi găsiţi a fi pozitivi datorită doar vaccinării sau datorită unei infectii subclinice a animalelor vaccinate.
(2)În anumite circumstanţe, până la 10 o/o din po cii dintr-un lot pot avea anticorpi împotriva pestivirusurilor rumegătoarelor ce produc diareea virală bovină şi boala de graniţă, de exemplu, atunci când porcii au contact direct cu bovine sau ovine infectate cu virusul BDV sau cu virusul BG sau atunci când porcii au intrat în contact cu materiale contaminante cu pestivirusuri de la rumegătoare.
(3)În toate testele serologice curente pentru pesta porcină clasică, o mică proporţie din seruri dau rezultate fals pozitive, fie datorate lipsei de specificitate a sistemului de testare, sau datorită serurilor de la porcii unici reactanţi.
1.Linii directoare şi proceduri pentru examinarea clinică şi prelevarea de probe de la porcii din exploataţiile suspecte
(1)În exploataţiile suspecte trebuie să fie efectuate examinări clinice adecvate, prelevări de probe şi să se efectueze investigaţii de laborator pentru a confirma sau exclude pesta porcină clasică, în concordanţă cu regulile şi procedurile stabilite la alin. de la 2 la 7;
(2)În exploataţia vizată, se instituie măsurile la care se face referire în art. 4
alin. (2) al Directivei 2001/89/CE, cu aceleaşi proceduri care trebuie aplicate şi în cazurile de boală, atunci când pesta porcină clasică este luată în considerare pentru
diagnosticul diferenţial. Sunt incluse şi situaţiile când semnele clinice şi aspectele epidemiologice care se observă la porci, sugerând o probabilitate redusă a prezenţei pestei porcine clasice.
(3)În toate cazurile, în care unul sau mai mulţi porci sunt suspecţi a fi infectaţi cu virusul pestei porcine clasice, în exploataţiile suspecte, trebuie să se adopte măsurile la care se face referire în art. 4 alin. (2) al Directivei 2001 /89/CE.
(4)În cazul suspectării pestei porcine clasice la porci într-un abator sau un mijloc de transport, liniile directoare şi procedurile stabilite în alin. 2 - 7, trebuie să se aplice mutatis mutandis.
(5)Atunci când un medic veterinar oficial vizitează o exploataţie suspectă pentru a confirma sau infirma prezenţa pestei porcine clasice:
a)va efectua un control a producţiei şi a înregistrărilor de sănătate, dacă aceste înregistrări sunt disponibile;
b)va efectua o inspecţie în fiecare subunitate, pentru a selecta porcii care urmează să fie examinaţi clinic.
(6)Examinarea clinică trebuie să includă înregistrarea temperaturii corporale şi trebuie, în principal, să vizeze următorii porci sau grupe de porci:
(i)porcii bolnavi sau anorexiei;
(ii)porcii recent refăcuţi după boală;
(iii)porcii introduşi recent din focare confirmate sau alte surse suspecte;
(iv)porcii ţinuţi în subunităţi recent vizitate de vizitatori externi care au avut un recent contact strâns cu porci suspecţi sau infectaţi cu virusul pestei porcine clasice sau pentru care au fost identificate alte contacte de risc cu o potenţială sursă de virus al pestei porcine clasice;
(v)porcii de la care deja s-au prelevat probe şi au fost testaţi serologic pentru pesta porcină clasică, în cazul în care rezultatele acestor teste nu au permis excluderea prezenţei pestei porcine clasice şi porcii în contact cu aceştia.
(7)Dacă inspecţia în exploataţiile suspectate nu indică prezenţa porcilor sau grupelor de porci la care se face referire la alin. 6, punctul (v), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, fără a aduce atingere altor măsuri care pot fi aplicate în exploataţia vizată, în concordanţă cu Directiva 2001/89/CE şi ţinând cont de situaţia epidemiologică, trebuie:
(i)să efectueze examinări ulterioare în exploataţia vizată, în concordanţă cu alin. (8) şi (9) sau :
(ii)să se asigure că sunt prelevate probe de sânge de la porcii din exploataţia în cauză, pentru testele de laborator. În acest caz procedurile de prelevare a probelor menţionate la alin. 5 şi la secţiunea 6, alin. (2), trebuie să fie folosite în scopuri de orientare; sau:
(iii)să adopte sau să menţină în exploataţia vizată măsurile stabilite la art. 4
(2), pe parcursul investigaţiilor ulterioare; sau:
(iv)să excludă suspiciunea de pestă porcină clasică.
(8)Atunci când se face referire la acest paragraf, examinarea clinică în exploataţia vizată trebuie să fie efectuată la porci selectaţi randomizat din subunităţile pentru care a fost identificat sau suspectat un risc de introducere al virusului pestei porcine clasice.
(9)Numărul minim de porci ce urmează să fie examinaţi trebuie să permită detectarea febrei în aceste subunităţi, dacă aceasta apare la o prevalenţă de 10% cu 95% certitudine, cu următoarele particularităţi:
a)în cazul scroafelor de reproducţie, numărul minim de scroafe ce urmează să fie examinate, pentru detectarea febrei dacă aceasta apare, trebuie să permită o prevalenţă de 5% cu 95% certitudine (1);
b)în cazul centrelor de colectare a spermei toţi vierii trebuie să fie examinaţi; (1O) Dacă într-o exploataţie suspectă, sunt detectaţi porci morţi sau în agonie,
examinările post-mortem trebuie să fie efectuate, de preferat, la cel puţin cinci porci si în special la porcii care înainte de moarte au prezentat sau prezintă semne foarte evidente de boală, cei cu febră mare sau cei morţi recent.
(11)Dacă la aceste examinări nu s-au evidenţiat leziuni care să indice pestă porcină clasică dar, datorită situaţiei epidemiologice, sunt considerate necesare investigaţii ulterioare:
a)o examinare clinică, aşa cum este menţionat în subalin. 3 şi prelevare de probe de sânge, aşa cum este stabilit la subalin. 5, în subunităţile în care au fost ţinuţi porcii morţi sau în agonie; şi
b)trebuie să fie efectuate examinări post mortem la 3-4 porci de contact.
(12)Independent de prezenţa leziunilor care indică pesta porcină clasică, trebuie să fie colectate probe de organe sau ţesuturi de la porcii care au fost examinaţi post-mortem, pentru efectuarea testelor virusologice, în concordanţă cu capitolul V, secţiunea 2, alin. (1). Aceste probe trebuie să fie prelevate, de preferinţă, de la porcii morţi recent.
(13)Când se efectuează examinarea post-mortem, Autoritate Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că:
a)sunt luate măsurile de precauţie şi de igienă necesare pentru a se preveni răspândirea bolii; şi,
b)în cazul porcilor în agonie, aceştia sunt ucişi în concordanţă cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 425/2002 pentru aprobarea ăNormei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii acestora" publicat în partea I a Monitorului Oficial al României nr. 887 din 9 decembrie 2002 şi completat de Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 924/2003, publicat în partea I a Monitorului Oficial nr. 856 din 2 decembrie 2003.
(14)Dacă sunt depistate semne clinice sau leziuni ulterioare care pot sugera prezenţa pestei porcine clasice într-o exploataţie suspectă dar autoritatea veterinară competentă consideră că aceste constatări nu sunt suficiente pentru a confirma un focar de pestă porcină clasică şi de aceea sunt necesare teste de laborator, trebuie să fie prelevate probe de sânge pentru testele de laborator de la porcii suspecţi şi de la alţi porci în fiecare subunitate în care sunt ţinuţi porcii suspecţi, în concordanţă cu procedura menţionată anterior.
(15)Numărul minim de probe ce trebuie prelevate pentru testări serologice, trebuie să permită detectarea seroprevalenţei de 10% cu 95% certitudine, în subunitatea vizată, cu următoarele particularităţi:
a)în cazul scroafelor de reproducţie, numărul minim de scroafe de la care trebuie să se preleveze probe, trebuie să permită detectarea unei prevalenţe de 5% cu 95% certitudine (1);
b)în cazul unui centru de colectare a spermei, trebuie prelevate probe de la toţi vierii;
Numărul probelor ce urmează a fi prelevate pentru testele virusologice va fi în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente care va ţine cont de varietatea testelor ce pot fi efectuate, de sensibilitatea testelor de laborator ce vor fi folosite şi de situaţia epidemiologică;
(16)Dacă suspectarea pestei porcine clasice în exploataţia vizată este corelată cu rezultatele testelor serologice anterioare, în plus faţă de probele de sânge ce urmează a fi prelevate de la porcii la care se face referire în alin. (6), lit. (v), trebuie să se aplice următoarele proceduri:
a)dacă animalele seropozitive sunt scroafe gestante, câteva dintre ele, de preferinţă nu mai puţin de trei, vor fi eutanasiate şi supuse unei examinări post mortem. Înainte de eutanasiere, trebuie prelevate probe de sânge pentru testele serologice ulterioare. Fetuşii trebuie să fie supuşi examinării pentru detectarea virusului pestei porcine clasice, a antigenului sau genomului acestui virus, în concordanţă cu capitolul VI, pentru a detecta infecţia intrauterină;
3.Proceduri de prelevare de probe atunci când într-o exploataţie suspectă porcii sunt ucişi ca măsură de prevenţie (1)
(1)Pentru a se putea confirma sau a infirma prezenţa pestei porcine clasice şi se a obţine informaţii epidemiologice suplimentare, atunci când porcii sunt ucişi într o exploataţie, ca măsură de prevenţie, în concordanţă cu prevederile art. 4 alin. (3), lit. (a) sau art. 7, alin. (2) al Directivei 2001/89/CEE, probele de sânge pentru testele serologice precum şi probele de sânge sau de tonsile pentru testele virusologice, trebuie să fie prelevate în concordanţă cu procedura stabilită la alin. (2) al acestui punct.
(2)Prelevarea de probe trebuie să vizeze:
a)porcii prezentând semne clinice sau leziuni post-mortem care indică prezenţa pestei porcine clasice şi porcii în contact;
b)alţi porci care ar fi putut avea contacte de risc cu porci infectaţi sau suspecţi sau cu porci suspecţi de a fi fost contaminaţi cu virusul pestei porcine clasice;
(3)Prelevarea de probe de la aceşti porci trebuie să fie efectuată în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente, care va ţine cont de situaţia epidemiologică. În acest caz, procedurile de prelevare a probelor stabilite la secţiunea 4, alin. (2), (3) şi (4), trebuie să folosite în scopuri de orientare.
(4)De la porcii care provin din fiecare subunitate a exploataţiei trebuie prelevate probe în mod randomizat (2). În acest caz, numărul minim de probe ce vor fi prelevate pentru testele serologice, trebuie să permită în unităţile în cauză detectarea unei prevalenţe de 10% cu 95% certitudine, cu următoarele particularităţi:
a)în cazul scroafelor de reproducţie, numărul minim de scroafe de la care vor fi prelevate probe, trebuie să permită detectarea unor seroprevalenţe de 5% cu 95% certitudine (3);
b)în cazul unui centru de recoltare a materialului seminal, trebuie recoltate probe de sânge de la toţi vierii.
(5)Tipul probelor care urmează a fi prelevate pentru testele virusologice şi tipul testului care va fi folosit trebuie să fie în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente care va ţine cont de varietatea testelor care pot fi utilizate, de sensibilitatea testelor şi de situaţia epidemiologică.
c1) Totuşi, dacă derogarea prevăzută de art. 6, alin. (1) al Directivei 2001/89/CE a fost aplicată, prelevarea de probe trebuie să intereseze subunităţile exploataţiei, atunci când porcii au fost ucişi, fără a se prejudicia examinările şi prelevările de probe ulterioare ce urmează a fi efectuate pentru porcii rămaşi în exploataţie,
prelevări care vor fi efectuate în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente.
(2)Totuşi, dacă autoritatea veterinară competentă a limitat aplicarea uciderii preventive, la numai o parte a
exploataţiei unde sunt ţinuţi porci suspecţi de a fi infectaţi sau contaminaţi cu virusul pestei porcine clasice, în concordanţă cu art. 4, alin. (3) al Directivei 2001/89/CE, prelevarea de probe trebuie să intereseze subunităţile exploataţiei unde s-a aplicat măsura, fără a se prejudicia examinările şi prelevările de probe ulterioare ce
urmează a fi efectuate la porcii rămaşi în exploataţie şi care se vor efectua în concordanţă cu instrucţiunile autoritătii veterinare competente.
(3)În a umite cazuri, de exemplu când pesta porcină clasică este suspectată într-o exploataţie cu un număr
limitat de porci tineri, proporţia de scroafe infectate poate fi foarte mică. În aceste cazuri, trebuie prelevate probe de la un număr mai mare de scroafe.
4.Proceduri de control şi de prelevare a probelor înainte de acordarea autorizaţiei de a muta porcii din exploataţiile situate în zone de protecţie sau de supraveghere şi în cazul în care aceşti porci sunt tăiaţi sau ucişi
(1)Fără a se prejudicia prevederile art. 11, alin. (1), lit. (f), al doilea subalineat al Directivei 2001/89/CE, pentru acordarea autorizaţiei de mutare a porcilor din exploataţiile situate în zonele de protecţie sau de supraveghere, în concordanţă cu art.1O, alin. (3) al actului comunitar menţionat, examinarea clinică efectuată de medicul veterinar oficial, trebuie:
a)să fie efectuată într-o perioadă de 24 de ore înainte de mutarea porcilor;
b)să fie în concordanţă cu prevederile stabilite la secţiunea 1, alin. (5) şi (6);
(2)În cazul porcilor care vor fi mutaţi într-o altă exploataţie, în plus faţă de investigaţiile efectuate în concordanţă cu alin. (1), trebuie să fie efectuată o examinarea clinică a porcilor în fiecare subunitate a exploataţiei în care sunt ţinuţi porcii ce urmează să fie mutaţi. În cazul porcilor mai mari de trei până la patru luni, această examinare trebuie să includă şi înregistrarea temperaturii corporale la o anumită proporţie din porci.
(3)În aceste subunităţi numărul minim de porci ce urmează să fie controlaţi trebuie să permită detectarea febrei, dacă aceasta apare la o prevalenţa de 10% cu 95% certitudine, cu următoarele particularităţi:
a)în cazul scroafelor de reproducţie din subunităţile în care sunt ţinute scroafe care urmează a fi mutate, numărul minim de scroafe ce urmează să fie examinate trebuie să permită detectarea febrei, dacă aceasta apare, la o prevalenţă de 5% cu 95% certitudine.
b)în cazul vierilor, toţi vierii ce urmează să fie mutaţi, trebuie examinaţi.
(4)În cazul porcilor care urmează să fie mutaţi la un abator, la o întreprindere de prelucrare sau în alte spaţii pentru a fi apoi ucişi sau tăiaţi, în plus faţă de investigaţiile care urmează a fi efectuate în concordanţă cu alin. (1), trebuie să fie efectuată o examinare clinică a porcilor din fiecare subunitate în care sunt ţinuţi porcii ce vor fi mutaţi. În cazul porcilor mai mari de trei sau patru luni, această examinare trebuie să includă înregistrarea temperaturii corporale la o anumită proporţie din porcii existenţi.
(5)Numărul minim de porci ce urmează să fie controlaţi în subunităţile în cauză, trebuie să permită detectarea febrei dacă aceasta apare, cu o prevalenţă de 20% cu 95% certitudine.
(6)În cazul scroafelor de reproducţie, numărul minim de porci ce urmează a fi examinaţi, trebuie să permită detectarea febrei dacă aceasta apare în subunităţile în care sunt ţinuţi porcii ce urmează a fi mutaţi, cu o prevalenţă de 5% cu 95% certitudine.
(7)Atunci când porcii la care se face referire la alin. (4), (5) şi (6) sunt tăiaţi sau ucişi, trebuie să fie prelevate probe de sânge pentru teste serologice sau probe de sânge sau de tonsile pentru testele virusologice, de la porcii proveniţi din fiecare din subunităţile din care au fost mutaţi porci.
8.Monitorizarea serologică şi procedurile de prelevare a probelor în zonele în care pesta porcină clasică este suspectată să apară sau a fost confirmată la porci sălbatici.
(1)În cazul monitorizării serologice la porcii sălbatici din zonele în care pesta porcină clasică a fost confirmată sau este suspectată existenţa acesteia, mărimea şi zona geografică a populaţiei ţintă de la care urmează să fie prelevate probe, trebuie să fie definite anticipat, pentru a se stabili numărul probelor ce urmează a fi prelevate. Numărul de probe trebuie să fie stabilit în funcţie de numărul estimat de animale vii şi nu în funcţie de numărul animalelor împuşcate.
(2)Dacă nu sunt disponibile date cu privire la densitatea şi dimensiunea populaţiei, zona geografică care face obiectul prelevării de probe, trebuie să fie identificată ţinând cont de prezenţa continuă a porcilor sălbatici şi de existenţa barierelor naturale sau artificiale eficiente pentru a preveni deplasarea masivă şi continuă a animalelor. Dacă nu apar aceste circumstanţe, sau în cazul zonelor cu suprafeţe mari, este recomandat să se identifice zone de prelevare a probelor de până la 200 Km2 în care poate trăi în mod obişnuit o populaţie de 400 până la 1OOO de porci sălbatici.
(3)Fără a se prejudicia prevederile art. 15, alin. (2) al Directivei 2001/89/CE, în cadrul zonei de prelevare a probelor definite, numărul minim de porci de la care se vor preleva probe, trebuie să permită detectarea unei seroprevalenţe de 5% cu o certitudine de 95%. În acest scop trebuie să fie supuse prelevării de probe cel puţin 59 de animale din fiecare zonă care a fost identificată.
(4)Se recomandă ca:
a)în zonele în care presiunea de vânătoare este mai mare şi este realizată cu regularitate, sau se aplică vânătoarea selectivă ca o măsură de control, aproximativ 50% din animalele aparţinând clasei de vârstă între 3 luni şi 1 an, 35% aparţinând clasei de vârstă între 1 şi 2 ani şi 15% aparţinând clasei de vârstă mai mare de 2 ani
–să fie supuse prelevării de probe;
b)în zonele în care vânătoarea este rară sau absentă, cel puţin 32 de animale trebuie să fie supuse prelevării de probe, pentru fiecare din aceste clase de vârstă;
c)prelevare de probe se efectuează într-o perioadă scurtă de timp, de preferat nu mai mare de 1 lună;
d)vârsta animalelor utilizate pentru prelevare de probe este stabilită în funcţie de erupţia dinţilor.
(5)Prelevarea probelor pentru testele virusologice de la porcii sălbatici împuşcaţi sau găsiţi morţi, trebuie să fie efectuată aşa cum este menţionat la Capitolul V secţiunea 2, alin. (1)
(6)Atunci când este considerată necesară monitorizarea virusologică a porcilor sălbatici împuşcaţi, aceasta trebuie să fie efectuată în primul rând la animalele în vârstă de 3 luni până la 1 an.
(7)Toate probele ce urmează să fie trimise la laborator trebuie să fie însoţite de chestionarul la care se face referire la art. 16, alin. (3) al Directivei 2001/89/CE .
1.Proceduri şi criterii generale
(1)Înainte de efectuarea prelevării de probe dintr-o exploataţie, trebuie să fie realizată o hartă a exploataţiei şi trebuie să fie identificate subunităţile epidemiologice ale acesteia.
(2)De fiecare dată când se consideră că ar putea fi necesară o reprelevare de probe, toţi porcii de la care se prelevează probe, trebuie să fie unic marcaţi în aşa fel încât să fie uşor de efectuat reprelevarea.
(3)Fără a prejudicia capitolul IV secţiunea 1, alin. (14) şi (15) lit. b, nu se prelevează probe pentru testare serologică de la purcei mai mici de 8 săptămâni.
(4)Toate probele trebuie trimise la laborator, însoţite de documente corspunzătoare, în concordanţă cu cerinţele stabilite de autoritatea veterinară competentă. Aceste documente vor include detalii despre anamneza porcilor de la care s-au prelevat probe şi semnele clinice sau leziunile post-mortem identificate.
(5)În cazul porcilor ţinuţi în exploataţii, trebuie să fie disponibile informaţii clare cu privire la vârstă, categorie şi exploataţia de originea a porcilor de la care s au prelevat probe. Este recomandată ca localizarea fiecărui porc de la care s-au prelevat probe în exploataţie, să fie înregistrată împreună cu marca sa unică de identificare.
2.Colectarea probelor pentru teste virusologice
(1)Pentru detectarea virusului, antigenului sau genomului virusului pestei porcine clasice de la porcii morţi sau eutanasiaţi, cele mai potrivite probe sunt ţesuturile din tonsile, splină şi rinichi. În plus, este recomandat să se preleveze două probe din alte ţesuturi limfatice, cum ar fi limfonodulul retrofaringian, parotidian, mandibular sau mezenteric şi o probă din ileon. În cazul carcaselor autolizate, se alege un os lung întreg sau sternul.
(2)De la porcii care au prezentat febră sau alte semne de boală, trebuie prelevate probe de sânge pe anticoagulant sau sânge coagulat, în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente;
(3)Testele virusologice sunt recomandate în cazul animalelor bolnave. Acestea au de obicei o valoare limitată atunci când sunt utilizate în scopurile monitorizării animalelor care nu prezintă semne clinice. Totuşi, dacă obiectivul unei prelevări de probe la scară largă este de a detecta virusul pestei porcine clasice, atunci când porcii sunt în perioada de incubaţie a bolii, tonsilele sunt cele mai adecvate probe.
3.Transportul probelor
(1)Este recomandat ca toate probele:
a)să fie transportate şi depozitate în containere închise ermetic ;
b)să nu fie îngheţate dar să fie păstrate reci, la temperatura frigiderului;
c)să fie expediate la laborator cât mai repede posibil
d)să fie menţinute preferabil pe pachete de refrigerare şi nu pe gheaţă carbonică pentru a le păstra reci;
e)ţesuturile sau organele sunt puse într-o pungă de plastic separată, închisă
şi etichetată corespunzător; acestea trebuie să fie apoi puse în containere cu înveliş extern dur şi împachetate cu suficient material absorbant pentru a le proteja de deteriorare şi pentru a absorbi lichidele care se pot scurge.
f)să fie transportate direct la laborator, când este posibil, de către personal competent, pentru a se asigura un transport rapid şi sigur.
(2)Exteriorul pachetului trebuie să fie etichetat cu adresa laboratorului destinatar şi trebuie să fie înscris evident următorul mesaj: Material patologic animal; Perisabil; Fragil; A nu se deschide în afara unui laborator pentru pesta porcină clasică.
(3)Laboratorul care primeşte probele trebuie să fie informat în prealabil despre ora şi modul sosirii acestora.
(4)Pentru transportul aerian al probelor la Laboratorul Comunitar de Referinţă pentru Pesta Porcină Clasică (1) din statele membre ale Uniunii Europene altele decât Germania sau la laboratoarele naţionale de referinţă din alte ţări, pachetul trebuie să fie etichetat în concordanţă cu reglementările IATA.
( ) Laboratorul Comunitar de Referinţă are posibilităţi nelimitate de a primi probe pentru diagnostic şi izolarea virusului pestei porcine clasice. Copiile după permisul de import pot fi solicitate înainte de transport la laborator şi trebuie ataşate la exteriorul pachetului într-un plic.
1.Detectarea antigenului viral
(1)Testul cu anticorpi fluorescenţi (FAT)
Principiul testului este detectarea antigenului viral în criosecţiuni subţiri de material din organe de la porci suspectaţi de a fi infectaţi cu virusul pestei porcine clasice.
Antigenul intracelular este detectat prin utilizarea unui anticorp conjugat cu
FITC.
Un rezultat pozitiv trebuie să fie confirmat prin repetarea colorării cu un anticorp monoclonal specific.
Organele adecvate sunt tonsilele, rinichii, splina, diferiţi limfonoduli şi ileonul. Un frotiu din celulele măduvei spinării poate fi de asemenea utilizat în cazul porcilor sălbatici în cazul în care aceste organe nu sunt disponibile sau sunt autolizate.
Testul poate fi efectuat într-o zi. Deoarece probele de organe pot fi obţinute doar de la animale moarte utilizarea acestuia în scop de testare pe un număr mare de probe este limitată. Încrederea în rezultatul testului e limitată de defectele de
colorare, în special atunci când nu a fost acumulată experienţă necesară în efectuarea testului sau dacă organele testate sunt autolizate.
(2)ELISA pentru detectarea antigenului.
Antigenul viral este detectat utilizând diferitele tehnici ELISA.
Sensibilitatea testului ELISA pentru detectarea antigenului trebuie să fie suficient de mare pentru a detecta un rezultat pozitiv la animale care prezintă semne clinice de pestă porcină clasică.
Utilizarea testului ELISA pentru detectarea antigenului este recomandată pentru probele prelevate de la animale cu semne clinice sau leziuni patologice de boală.
Nu este recomandată pentru investigarea individuală a animalelor.
Probele prelevate de la porcii suspectaţi de a fi infectaţi cu virusul pestei porcine clasice, sunt leucocitele, serul sanguin, sângele necuagulat precum şi suspensii din organele la care se face referire la alin. 1(1).
ELISA poate fi efectuat într-o zi şi poate fi executat de echipament automat. Cel mai important avantaj este numărul mare de probe care poate fi prelucrat într-o perioadă scurtă de timp.
Este recomandat să fie utilizat un test antigen ELISA, care produce rezultate satisfăcătoare pe material de referinţă.
În prezent toate testele ELISA sunt mai puţin sensibile decât izolarea virusului pe culturi celulare iar sensibilitatea lor este semnificativ mai bună pe probe de sânge de la purcei decât pe cele de la porcii adulţi.
() În comerţ sunt disponibile câteva kituri pentru antigen ELISA în pesta porcină clasică, care sunt validate cu diferite tipuri de probe.
2.Izolarea virusului
(1)Izolarea virusului este bazată pe incubarea materialului din probă pe culturi celulare sensibile de origine porcină. Dacă virusul pestei porcine clasice există în probă, acesta se va replica în celule, putând fi detectat, prin imuno-colorarea celulelor infectate, cu anticorpi conjugaţi. Anticorpii specifici pentru pesta porcină clasică sunt necesari pentru diagnosticul diferenţial faţă de alte pestivirusuri.
(2)Probele preferate pentru izolarea virusului pestei porcine clasice, sunt leucocitele, plasma sanguină şi sângele integral obţinut din probe de sânge necoagulat, sau organele la care se face referire la secţiunea 1, alin. (1).
(3)Izolarea virusului este indicată pentru investigarea probelor de la un număr redus de animale şi nu pentru supravegherea în masă. Procedura de izolare a virusului este laborioasă şi necesită cel puţin 3 zile pentru ca rezultatele să fie disponibile. Pot fi necesare două pasaje de culturi celulare pentru a fi detectat un nivel redus al virusului în probe. Izolarea virusului poate necesita un timp de investigare mai mare de 1O zile până la obţinerea rezultatului final. Probele autolizate pot fi citotoxice pentru cultura celulară şi în consecinţă pot limita utilizarea acestuia.
(4)Se recomandă, de asemenea, efectuarea izolării virale şi în cazul unei
confirmări anterioare a pestei porcine clasice prin alte metode. Acesta trebuie să fie utilizat ca test de referinţă pentru confirmarea rezultatelor pozitive obţinute anterior prin metodele ELISA, PCR sau FAT, respectiv detecţie indirectă cu peroxidază.
Culturile de virus al pestei porcine clasice obţinute pe această cale, sunt utile pentru caracterizarea virusului, incluzând tipizarea genetică şi epidemiologia moleculară.
(5)Toate culturile de virus ale pestei porcine clasice din toate focarele primare, de la primele cazuri de boală la porcii sălbatici sau de la cazurile din abatoare sau din mijloacele de transport, trebuie să fie tipizate genetic de către un laborator naţional de referinţă sau de Laboratorul Comunitar de Referinţă, în concordanţă cu prevederile secţiunii 5.
(6)În orice caz, aceste culturi de virus trebuie să fie trimise, fără întârziere, Laboratorului Comunitar de Referinţă pentru banca de virusuri.
3.Detectarea genomului viral
(1)Reacţia de amplificare a lanţurilor de acizi nucleici cu polimerază (PCR), este folosită pentru a se detecta genomul viral în probe de sânge, ţesut sau organ. Fragmente mici ale ARN viral sunt transcrise în fragmente de ADN care apoi sunt amplificate prin reacţia PCR, producându-se cantităţi detectabile. Întrucât acest test detectează doar o secvenţă a genomului viral, PCR poate fi pozitiv chiar şi atunci când nu este prezent virusul (ex. ţesuturi autolizate sau probe de la porcii convalescenţi)
(2)PCR poate fi folosit pentru un număr mic de probe, care au fost atent selectate de la animale suspecte sau din materii provenind de la fetuşii avortaţi. Poate fi o metodă indicată pentru carcasele de porcii sălbatici, dacă materialul este autolizat şi nu este posibilă izolarea virusului datorită citotoxicităţii.
(3)Materialele potrivite ca probă pentru diagnosticul prin PCR sunt organele descrise pentru izolarea virusului sau sângele necoagulat.
(4)PCR poate fi realizat în 48 de ore. Necesită un echipament de laborator adecvat, spaţii separate şi personal calificat. Un avantaj este că particulele de virus nu sunt replicate în laborator. Metoda este foarte sensibilă, dar poate surveni uşor contaminarea, ceea ce conduce la rezultate fals pozitive. De aceea, este esenţială existenţa unor proceduri eficiente pentru controlul calităţii. Unele metode sunt
specifice mai degrabă pentru pestivirusuri decât pentru virusul pestei porcine clasice, necesitând teste de confirmare ulterioare, cum ar fi secvenţarea materialului amplificat prin testul PCR.
4.Evaluarea rezultatelor testelor virusologice
(1)Testele virusologice sunt esenţiale pentru confirmarea pestei porcine clasice.
Izolarea virusului trebuie să fie considerată ca test virusologie de referinţă şi trebuie să fie folosit ca test de confirmare, atunci când este necesar. Utilizarea acestui test este recomandată, în special, în cazul rezultatelor pozitive la FAT, ELISA sau PCR, neasociate cu existenţa semnelor clinice sau a leziunilor de boală şi în orice alt caz în care există incertitudini.
(2)Totuşi, un focar primar de pestă porcină clasică poate să fie confirmat, dacă au fost depistate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii în cauză şi cel puţin două din testele de detecţie de antigen sau genom au furnizat un rezultat pozitiv.
(3)Un focar secundar de pestă porcină clasică, poate să fie confirmat, dacă în plus faţă de aspectele de corelaţie epidemiologică cu un focar sau caz confirmat, au fost detectate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii în cauză şi un test de detectarea a antigenului sau a genomului a avut un rezultat pozitiv;
(4)Un caz primar de pestă porcină clasică la porcii sălbatici poate fi confirmat după izolarea virusului sau dacă a fost obţinut un rezultat pozitiv la cel puţin două teste de detectare a antigenului sau a genomului. Cazurile ulterioare de pestă porcină clasică la porcii sălbatici, pentru care a fost constatată o legătură epidemiologică cu cazurile confirmate anterior, pot fi confirmate, dacă un test de detectare a antigenului sau a genomului a dat un rezultat pozitiv.
(5)Un rezultat pozitiv pentru pesta porcină clasică al unui test de detectare a antigenului sau a genomului necesită ca testul în cauză să fi fost realizat folosind anticorpi specifici pentru virusul pestei porcine clasice sau primeri. Dacă testul utilizat nu a fost specific pentru virusul pestei porcine clasice dar specific doar pentru pestivirusuri, acest test trebuie să fie repetat, utilizând reagenţi specifici pentru pestă porcină clasică.
5.Tipizarea genetică a culturilor de virus al pestei porcine clasice
(1)Tipizarea genetică a culturilor de virus al pestei porcine clasice este realizată prin determinarea secvenţei de nucleotide a unei porţiuni a genomului viral, adică ale unor părţi specifice ale segmentului 5 necodificat şi/sau a genei glicoproteinei E(2). Similaritatea acestor secvenţe cu cele deja obţinute de la culturile virale anterioare poate indica dacă focarele de boală sunt sau nu provocate de tulpini noi sau deja cunoscute. Aceasta poate susţine sau exclude ipoteza cu privire la căile de transmitere care a fost furnizată de ancheta epidemiologică.
(2)Tipizarea genetică a culturilor de virus al pestei porcine clasice este de o importanţă majoră pentru determinarea sursei bolii. Totuşi, o înrudirea strânsă dintre tulpinile de virus obţinute din diferite focare de boală, nu este o dovadă absolută pentru o legătură epidemiologică directă.
(3)Dacă tipizarea virusului nu poate fi efectuată într-un laborator naţional sau în orice alt laborator autorizat pentru diagnosticul pestei porcine clasice într-o perioadă scurtă de timp, proba originală sau cultura virală trebuie să fie trimisă cât mai rapid posibil Laboratorului Comunitar de Referinţă pentru tipizare.
(4)Datele cu privire la tipizarea şi secvenţarea tulpinilor virusului pestei porcine clasice disponibile laboratoarelor autorizate pentru diagnosticul acesteia, trebuie să fie trimise Laboratorului Comunitar de Referinţă, pentru ca această informaţie să fie introdusă în baza de dată deţinută de acest laborator.
(5)Informaţiile incluse în această bază de date trebuie să fie disponibile tuturor laboratoarelor naţionale de referinţă din statele membre ale Uniunii Europene şi din România. Totuşi, în scopul publicării în publicaţii ştiinţifice, dacă este solicitat de laboratorul în cauză, Laboratorul Comunitar de Referinţă trebuie să garanteze confidenţialitatea acestor date până când acestea sunt publicate.
1.Principii de bază şi valoare de diagnostic
(1)La porcii infectaţi cu virusul pestei porcine clasice, anticorpii sunt, de obicei, detectabili în probe de ser începând cu a doua - a treia săptămână după infecţie. La porcii vindecaţi, anticorpii de neutralizare protectori pot fi detectaţi pe parcursul a câţiva ani sau chiar pe tot parcursul vieţii. De asemnea, anticorpii sunt detectabili în mod sporadic în stadiul terminal al animalelor bolnave. La unii porci cu formă cronică de pestă porcină clasică, pot fi detectaţi anticorpii timp de câteva zile, la sfârşitul primei luni după infecţie.
(2)Purceii infectaţi intrauterin pot să fie imunotoleranţi faţă de virusul omolog al pestei porcine clasice şi dezvoltă anticorpi nespecifici. Totuşi, anticorpi de origine maternală pot fi detectaţi în timpul primelor zile de viaţă. Timpul de înjumătăţire a anticorpilor maternali la purceii sănătoşi neviremici este de aproximativ două săptămâni. Dacă se găsesc anticorpi ai pestei porcine clasice la purcei mai mari de trei luni, este puţin probabil ca aceştia să fie de origine maternală.
(3)Detectarea anticorpilor împotriva virusului pestei porcine clasice în probe de ser sau plasmă sangvină este efectuată pentru a asista diagnosticul pestei porcine clasice în exploataţiile suspecte, pentru stabilirea perioadei de infectare în cazul focarelor confirmate şi în scopul monitorizării şi supravegherii.
Totuşi, testele serologice sunt de valoare limitată pentru detectarea pestei porcine clasice într-o exploataţie în cazul unei infecţii recente.
(4)Câţiva porci seropozitivi cu un titru de neutralizare scăzut pot să fie indicatori ai unei infecţii recente (două până la patru săptămâni). Mulţi porci cu titru de neutralizare mare pot indica intrarea în exploataţie a virusului cu mai mult de o lună înainte. Poziţionarea porcilor seropozitivi în exploataţie poate furniza informaţii valoroase privind introducerea virusului pestei porcine clasice în exploataţie.
(5)Se face o evaluare adecvată a rezultatelor testelor serologice ţinând cont de toate constatările clinice, virusologice şi epidemiologice, în cadrul anchetei ce trebuie să fie realizată în cazul suspectării sau confirmării pestei porcine clasice, în concordanţă cu art. 8 al Directivei 2001/89/CE .
2.Teste serologice recomandate
(1)Testul de virus neutralizare (TVN) şi ELISA sunt testele cele mai indicate pentru diagnosticul serologic al pestei porcine clasice.
(2)Calitatea şi eficacitatea diagnosticului serologic efectuat de laboratoarele naţionale, trebuie să fie verificate cu regularitate în cadrul testelor comparative inter laboratoare organizate periodic de Laboratorul Comunitar de Referinţă.
(3)TVN este bazat pe determinarea activităţii de neutralizare a anticorpilor din proba de ser, exprimată ca 50% din valoarea titrul final .
O cantitate constantă de virus al pestei porcine clasice este incubată la 37°C cu ser diluat. În scopul efectuării unui număr mare de teste ( screening), serul este iniţial diluat 1/1O. Atunci când este necesară o titrare completă, se lucrează cu diluţii binare ale serului, începând cu ½ sau 1/5. Fiecare diluţie este amestecată cu un volum egal de suspensie de virus conţinând 100 de doze infecţioase (TCID 50).
(4)După incubare amestecul este inoculat pe culturi celulare care sunt incubate 3-5 zile. După această perioadă de incubaţie, culturile sunt fixate şi orice replicare virală în celulele infectate este detectată de un sistem de detecţie prin imunolegare. Poate fi folosit atât testul de neutralizare cu detecţie bazată pe utilizarea anticorpilor marcaţi cu peroxidază (NPLA) cât şi testul de neutralizare cu detecţie bazată pe utilizarea anticorpilor marcaţi cu fluorocrom (NIF).
(5)Rezultatele TVN sunt exprimate ca reciproce ale diluţiei iniţiale a serului la care jumătate din culturile celulare inoculate (50% punct final), nu relevă replicare a virusului, detecţia cu anticorpi marcaţi, furnizând rezultate negative. Este estimat un punct între două nivele de diluţie. Sistemul final de diluţie este bazat pe diluţia actuală a serului în timpul reacţiei de neutralizare (ex. după adăugarea virusului, dar înainte de adăugarea suspensiei celulare.
(6)TVN este cel mai sensibil şi sigur test pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului pestei porcine clasice. De aceea, acesta este recomandat atât pentru examinarea serologică a unui singur animal cât şi pentru un lot. Cu toate acestea, prin acest test pot fi detectaţi anticorpi specifici de neutralizare încrucişată specifici infectării porcilor cu pestivirusuri ale rumegătoarelor.
28
3.Interpretarea rezultatelor serologice şi diagnosticul diferenţial cu infecţii datorate pestivirusurilor rumegătoarelor (BVDV şi BDV)
(1)Fără a se aduce atingere prevederilor art. 4, alin. (3) sau art. 7, alin. (2) ale Directivei 2001/89/CE, în cazul depistării unui titru de neutralizare a virusului pestei porcine mai mare sau egal cu 1O NDso în probe de ser sanguin prelevate de la unul sau mai mulţi porci, sau a unui rezultat pozitiv la testul ELISA, în probe de ser sanguin provenite de la un grup de porci, trebuie să fie aplicate imediat în exploataţia respectivă, măsurile la care se face referire la art. 4, alin. (2) al Directivei 2001/89/CE, sau trebuie să se continue aplicarea acestora.
(2)Probele deja prelevate din această exploataţie trebuie să fie retestate prin testul de virus neutralizare, prin titrarea comparativă a diluţiei finale a anticorpilor neutralizanţi ai virusului pestei porcine clasice şi a pestivirusurilor rumegătoarelor.
(3)Dacă testele comparative evidenţiază anticorpi faţă de pestivirusurile rumegătoarelor şi lipsa sau un titru de anticorpi în mod evident mai scăzut (mai puţin de trei ori) faţă de virusul pestei porcine clasice, suspiciunea de pestă porcină clasică trebuie să fie exclusă, cu excepţia cazului în care există alte motive care garantează aplicarea în continuare în exploataţia respectivă, a măsurilor la care se face referire în art. 4, alin. (2) al Directivei 2001/89/CE.
(4)Dacă testele comparative indică, la mai mulţi porci, un titru de virus neutralizare mai mare sau egal cu 1O ND50, iar acest titru este mai mare sau egal cu titrurile existente faţă de alte pestivirusuri, pesta porcină clasică va fi confirmată, ca urmare a constatării în exploataţia respectivă, a unor dovezi epidemiologice ale bolii.
(5)Fără a se aduce atingere prevederilor art. 4, alin. (3) al Directivei 2001/89/CE, dacă nu s-au constatat dovezi epidemiologice ale bolii sau dacă rezultatele testelor precedente nu sunt concludente, autoritatea competentă trebuie să se asigure că în exploataţia vizată:
a)se va continua aplicarea măsurilor la care se face referire la art. 4, alin. (2) al Directivei 2001/89/CE;
b)sunt efectuate investigaţii ulterioare, cât mai curând posibil, pentru a se confirma sau a se exclude existenţa pestei porcine clasice, în concordanţă cu capitolul IV.
(6)Dacă, în fapt, controalele ulterioare şi testele la care se face referire la alineatul (5), nu permit excluderea pestei porcine clasice, trebuie să fie efectuate prelevări de probe ulterioare, pentru testare serologică a porcilor din exploataţie, după ce trec cel puţin două săptămâni de la controlul precedent.
(7)În cadrul acestei prelevări ulterioare de probe, porcii de la care deja s-au recoltat probe şi care sunt deja testaţi, trebuie să fie retestaţi, pentru o testare serologică comparativă cu probele prelevate anterior, pentru a se depista sero conversia pentru virusul pestei porcine clasice sau pentru pestivirusurile rumegătoarelor.
(8)Dacă aceste controale şi teste ulterioare nu permit confirmarea pestei porcine clasice, măsurile la care se face referire la art. 4 al Directivei 2001/89/CE, pot fi ridicate.
1.Principii de bază
(1)În prezent, este disponibil un test serologic de diferenţiere, pentru a se deosebi cu succes porcii care au fost vaccinaţi cu vaccinuri cu marker, care induc producere de anticorpi numai împotriva glicoproteinei E2 a virusului pestei porcine clasice, de porcii care au fost infectaţi cu tipul sălbatic al virusului pestei porcine clasice. Acest test este desemnat să detecteze anticorpii produşi împotriva glicoproteinei Erns a virusului pestei porcine clasice. Se bazează pe principiul că animale neinfectate, vaccinate cu vaccinuri cu marker, produc anticorpi numai împotriva glicoproteinei E2 a virusului pestei porcine clasice, în timp ce animalele infectate cu virusul sălbatic, reacţionează şi produc anticorpi inclusiv împotriva altor antigene virale.
(2)Acest test de diferenţiere este sensibil şi specific (1). Totuşi, porcii care au fost infectaţi cu Pestivirusuri, altele decât virusul pestei porcine, cum este virusul DVB sau a bolii de graniţă, vor reacţiona de asemenea Erns pozitiv. Mai mult, sensibilitatea acestui test nu este ideală, atât timp cât unele animale marker vaccinate şi infectate ulterior, pot să nu reacţioneze pozitiv.
Datele disponibile în prezent, sugerează ca testul de diferenţiere nu poate fi folosit cu încredere la probele de ser de testat provenind de la porcii sălbatici.
(3)Testul de diferenţiere este un test bloking în fază lichidă. Probele care urmează să fie testate, se incubează în microplăci, în prealabil căptuşite cu anticorpi monoclonali anti-Erns împreună cu o cantitate definită de antigen Erns_ Orice anticorp specific pentru Erns se leagă de cantitatea definită de antigen Erns din soluţie şi se formează un complex antigen/anticorp, care nu reacţionează cu anticorpii anti- Erns din placă. După spălarea plăcii pentru a îndepărta materialul nelegat, se adaugă un conjugat anti-Erns marcat cu peroxidază, care se leagă de antigenul Erns care formează un complex cu anticorpii cu care a fost căptuşită suprafaţa microplăcii . Conjugatul care nu s-a legat se îndepărtează prin spălare şi se adaugă un substrat ce conţine cromogen. Intensitatea culorii care se dezvoltă, este invers proporţională cu cantitatea de anticorpi specifici pentru Erns prezenţi în probă. Dacă proba nu conţine anticorpi (probă negativă) mare parte din cantitatea definită de antigen Erns adăugat se poate lega de anticorpii anti- Erns pe suprafaţa plăcii şi se observă o reacţie puternică de culoare.
(4)Rezultatul se obţine prin compararea densităţii optice (DO) a godeurilor ce conţin probe de testat cu cele ce conţin seruri de control negative sau pozitive.
Tabel 1
Principii ale controlului biologic corespunzător pentru laboratoarele de diagnostic
| Cerinte suplimentare | Cerinte minime | |
|---|---|---|
| Mediu general | Presiune atmosferică normală Filtrare dublă HEPA al aerului evacuat Camere speciale, folosite exclusiv pentru procedurile de diagnostic al pestei porcine clasice | Presiune atmosferică normală Camere speciale, limitate la proceduri definite |
| Îmbrăcăminte de laborator | Schimbare completă a hainelor la intrare Îmbrăcămintea de laborator utilizată numai în unitatea în care se lucrează cu virusul pestei porcine clasice. Mănuşi de unică folosinţă pentru toate tipurile de manipulare a materialului infectat. Îmbrăcăminte sterilizată înainte de scoaterea din unitate sau spălată în cadrul unitătii. | Îmbrăcăminte exterioară special folosită numai în unitatea unde se manipulează virusul pestei porcine clasice. Mănuşi de unică folosinţă pentru toate tipurile de manipulare a materialului infectat. Îmbrăcăminte exterioară sterilizată înainte de părăsirea unităţii sau spălată în cadrul unităţii. |
| Controlul personalului | Intrarea în unitate se limitează la persoanele numite, instruite. Mâini spălate şi dezinfectate la părăsirea unităţii. Nu se permite staţionarea personalului lângă porci timp de 48 de ore după părăsirea unitătii. | Intrarea în unitate limitată la persoanele numite, instruite. Mâini spălate şi dezinfectate la părăsirea unităţii. Nu se permite staţionarea personalului lângă porci timp de 48 de ore după părăsirea unitătii. |
| Echipament | Cabinet de securitate biologică (clasa I sau 11) folosit pentru toate tipurile de manipulare a virusului viu. Cabinetul trebuie să aibă o dublă filtrare HEPA al aerului evacuat. Tot echipamentul necesar să fie disponibil pentru procedurile de laborator din cadrul laboratorului specializat | |
Tabel2
Cerinţe de biosecuritate pentru camerele de experienţe pe animale
| Cerinţe | |
|---|---|
| Mediu general | Ventilaţie controlată cu presiune negativă Dublă filtrare HEPA al aerului evacuat. Spaţii pentru fumigare/dezinfecţie completă la terminarea experimentului. Toate lichidele reziduale tratate pentru inactivarea virusului pestei porcine clasice (prin căldură sau chimic). |
| Îmbrăcăminte de laborator | Schimbarea completă a hainelor la intrare. !V]ănuşi de unică folosinţă pentru toate tipurile de manipulare. Imbrăcăminte sterilizată înainte de scoaterea din unitate sau se spală în cadrul unitătii. |
| Controlul personalului | Intrarea în unitate se limitează la persoanele numite, instruite. Se face duş integral la ieşirea din unitate. Nu se permite contactul personalului cu porci timp de 48 de ore după părăsirea unităţii. |
| Echipament | Tot echipamentul necesar pentru procedurile privind animalele, să fie disponibile în cadrul unităţii. Toate materialele se vor steriliza la evacuarea acestora din unitate sau, în cazul probelor prelevate de la animale, să fie dublu ambalate într-un container ermetic care este dezinfectat la suprafaţă pentru transportul către laboratorul de pestă porcină clasică. |
| Animale | Toate animalele să fie tăiate înainte de părăsirea unităţii, examinările post-mortem să fie finalizate în cadrul unei zone de biosecuritate, iar carcasele incinerate la definitivarea examinărilor. |
AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR
O R D I N
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice*)
Văzând Referatul de aprobare nr. 33.023 din 29 iunie 2005, întocmit de Direcția generală sanitară veterinară din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,
având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar- veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 308/2004 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, cu modificările și
completările ulterioare,
președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor emite următorul ordin:
Se aprobă Norma sanitară veterinară cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 404/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile de control al pestei porcine
clasice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 17 aprilie 2003.
Art. 4. — Prezentul ordin constituie transpunerea oficială a Directivei Consiliului 2001/89/CE privind măsurile comunitare pentru controlul pestei porcine clasice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 316 din 1 decembrie 2001, p. 5.
1 ianuarie 2006, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.026/2003 privind strategia de renunțare la vaccinarea contra pestei porcine clasice în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din
10 septembrie 2003.
Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,
Răzvan Țîru
București, 12 iulie 2005.
Nr. 67.
ANEXĂ**)
*)Ordinul nr. 67/2005 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005 și este reprodus și în acest număr bis.
**)Anexa este reprodusă în facsimil.
(f) caz de pestă porcină clasică sau porc infectat cu virusul pestei porcine clasice - orice porc sau carcasă de porc:
(i)la care au fost confirmate oficial simptome clinice sau leziuni post-mortem de pestă porcină clasică; şi
(ii)la care prezenţa bolii a fost confirmată oficial ca rezultat al unei examinări de laborator efectuate conform manualului de diagnostic;
(g) focar de pestă porcină clasică - exploataţia în care a fost detectat unul sau mai multe cazuri de pestă porcină clasică;
(h) focar primar - focarul în sensul art. 2 alin. (d) al Directivei Consiliului 82/894/CEE;
(i)zonă infectată - zona din teritoriul României în care, în urma confirmării unuia sau mai multor cazuri de pestă porcină clasică la porcii sălbatici, măsurile de eradicare a bolii sunt puse în aplicare conform art. 15 sau 16;
(j) caz primar de pestă porcină clasică la porcii sălbatici - orice caz de pestă porcină clasică, care este detectat la porcii sălbatici într-o zonă în care nu se aplică nici o măsură conform art. 15 sau 16;
(k) metapopulaţie de porci sălbatici - orice grup sau subpopulaţie de porci sălbatici cu contacte limitate cu alte grupuri sau subpopulaţii;
(I) populaţie de porci sălbatici susceptibilă - acea parte a unei populaţii de porci sălbatici, care nu a dezvoltat imunitate faţă de virusul pestei porcine clasice;
(m) deţinător - orice persoană fizică sau juridică care deţine porci sau care este însărcinată cu îngrijirea animalelor menţionate, contra cost sau nu;
(n) autoritate competentă - autoritatea competentă în sensul art. 2 (6) al Normei sanitare
veterinare privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animală aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003 ce transpune Directiva Consiliului 90/425/CEE;
(o) medic veterinar oficial - orice medic veterinar desemnat de autoritatea veterinară centrală a României
(p) prelucrare - unul dintre tratamentele pentru materiile cu risc crescut, stabilite de art. 3 al Normei sanitare veterinare privind stabilirea condiţiilor sanitare veterinare pentru înlăturarea şi prelucrarea deşeurilor animale, comercializarea lor şi prevenirea agenţilor patogeni din furajele care conţin produse de origine animală sau peşte, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 504/2001 şi publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 78 din 1 februarie 2002 ce transpune Directiva Consiliului 90/667/CEE, aplicate astfel încât să se evite riscul de răspândire a virusului pestei porcine clasice;
(q) deşeuri menajere - orice deşeuri provenite de la alimentele destinate consumului
uman din restaurante, unităţi de aprovizionare cu alimente sau bucătării, inclusiv din bucătării industriale şi gospodării ale fermierului sau ale persoanelor care îngrijesc porcinele;
(r) vaccin cu marker - vaccin ce poate induce o imunitate de protecţie ce poate fi diferenţiată, prin intermediul testelor de laborator efectuate conform manualului de diagnostic, de răspunsul imun provocat de infecţia naturală cu tipul sălbatic de virus;
(s) ucidere - uciderea porcilor în sensul art. 2 lit. (f) al Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 425/2002 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 9 decembrie 2002 ce transpune Directiva 93/119/CEE;
(t) tăiere - sacrificarea porcilor în sensul art. 2 lit. (g) din Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 425/2002 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 9 decembrie 2002 ce transpune Directiva 93/119/CEE;
(u) zonă cu o densitate mare de porci - orice zonă geografică cu o rază de 10 km, în jurul unei exploataţii care conţine porci suspecţi sau cunoscuţi ca fiind infectaţi cu virusul pestei porcine clasice, care are o densitate a porcilor mai mare de 800 de porci pe km2. Exploataţia în cauză trebuie să fie localizată într-o regiune, definită la art. 2 alin. (2) lit. (p) din Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 236/2002 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 835 din 20 Noiembrie 2002 ce transpune Directiva Consiliului 64/432/CEE, unde există o densitate a porcilor crescuţi în exploataţii, mai mare de 300 de porci pe km2 sau la o distanţă de mai puţin de 20 km de o astfel de regiune;
(v)exploataţie de contact - o exploataţie posibil contaminată cu pesta porcină clasică, ca urmare a localizării, circulaţiei persoanelor, porcilor ori a vehiculelor sau în oricare alt mod.
(1)Prezenţa pestei porcine clasice şi prezenţa suspiciunii de pestă porcină clasică trebuie să fie notificate obligatoriu şi imediat.
(2)Fără a aduce atingere prevederilor naţionale referitoare la notificarea focarelor de boli
ale animalelor, dacă este confirmată pesta porcină clasică, autoritatea veterinară centrală a României trebuie:
(a) să notifice boala şi să furnizeze informaţii Comisiei Europene şi statelor membre ale
Uniunii Europene, conform anexei 1, cu privire la:
(i)focarele de pestă porcină clasică care sunt confirmate în exploataţii;
(ii)cazurile de pestă porcină clasică care sunt confirmate într-un abator sau în mijloacele de transport;
(iii)cazurile primare de pestă porcină clasică, care sunt confirmate la porcii
sălbatici;
(iv)rezultatele anchetei epizootologice efectuate conform art. 8.
(b) să furnizeze informaţii Comisiei Europene şi Statelor Membre ale Uniunii Europene cu privire la cazurile ulterioare confirmate la porcii sălbatici dintr-o zonă infectată cu pestă porcină clasică, conform art. 16 alin. (4) şi alin. 7 lit. (a).
(3)Prevederile anexei 1 pot fi suplimentate sau amendate conform regulilor comunitare transpuse în legislaţia naţională.
(1)Atunci când o exploataţie conţine unul sau mai mulţi porci suspecţi de a fi infectaţi cu virusul pestei porcine clasice, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să dispună punerea în aplicare imediat a mijloacelor oficiale de investigare, pentru a confirma sau a infirma prezenţa bolii menţionate, conform procedurilor stabilite în manualul de diagnostic.
(2)Atunci când exploataţia este inspectată de un medic veterinar oficial, sunt controlate şi registrul şi mărcile de identificare a porcilor conform procedurii naţionale în vigoare.
(3)Atunci când autoritatea veterinară locală consideră că prezenţa suspiciunii de pestă porcină clasică într-o exploataţie nu poate fi exclusă, trebuie să pună exploataţia sub supraveghere veterinară oficială şi să dispună următoarele:
(a) toţi porcii de diferite categorii din exploataţie sunt număraţi şi este alcătuită o listă cu numărul porcilor deja bolnavi, morţi sau susceptibili de a fi infectaţi, din fiecare categorie; lista este actualizată în funcţie de fătările şi de moartea porcilor pe durata perioadei de suspiciune; datele din lista respectivă sunt prezentate la cerere şi pot fi controlate la fiecare inspecţie a autorităţii veterinare centrale a României;
(b) toţi porcii din exploataţie sunt menţinuţi în adăposturile lor sau sunt ţinuţi închişi în alt loc în care pot fi izolaţi;
(c) nici un porc nu intră sau nu iese din exploataţie; autoritatea veterinară locală poate extinde, dacă este cazul, interdicţia cu privire la ieşirea din exploataţie şi la alte specii de animale şi poate impune, de asemenea, aplicarea de măsuri corespunzătoare pentru distrugerea rozătoarelor sau insectelor;
(d) nici o carcasă de porc nu iese din exploataţie fără o autorizaţie eliberată de autoritatea veterinară locală;
(e) nici un sortiment de carne, produse provenite de la porcine, material seminal, ovule şi embrioni proveniţi de la porci, furaje pentru animale, ustensile, materiale sau deşeuri care pot transmite pesta porcină clasică nu ies din exploataţie fără o autorizaţie eliberată de autoritatea veterinară locală; carnea, produsele provenite de la porcine, materialul seminal, ovulele şi embrionii nu sunt livraţi din exploataţie pentru a face obiectul comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene;
(f) deplasarea persoanelor spre sau din exploataţie e supusă autorizării scrise de către autoritatea veterinară locală;
(g) deplasarea vehiculelor spre sau din exploataţie e supusă autorizării scrise de către autoritatea veterinară locală;
(h) sunt utilizate mijloace corespunzătoare de dezinfecţie la intrările şi ieşirile din exploataţie, precum şi din clădirile ce adăpostesc porci. Orice persoană care intră sau iese dintr-o exploataţie de porcine trebuie să respecte măsurile de igienă corespunzătoare necesare pentru a reduce riscul de răspândire a virusului pestei porcine clasice. Toate mijloacele de transport trebuie să fie dezinfectate minuţios înainte de a ieşi şi de a intra în exploataţie;
(i)să se efectueze o anchetă epizootologică conform art. 8.
(4)Când este necesar, datorită situaţiei epidemiologice şi dacă exploataţia care conţine porci suspecţi este localizată într-o zonă cu o densitate mare de porci, autoritatea veterinară locală:
(a) poate aplica măsurile prevăzute la art. 5 alin. (1) în exploataţia la care se referă alin.
(3)de mai sus. Autoritatea veterinară locală poate limita, atunci când consideră că este posibil, aplicarea acestor măsuri doar la porcii suspecţi de a fi infectaţi sau contaminaţi cu virusul pestei porcine clasice şi la partea exploataţiei în care aceştia au fost ţinuţi, cu condiţia ca aceşti porci să fi fost adăpostiţi, ţinuţi şi furajaţi complet separat de ceilalţi porci din exploataţie. Trebuie
prelevat un număr suficient de probe de la porcii ucişi, pentru ca prezenţa virusului pestei porcine clasice să poată fi confirmată sau infirmată, conform manualului de diagnostic;
(b) poate stabili o zonă temporară de control în jurul exploataţiei la care se referă alin.
(3). Unele sau toate măsurile menţionate la alin. (1) sau (2) sunt aplicate în exploataţiile de porcine din cadrul acestei zone.
(5)Măsurile prevăzute la alin. (3) nu trebuie ridicate până ce suspiciunea de pestă porcină clasică nu a fost infirmată oficial.
(1)Când prezenţa pestei porcine clasice este confirmată oficial într-o exploataţie, autoritatea veterinară locală trebuie ca, suplimentar măsurilor la care se referă art. 4 alin. (3), să dispună următoarele:
(a) toţi porcii din exploataţie sunt ucişi fără întârziere, sub supraveghere veterinară oficială, astfel încât să se evite riscul de răspândire a virusului pestei porcine clasice în timpul uciderii sau transportului;
(b) este prelevat un număr suficient de probe de la porcii ucişi, conform manualului de diagnostic, pentru ca să poată fi stabilite modul de contaminare a exploataţiei cu virusul pestei porcine clasice şi perioada dintre contaminare şi notificarea bolii;
(c) carcasele provenite de la porcii care au murit sau care au fost ucişi sunt prelucrate sub supraveghere oficială;
(d) carnea provenită de la porcii tăiaţi în perioada dintre contaminarea probabilă a exploataţiei cu pestă porcină clasică şi aplicarea măsurilor oficiale e identificată şi prelucrată sub supraveghere veterinară oficială, ori de câte ori este posibil;
(e) materialul seminal, ovulele şi embrionii proveniţi de la porci, colectate din exploataţie în cursul perioadei dintre contaminarea probabilă a exploataţiei cu virusul pestei porcine şi aplicarea măsurilor oficiale, sunt identificate şi distruse sub supraveghere veterinară oficială, astfel încât să fie evitat riscul de răspândire a virusului pestei porcine clasice;
(f) toate substanţele şi deşeurile suspecte de a fi contaminate, cum ar fi furajele, sunt supuse unui tratament care să asigure distrugerea virusului pestei porcine clasice. Toate materialele de unică folosinţă care pot fi contaminate, în special cele utilizate pentru operaţiile de tăiere, sunt distruse. Aceste reguli trebuie să se aplice conform instrucţiunilor medicului veterinar oficial;
(g) după ce porcii au fost eliminaţi, clădirile în care au fost adăpostiţi, vehiculele utilizate pentru transportul lor sau al cadavrelor lor, precum şi echipamentul, aşternutul, gunoiul de grajd şi purinul, care sunt suspecte de a fi contaminate, sunt curăţate şi decontaminate sau tratate conform art. 12;
(h) în cazul unui focar primar de boală, izolatul de virus al pestei porcine clasice e supus procedurii de laborator stabilite în manualul de diagnostic, pentru a se identifica tipul genetic;
(i)se efectuează o anchetă epizootologică, conform art. 8.
(2)Când un focar a fost confirmat într-un laborator, o grădină zoologică, o rezervaţie naturală sau o zonă împrejmuită în care porcii sunt ţinuţi în scopuri ştiinţifice sau în scopuri legate de conservarea speciei sau conservarea raselor rare, autoritatea veterinară centrală a
României poate acorda derogări de la alin. (1) lit. (a) şi (e), cu condiţia ca interesele naţionale fundamentale să nu fie periclitate. Aceste derogări vor fi notificate imediat Comisiei Europene.
(3)În toate cazurile, Comisia Europeană împreună cu autoritatea veterinară centrală a României analizează situaţia imediat. Dacă este cazul, sunt aplicate măsuri de prevenire a răspândirii bolii, conform procedurii naţionale elaborate de autoritatea veterinară centrală a României, ce pot include vaccinarea de necesitate conform procedurii prevăzute la art. 19.
(1)Când se confirmă prezenţa pestei porcine clasice în exploataţiile care conţin două sau mai multe unităţi de creştere a porcilor pentru producţie separate, pentru ca îngrăşarea porcilor să poată fi finalizată, autoritatea veterinară centrală a României poate acorda derogări de la prevederile art. 5 alin. (1) lit. (a) pentru unităţile cu animale sănătoase, chiar dacă exploataţia este infectată.
(2)Derogările se acordă cu condiţia ca medicul veterinar oficial să confirme că structura, mărimea şi distanţa dintre aceste unităţi de creştere şi operaţiile efectuate sunt de asemenea natură încât sunt asigurate incinte complet separate pentru adăpostire, întreţinere şi furajare, astfel încât virusul să nu poată difuza dintr-o unitate de producţie către alta.
(3)Dacă se acordă derogarea prevăzută la alin. (1), autoritatea veterinară centrală a României trebuie să elaboreze reguli detaliate pentru a oferi garanţii de sănătate a animalelor.
(4)Dacă autoritatea veterinară centrală a României acordă derogarea prevăzută la alin.
(1), trebuie să notifice imediat aceasta Comisiei Europene. Comisia Europeană revizuieşte imediat situaţia împreună cu autoritatea veterinară centrală a României. Dacă este cazul, sunt aplicate măsuri de prevenire a răspândirii bolii, conform regulilor comunitare transpuse în legislaţia naţională.
(1)Exploataţiile la care se referă art. 4 sau 5 trebuie considerate exploataţii de contact atunci când medicul veterinar oficial constată că există posibilitatea de contaminare cu pesta porcină clasică din alte exploataţii, pe baza anchetei epidemiologice efectuate conform art. 8 sau există posibilitatea ca exploataţia menţionată la art. 4 sau 5 să fi contaminat alte exploataţii.
(2)Prevederile art. 4 se aplică exploataţiilor de contact până când suspiciunea de pestă porcină clasică a fost infirmată oficial.
(3)Autoritatea veterinară competentă aplică măsurile prevăzute la art. 5 alin. (1) în exploataţiile de contact la care se referă alin. (1) din prezentul articol, dacă situaţia epizootologică o impune.
(4)Trebuie să se preleveze un număr suficient de probe de la porcii ucişi, conform manualului de diagnostic, pentru ca prezenţa virusului pestei porcine clasice în aceste exploataţii să poată fi confirmată sau infirmată.
(5)Principalele criterii şi factori de risc ce trebuie luaţi în considerare pentru aplicarea măsurilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. (a) în exploataţiile de contact sunt stabilite în anexa 5; criteriile şi factorii de risc pot fi modificaţi sau suplimentaţi ulterior, pentru a se ţine cont de evoluţiile şi experienţele ştiinţifice, conform procedurii naţionale elaborate de autoritatea veterinară centrală a României.
(1)Autoritatea veterinară locală trebuie să efectueze ancheta epidemiologică privind cazurile suspecte sau focarele de pestă porcină clasică, pe baza chestionarelor pregătite în cadrul planului de urgenţă la care se referă art. 22.
(2)Ancheta epidemiologică trebuie să determine cel puţin:
(a) perioada de când exploataţia a fost contaminată cu virusul pestei porcine clasice, înainte ca boala să fie notificată sau suspectată;
(b) originea posibilă a pestei porcine clasice din exploataţie şi identificarea altor exploataţii în care porcii s-ar fi putut infecta sau contamina de la aceeaşi sursă;
(c) deplasarea persoanelor, vehiculelor, porcilor, carcaselor, materialului seminal, cărnii sau a oricărui material care ar fi putut transporta virusul către sau de la exploataţia în cauză.
(3)Dacă rezultatul acestei anchete epizootologice indică faptul că pesta porcină clasică s-ar fi putut răspândi de la sau către exploataţii localizate în alte state membre ale Uniunii Europene, Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene în cauză trebuie informate imediat.
(1)Imediat după ce diagnosticul de pestă porcină clasică a fost confirmat oficial la porcii dintr-o exploataţie, autoritatea veterinară locală trebuie să stabilească o zonă de protecţie cu o rază de cel puţin 3 km în jurul focarului, care să fie inclusă într-o zonă de supraveghere cu o
rază de cel puţin 1O km; în aceste zone se vor aplica măsurile prevăzute la art. 1O şi 11.
(2)Când stabileşte zonele de protecţie şi supraveghere, autoritatea veterinară locală trebuie să ţină cont de:
(a) rezultatele anchetei epizootologice efectuate conform art. 8;
(b) situaţia geografică, în special graniţele naturale sau artificiale;
(c) localizarea şi proximitatea exploataţiilor;
(d) modalităţile de deplasare şi de comerţ cu porci, precum şi disponibilitatea abatoarelor;
(e) instalaţiile şi personalul disponibil pentru a controla orice deplasare a porcilor în cadrul zonelor de protecţie şi de supraveghere, în special dacă porcii ce urmează să fie ucişi trebuie mutaţi din exploataţiile lor de origine.
(3)Dacă o zonă de protecţie sau de supraveghere include părţi din teritoriul României şi din teritoriul unuia sau mai multor state vecine, autorităţile veterinare centrale ale statelor respective şi a României cooperează pentru a stabili zona respectivă.
(4)Autoritatea veterinară locală trebuie să ia toate măsurile necesare, inclusiv semnalizarea evidentă, avertizarea, precum şi utilizarea resurselor media, cum ar fi presa şi televiziunea, pentru ca toate persoanele din zonele de protecţie şi de supraveghere să fie informate cu privire la restricţiile în vigoare, conform art. 1O şi 11 şi să ia măsurile pe care le consideră adecvate pentru a asigura punerea în aplicare a acestora.
(1)Autoritatea veterinară judeţeană împreună cu autoritatea veterinară locală trebuie să dispună aplicarea următoarelor măsuri în zona de protecţie:
(a) să efectueze, cât mai curând posibil, o evidenţă a tuturor exploataţiilor; după stabilirea zonei de protecţie, aceste exploataţii trebuie inspectate de un medic veterinar oficial într-o perioadă maximă de 7 zile, pentru efectuarea examinării clinice a porcilor şi pentru controlul registrului şi al mărcilor de identificare a porcilor, în conformitate cu Norma veterinară privind sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor aprobată prin Ordinul 170/2004 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 16 martie 2004 ce transpune Directiva 92/102/EEC;
(b) deplasarea şi transportul porcilor pe drumuri publice sau private, excluzând, când este cazul, drumurile de deservire a exploataţiei, sunt interzise, cu excepţia cazului în care sunt avizate de autoritatea veterinară locală, pentru a permite deplasările la care se referă lit. (f). Această interdicţie nu trebuie aplicată tranzitului porcilor pe şosea sau pe calea ferată dacă tranzitul se face fără descărcare sau oprire. În conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), poate fi acordată o derogare în cazul porcilor destinaţi tăierii, care provin din exteriorul zonei de protecţie şi se îndreaptă spre un abator situat în zona menţionată anterior pentru tăiere imediată;
(c) camioanele şi alte vehicule şi echipamente ce sunt utilizate pentru transportul porcilor sau al altor efective de animale vii sau materii ce pot fi contaminate (de exemplu: carcase, furaje, gunoi de grajd, purin etc.) se curăţă, dezinfectează şi tratează cât mai curând posibil după contaminare, în conformitate cu prevederile şi procedurile prevăzute la art. 12; nici un camion sau vehicul ce a fost utilizat pentru transportul porcilor nu poate părăsi zona fără a fi curăţat şi dezinfectat şi, apoi, inspectat şi autorizat de autoritatea veterinară locală;
(d) nici un alt animal domestic nu poate intra sau părăsi o exploataţie fără autorizarea autorităţii veterinare locale;
(e) toţi porcii morţi sau bolnavi dintr-o exploataţie sunt notificaţi imediat la autoritatea veterinară locală, care efectuează investigaţiile necesare conform procedurilor stabilite în manualul de diagnostic;
(f) porcii nu pot fi mutaţi din exploataţia în care aceştia sunt ţinuţi de cel puţin 30 de zile de la finalizarea curăţării şi dezinfecţiei preliminare a exploataţiilor infectate. După 30 de zile, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (3), autoritatea veterinară locală poate autoriza ieşirea porcilor din exploataţia menţionată, pentru a fi transportaţi direct către:
(i)un abator desemnat de autoritatea veterinară locală, preferabil în cadrul zonei de protecţie sau supraveghere, pentru tăiere imediată;
(ii)o întreprindere de prelucrare sau un loc corespunzător unde porcii sunt ucişi imediat, iar carcasele acestora sunt prelucrate sub supraveghere veterinară oficială, sau
(iii)în cazuri excepţionale, către alte incinte localizate în zona de protecţie. Dacă autoritatea veterinară centrală a României aplică prevederea menţionată la lit. (f), trebuie să informeze imediat Comisia Europeană, respectiv Comitetul Permanent Veterinar despre aceasta;
(g) materialul seminal, ovulele şi embrionii proveniţi de la porci nu părăsesc exploataţiile situate în zona de protecţie;
(h) orice persoană care intră sau iese din exploataţiile de porcine respectă măsurile de igienă corespunzătoare necesare pentru a reduce riscul răspândirii virusului pestei porcine clasice.
(2)Atunci când interdicţiile prevăzute la alin. (1) sunt menţinute mai mult de 30 de zile, datorită focarelor de boală ulterioare şi, ca urmare, apar probleme privind bunăstarea animală sau alte probleme privind creşterea porcilor, în baza condiţiilor stabilite la alin. (3), autoritatea veterinară locală poate autoriza ieşirea porcilor dintr-o exploataţie din zona de protecţie, pe baza solicitării motivate a proprietarului, pentru a fi transportaţi direct către:
(a) un abator desemnat de autoritatea veterinară locală, preferabil în cadrul zonei de protecţie sau de supraveghere, pentru tăiere imediată;
(b) o întreprindere de prelucrare sau un loc corespunzător unde porcii sunt ucişi imediat, iar carcasele acestora sunt prelucrate sub supraveghere oficială, sau
(c) în cazuri excepţionale, către alte incinte localizate în zona de protecţie. Dacă autoritatea veterinară centrală a României aplică prevederea alin. (2), lit. (c), trebuie să informeze imediat Comisia, respectiv Comitetul Permanent Veterinar despre aceasta.
(3)Autoritatea veterinară locală poate autoriza ieşirea porcilor din exploataţia în cauză, cu condiţia ca:
(a) un medic veterinar oficial să fi efectuat o examinare clinică a porcilor din exploataţie, în special a celor ce urmează să fie transportaţi, inclusiv înregistrarea temperaturii corporale la un număr dintre aceştia, precum şi o verificare a registrului şi a mărcilor de identificare a porcilor, prevăzute la art. 4 şi 5 din Norma veterinară privind sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor aprobată prin Ordinul 170/2004 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 16 martie 2004 ce transpune Directiva 92/102/EEC,
(b) controalele şi examinările menţionate anterior şi cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 170/2004 pentru aprobarea Normei veterinare privind sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor să nu fi evidenţiat nici un semn de pestă porcină clasică;
(c) porcii să fie transportaţi în vehicule sigilate de către autoritatea veterinară locală;
(d) vehiculele şi echipamentele ce au fost utilizate la transportul porcilor să fie imediat curăţate şi dezinfectate imediat după transport, conform prevederilor menţionate la art. 12;
(e) dacă porcii urmează să fie tăiaţi sau ucişi, se prelevează un număr suficient de probe de la aceştia, conform manualului de diagnostic, pentru a se confirma sau infirma prezenţa virusului pestei porcine clasice în aceste exploataţii;
(f) dacă porcii urmează să fie transportaţi către un abator:
(i)autoritatea veterinară locală responsabilă pentru abator va fi informată cu privire la intenţia de a se trimite porci către abatorul respectiv şi notifică autoritatea competentă de la locul expedierii cu privire la sosirea acestora;
(ii)la sosirea la abator, aceşti porci sunt cazaţi şi tăiaţi separat de alţi porci;
(iii)în timpul inspecţiei ante- şi post-mortem efectuată la abatorul desemnat, autoritatea veterinară locală va lua în considerare orice semne legate de prezenţa pestei porcine clasice;
(iv)carnea proaspătă provenită de la aceşti porci va fi prelucrată sau marcată cu o ştampilă specială conform prevederilor naţionale în vigoare ce transpun Directiva Consiliului 72/461/EEC şi tratată ulterior în conformitate cu legislaţia în vigoare. Această operaţiune trebuie să se efectueze într-o întreprindere desemnată de autoritatea competentă. Carnea va fi trimisă întreprinderii anterior menţionate, cu condiţia ca transportul să fie sigilat înainte de expediere şi să rămână sigilat pe tot parcursul transportului.
(4)Măsurile din zona de protecţie continuă să se aplice până când:
(a) în exploataţiile infectate s-au efectuat curăţarea şi dezinfectarea;
(b) porcii din toate exploataţiile au fost supuşi examinărilor clinice şi de laborator efectuate în conformitata cu manualul de diagnostic, pentru a se depista posibila prezenţă a virusului pestei porcine clasice.
(5)Examinările menţionate la lit. (b) nu trebuie să fie efectuate înainte de 30 de zile de la finalizarea măsurilor preliminare de curăţare şi dezinfecţie în exploataţiile infectate.
(1)Autoritatea veterinară judeţeană împreună cu autoritatea veterinară locală trebuie să se asigure de aplicarea următoarelor măsuri în zona de supraveghere:
(a) se efectuează o evidenţă a tuturor exploataţiilor de porcine;
(b) deplasarea şi transportul porcilor pe drumuri publice sau private, excluzînd, dacă este cazul, drumurile de deservire ale exploataţiei, sunt interzise, cu excepţia cazului în care sunt aprobate de autoritatea veterinară locală. Această interdicţie nu trebuie să se aplice tranzitului porcilor pe şosea sau cale ferată, dacă tranzitul se efectuează fără descărcare sau oprire şi nici porcilor pentru tăiere imediată ce provin din exteriorul zonei de supraveghere, dacă abatorul unde sunt tăiaţi este situat în zona menţionată;
(c) camioanele şi alte vehicule şi echipamente ce sunt utilizate pentru transportul porcilor sau a altor efective de animale vii sau materii ce pot fi contaminate (de exemplu: carcase, furaje, gunoi de grajd, purin etc.) sunt curăţate, dezinfectate şi tratate cât mai curând posibil după contaminare, conform prevederilor şi procedurilor stabilite la art. 12. Nici un camion sau vehicul ce a fost utilizat la transportul porcilor nu poate părăsi zona de supraveghere fără să fi fost curăţat şi dezinfectat;
(d) nici un alt animal domestic nu poate intra sau ieşi dintr-o exploataţie în cursul
primelor şapte zile de la stabilirea zonei de supraveghere fără autorizarea autorităţii veterinare locale;
(e) toţi porcii morţi sau bolnavi dintr-o exploataţie sunt notificaţi imediat autorităţii veterinare locale, care efectuează investigaţii necesare conform procedurilor stabilite în manualul de diagnostic;
(f) porcii nu pot fi mutaţi din exploataţia în care aceştia sunt ţinuţi cel puţin 21 de zile de la finalizarea curăţării şi dezinfectării preliminare a exploataţiilor infectate. După 21 de zile, prin respectarea condiţiilor prevăzute la art. 1O (3), autoritatea veterinară locală poate autoriza ieşirea porcilor din exploataţia menţionată anterior, pentru a fi transportaţi direct către:
(i)un abator desemnat de către autoritatea veterinară locală, preferabil în cadrul zonei de protecţie sau de supraveghere, în scopul tăierii imediate;
(ii)o întreprindere de prelucrare sau un loc corespunzător unde porcii sunt ucişi imediat şi carcasele acestora sunt prelucrate sub supraveghere veterinară oficială, sau
(iii)în cazuri excepţionale, către alte incinte situate în cadrul zonei de protecţie sau de supraveghere. Dacă autoritatea veterinară centrală a României aplică prevederea lit. (f) pct. (iii), trebuie să informeze imediat Comisia, respectiv Comitetul Permanent Veterinar despre aceasta.
(g) Totuşi, dacă porcii trebuie transportaţi către un abator, la solicitarea autorităţii veterinare centrale a României, în condiţiile în care există o justificare corespunzătoare şi în conformitate cu procedurile naţionale în vigoare, pot fi autorizate derogări de la prevederile stabilite la art. 10 (3)(e) şi (f) (iv), în special cu privire la marcarea cărnii provenite de la aceşti porci şi utilizarea sa ulterioară şi la destinaţia produselor tratate;
(h) materialul seminal, ovulele şi embrionii proveniţi de la porci nu părăsesc exploataţiile situate în zona de supraveghere;
(i)orice persoană care intră sau părăseşte exploataţiile de porcine, respectă măsurile de igienă corespunzătoare necesare pentru a reduce riscul răspândirii virusului pestei porcine clasice.
(2)Atunci când interdicţiile prevăzute la alin. (1) sunt menţinute mai mult de 30 de zile, datorită focarelor ulterioare de boală, şi, ca urmare apar probleme legate de bunăstarea animală sau alte probleme referitoare la creşterea porcilor, în baza condiţiilor stabilite la art. 1O (3), autoritatea veterinară locală poate autoriza ieşirea porcilor dintr-o exploataţie din zona de supraveghere, ca urmare a unei solicitări motivate din partea proprietarului, pentru a fi transportaţi direct către:
(a) un abator desemnat de autoritatea veterinară locală, preferabil în cadrul zonei de protecţie sau supraveghere, în scopul tăierii imediate;
(b) o întreprindere de prelucrare sau un loc corespunzător unde porcii sunt ucişi imediat şi carcasele acestora sunt prelucrate sub supraveghere oficială, sau
(c) în cazuri excepţionale, către alte incinte localizate în zona de protecţie sau supraveghere. În acest caz autoritatea veterinară centrală a României trebuie să informeze imediat Comisia Europeană, respectiv Comitetul Permanent Veterinar despre aceasta.
(3)Măsurile din zona de supraveghere continuă să se aplice cel puţin până când:
(a) a fost efectuată curăţarea şi dezinfecţia în exploataţiile infectate;
(b) porcii din toate exploataţiile au fost supuşi examinărilor clinice şi, atunci când este necesar, examinărilor de laborator conform manualului de diagnostic, pentru a depista posibila prezenţă a virusului pestei porcine clasice.
(4)Examinările menţionate la alin. (3) lit. (b) nu se efectuează înainte de 20 de zile de la finalizarea măsurilor preliminare de curăţare şi dezinfecţie în exploataţiile infectate.
(1)Dezinfectanţii ce urmează a fi utilizaţi şi concentraţiile acestora sunt aprobaţi oficial de către aceasta, în conformitate cu Norma veterinară privind producerea, prelucrarea, depozitarea, transportul, comercializarea şi utilizarea produselor medicinale veterinare şi a altor produse de uz veterinar aprobată prin Ordinul 4/2004 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 21 mai 2004;
(2)Operaţiunile de curăţare şi dezinfectare sunt efectuate sub supraveghere oficială, în conformitate cu:
(i)instrucţiunile medicului veterinar oficial şi
(ii)principiile şi procedurile de curăţare, dezinfecţie şi tratament prevăzute la anexa 2 a prezentei norme sanitare veterinare.
(3)Principiile şi procedurile pentru curăţare şi dezinfecţie prevăzute la anexa 2 a prezentei norme sanitare veterinare pot fi amendate sau suplimentate ulterior, pentru a se lua în considerare evoluţiile şi experienţele ştiinţifice, în conformitate cu procedura naţională în vigoare.
(1)Reintroducerea porcilor în exploataţia la care se referă art. 5 nu trebuie să se realizeze mai devreme de 30 de zile de la finalizarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie, conform art. 12.
(2)Reintroducerea porcilor se realizează luând în considerare tipul de creştere practicat în exploataţia respectivă şi trebuie să respecte următoarele proceduri:
(a) în ceea ce priveşte exploataţiile de porcine în aer liber, reintroducerea porcilor trebuie să înceapă cu introducerea porcilor santinelă ce au fost controlaţi şi au reacţionat negativ la controlul prezenţei anticorpilor împotriva virusului pestei porcine clasice sau care provin din exploataţii ce nu fac obiectul nici unei restricţii legate de pesta porcină clasică. Conform solicitărilor autorităţii veterinare centrale a României, porcii santinelă trebuie plasaţi în întreaga exploataţie infectată şi după 40 de zile de la introducere acestora li se prelevează mostre şi sunt testaţi pentru depistarea prezenţei anticorpilor, conform manualului de diagnostic.
Dacă nici unul din porci nu a dezvoltat anticorpi împotriva virusului pestei porcine poate avea loc repopularea completă. Nici un porc nu poate părăsi exploataţia înainte de a fi disponibile rezultatele negative ale examinării serologice.
(b) în ceea ce priveşte toate celelalte ferme de creştere, reintroducerea porcilor trebuie să se realizeze fie conform măsurilor prevăzue la lit. (a) fie prin repopulare totală, cu condiţia ca:
(i)toţi porcii să sosească în termen de 20 de zile şi să provină din exploataţii ce nu
fac obiectul unei restricţii legate de pesta porcină clasică;
(ii)porcii din efectivul repopulat să fie supuşi unei examinări serologice, conform manualului de diagnostic. Prelevarea probelor pentru această examinare se efectuează cel mai devreme după 40 de zile de la sosirea ultimilor porci;
(iii)nici un porc să nu părăsească exploataţia înainte de a fi disponibile rezultatele negative ale examinării serologice.
(3)Totuşi, dacă au trecut mai mult de 6 luni de la finalizarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie a exploataţiei, autoritatea veterinară centrală a României poate acorda o derogare de la prevederile stabilite la alin. (2), luând în considerare situaţia epidemiologică.
Măsuri aplicate în cazul suspiciunii şi confirmării prezenţei pestei porcine clasice la porcii dintr-un abator sau mijloc de transport
(1)Atunci când există o suspiciune a prezenţei pestei porcine clasice într-un abator sau mijloc de transport, autoritatea veterinară centrală a României se asigură că autoritatea
veterinară locală pune imediat în aplicare mijloacele oficiale de investigare, pentru a confirma sau infirma prezenţa bolii menţionate, conform procedurilor stabilite în manualul de diagnostic.
(2)Dacă este depistat un caz de pestă porcină clasică într-un abator sau mijloc de transport, autoritatea veterinară locală se asigură că:
(a) toate animalele susceptibile din abator sau mijloc de transport sunt ucise fără întârziere;
(b) carcasele, organele şi deşeurile animale provenite de la animale posibil infectate şi contaminate sunt prelucrate sub supraveghere oficială;
(c) curăţarea şi dezinfecţia clădirilor şi echipamentelor, inclusiv a vehiculelor, are loc sub supravegherea medicului veterinar oficial, conform art. 12;
(d) este efectuată o anchetă epizootologică mutatis mutandis, conform art. 8;
(e) izolatul de virus al pestei porcine clasice este supus procedurii de laborator stabilită în manualul de diagnostic, pentru a se identifica tipul genetic de virus;
(f) măsurile prevăzute la art. 7 sunt aplicate în exploataţia de unde provin porcii sau
carcasele infectate, precum şi în celelalte exploataţii de contact. Dacă nu este indicat altfel de ancheta epidemiologică, măsurile stabilite la art. 5, alin. (1) se vor aplica în exploataţia de origine a porcilor sau carcaselor infectate;
(g) nici un animal nu este reintrodus pentru tăiere sau transport mai devreme de 24 de ore după finalizarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie efectuate în conformitate cu art. 12.
(1)Imediat după ce autoritatea veterinară centrală a României deţine informaţii conform
cărora porcii sălbatici sunt suspectaţi de a fi infectaţi, aceasta trebuie să dispună aplicarea tuturor măsurilor corespunzătoare pentru a confirma sau infirma prezenţa bolii, furnizând informaţii proprietarilor de porci şi vânătorilor, precum şi investigarea tuturor porcilor sălbatici împuşcaţi sau găsiţi morţi, inclusiv prin teste de laborator.
(2)Imediat ce s-a confirmat un caz primar de pestă porcină clasică la porcii sălbatici, pentru reducerea răspândirii bolii, autoritatea veterinară centrală a României trebuie:
(a) să stabilească imediat un grup de experţi ce include medici veterinari, vânători, biologi şi epidemiologi specializaţi pe fauna sălbatică. Grupul de experţi acordă consultanţă autorităţii veterinare competente pentru:
(i)studierea situaţiei epidemiologice şi definirea zonei infectate, conform prevederilor stabilite la art. 16 alin. (3) lit. (b),
(ii)stabilirea măsurilor corespunzătoare ce trebuie aplicate în zona infectată, suplimentar măsurilor prevăzute la lit. (b) şi (c); aceste măsuri pot include suspendarea activităţi lor de vânătoare şi interzicerea furajării porcilor sălbatici;
(iii)întocmirea planului de eradicare ce trebuie transmis Comisiei Europene conform art. 16,
(iv)efectuarea controalelor în vederea verificării eficienţei măsurilor aplicate pentru eradicarea pestei porcine clasice din zona infectată.
(b) să pună imediat sub supraveghere veterinară oficială exploataţiile de porci din zona infectată definită şi să dispună:
(i)efectuarea unui recensământ oficial al tuturor categoriilor de porci din toate exploataţiile. Informaţiile din recensământ trebuie prezentate la cerere şi pot fi verificate la fiecare inspecţie. Pentru fermele de porci în aer liber, primul recensământ efectuat poate fi realizat pe baza unei estimări;
(ii)toţi porcii din exploataţie să fie ţinuţi în adăposturile lor sau în alt loc unde aceştia pot fi izolaţi de porcii sălbatici. Porcii sălbatici nu trebuie să aibă acces la nici un material care ulterior poate intra în contact cu porcii din exploataţie;
(iii)nici un porc să nu intre sau să nu iasă din exploataţie, exceptând cazul în care mişcarea este avizată de autoritatea veterinară locală, ţinând cont de situaţia epidemiologică;
(iv)să fie utilizate mijloace de decontaminare corespunzătoare la intrările şi ieşirile exploataţiei şi clădirilor ce adăpostesc porci;
(v)să fie aplicate măsuri de igienă corespunzătoare de către toate persoanele care intră în contact cu porcii sălbatici, pentru a reduce riscul de răspândire a virusului pestei porcine clasice, măsuri ce pot include interdicţia temporară a persoanelor ce au intrat în contact cu porcii sălbatici de a intra într-o exploataţie porcină;
(vi)toţi porcii morţi sau bolnavi dintr-o exploataţie, cu simptome de pestă porcină clasică, să fie testaţi pentru detectarea prezenţei pestei porcine clasice;
(vii)să nu fie introdusă într-o exploataţie porcină nici o parte a unui porc sălbatic, fie împuşcat, fie găsit mort şi nici un material sau echipament ce poate fi contaminat de virusul pestei porcine clasice;
(viii)porcii, materialul seminal, embrionii sau ovulele provenite de la aceştia să nu părăsească zona infectată, pentru comercializare locală sau pentru export ;
(c) să dispună imediat ca toţi porcii sălbatici împuşcaţi sau găsiţi morţi în zona infectată să fie examinaţi de către un medic veterinar oficial pentru pesta porcină clasică, conform
manualului de diagnostic. Carcasele tuturor animalelor ce au reacţionat pozitiv trebuie să fie prelucrate sub supraveghere veterinară oficială. Atunci când rezultatul testării este negativ
pentru pesta porcină clasică, autoritatea veterinară locală trebuie să aplice măsurile conform legislaţiei naţionale în vigoare ce transpune Directiva Consiliului 04/41/EC. Părţile ce nu sunt destinate consumului uman sunt prelucrate sub supraveghere oficială;
(d) să fie analizat izolatul de virus al pestei porcine, conform procedurii de laborator menţionate în manualul de diagnostic, pentru a se identifica tipul genetic al virusului.
(3)Dacă a apărut un caz de pestă porcină la porcii sălbatici dintr-o zonă a României din apropierea teritoriului unui stat vecin, autoritatea veterinară centrală a României şi a statului în cauză trebuie să colaboreze pentru stabilirea măsurilor de combatere a bolii.
(1)Fără a aduce atingere măsurilor stabilite la art. 15, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să transmită Comisiei Europene, în termen de 90 de zile de la confirmarea cazului primar de pestă porcină clasică la porcii sălbatici, un plan cu măsurile adoptate pentru eradicarea bolii în zona infectată şi al măsurilor aplicate în exploataţiile din acea zonă.
(2)Comisia Europeană examinează planul pentru a stabili dacă aplicarea acestuia permite realizarea obiectivului dorit. Planul, împreună cu amendamentele, după caz, este aprobat de către Comisia Europeană.
(3)Planul poate fi amendat sau suplimentat ulterior, luându-se în considerare evoluţia situaţiei.
(4)Dacă aceste amendamente vizează redefinirea zonei infectate, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să informeze imediat statele membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană cu privire la aceste amendamente.
(5)Dacă amendamentele au legătură cu alte prevederi ale planului, autoritatea
veterinară centrală a României trebuie să transmită planul amendat Comisiei Europene, în vederea examinării şi aprobării.
legislative naţionale în vigoare. Părţile de animal ce nu sunt destinate consumului uman trebuie prelucrate sub supraveghere oficială.
(I) ancheta epidemiologică ce este efectuată pentru fiecare porc sălbatic, fie că este împuşcat, fie că este găsit mort. Această anchetă trebuie să includă completarea unui chestionar ce furnizează informaţii despre:
(i)zona geografică în care animalul a fost găsit mort sau împuşcat;
(ii)data la care animalul a fost găsit mort sau a fost împuşcat;
(iii)persoana care a găsit sau a împuşcat animalul;
(iv)vârsta şi sexul porcului;
(v)dacă a fost împuşcat: simptomele înainte de împuşcare;
(vi)dacă a fost găsit mort: starea carcasei;
(vii)rezultatele de laborator.
(m) programe de supraveghere şi măsuri de prevenire aplicabile exploataţiilor situate în zona infectată definită şi, dacă este cazul, în împrejurimile acesteia, incluzând transportul şi mişcarea animalelor în interiorul şi exteriorul zonei; aceste măsuri trebuie să includă cel puţin interdicţia mişcării porcilor, a materialului seminal, embrionilor şi ovulelor provenite de la aceştia, din zona infectată, destinate comercializării locale sau la export.
(n) alte criterii ce trebuie aplicate pentru ridicarea măsurilor luate în vederea eradicării bolii, a definirii zonei şi a măsurilor aplicate exploataţiilor din zonă;
(o) autoritatea responsabilă cu supravegherea şi coordonarea departamentelor
responsabile pentru implementarea programului;
(p) sistemul stabilit pentru ca grupul de experţi, desemnat conform art. 15 alin. (2) lit. (a) să poată revizui cu regularitate rezultatele planului de eradicare;
(q) măsurile de monitorizare a bolii, ce sunt puse în aplicare după ce a trecut o perioadă de cel puţin 12 luni de la ultimul caz confirmat de pestă porcină clasică la porcii sălbatici din zona infectată; aceste măsuri de monitorizare trebuie să se aplice cel puţin 12 luni şi să includă cel puţin măsurile aflate deja în vigoare conform lit. (g), (k) şi (I).
(8)La fiecare 6 luni se transmit Comisiei Europene şi Statelor Membre ale Uniunii Europene un raport privind situaţia epidemiologică din zona definită şi rezultatele planului de eradicare.
(9)Reguli mai detaliate privind informaţiile pe care autoritatea veterinară centrală a României trebuie să le furnizeze cu privire la acest subiect pot fi adoptate în conformitae cu procedura naţională în vigoare.
(1)Procedurile de diagnostic, prelevarea probelor şi testarea de laborator pentru depistarea prezenţei pestei porcine clasice sunt efectuate conform manualului de diagnostic;
(2)Un laborator naţional este responsabil pentru coordonarea standardelor şi metodelor de diagnostic în România, în confomitate cu prevederile anexei nr. 3;
(3)Laboratorul naţional menţionat la alin. 1 lit. (b) trebuie să coopereze cu laboratorul comunitar de referinţă menţionat la anexa nr. 4. Competenţele şi îndatoririle laboratorului naţional sunt cele prevăzute la anexa nr. 3 a prezentei norme sanitare veterinare.
(4)Pentru a se asigura proceduri uniforme în vederea diagnosticării pestei porcine clasice, în termen de două luni de la data intrării în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare şi în conformitate cu procedurile naţionale în vigoare, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să aprobe un manual de diagnostic, stabilind:
(a) cerinţe minime de biosecuritate şi standarde de calitate ce trebuie respectate de laboratoarele de diagnostic al pestei porcine clasice şi pentru transportul probelor;
(b) criterii şi proceduri ce trebuie urmate atunci când sunt efectuate examene clinice sau post-mortem pentru a se confirma sau infirma prezenţa pestei porcine clasice;
(c) criterii şi proceduri ce trebuie urmate pentru prelevarea probelor de la porcii vii sau de la carcasele acestora, pentru a se confirma sau infirma pesta porcină clasică prin examene de laborator, înclusiv prin metode de prelevare pentru controale serologice sau virusologice de depistare, efectuate în cadrul aplicării măsurilor prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară;
(d) testele de laborator ce trebuie utilizate pentru diagnosticul pestei porcine clasice, inclusiv:
pestivirusuri;
(i)teste pentru diagnostic diferenţiat între virusul pestei porcine clasice şi alte
(ii)dacă sunt disponibile şi corespunzătoare, teste pentru a distinge modelul de
anticorp produs de un vaccin marker de unul produs de tipul sălbatic de virus al pestei porcine clasice;
(iii)criterii de evaluare a rezultatelor testelor de laborator;
(e) tehnici de laborator pentru tipizarea genetică a izolatului de virus al pestei porcine clasice.
(5)Pentru a garanta condiţiile de biosecuritate corespunzătoare, în scopul de a proteja sănătatea animalelor, virusul pestei porcine clasice, genomul său, precum şi antigenele şi vaccinurile destinate cercetării, diagnosticului sau fabricării trebuie manipulate şi utilizate numai
în locuri, întreprinderi sau laboratoare aprobate de autoritatea veterinară centrală a României. Lista locurilor, întreprinderilor sau laboratoarelor aprobate trebuie transmisă Comisiei înainte de 1 mai 2004 şi se actualizează continuu după acea dată.
(6)Prevederile anexelor nr. 3 şi 4 şi ale manualului de diagnostic pot fi suplimentate sau amendate în conformitate cu procedurile naţionale stabilite de către autoritatea veterinară centrală a României.
(1)Autoritatea veterinară centrală a României se asigură că:
(a) utilizarea vaccinurilor pentru pesta porcină clasică este interzisă;
(b) manipularea, fabricarea, depozitarea, aprovizionarea, distribuţia şi vânzarea vaccinurilor pentru pesta porcină clasică pe teritoriul României este efectuată sub supraveghere oficială.
(2)Dacă este necesar, pot fi adoptate reguli privind producţia, ambalarea, distribuţia şi starea stocurilor de vaccinuri ale pestei porcine clasice în România, în conformitate cu procedurile naţionale stabilite de către autoritatea veterinară centrală a României.
(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 18 alin. (1) lit. a), când pesta porcină clasică a fost confirmată în exploataţiile de porcine, iar datele epidemiologice disponibile indică faptul că există posibilitatea să se răspândească, vaccinarea de necesitate poate fi introdusă în exploataţiile de porcine, conform procedurilor şi prevederilor stabilite la alin. (2)-(9) ale prezentului articol.
(2)Fără a aduce atingere prevederilor art. 5 alin. (2), principalele criterii şi factorii de risc ce trebuie luaţi în considerare pentru aplicarea vaccinării de necesitate sunt stabiliţi la anexa 6 a prezentei norme sanitare veterinare; aceste criterii şi factori de risc pot fi amendaţi sau suplimentaţi ulterior, luând în considerare evoluţiia tehnică şi ştiinţifică, conform procedurii naţionale elaborate de autoritatea veterinară centrală a României.
(3)Dacă autoritatea veterinară centrală a României intenţionează să aplice vaccinarea, trebuie să transmită Comisiei Europene un plan al vaccinării de necesitate care să includă informaţii cu privire la:
(a) situaţia bolii care a condus la solicitarea vaccinării de necesitate;
(b) extinderea zonei geografice în care trebuie efectuată vaccinarea de necesitate şi numărul de exploataţii de porcine din această zonă;
(c) categoriile de porci şi numărul aproximativ de porci ce trebuie vaccinaţi;
(d) vaccinul ce urmează să fie utilizat;
(e) durata campaniei de vaccinare;
(f) identificarea şi înregistrarea animalelor vaccinate;
(g) măsurile referitoare la mişcarea porcilor şi a produselor acestora;
(h) criteriile ce vor fi luate în considerare pentru a decide dacă vaccinarea sau măsurile menţionate la art. 7 alin. (2) se aplică în exploataţiile de contact;
(i)alte elemente corespunzătoare stării de necesitate, incluzând examinările clinice şi de laborator ce trebuie efectuate pe probe prelevate în exploataţiile în care animalele au fost vaccinate şi în celelalte exploataţii localizate în zona de vaccinare, în special dacă urmează să fie utilizat un vaccin cu marker.
(4)Comisia Europeană examinează imediat planul în colaborare cu autoritatea
veterinară centrală a României; în conformitate cu procedurile naţionale elaborate de autoritatea veterinară centrală a României, planul vaccinării de necesitate poate fi aprobat sau pot fi solicitate amendamente şi adăugări înainte de a fi aprobat.
(5)Conform procedurii naţionale elaborate de autoritatea veterinară centrală a României, planul de vaccinare de necesitate poate fi amendat sau suplimentat ulterior, pentru a se ţine cont de evoluţiile situaţiei.
(6)Fără a se aduce atingere art. 1O şi 11, în cursul perioadei de vaccinare de necesitate, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că:
(a) nici un porc viu nu iese din zona de vaccinare, exceptând cazul în care urmează să fie transportat, în vederea tăierii imediate, la un abator desemnat de autoritatea veterinară locală, situat în cadrul zonei de vaccinare sau în apropierea acelei zone sau la o întreprindere de ecarisare ori la un loc corespunzător unde porcii sunt ucişi imediat, iar cadavrele lor sunt prelucrate sub supraveghere veterinară oficială;
(b) toată carnea de porc proaspătă provenită de la porci vaccinaţi în cursul vaccinării de necesitate e prelucrată sau marcată şi tratată conform prevederilor art. 1O alin. (3) lit. (f) (iv);
(c) materialul seminal, ovulele şi embrionii colectaţi de la porci ce urmează să fie vaccinaţi, cu 30 de zile înainte de vaccinare trebuie identificate şi distruse sub supraveghere oficială;
(7)Prevederile alin. (6) trebuie să se aplice pentru o perioadă minimă de 6 luni de la finalizarea operaţiilor din zona respectivă.
(8)Conform procedurii naţionale elaborate de autoritatea veterinară centrală a României, înainte de încheierea perioadei de 6 luni menţionată la alin. (7), sunt interzise:
(a) ieşirea porcilor serologic pozitivi din exploataţia în care aceştia sunt ţinuţi, cu excepţia cazului în care sunt destinaţi tăierii imediate;
(b) colectarea materialului seminal, a embrionilor sau a ovulelor provenite de la porcii serologic pozitivi;
(c) ieşirea purceilor proveniţi din scroafe serologic pozitive din exploataţia de origine, exceptând cazul în care sunt transportaţi către:
(i)un abator pentru tăiere imediată;
(ii)o exploataţie desemnată de autoritatea veterinară centrală a României, de unde aceştia urmează să fie trimişi direct la abator;
(iii)o exploataţie, după obţinerea unui rezultat negativ la testul serologic pentru anticorpi împotriva virusului pestei porcine clasice.
(9)Prin derogare de la alin. (3), decizia de a aplica vaccinarea de necesitate poate fi luată de autoritatea veterinară centrală a României, cu condiţia să nu fie periclitate interesele Comunităţii Europene şi să fie îndeplinite următoarele condiţii:
(a) să fie întocmit conform art. 22 un proiect de plan de vaccinare de urgenţă. Planul specific şi decizia de a aplica vaccinarea de necesitate trebuie notificate Comisiei Europene înainte de începerea operaţiilor de vaccinare;
(b) pe lângă informaţiile menţionate la alin. (3), planul trebuie să stipuleze că toţi porcii din exploataţiile în care urmează să fie utilizat vaccinul trebuie tăiaţi sau ucişi cât mai rapid posibil după finalizarea operaţiilor de vaccinare, conform alin. (4) lit. (a) şi carnea proaspătă provenită de la aceştia trebuie fie prelucrată, fie marcată şi tratată conform prevederilor art. 1O alin. (3) lit. (f) (iv). Atunci când este luată această decizie, planul de vaccinare este revizuit imediat în cadrul Comitetului Veterinar Permanent, planul vaccinării de necesitate putând fi aprobat sau pot fi solicitate amendamente şi adăugări înainte de a fi aprobat.
(10)Fără a aduce atingere prevederilor stabilite la alin. (7) şi (8), măsurile prevăzute la alin. (6) pot fi ridicate după ce:
(a) toţi porcii din exploataţiile în care a fost utilizat vaccinul au fost tăiaţi sau ucişi conform alin. (6) lit. (a) al prezentului articol şi carnea proaspătă provenită de la aceştia a fost fie prelucrată, fie marcată şi tratată conform prevederilor art. 10 alin. (3) lit. (f) (iv).
(b) toate exploataţiile în care au fost ţinuţi porcii vaccinaţi au fost curăţate şi dezinfectate conform art. 12.
(c) Atunci când măsurile prevăzute la alin. (6) sunt ridicate, autoritatea veterinară competentă trebuie să se asigure că sunt aplicate următoarele măsuri:
(i)reintroducerea porcilor în exploataţiile menţionate anterior nu are loc mai devreme de 1O zile de la realizarea operaţiilor de curăţare şi dezinfecţie şi după ce toţi porcii din exploataţiile în care vaccinul a fost aplicat au fost tăiaţi sau ucişi;
(ii)după reintroducere, porcii din toate exploataţiile din zona de vaccinare sunt supuşi examinărilor clinice şi de laborator stabilite în manualul de diagnostic, pentru a se depista posibila prezenţă a virusului pestei porcine clasice. În cazul porcilor reintroduşi în exploataţiile în care a fost aplicat vaccinul, aceste examinări nu se efectuează mai devreme de 40 de zile de la reintroducere, perioadă în care porcilor nu li se permite să iasă din exploataţie.
(11)În cazurile în care a fost utilizat un vaccin marker în cursul campaniei de vaccinare, pot fi autorizate derogări de la prevederile menţionate la alin. (6), (7) şi (8), conform procedurii naţionale elaborate de autoritatea veterinară centrală a României, în special cu privire la marcarea cărnii provenite de la porcii vaccinaţi şi utilizarea ei ulterioară, precum şi destinaţia produselor tratate. O astfel de autorizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
(a) planul de vaccinare a fost aprobat înainte de începerea operaţiilor de vaccinare, conform alin. (4);
(b) autoritatea veterinară centrală a României a trimis o solicitare specifică Comisiei
Europene, însoţită de un raport detaliat cu privire la punerea în aplicare a campaniei de vaccinare, rezultatele acesteia şi situaţia epidemiologică generală; şi
(c) s-a efectuat un control la faţa locului pentru a se evalua dacă punerea în aplicare a campaniei de vaccinare a fost efectuată conform procedurilor menţionate la art. 21.
(12)La acordarea de derogări de la prevederile alin. (6), (7) şi (8) trebuie luat în
considerare riscul răspândirii virusului pestei porcine clasice prin mişcările sau comerţul cu porci vaccinaţi, descendenţii sau produsele acestora.
(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 18 alin. (1) lit. a), atunci când pesta porcină clasică a fost confirmată la porcii sălbatici, iar datele epidemiologice disponibile indică faptul că există posibilitatea ca aceasta să se răspândească, poate fi introdusă vaccinarea de necesitate a porcilor sălbatici în conformitate cu procedurile şi prevederile stabilite la alin. (2) şi (3).
(2)Atunci când România intenţionează să aplice vaccinarea de necesitate, aceasta trebuie să trimită Comisiei Europene un plan de vaccinare de necesitate care să cuprindă informaţii cu privire la:
(a) situaţia bolii care a condus la solicitarea aplicării vaccinării de necesitate;
(b) dimensiunea zonei geografice în care trebuie efectuată vaccinarea de necesitate. În orice caz, această zonă reprezintă o parte a zonei infectate definite în conformitate cu art. 16 alin. (7) lit. b);
(c) tipul de vaccin ce urmează să fie utilizat şi procedura de vaccinare;
(d) eforturile speciale ce trebuie realizate pentru a vaccina tineretul porcin;
(e) durata preconizată a campaniei de vaccinare;
(f) numărul aproximativ de porci sălbatici ce urmează să fie vaccinaţi;
(g) măsurile adoptate pentru a se evita fluctuaţii masive în populaţia de porci sălbatici;
(h) măsurile adoptate pentru a se evita orice răspândire a virusului vaccinal la porcii ţinuţi în exploataţii, dacă este cazul;
(i)rezultatele preconizate ale campaniei de vaccinare şi parametrii care se vor lua în considerare pentru a verifica eficienţa acesteia;
(j) autoritatea însărcinată cu supravegherea şi coordonarea departamentelor responsabile cu aplicarea planului;
(k) sistemul stabilit pentru ca grupul de experţi desemnat în conformitate cu art. 15 alin.
(2)lit. a) să poată examina în mod regulat rezultatele campaniei de vaccinare;
(I) alte elemente corespunzătoare stării de necesitate.
(3)Comisia Europeană examinează imediat planul, în colaborare cu autoritatea veterinară centrală a României, în special pentru a se asigura de conformitatea sa cu măsurile aplicate conform planului de eradicare prevăzut la art. 16 alin. (1)-(5).
(4)Dacă zona de vaccinare este apropiată de teritoriul unui stat vecin în care, de asemenea, se aplică măsuri pentru a eradica pesta porcină clasică la porcii sălbatici, trebuie realizată concordanţa între planul de vaccinare şi măsurile aplicate în acest stat.
(5)În conformitate cu procedura comunitară, planul de vaccinare de necesitate poate fi aprobat sau pot fi solicitate modificări şi completări înainte de a fi aprobat.
(6)În conformitate cu procedura menţionată anterior, planul de vaccinare de necesitate
poate fi modificat sau suplimentat ulterior pentru a se ţine cont de evoluţiile situaţiei.
(7)Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să transmită Comisiei Europene, la fiecare 6 luni, un raport cu privire la rezultatele campaniei de vaccinare, împreună cu raportul la care se referă art. 16 alin. (8)-(9).
(1)Experţii Comisiei Europene pot efectua controale în România la faţa locului, în cooperare cu experţi ai autorităţii veterinare centrale a României, în măsura în care este necesar pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei norme sanitare veterinare.
(2)România trebuie să furnizeze experţilor comunitari tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea misiunii lor de control.
(3)Comisia Europeană informează autoritatea competentă cu privire la rezultatele controalelor efectuate.
(4)Regulile de aplicare a prezentului articol şi în special cele ce guvernează procedura de cooperare cu autorităţile naţionale trebuie adoptate în conformitate cu procedura comunitară.
(1)Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să întocmească un plan de contingenţă, în care să fie specificate măsurile naţionale ce urmează să se aplice în cazul apariţiei unui focar de pestă porcină clasică. Acest plan trebuie să permită accesul la facilităţi, echipamente, personal şi la toate celelalte materiale corespunzătoare necesare pentru eradicarea rapidă şi eficientă a focarului şi să ofere indicaţii precise cu privire la:
(a) necesarul de vaccin de care România consideră că are nevoie în cazul vaccinării de urgenţă;
(b) regiunile din România unde pot fi identificate zone cu o densitate mare de porci,
pentru ca în aceste regiuni să fie asigurat un nivel mai crescut de conştientizare şi pregătire.
(2)Criteriile şi cerinţele ce trebuie aplicate pentru întocmirea planului de contingenţă sunt cele stabilite în anexa nr. 7 a prezentei norme sanitare veterinare; în conformitate cu procedura
comunitară, criteriile şi cerinţele respective pot fi modificate sau suplimentate, luându-se în considerare natura specifică a pestei porcine clasice şi progresul înregistrat în evoluţia măsurilor de control al bolii.
(3)Comisia Europeană examinează planul de contingenţă pentru a stabili dacă acesta permite îndeplinirea obiectivelor vizate şi sugerează autorităţii veterinare centrale a României modificările necesare, în special pentru a se asigura compatibilitatea cu planurile de contingenţă ale statelor membre ale Uniunii Europene. Planul de contingenţă, modificat dacă este necesar, este aprobat în conformitate cu procedura comunitară.
(4)Planurile pot fi modificate sau completate ulterior în conformitate cu procedura comunitară pentru a se ţine cont de evoluţia situaţiei. În orice caz, la fiecare cinci ani, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să actualizeze planul şi să îl trimită Comisiei Europene pentru aprobare, în conformitate cu procedura comunitară.
(1)În cazul izbucnirii unui focar de pestă porcină clasică poate fi instituit imediat un centru naţional de combatere a bolii pe deplin funcţional.
(2)Centrul naţional de combatere a bolii dirijează şi monitorizează operaţiunile centrelor locale de combatere a bolii, prevăzute la alin. (3). Acesta este responsabil, inter alia, de:
(a) definirea măsurilor de combatere necesare;
(b) asigurarea aplicării prompte şi eficiente a măsurilor menţionate mai sus, de către centrele locale de combatere a bolii;
(c) mobilizarea personalului şi a altor resurse la centrele locale de combatere a bolii;
(d) furnizarea de informaţii Comisiei Europene, statelor membre ale Uniunii Europene, organizaţiilor veterinare naţionale, autorităţilor naţionale şi organismelor agricole şi comerciale;
(e) organizarea vaccinării de necesitate, atunci când este necesar, şi delimitarea zonelor de vaccinare;
(f) menţinerea legăturii cu laboratoarele de diagnostic;
(g) menţinerea legăturii cu presa şi cu alte mijloace de informare;
(h) menţinerea legăturii cu forţele de poliţie pentru a asigura aplicarea măsurilor legale specifice.
(3)În eventualitatea izbucnirii unui focar de pestă porcină clasică, pot fi instituite imediat
centre locale de combatere a bolii deplin funcţionale.
(4)Totuşi, anumite atribuţii ale centrului naţional de combatere a bolii pot fi delegate centrului local de combatere a bolii ce intervine la nivelul administrativ prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. p) al Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene, cu animale din speciile bovine şi porcine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 236/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 835 din 20 noiembrie 2002 sau la un nivel superior, cu condiţia ca acesta să nu compromită obiectivele centrului naţional de combatere a bolii.
(5)Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să creeze un grup de experţi, operaţional permanent care să asigure expertiza şi să sprijine autoritatea competentă în vederea pregătirii în cazul apariţiei bolii. În cazul apariţiei unui focar grupul de experţi trebuie să sprijine autoritatea competentă cel puţin în ceea ce priveşte:
(a) ancheta epidemiologică;
(b) prelevarea de probele, testarea şi interpretarea rezultatelor testelor de laborator;
(c) stabilirea măsurilor de combatere a bolii.
(6)Centrul naţional şi centrele locale de combatere a bolii, precum şi grupul de experţi beneficiază de personal, facilităţi şi echipamente, inclusiv sisteme de comunicaţie, conform necesităţilor, precum şi un lanţ de comandă şi conducere clar şi eficient pentru a se asigura aplicarea promptă a măsurilor de combatere a bolii stabilite de prezenta normă sanitară veterinară. Detaliile privind personalul, facilităţile, echipamentele, lanţul de comandă şi conducere a centrului naţional şi centrelor locale de combatere a bolii şi ale grupului de experţi sunt stabilite de planul de contingenţă la care se referă art. 22.
(7)Criteriile şi cerinţele ulterioare cu privire la funcţionarea şi sarcinile centrului naţional de combatere a bolii, ale centrelor locale de combatere a bolii şi ale grupurilor de experţi pot fi stabilite în conformitate cu procedura comunitară.
(1)În conformitate cu Norma sanitară veterinară privind stabilirea regulilor de prevenire, control şi eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.144/2002, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 433 din 21 iunie 2002 ce transpune Regulamentul nr. 999/2001 şi cu Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale, ce nu sunt destinate consumului uman aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 723/2003, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 842 din 26 noiembrie 2003 ce transpune Regulamentul nr. 1774/2002, Autoritatea veterinară centrală a României se asigură că:
(a) furajarea porcilor cu deşeuri alimentare este interzisă;
(b) deşeurile alimentare rezultate din mijloacele de transport internaţionale, cum ar fi navele, vehiculele terestre şi avioanele sunt colectate şi distruse sub supraveghere veterinară oficială.
(c) informaţiile cu privire la aplicarea prevederilor lit. a) şi b) şi cu privire la controalele relevante efectuate de autoritatea veterinară centrală a României se transmit Comisiei Europene cel târziu până la data de 31 octombrie a fiecărui an, pentru a fi transmise Comitetului Veterinar Permanent, aşa cum este prevăzut în Decizia Consiliului 68/361/EEC.
(2)Reguli detaliate referitoare la măsurile de control ce trebuie aplicate şi informaţiile care trebuie furnizate de către autoritatea veterinară centrală a României în legătură cu
acestea, în special în ceea ce priveşte prevederile alin. (1), lit. (c) pot fi adoptate în conformitate cu procedura comunitară.
(3)Prevederile stabilite la alin. (1) şi (2) sunt în vigoare până la data aplicării legislaţiei comunitare cu privire la utilizarea deşeurilor menajere pentru furajarea porcilor, din cadrul regulilor referitoare la subprodusele de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman sau referitoare la nutriţia animalelor.
'
(1)Anexele nr. 2 şi 5 ale Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere,
profilaxie şi combatere a pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 144/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 13 august 2001 ce transpune Directiva 80/217/CEE vor rămâne în vigoare pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare până la intrarea în vigoare a deciziei de aprobare a manualului de diagnostic prevăzut la art. 17 alin. (3).
(2)Planul de eradicare a pestei porcine clasice la porcii sălbatici, aprobat în conformitate cu art. 12 alin. 2 al Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere, profilaxie şi combatere a pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 144/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 13 august 2001ce transpune Directiva 80/217/CEE şi existent la data intrării în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare continuă să se aplice în sensul prezentei norme. Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să trimită Comisiei Europene amendamente la acest plan, ţinând cont de prevederile art. 16 alin. (3). Planul, modificat după caz, este aprobat în conformitate cu procedura comunitară.
(3)Planul de contingenţă pentru combaterea pestei porcine clasice, aprobat în conformitate cu art. 12 alin. (2) al Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere, profilaxie şi combatere a pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 144/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 13 august 2001 ce transpune Directiva 80/217/CEE şi existent la data intrării în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare, continuă să se aplice în sensul prezentei norme. Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să trimită Comisiei Europene modificările acestor planuri, luând în considerare prevederile art. 22. Planul, modificat după caz, este aprobat în conformitate cu procedura comunitară.
(4)Până la aplicarea prezentei norme sanitare veterinare pot fi adoptate alte prevederi tranzitorii cu privire la controlul pestei porcine clasice în conformitate cu procedura comunitară.
(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pune în aplicare acte normative, reglementări şi prevederi administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta normă sanitară veterinară pe care le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrării Europene şi al Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de concordanţă, în vederea evaluării conformităţii transpunerii legislative şi va stabili măsurile necesare pentru implementarea corectă şi la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2)Atunci când Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor acţionează potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară, la publicarea oficială a acestora. Procedura privind realizarea referirii menţionate rămâne în responsabilitatea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(3)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va lua măsurile necesare şi va sancţiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. De asemenea, va facilita întocmirea documentelor necesare pentru sancţionarea încălcării legislaţiei veterinare ce constituie infracţiuni.
(4)Prezenta normă sanitară veterinară constituie transpunerea oficială a Directivei Consiliului 2001/89/CE.
Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.
31
la prezenta normă sanitară veterinară
Notificarea bolii şi informatii epidemiologice suplimentare pe care autoritatea
'
veterinară centrală a României trebuie să le furnizeze atunci când pesta porcină clasică a
fost confirmată
1.În termen de 24 de ore de la confirmarea fiecărui focar primar, caz primar la porcii sălbatici sau caz într-un abator sau mijloc de transport, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să notifice prin intermediul Sistemului de notificare a bolilor la animale, stabilit în conformitate cu art.5 al Directivei 82/894/CEE, următoarele:
a)data expedierii;
b)ora expedierii;
c)numele ţării;
d)denumirea bolii;
e)numărul de focare sau de cazuri;
f)data la care pesta porcină clasică a fost suspectată;
g)data confirmării;
h)metodele utilizate pentru confirmare;
i)dacă prezenţa bolii a fost confirmată la porcii sălbatici sau la porcii dintr-o exploataţie, abator sau mijloc de transport;
j)localizarea geografică unde focarul sau cazul de pestă porcină clasică a fost confirmat;
k)măsurile de combatere a bolii aplicate.
2.În cazul focarelor sau cazurilor primare în abatoare sau mijloace de transport, pe lângă datele la care se referă pct. 1 autoritatea veterinară centrală a României trebuie să transmită, de asemenea, următoarele informaţii:
a)numărul de porci susceptibili din focar, abator sau mijloc de transport;
b)numărul de porci morţi din fiecare categorie dintr-o exploataţie, abator sau mijloc de transport;
c)pentru fiecare categorie, morbiditatea bolii şi numărul de porci la care pesta porcină clasică a fost confirmată;
d)numărul de porci ucişi în focar, abator sau mijloc de transport;
e)numărul de carcase prelucrate;
f)distanţa dintre focar şi cea mai apropiată exploataţie de porcine;
g)dacă pesta porcină clasică a fost confirmată într-un abator sau mijloc de transport, localizarea exploataţiei sau exploataţiilor de origine a porcinelor sau a carcaselor infectate.
3.În cazul focarelor secundare, informaţiile prevăzute la pct. 1 şi 2 trebuie trimise în termenul limită stabilit de art. 4 al Directivei 82/894/CE E.
4.Autoritatea veterinară centrală a României se asigură că informaţiile ce trebuie furnizate cu privire la orice focar sau caz de pestă porcină clasică dintr-o exploataţie, abator sau mijloc de transport, în conformitate cu pct. 1-3, sunt urmate, cât mai curând posibiI, de un raport scris trimis Comisiei Europene, care să cuprindă cel puţin:
a)data la care porcii dintr-o exploataţie, abator sau mijloc de transport au fost ucişi, iar carcasele acestora prelucrate;
b)rezultatele testelor efectuate pe probe prelevate în momentul uciderii porcilor;
c)atunci când a fost acordată derogarea prevăzută la art. 6 alin.(1), numărul de porci ucişi şi prelucraţi, precum şi numărul de porci care urmează să fie tăiaţi la o dată ulterioară şi termenul limită stabilit pentru tăierea acestora;
d)orice informaţii referitoare la posibila origine a bolii sau originea bolii, dacă aceasta a fost stabilită;
e)în cazul unui focar primar sau al unui caz de pestă porcină clasică dintr-un abator sau mijloc de transport, tipul genetic al virusului responsabil de focar sau de caz;
f)în cazurile în care porcii au fost ucişi în exploataţiile de contact sau în exploataţiile ce conţin porci suspectaţi de a fi infectaţi cu virusul pestei porcine clasice, informaţii cu privire la:
(i)data uciderii şi numărul de porci din fiecare categorie, ucişi în fiecare exploataţie;
(ii)legătura epidemiologică dintre focarul sau cazul de pestă porcină clasică şi fiecare exploataţie de contact sau motivele care au condus la suspiciunea de pestă porcină clasică din fiecare exploataţie suspectată;
(iii)rezultatele testelor de laborator efectuate pe probele prelevate de la porcii din
exploataţii în momentul uciderii acestora;
g)în cazurile în care porcii din exploataţiile de contact nu au fost ucişi, informaţii cu privire la motivele acestei decizii.
la prezenta normă sanitară veterinară
Principii şi proceduri pentru curătare şi dezinfectie
' '
1.Principii şi proceduri generale:
a)operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie şi, atunci când este necesar, măsurile de distrugere a rozătoarelor şi insectelor sunt efectuate sub supraveghere veterinară oficială şi în conformitate cu instrucţiunile date de medicul veterinar oficial;
b)substanţele dezinfectante ce trebuie utilizate şi concentraţiile acestora sunt aprobate oficial de către autoritatea competentă, pentru a se asigura distrugerea virusului pestei porcine clasice;
c)eficienţa substanţelor dezinfectante trebuie verificată înainte de utilizare, deoarece eficienţa unor substanţe dezinfectante este diminuată de depozitarea prelungită;
d)alegerea substanţelor dezinfectante şi a procedurilor de dezinfecţie trebuie făcută
luându-se în considerare natura incintelor, vehiculelor şi obiectelor care urmează să fie tratate;
e)condiţiile în care sunt utilizaţi agenţii de degresare şi substanţele dezinfectante trebuie să asigure eficacitatea acestora. În special, trebuie respectaţi parametrii tehnici indicaţi de producător, cum ar fi: presiunea, temperatura minimă şi timpul de contact necesar;
f)indiferent de dezinfectantul utilizat, trebuie să se aplice următoarele reguli generale:
(i)înmuierea minuţioasă cu dezinfectant a aşternutului şi a gunoiului, precum şi a materiilor fecale;
(ii)spălarea şi curăţarea prin perierea şi frecarea meticuloasă a solului, podelelor, rampelor şi pereţilor, după evacuarea sau demontarea, dacă este posibil, a echipamentelor sau a instalaţiilor, pentru a se evita afectarea procedurilor de curăţare şi dezinfecţie;
(iii)imediat după aceea, aplicarea suplimentară a dezinfectantului pentru o perioadă minimă de contact după cum a fost precizat în recomandările producătorului;
(iv)apa utilizată pentru operaţiunile de curăţare trebuie eliminată astfel încât să se evite orice risc de răspândire a virusului şi în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial;
g)atunci când spălarea este efectuată cu lichide aplicate sub presiune, trebuie să se evite recontaminarea părţilor curăţate anterior;
h)trebuie să se efectueze spălarea, dezinfecţia sau distrugerea echipamentelor, instalaţiilor, articolelor sau a compartimentelor susceptibile de a fi contaminate;
i)consecutiv procedurilor de dezinfecţie, trebuie evitată recontaminarea;
j)curăţarea şi dezinfecţia solicitate în cadrul prezentei norme sanitare veterinare trebuie înscrise în registrul exploataţiei sau al vehiculului şi, atunci când este necesară o aprobare oficială, trebuie certificate de către medicul veterinar oficial însărcinat cu supravegherea.
2.Prevederi speciale cu privire la curăţarea şi dezinfecţia exploataţiilor infectate:
a)curăţare şi dezinfecţie preliminară:
(i)în cursul uciderii animalelor trebuie luate toate măsurile necesare pentru a se evita sau minimaliza dispersarea virusului pestei porcine clasice. Acestea includ, printre altele, instalarea de echipamente de dezinfecţie temporare, furnizarea de echipament de protecţie, duşuri, decontaminarea echipamentelor, a instrumentelor şi a aparaturii utilizate şi întreruperea furnizării de energie electrică pentru sistemul de ventilaţie;
(ii)carcasele animalelor ucise trebuie pulverizate cu dezinfectant;
(iii)în cazul în care carcasele se îndepărtează din exploataţie pentru prelucrare, trebuie utilizate containere acoperite şi etanşe;
(iv)imediat ce carcasele porcilor au fost îndepărtate pentru prelucrare, acele părţi ale exploataţiei în care aceste animale au fost adăpostite şi orice alte părţi ale clădirilor, curţilor etc. contaminate în cursul uciderii, tăierii sau examinării post-mortem trebuie pulverizate cu substanţe dezinfectante, aprobate pentru utilizare în conformitate cu art. 12 al prezentei norme sanitare veterinare;
(v)orice ţesut sau sânge care ar fi putut fi răspândit în cursul tăierii sau post-mortem ori care a produs contaminarea globală a clădirilor, curţilor, ustensilelor etc. trebuie colectat şi prelucrat minuţios împreună cu carcasele;
(vi)dezinfectantul utilizat trebuie să rămână pe suprafaţa tratată cel puţin 24 de ore;
b)curăţenia şi dezinfecţia finală:
(i)gunoiul de grajd şi aşternutul folosit trebuie îndepărtate şi tratate în conformitate cu pct. 3 lit. a);
(ii)grăsimea şi murdăria trebuie îndepărtate de pe toate suprafeţele prin aplicarea unui agent de degresare şi spălarea suprafeţelor cu apă;
(iii)după spălarea cu apă trebuie efectuată pulverizarea cu dezinfectant;
(iv)după şapte zile, incintele trebuie tratate cu un agent de degresare, clătite cu apă, pulverizate cu dezinfectant şi clătite din nou cu apă.
3.Dezinfecţia aşternutului, gunoiului de grajd şi a purinului contaminat:
a)gunoiul de grajd şi aşternutul folosit trebuie stivuite pentru a se încălzi, pulverizate cu dezinfectant şi lăsate pentru cel puţin 42 de zile sau distruse prin ardere sau îngropare;
b)purinul trebuie depozitat cel puţin 42 de zile de la ultima adăugare de material infectat, în afara cazului în care autorităţile competente autorizează o perioadă redusă de depozitare pentru purinul care a fost tratat efectiv în conformitate cu instrucţiunile date de medicul veterinar official pentru a se asigura distrugerea virusului.
4.Totuşi, prin derogare de la pct. 1 şi 2, în cazul exploataţiilor în aer liber, autoritatea competentă poate stabili proceduri specifice de curăţare şi dezinfecţie, luând în considerare tipul exploataţiei şi condiţiile climatice.
la prezenta normă sanitară veterinară
Laboratorul national pentru pesta porcină clasică şi atributiile acestuia
' '
1.Laboratorul naţional pentru pesta porcină clasică din România este Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, Bucureşti, str. Dr. N. Staicovici nr. 63.
2.Laboratorul naţional pentru pesta porcină clasică din România este responsabil de a asigura că în România testarea de laborator pentru a detecta prezenţa pestei porcine clasice şi identificarea tipului genetic al culturilor virale sunt efectuate conform manualului de diagnostic. În acest scop laboratorul poate încheia acorduri speciale cu laboratorul de referinţă comunitar sau cu alte laboratoare naţionale.
3.Laboratorul naţional pentru pesta porcină clasică din România este responsabil de coordonarea standardelor şi a metodelor de diagnostic în fiecare laborator de diagnostic pentru pestă porcină clasică din ţară. În acest scop laboratorul naţional:
a)poate furniza reactivi de diagnostic laboratoarelor individuale;
b)trebuie să controleze calitatea tuturor reactivilor de diagnostic utilizaţi în România;
c)trebuie să organizeze teste comparative periodice;
d)trebuie să păstreze izolate de virus al pestei porcine clasice de la cazurile şi focarele confirmate în România.
la prezenta normă sanitară veterinară
Laboratorul comunitar de referintă pentru pesta porcină clasică
'
Laboratorul comunitar de referinţă pentru pesta porcină clasică este: Institut fur Virologie, der Tierărztlichen Hochschule Hannover, Bunteweg 17, D-30559 Hanovra, Germania.
la prezenta normă sanitară veterinară
Principalele criterii şi factori de risc ce trebuie luati în considerare la adoptarea
'
deciziei de ucidere a porcilor din exploatatiile de contact
'
| Criterii | Decizia | ||||||
| pentru ucidere | împotriva uciderii | ||||||
| Semne clinice ce sugerează prezenţa pestei porcine clasice în exploataţiile de contact | Da | Nu | |||||
| Mişcările de porcine din focar către exploataţiile de contact după perioada probabilă de introducere a virusului în exploataţia infectată | Da | Nu | |||||
| Localizarea exploataţilor de contact într-o zonă cu densitate mare de porcine | Da | Nu | |||||
| Răspândirea probabilă a virusului din focar înainte de aplicarea măsurilor de eradicare | Masivă/ necunoscută | Limitată | |||||
| Localizarea exploataţilor de contact pe o distanţă de până la 500(1) de metri de la focar | Da | Nu | |||||
| Existent,a contact | mai multor | focare | în apropierea | exploataţilor | de | Da | Nu |
| Numărul porcinelor din focar şi/sau din exploataţiile de contact | Crescut | Scăzut | |||||
| \'J ln cazul zonelor cu o densitate foarte mare de procine trebuie luată în considerare o distanţă mai mare | |||||||
la prezenta normă sanitară veterinară
Principalele criterii şi factori de risc ce trebuie luati în considerare la adoptarea
'
deciziei de a aplica vaccinarea de necesitate în exploatatiile de porcine
'
| Criterii | Decizia | |
| pentru vaccinare | împotriva vaccinării | |
| Numărul/incidenţa focarelor în ultimele 10-12 zile | Crescut/ în creştere rapidă | Scăzut/ în uşoară creştere |
| Localizarea exploataţiilor în care poate fi aplicată vaccinarea într- o zonă cu o densitate mare de porcine | Da | Nu |
| Probabilitatea apariţiei de focare ulterioare în zonă în următoarele două luni sau mai mult | Foarte probabil | Improbabil |
| Lipsa capacităţii de prelucrare | Da | Nu |
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
