Decizie nr. 422 din 13 noiembrie 2003

Costică Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de reprezentanţii Societăţii Comerciale "Rodata" - S.A. şi Societăţii Comerciale "Latina Prodplast" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.245/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece textele criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi nu există motive care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.245/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.

Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Societatea Comercială "Rodata" - S.A. şi Societatea Comercială "Latina Prodplast" - S.R.L. în dosarul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei cauze comerciale în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială "Robank" - S.A.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textele criticate aduc atingere principiilor egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie, întrucât obligaţia de a achita în prealabil taxele judiciare de timbru proporţional cu valoarea obiectului cererii creează o discriminare pe criterii de avere şi o împiedicare a accesului neîngrădit la justiţie pentru persoanele care nu deţin o avere însemnată, în situaţia în care cererea acestora are un obiect de valoare mare.

Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la justiţie nu implică şi gratuitatea serviciului justiţiei. Este legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, iar avansarea acestor sume poate fi recuperată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de partea care cade în pretenţii.

Referitor la pretinsa încălcare a principiilor prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi în Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Guvernul arată că aceste acte normative internaţionale nu conţin prevederi care să consacre gratuitatea actului de justiţie.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciază că nu sunt încălcate dispoziţiile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici cele din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, întrucât acestea nu conţin prevederi care să consacre gratuitatea actului de justiţie.

În ceea ce priveşte referirea la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, apreciază că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea justiţiei în toate cazurile. Taxa judiciară de timbru reprezintă o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiţiei, iar, potrivit legii, contribuţia justiţiabilului, prin avansarea unei părţi din aceste cheltuieli, poate fi recuperată de la partea care cade în pretenţii.

De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi, deoarece textele de lege examinate nu fac nici o diferenţiere între contribuabili.

Critica de neconstituţionalitate, prin prisma art. 4 alin. (2) din Constituţie, este apreciată de Avocatul Poporului ca nerelevantă pentru soluţionarea excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:

–Art. 1: "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege.";

–Art. 2. "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:

a)până la valoarea 17.000 lei;

de 342.000 lei

b)între 342.001 lei 17.000 lei + 10% pentru ce

şi 3.420.000 lei depăşeşte 342.000 lei;

c)între 3.420.001 lei 325.000 lei + 8% pentru ce

şi 34.200.000 lei depăşeşte 3.420.000 lei;

d)între 34.200.001 lei 2.787.000 lei + 6% pentru ce

şi 171.000.000 lei depăşeşte 34.200.000 lei;

e)între 171.000.001 lei 10.995.000 lei + 4% pentru ce

şi 342.000.000 lei depăşeşte 171.000.000 lei;

f)între 342.000.001 lei 17.835.000 lei + 2% pentru ce

şi 1.710.000.000 lei depăşeşte 342.000.000 lei;

g)peste 1.710.000.001 lei 45.195.000 lei + 1% pentru ce

depăşeşte 1.710.000.000 lei.

(2)În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.710.000 lei, indiferent de valoarea contestată.

(3)Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acţiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanţă ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 din Constituţie, republicată, ale art. 1 teza întâi, art. 2 alin. (1) şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 14 alin. 1 teza întâi şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În urma aprobării Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 şi a republicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au următorul conţinut:

–Art. 4 alin. (2) din Constituţie: "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.";

–Art. 16 alin. (1) din Constituţie: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 21 din Constituţie: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4)Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";

–Art. 1 teza întâi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.[...]";

–Art. 2 alin. (1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: "Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici o deosebire, în special de rasă, de culoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie politică sau de orice altă opinie, de origine naţională sau socială, de avere, de naştere sau decurgând din orice altă situaţie.";

–Art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:

Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.;

–Art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.";

–Art. 14 alin. (1) teza întâi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice: "Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. [...]";

–Art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice: "Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire din partea legii. În această privinţă legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează cuantumul taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti.

Serviciile publice, în general, serviciul justiţiei, în special, nu sunt, de regulă, gratuite. Pentru efectuarea acestor servicii statul avansează cheltuieli care este firesc să fie recuperate fie şi numai parţial, mai cu seamă atunci când, ca urmare a serviciilor prestate, beneficiarii au obţinut satisfacerea unor drepturi materiale.

Pe de altă parte, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.

În felul acesta reclamantul care a plătit taxele judiciare de timbru va suporta pierderea sumelor de bani plătite cu titlul acesta, numai atunci când instanţa hotărăşte că acţiunea sa nu este întemeiată sau nu îndeplineşte alte condiţii prevăzute de lege pentru a fi admisă, altfel spus, atunci când reclamantul a pus în mişcare în mod nejustificat serviciul public al justiţiei. În cazul în care acţiunea introdusă de reclamant a fost admisă, instanţa de judecată îl obligă pe pârât la plata cheltuielilor de judecată, în acestea cuprinzându-se şi taxele judiciare de timbru.

În ambele ipoteze enunţate mai sus, plata taxelor judiciare de timbru nu este de natură să-i cauzeze plătitorului o pierdere injustă şi nu poate fi caracterizată, în consecinţă, ca o împiedicare a accesului liber la justiţie.

Curtea constată că prevederile legale criticate nu aduc atingere nici principiului egalităţii în drepturi, deoarece nu fac nici un fel de diferenţiere între contribuabili.

Regula de bază în materia impozitelor şi taxelor, prevăzută de legislaţia fiscală, care decurge din dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", este aceea că pentru anumite activităţi desfăşurate de instituţiile publice se datorează taxe de timbru, cu excepţia persoanelor care beneficiază de scutire, aceste taxe având rolul de contribuţie la cheltuielile publice. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că taxa de timbru ar trebui să fie stabilită într-o sumă fixă. Stabilirea modalităţii de plată a taxelor de timbru, ca de altfel şi a cuantumului lor, este însă o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală.

Curtea constată că instituirea diferenţiată a plăţii taxelor judiciare de timbru după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească diferenţiat modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.

Curtea nu poate reţine nici critica privind neconcordanţa dintre dispoziţiile legale criticate: Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece acestea nu conţin prevederi care să consacre gratuitatea actului de justiţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Rodata" - S.A. şi Societatea Comercială "Latina Prodplat" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.245/2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2003.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru