Decizie nr. 56 din 27 ianuarie 2011

Ion Predescu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Tinca Bobocea în Dosarul nr. 2.617/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.617/231/2008, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Tinca Bobocea.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că statul român a preluat în mod abuziv, fără niciun drept şi fără a acorda despăgubiri, bunul proprietatea altuia, existând obligaţia statului succesor de a respecta dreptul de proprietate prin retrocedarea bunului în natură, în spiritul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a obligaţiilor asumate de acesta prin Legea nr. 30/1994 şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie.

Or, prin textele de lege criticate, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament reprezintă doar o posibilitate ce nu este obligatorie, statul român putând dispune reconstituirea dreptului de proprietate pe alte amplasamente sau acordarea unor despăgubiri. Din conţinutul textelor criticate rezultă, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, că în loc să primeze dreptul de proprietate al fostului proprietar - prin retrocedarea lui pe vechiul amplasament - statul român ocroteşte drepturile unor terţi care au ajuns să deţină bunurile respective sau chiar să aibă titluri de proprietate pe acestea.

Tribunalul Vrancea - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Tribunalul precizează că derogarea expres prevăzută de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, constând în situaţia în care terenurile au fost atribuite în mod legal altor persoane, reprezintă transpunerea în plan normativ a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile şi consacrarea prin lege a adagiului tempus regit actum.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Aceste prevederi de lege au următorul conţinut:

–Art. 2 alin. (1): "În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament.";

–Art. 24 alin. (2): "Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foştilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie."

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Prevederile art. 2 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, şi deciziile nr. 605 şi nr. 652 din 28 aprilie 2009, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 17 iunie 2009, Curtea a reţinut că legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevăzute de lege, astfel că aceste prevederi de lege nu aduc atingere drepturilor câştigate în mod legal.

De asemenea, Curtea a reţinut că reglementările cuprinse în aceste texte constituie expresia aplicării principiului restitutio în integrum, în deplină concordanţă cu principiul garantării dreptului de proprietate prevăzut la art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie. Excepţia expres prevăzută de lege o constituie situaţia în care terenurile au fost atribuite în mod legal altor persoane, aşa cum reglementează şi dispoziţiile art. 24 alin. (2) din lege, care fac trimitere la prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare. Această excepţie reprezintă transpunerea în plan normativ a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile şi consacrarea prin lege a adagiului "tempus regit actum".

Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Tinca Bobocea în Dosarul nr. 2.617/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Maria Bratu