Decizie nr. 491 din 6 mai 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vlăsia" - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 6.846/280/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Primăria Oraşului Ştefăneşti, doamna Georgeta Ion, secretar al primăriei, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente. Acesta solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate reprezintă o garanţie a realizării unui proces echitabil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.846/280/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Vlăsia" - S.R.L. din Piteşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care Tribunalul Argeş - Secţia civilă a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

În motivarea excepţiei se susţine că soluţionarea excepţiei de nelegalitate printr-o procedură de urgenţă, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu poate asigura părţii care a ridicat excepţia de nelegalitate dreptul la un proces echitabil şi restrânge dreptul la apărare, întrucât instanţa nu va putea admite, în susţinerea excepţiei, decât proba cu înscrisuri şi, eventual, interogatoriul, iar nu şi alte probe, cum ar fi cea cu expertiza tehnică de specialitate. Se arată că posibilitatea, prevăzută de art. 4 alin. (3) din aceeaşi lege, de a ataca doar cu recurs hotărârea primei instanţe este contrară dreptului la un proces echitabil, privând partea interesată de calea de atac a apelului. De asemenea, se susţine că termenul în care poate fi introdus recursul, 5 zile de la comunicarea hotărârii, este prea scurt, astfel că părţile nu au posibilitatea "să motiveze temeinic recursul şi să dezvolte suficient motivele pe care se bazează acesta".

Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că procedura de urgenţă "este de natură a asigura soluţionarea mai rapidă a proceselor tocmai în respectarea dreptului la un proces echitabil pentru părţile implicate şi pentru asigurarea unei stabilităţi a raporturilor juridice generate de actul administrativ contestat". Mai arată că "respectarea dreptului la un proces echitabil nu este legată de crearea mai multor grade de jurisdicţie în soluţionarea unei cauze".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, iar textele de lege ce formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate "îşi propun reglementarea unor aspecte ale procedurii judiciare specifice contenciosului administrativ", fără să nesocotească prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 4 alin. (2) şi (3): "(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3)Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21 alin. (3) care statuează dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 24 care garantează dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate reglementează regulile procedurale aplicabile soluţionării de către instanţa de contencios administrativ a excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual. Nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia prin soluţionarea excepţiei de nelegalitate conform unei proceduri de urgenţă ar fi nesocotite regulile procesului echitabil. Urgenţa cu care aceasta trebuie soluţionată este explicabilă, având în vedere faptul că excepţia de nelegalitate reprezintă un incident procedural survenit în cursul unui proces, ca urmare a contestării de către partea interesată a legalităţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual de care depinde soluţionarea pe fond a litigiului. Or, tocmai pentru a asigura respectarea cerinţei soluţionării într-un termen rezonabil a procesului în cadrul căruia a fost ridicată, instanţa de contencios administrativ trebuie să se pronunţe cu celeritate asupra legalităţii actului administrativ contestat. Cu respectarea acestei cerinţe, instanţa poate administra orice probe pe care le consideră necesare, concludente şi utile, fără ca prin aceasta să fie încălcat dreptul la apărare al părţilor. De altfel, excepţia de nelegalitate constituie în sine un mijloc de apărare, ce poate fi folosit pentru a contracara pretenţiile părţii adverse sau pentru apărarea ori valorificarea unui drept al părţii care înţelege să se prevaleze de aceasta.

În ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa posibilităţii de a declara şi calea de atac a apelului împotriva hotărârii instanţei de contencios administrativ, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în condiţiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. Niciun text din Constituţie nu garantează dreptul la două grade de jurisdicţie. Chiar şi reglementările internaţionale în domeniul drepturilor omului, respectiv art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, garantează dreptul la dublul grad de jurisdicţie exclusiv în materie penală, nu şi în cauzele de natură administrativă. Mai mult decât atât, paragraful 2 din art. 2 al Protocolului nr. 7 introduce unele excepţii chiar în materie penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vlăsia" - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 6.846/280/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu