Decizie nr. 552 din 7 iunie 2007

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vinificaţie şi Băuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 4.886/318/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.886/318/2006 (număr în format vechi 12.036/2006), Judecătoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vinificaţie şi Băuturi Gorj" - S.A. din judeţul Gorj.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat, prin faptul că prevede că falsul este cercetat de instanţa civilă prin orice mijloace de dovadă, încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece caracterul echitabil al procesului nu este asigurat în condiţiile în care o instanţă civilă examinează existenţa unei fapte penale, în afara cadrului de garanţii şi proceduri specifice judecăţii penale. În acest sens, trimite la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care fac distincţie între judecata civilă şi cea în materie penală. În continuare, arată că textul de lege criticat contravine art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin stipularea cercetării falsului de către instanţa civilă, conform procedurii civile, se anulează garanţiile stabilite prin Codul de procedură penală şi astfel se aduce atingere dreptului la apărare. Având în vedere că "falsul" reţinut în art. 184 din Codul de procedură civilă nu este reglementat ca atare în legea civilă, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind legalitatea incriminării. De asemenea, susţine că, prin caracterul extrem de vag al termenului "fals" şi prin absenţa oricăror detalii procedurale privind modalitatea de stabilire de către instanţa civilă a "falsului", se aduce atingere necesităţii unei precizii şi predictibilităţi a legii, impuse de prevederile art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, arată că, prin stipularea posibilităţii ca o instanţă civilă să cerceteze existenţa unei infracţiuni, dispoziţiile art. 184 din Codul de procedură civilă contravin şi prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care justiţia se realizează prin instanţele "stabilite de lege", or legea prevede existenţa distinctă a instanţelor civile şi a instanţelor penale. De asemenea, consideră a fi încălcate şi prevederile art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Judecătoria Târgu Jiu apreciază că dispoziţiile art. 184 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 126 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) şi (2), cu raportare la art. 5, 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, subliniază că cercetarea falsului de către instanţa civilă nu conduce la ideea că soluţionarea acestei cauze ar depăşi ceea ce înseamnă un termen rezonabil în cadrul unui proces echitabil, cu atât mai mult cu cât instanţa cercetează cauza "prin orice mijloace de dovadă". De asemenea, arată că din dispoziţiile art. 184 din Codul de procedură civilă nu se poate trage concluzia că instanţa civilă se va pronunţa asupra infracţiunii de fals, textul legal referindu-se la cazul în care organele de urmărire penală au făcut cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals, dar nu este posibilă tragerea la răspundere penală a autorului faptei penale, dată fiind existenţa unei cauze de încetare a procesului penal în conformitate cu prevederile art. 10 din Codul de procedură penală. Instanţa civilă poate recurge la toate mijloacele de probă care pot fi folosite şi de instanţa penală pentru a stabili dacă un înscris este fals, fără a se pronunţa cu privire la vinovăţia unei persoane sau cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală şi fără a se aduce atingere dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate şi nici celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Acestea aparţin normelor de procedură a căror adoptare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reglementări speciale, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodată, prevederile art. 184 din Codul de procedură civilă nu contravin art. 5, art. 6 şi art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de către părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 184 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Când nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, prin orice mijloace de dovadă."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, art. 126 alin. (1) referitoare la principiul legalităţii şi art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la dispoziţiile art. 5 referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă, art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 7 referitoare la legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 184 din Codul de procedură civilă reglementează competenţa instanţei civile de a dispune desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat, în cazurile în care instanţa penală nu poate fi sesizată, fie pentru că autorul falsului nu a fost identificat, fie pentru că acţiunea penală s-a stins sau s-a prescris. Textul de lege criticat aparţine normelor de procedură a căror adoptare este atributul legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reglementări speciale, în deplină conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Referitor la pretinsa încălcare a art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea observă că formula redacţională a textului de lege dedus controlului de constituţionalitate nu oferă temei unei atare critici, întrucât instanţa civilă poate recurge la toate mijloacele de probă care pot fi folosite şi de instanţa penală pentru a stabili dacă un înscris este fals, fără a se pronunţa însă cu privire la vinovăţia unei persoane sau cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, fiind astfel asigurat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În legătură cu invocarea încălcării dreptului la apărare prevăzut de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că prevederile art. 184 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere sub nici un aspect garanţiilor dreptului la apărare.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că această critică nu rezistă în condiţiile în care art. 126 impune legalitatea atât ca principiu de realizare a justiţiei, de organizare şi funcţionare a instanţelor, cât şi pentru procedura de judecată, ceea ce înseamnă că legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură.

Curtea, pentru aceleaşi argumente, nu poate reţine nici critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la dispoziţiile art. 5 referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă, art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 7 referitoare la legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vinificaţie şi Băuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 4.886/318/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman