Decret nr. 680 din 7 octombrie 1969

EXPUNERE DE MOTIVE

Prin Decretul nr. 779/1966 pentru modificarea unor dispoziţii legale privitoare la divorţ, s-a realizat o imbunatatire substantiala a sistemului legal de ocrotire şi de consolidare a familiei. Astfel, a fost modificat art. 38 din codul familiei, prevazindu-se ca divorţul nu poate fi admis de instanţa judecătorească decît atunci cînd raporturile dintre soţi sînt atît de grav şi iremediabil vătămate, din vina soţului pîrît, încît continuarea căsătoriei este vadit imposibila pentru cel care cere desfacerea ei. Prin acelaşi decret s-a modificat şi procedura de divorţ prevăzută în codul de procedura civilă, pentru a asigura cercetarea cu deosebită atenţie a cererilor de divorţ şi a preveni desfacerea cu usurinta a căsătoriilor. S-a realizat astfel o reglementare unica, stabilindu-se ca în toate cazurile este necesară o procedură prealabilă de conciliere între soţi cu acordarea unor termene de gindire mai lungi, înainte de a se putea pasi la judecarea cererii de divorţ. Pe lîngă aceasta, taxele de timbru pentru acţiune au fost stabilite între 3000 şi 6000 lei, în raport cu situaţia materială a soţului reclamant. În urma aplicării acestor dispoziţii, numărul cererilor de divorţ a scăzut în mod simtitor.

În practica de aplicare a procedurii de divorţ instituită prin Decretul nr. 779/1966 s-a constatat ca sînt totuşi unele situaţii, foarte grave, cînd nu se justifica menţinerea procedurii prealabile cu termene de gindire îndelungată şi nici obligaţia plăţii taxei de timbru în cuantumul prevăzut pentru cererile de divorţ obişnuite.

Drept urmare, s-a adoptat alăturatul decret în baza căruia, în cazurile limitativ prevăzute de text, termenele de gindire nu mai sînt necesare, iar cererile de divorţ sînt supuse unei taxe de timbru de numai 200 lei.

Aceste modificări privesc, bineînţeles, numai procedura prealabilă şi taxa de timbru, astfel încît şi în aceste cazuri, prevăzute de prezentul decret, instanţele urmează sa cerceteze cu toată atenţia fondul cererilor de divorţ, admitindu-le numai dacă vor ajunge la convingerea ca, în condiţiile prevăzute de art. 38 din codul familiei, continuarea căsătoriei este vadit imposibila.

Pe de altă parte, pentru sprijinirea soţilor care, tinzind sa menţină căsătoria, vor sa introducă recurs împotriva hotărîrii de divorţ, a fost introdusă o noua dispoziţie în art. III al Decretului nr. 779/1966, în sensul că recursurile împotriva sentinţelor prin care s-a pronunţat divorţul sînt scutite de taxa de timbru, atunci cînd prin recurs se cere menţinerea căsătoriei.

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

Articolul 1

După articolul 613 din codul de procedura civilă se introduce articolul 613^1, care va avea următorul cuprins:

Art. 613^1. – Dispoziţiile art. 613 alin. 3 privitoare la termenele de gindire nu se aplică, preşedintele instanţei fixind termen pentru judecarea cererii, în cazurile în care divorţul este cerut pentru motivul ca soţul pîrît:

a)suferă de alienatie mintală cronica sau de debilitate mintală cronica; b) este declarat dispărut prin hotărîre judecătorească definitivă; c) este plecat din ţara de cel puţin 2 ani, parasindu-şi familia; d) a fost condamnat pentru tentativa sau complicitate la tentativa de omor împotriva soţului reclamant, instigare la omorul acestuia, nedenunţarea acestor fapte ori favorizarea acelora care le-au savirsit sau a fost condamnat pentru incest ori pentru relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex; e) a fost condamnat la pedeapsa închisorii de cel puţin 3 ani sau a suferit mai multe condamnări la pedepse care totalizează cel puţin 3 ani, pentru infracţiuni contra securităţii statului ori contra păcii şi omenirii, omor, pruncucidere, prostituţie, furt, tilharie, înşelăciune, delapidare, infracţiuni de fals.

Dispoziţiile alineatului precedent nu sînt aplicabile dacă prin hotărîre judecătorească definitivă, soţul reclamant a fost condamnat ca participant la săvîrşirea vreuneia din infracţiunile prevăzute la lit. e sau a fost obligat sa răspundă pentru foloasele ce a tras de pe urma vreuneia din aceste infracţiuni săvîrşite de soţul pîrît.

Articolul 2

Articolul III din Decretul nr. 779/1966 pentru modificarea unor dispoziţii legale privitoare la divorţ se modifica şi va avea următorul cuprins:

Art. III. – Taxa de timbru pentru cererea de divorţ este de 3.000 pînă la 6.000 lei, ea stabilindu-se de preşedintele instanţei în raport cu venitul net lunar al reclamantului.

În cazurile în care cererea de divorţ se întemeiază pe motivele prevăzute în art. 613^1 din codul de procedura civilă, taxa de timbru este de 200 lei.

Recursul introdus împotriva sentinţei de admitere a cererii de divorţ este scutit de taxa de timbru, dacă prin recurs se cere menţinerea căsătoriei.

În cazul împăcării soţilor sau al retragerii cererii de divorţ în tot cursul judecaţii, precum şi în cazul în care soţul care a obţinut divorţul nu cere înscrierea menţiunii desfacerii căsătoriei în condiţiile prevăzute de art. 39 din codul familiei, se va restitui jumătate din taxa de timbru la cererea celui care a plătit-o. Dreptul la restituire se stinge dacă nu a fost exercitat în termen de un an de la data cînd s-a născut acest drept.

Dispoziţiile alineatului precedent nu sînt aplicabile în cazurile cînd taxa de timbru a fost plătită potrivit prevederilor alin. 2.

Soţul vinovat de desfacerea căsătoriei va fi obligat de instanţa ca, pe lîngă taxa de timbru, sa restituie celuilalt soţ şi toate cheltuielile suportate de acesta din cauza procesului de divorţ.

Articolul 3

Dispoziţiile art. 613^1 din codul de procedura civilă, precum şi cele ale art. III din Decretul nr. 779/1966, astfel cum au fost modificate prin prezentul decret, se aplică şi cererilor de divorţ aflate, la intrarea sa în vigoare, în curs de judecată la prima instanţa.

În pricinile în care, pînă la aceeaşi dată, s-au fixat termenele prevăzute în alin. 3 din art. 613 din codul de procedura civilă, reclamantul va putea solicita preşedintelui instanţei să facă aplicarea dispoziţiilor art. 613^1 din acelaşi cod.

Taxele de timbru plătite pînă la intrarea în vigoare a prezentului decret, ce depăşesc cuantumul stabilit pentru cererile de divorţ supuse prevederilor art. 613^1 din codul de procedura civilă, nu se restituie.

──────────────