Decizie nr. 67 din 18 aprilie 2000

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 25^1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, modificată şi completată, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, excepţie ridicată de Tunde Bokor în Dosarul nr. 3.213/1999 al Judecătoriei Medias, având ca părţi pe autorul excepţiei şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Sibiu.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate, întrucât art. 34 alin. 25^1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 nu contravine dreptului de proprietate al comercianţilor. Totodată, prin textul de lege criticat nu se creează nici o inegalitate cu privire la ocrotirea proprietăţii private, care să contravină dispoziţiilor cuprinse la art. 41 din Constituţie, iar desfăşurarea activităţii agenţilor comercianţi se face cu respectarea legii. În ceea ce priveşte măsura confiscării bunurilor rezultate din infracţiuni ori contravenţii, aceasta este constituţională. Art. 41 alin. (7) din Constituţie prevede că nu poate fi confiscată averea dobandita licit. De aceea rezultă ca pot fi confiscate bunurile dobândite ilicit.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 1999 Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. 25^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 şi a Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, excepţie ridicată de Tunde Bokor într-o cauza civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorul excepţiei împotriva unui proces-verbal de contravenţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca art. 34 alin. 25^1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 contravine Constituţiei, întrucât stabileşte sancţiunea cu amendă contravenţională şi confiscarea mărfurilor vândute în ultimele 3 luni anterioare săvârşirii contravenţiei sau a contravalorii lor. Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, prin aceasta dispoziţie nu se are în vedere valoarea de achizitionare a mărfurilor, ci valoarea de desfacere, care cuprinde şi adaosul comercial, inclusiv venitul brut al comerciantului, venit care este supus impozitului pe profit şi altor impozite şi taxe. Asa fiind, se susţine ca în realitate comerciantul sancţionat suporta o dubla impunere, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Constituţie, privind contribuţiile financiare, dispoziţiilor art. 134 alin. (1) din Constituţie, care precizează ca economia tarii este o economie de piaţa, precum şi dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie, care reglementează libertatea comerţului. Se considera, totodată, de către autorul excepţiei ca prevederile legale criticate contravin art. 41 din Constituţie, care consfinţeşte protecţia proprietăţii private.

Referindu-se la întregul conţinut al Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999, autorul excepţiei considera ca aceasta este neconstitutionala, întrucât ea reprezintă un act al executivului, iar nu al puterii legiuitoare, asa cum se prevede prin art. 41 alin. (8) din Constituţie.

Judecătoria Medias, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază ca prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile Constituţiei şi "nu aduc atingere drepturilor fundamentale ale cetăţenilor". Măsura confiscării, "adiacenta unei sancţiuni principale - contravenţionale sau penale -, urmează soarta acesteia, având ca menire înlăturarea unei stări de pericol social" şi fiind determinata, potrivit opiniei instanţei, "de legătură dintre lucrurile supuse confiscării cu fapta săvârşită ori din cauza naturii lor". Totodată instanţa apreciază ca "libertatea comerţului nu înseamnă arbitrariu şi aparţine competentei legiuitorului stabilirea cadrului şi limitelor în care se manifesta aceasta libertate". Referitor la incidenţa prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, invocată de autorul excepţiei, instanţa de judecată considera ca expresia "în condiţiile legii", folosită în acest text, "este generica, prin aceasta sintagma urmărindu-se a fi cuprins orice fel de act normativ care are puterea unei legi, izvorata din opozabilitatea ei erga omnes şi caracterul ei general-obligatoriu".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin dispoziţiile legale criticate sunt reglementate "conţinutul şi sancţiunea contravenţiei de desfăşurare a activităţilor de comercializare a unor produse de către agenţii economici neautorizati", ceea ce constituie o modalitate de protecţie a consumatorilor. Prin acest text nu se creează nici o inegalitate cu privire la ocrotirea proprietăţii private, care să contravină dispoziţiilor cuprinse în art. 41 din Constituţie, fiind necesar ca toţi comercianţii sa desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii stabilite de lege. Mai mult chiar, "obligarea comercianţilor de a-şi desfăşura activitatea în condiţii egale, stabilite prin lege, constituie un mijloc prin care statul asigura libertatea comerţului şi protecţia concurentei loiale, obiective, prevăzute în art. 134 alin. (2) din Legea fundamentală. Aplicarea unor sancţiuni comercianţilor care încalcă dispoziţiile legale ce reglementează activitatea de comerţ contribuie la realizarea acestor obiective şi nu contravine dispoziţiilor constituţionale".

Referitor la motivul invocat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că reglementarea confiscării unor bunuri prin ordonanţa a Guvernului ar contraveni dispoziţiilor alin. (8) al art. 41 din Constituţie, Guvernul considera ca sintagma "în condiţiile legii" se referă, în mod generic, la actele normative cu putere de lege, fără a impune reglementarea unor raporturi din acest domeniu numai prin lege. De altfel, ordonanţele Guvernului sunt acte normative adoptate pe baza unei delegari legislative, conţinând norme cu putere de lege, fără ca prin aceasta să se încalce atributia Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Din examinarea încheierii de sesizare, precum şi a susţinerilor formulate în dosarul cauzei de autorul excepţiei de neconstituţionalitate rezultă ca obiectul acesteia îl constituie, în primul rând, dispoziţiile art. 34 alin. 25^1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997 şi aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 196/1998, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 34 alin. 25^1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 au fost introduse prin art. I pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 14 ianuarie 1999.

Potrivit art. 34 alin. 25^1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, "Desfăşurarea de activităţi de comercializare a alcoolului etilic alimentar, a băuturilor alcoolice şi a oricăror alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conţin alcool etilic alimentar, a produselor din tutun, a cafelei, cafelei cu inlocuitori, cafelei solubile, inclusiv a amestecurilor cu cafea solubila, de către agenţii economici neautorizati constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de 10.000.000 lei şi confiscarea tuturor cantităţilor de astfel de produse. În cazul în care produsele supuse autorizării au fost deja vândute, se vor confisca sumele rezultate din aceasta vânzare".

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca acest text, care se referă la posibilitatea confiscării sumelor rezultate din desfăşurarea activităţii comerciale, contravine dispoziţiilor constituţionale privind protecţia proprietăţii private şi realizează o "dubla impunere indirecta", întrucât prin impozitele şi taxele stabilite potrivit legii se iau în calcul şi se impozitează inclusiv valorile confiscate pentru săvârşirea contravenţiei. În acest sens, sunt indicate ca fiind incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), ale art. 53 alin. (2), ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) precum şi ale art. 135 alin. (1).

În al doilea rând, este criticat întregul cuprins al Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999, arătându-se ca, deşi potrivit art. 41 alin. (8) din Constituţie "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", măsura confiscării a fost totuşi reglementată printr-un act normativ al executivului, iar nu printr-o lege.

1.Examinând criticile formulate, Curtea observa ca susţinerile autorului excepţiei pornesc de la premisa eronată ca atât proprietatea, cat şi desfăşurarea libera a activităţii comerciale trebuie ocrotite, respectiv asigurate în orice condiţii, şi anume inclusiv atunci când legea este incalcata. În realitate însă, garantarea dreptului de proprietate, precum şi desfăşurarea libera a activităţii comerciale implica respectarea de către toţi comercianţii a obligaţiilor ce le revin în aceasta calitate. Textele constituţionale menţionate care conţin prevederi referitoare la protecţia proprietăţii private şi la economia de piaţa au în vedere, în mod evident, desfăşurarea activităţii comerciale în condiţiile respectării prevederilor legale privind dreptul de proprietate. Aceasta rezultă din întreaga economie a dispoziţiilor constituţionale menţionate. Astfel, potrivit art. 41 alin. (1) teza finala, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Totodată, alin. (8) al art. 41 prevede că "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", ceea ce demonstreaza ca însăşi Constituţia exclude protecţia bunurilor folosite la săvârşirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte. Totodată, art. 135 alin. (6) din Constituţie precizează ca "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă". Textul nu exclude, ci, dimpotriva, presupune ca, atunci când legea prevede, în concordanta cu dispoziţiile Constituţiei, proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii. În sfârşit, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (7), teza întâi din Constituţie "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune, per a contrario, ca poate fi confiscată averea dobandita în mod ilicit şi deci este posibila instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare a unor produse de către agenţii economici contravine legii.

2.În ceea ce priveşte susţinerea ca prevederea din ordonanţa criticata a măsurii confiscării sumelor rezultate din vânzarea de către contravenient a produselor supuse autorizării, care au fost deja vândute, încalcă dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, care prevăd ca "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale", Curtea constata ca aceasta nu are relevanta în cauza. Într-adevăr, modalitatea de stabilire a impozitului în cazul în care anumite produse ori sume de bani folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii au fost confiscate constituie o problemă de aplicare a normelor legale privind impozitele şi taxele, iar nu una de constituţionalitate a textului ordonanţei criticate, text care nu conţine nici o dispoziţie referitoare la modalitatea de stabilire şi de aplicare a impozitelor şi taxelor.

3.În sfârşit, referitor la critica de neconstituţionalitate care se întemeiază pe susţinerea ca prevederile din ordonanţa, prin care s-au stabilit contravenţia şi sancţiunea, inclusiv măsura confiscării, nu au fost adoptate de autoritatea legiuitoare, ci de Guvern, Curtea retine ca Ordonanţa Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 a fost emisă de Guvern în baza Legii nr. 259/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, lege adoptată de Parlament conform art. 114 alin. (1) din Constituţie şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998. Or, dispoziţiile art. 114 din Constituţie reglementează delegarea legislativă, stabilind condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, acte normative care produc aceleaşi efecte ca şi legea, în domeniile în care sunt adoptate, întrucât în cazul lor atributia de legiferare a Parlamentului este delegată Guvernului prin însăşi Legea fundamentală, iar în situaţia ordonanţelor adoptate în baza unei legi de abilitare, şi prin voinţa Parlamentului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 25^1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, modificată şi completată, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, excepţie ridicată de Tunde Bokor în Dosarul nr. 3.213/1999 al Judecătoriei Medias.

Deifinitiva şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Paul Mihai Cotta