Decizie nr. 332 din 11 septembrie 2003

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bivuac Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.646/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei şi a părţii Societatea Comercială "Di-Bas Auto" - S.R.L. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 270C/2003. La apelul nominal în acest dosar se constata, de asemenea, lipsa părţilor, Societatea Comercială "Dupress" - S.R.L. din Oradea şi Societatea Comercială "Eliptic Group" - S.R.L. din Timişoara, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în discuţie problema conexarii celor două cauze, având în vedere ca, în ambele dosare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este acelaşi.

Reprezentantul Ministerului Public arata că nu se opune conexarii.

Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 371C/2002 la Dosarul nr. 370C/2002.

Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arata ca, în privinta Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, exista o bogata jurisprudenta a Curţii Constituţionale, în cadrul căreia toate excepţiile de neconstituţionalitate având acest obiect au fost respinse ca fiind neintemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 21.646/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bivuac Impex" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect somaţia de plată.

Prin Încheierea din 27 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 5.498/2002, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 şi a Legii nr. 295/2002, în ansamblul sau, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dupress" - S.R.L. din Oradea într-o cauza având ca obiect o cerere în anulare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, care fac obiectul excepţiei, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece îi favorizează pe creditori în detrimentul debitorilor, ale art. 24 alin. (1), prin aceea ca se permite comunicarea citaţiei şi a ordonanţei, chiar şi către persoane juridice, prin afişare, iar nu cu confirmare de primire, ale art. 21 şi ale art. 49 din Constituţie, deoarece procedura somaţiei de plată aduce limitări dreptului debitorului de a introduce o cerere reconvenţională. Totodată, se susţine ca emiterea ordonanţei nu a fost justificată de o stare excepţionala şi, în consecinţa, sunt incalcate prevederile art. 49 din Constituţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât procedura somaţiei de plată este instituită în vederea recuperării cu celeritate a creanţelor care îndeplinesc cumulativ condiţiile privind caracterul cert, lichid şi exigibil, simplificandu-se demersul jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlurilor executorii. Prin aceasta reglementare legiuitorul a avut în vedere şi ocrotirea debitorilor faţă de un eventual abuz de drept al creditorilor. În cadrul acestei proceduri speciale este respectat dreptul la apărare al ambelor părţi, iar cererea în anulare este o cale procedurala specială, instituită doar în favoarea debitorului, în cadrul căreia acesta îşi poate exercita fără îngrădiri dreptul la apărare, inclusiv prin calea de atac a recursului.

Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază, de asemenea, ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 oferă "suficiente posibilităţi de apărare a debitorului împotriva unor abuzuri ale creditorilor".

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât "Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 oferă debitorului suficiente cai de a se apara, în toate fazele judecaţii, în deplina concordanta cu prevederile art. 24 din Constituţie". În acelaşi sens s-a pronunţat în mod constant şi Curtea Constituţională, spre exemplu prin deciziile nr. 72/2002 şi nr. 317/2002.

Guvernul arata ca nici una dintre dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 nu este contrară prevederilor constituţionale. Reglementarea criticata a fost elaborata pentru a oferi creditorilor o procedură rapida şi mai puţin costisitoare în vederea obţinerii titlurilor executorii, iar scopul acestei reglementări este de a simplifica demersul jurisdicţional şi de a asigura celeritatea soluţionării litigiilor şi nicidecum acela de a complica procedura sau de a încalcă anumite drepturi consacrate constituţional. Constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 a fost constatată şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 317/2002. De altfel, alin. (1) al art. 4 din ordonanţa a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 142/2002.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, ale Legii nr. 295/2002 şi, în special, dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001.

Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002 şi ulterior modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002.

Autorii excepţiei susţin ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 49 referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata următoarele:

Curtea Constituţională a fost sesizată în numeroase randuri cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, ori a principalelor dispoziţii ale sale, printre care şi cele ale art. 8. Toate acele excepţii au fost respinse, Curtea constatând ca dispoziţiile ordonanţei nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi nici obligaţia exercitării cu buna-credinţa a drepturilor şi a libertăţilor. Astfel, de exemplu, în Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat ca în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea acţiunii în anulare, cat şi în tot cursul soluţionării acţiunii în anulare, inclusiv a căilor de atac, şi debitorul are posibilitatea de a-şi exercită neingradit dreptul la apărare. De asemenea, sunt asigurate pentru toate părţile condiţii ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil.

De asemenea, prin Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, Curtea a constatat ca Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificata şi accelerata pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle şi explicaţiile date de către părţi. Hotărârile pronunţate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului litigiului.

În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 173 din 6 mai 2003 sau prin Decizia nr. 198 din 13 mai 2003, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, respectiv nr. 435 din 19 iunie 2003.

Abrogarea alin. (1) al art. 4, care prevedea posibilitatea soluţionării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată şi fără citarea părţilor, şi reglementarea în alin. (2) al aceluiaşi articol a obligativitatii citarii au drept scop asigurarea pentru ambele părţi a exerciţiului dreptului la apărare în condiţii identice.

Mijloacele procedurale puse la indemana părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare sau vreun privilegiu pentru una dintre părţi.

Posibilitatea exercitării dreptului la apărare de către debitor este asigurata şi prin reglementarea, în art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, a cererii în anulare împotriva ordonanţei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.

De altfel, toate reglementările cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedura, iar potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Autorul excepţiei critica, de asemenea, dispoziţiile Legii nr. 295/2002, în ansamblul sau. În realitate însă, critica se referă la actul normativ de baza, Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, care a fost aprobată, cu unele modificări, prin Legea nr. 295/2002.

Curtea observa, de asemenea, ca Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu conţine nici o dispoziţie derogatorie privind comunicarea hotărârilor, ci, dimpotriva, în art. 6 alin. (4) se prevede că "Ordonanţa se va inmana părţii prezente sau se va comunică fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire".

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, ale Legii nr. 295/2002 şi ale art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bivuac Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.646/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială, respectiv de Societatea Comercială "Dupress" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 5.498/2002 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2003.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Madalina Stefania Diaconu