Decizie nr. 4 din 14 ianuarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Sahin Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.164/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.164/2001, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Sahin Impex" - S.R.L. cu ocazia soluţionării recursului declarat de Primăria Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 4.659 din 4 iunie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială în Dosarul nr. 2.798/2000.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (2), referitoare la protecţia proprietăţii private. În acest sens se arata ca articolul de lege criticat "este de natura a crea un regim privilegiat pentru instituţiile publice în calitate de titular al unor drepturi de proprietate privată, în condiţiile în care noţiunea de venituri publice nu este restrânsă la veniturile din taxe, impozite, amenzi sau la cele din exploatarea domeniului public". Se apreciază ca legiuitorul nu poate "sa stabilească un regim juridic de protecţie discriminator pentru instituţiile publice ca titulare ale unui drept de proprietate privată, deoarece acest lucru ar insemna o ocrotire discriminatorie a dreptului de proprietate privată, prin care instituţiile publice ca titulare ale unor asemenea drepturi ar fi favorizate faţă de ceilalţi titulari persoane private fizice sau juridice". În final, autorul excepţiei solicita "să se constate neconstituţionalitatea textului atacat, în ce priveşte veniturile publice realizate de instituţiile publice din raporturi de drept privat încheiate în baza calităţii de titular al unui drept asupra unui bun aflat în domeniul privat".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "scutirea de la plata taxei de timbru a autorităţilor publice prevăzute la art. 17 din Legea nr. 146/1997 [...] se referă numai la acţiunile prin care se urmăreşte întregirea veniturilor statului [...]".

Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "legiuitorul are prerogativa de a stabili reguli proprii pentru recuperarea veniturilor publice, inclusiv pe cale judiciară, iar scutirea de plată taxei de timbru se înscrie între dispoziţiile legale care, fără a încalcă în vreun fel legea fundamentală, dau expresie principiului înscris în art. 136 din Constituţie".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Acest text de lege a fost modificat şi completat prin articolul unic din Legea nr. 26/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 27 ianuarie 1999, şi are următorul cuprins: "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice."

Autorul excepţiei susţine ca acest text de lege încalcă art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."

Examinând excepţia, Curtea retine ca aceste prevederi constituţionale reprezintă garanţii ce privesc orice fel de proprietate privată, care este ocrotită în mod egal, indiferent de proprietar, şi nicidecum proprietatea publică, al carei regim este stabilit la art. 135 din Constituţie. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 185 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001.

Curtea constata ca ratiunea pentru care anumite autorităţi publice sunt scutite de plată taxei de timbru este aceea ca acţiunile şi cererile introduse de ele prezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public. În acest sens Curtea retine ca sunt venituri publice atât veniturile realizate de instituţiile publice din raporturi juridice de drept public, cat şi cele rezultate din raporturi juridice de drept privat, astfel ca susţinerea excepţiei, sub acest aspect, este nefondata. De asemenea, este neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea garantarii dreptului de proprietate privată, întrucât stabilirea unor excepţii de la plata taxelor de timbru, plata ce constituie o obligaţie, iar nu un drept, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercita în considerarea anumitor situaţii determinate, cum este şi cazul scutirii reglementate de dispoziţiile legale criticate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Sahin Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.164/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Doina Suliman