Decizie nr. 455 din 20 septembrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Ioan Sîrbu în Dosarul nr. 6.715/C/2004 al Judecătoriei Galaţi.

La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că regula majorităţii, instituită de Codul civil în cazul administrării imobilelor, se justifică din punct de vedere constituţional. În consecinţă, se apreciază că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 6.715/C/2004, înregistrat la Curtea Constituţională la 6 mai 2005, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001, excepţie ridicată de Ioan Sîrbu în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea acţiunii formulate de o asociaţie de proprietari pentru evacuarea autorului excepţiei dintr-un spaţiu comercial denumit "dependinţă".

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 234/2002 încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie [devenit art. 44 alin. (1) după republicarea Constituţiei].

În motivarea acestei susţineri, se arată că "atributele dreptului de proprietate asupra unui bun sunt dreptul de folosinţă, de a-i culege fructele şi de a dispune de acestea potrivit voinţei proprietarului. În condiţiile în care un bun se află în proprietatea comună a mai multor persoane, nici un fel de act nu poate fi făcut fără acordul unanim al copărtaşilor; este aşa numita regulă a unanimităţii". Or, se arată în continuare, prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece prevăd ca "folosinţa spaţiului să fie încredinţată pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor unei asociaţii de proprietari, în condiţiile în care o asociaţie de proprietari este alcătuită din proprietari ai unor imobile din mai multe blocuri, cu mai multe scări [...]". Aceştia din urmă nu numai că "nu sunt proprietarii spaţiului pentru a-şi da acordul, dar nu au nici un interes în această chestiune". De asemenea, autorul excepţiei susţine că, potrivit dispoziţiilor criticate, "un spaţiu aflat în proprietate comună poate fi folosit doar «pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor unei asociaţii de proprietari, cu acordul proprietarilor direct afectaţi»", încălcându-se astfel regula unanimităţii.

Judecătoria Galaţi consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât regula unanimităţii priveşte doar actele de dispoziţie, nu şi actele de administrare. Or, precizează instanţa, dispoziţiile criticate prevăd că administrarea spaţiilor aflate în proprietate comună se face "pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor, care decid cu majoritate simplă şi cu acordul proprietarilor direct afectaţi". În consecinţă, instanţa consideră că nu se încalcă dreptul de proprietate al coproprietarilor, întrucât regula unanimităţii ar duce la imposibilitatea efectuării oricărui act.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la invocarea încălcării art. 44 alin. (1) din Constituţie, se arată că, "în ce priveşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, prevederile constituţionale fac trimitere la lege, astfel că sarcina stabilirii acestora îi revine autorităţii legiuitoare".

Regula unanimităţii, apreciază Guvernul, "care, de altfel, este prevăzută de dispoziţiile Codului civil, şi nu de Constituţie, se aplică numai în cazul actelor de dispoziţie, nu şi al celor de administrare, cum sunt cele la care se referă art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001. Aplicarea unanimităţii şi în cazul închirierii sau dării în folosinţă a unui spaţiu aflat în proprietate comună ar conduce, practic, la imposibilitatea efectuării unor astfel de acte, dat fiind că unanimitatea este greu de obţinut, mai ales în situaţia asociaţiilor de locatari, unde numărul coproprietarilor este unul mai mare".

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestei susţineri, în punctul de vedere prezentat se arată că dispoziţiile constituţionale invocate referitoare la dreptul de proprietate nu sunt aplicabile în materia contractului de închiriere. În acest sens, sunt menţionate deciziile Curţii Constituţionale nr. 6/1992 şi nr. 22/2005. În consecinţă, Avocatul Poporului consideră că închirierea sau folosirea de către persoanele fizice ori persoanele juridice a spaţiilor aflate în proprietatea comună a asociaţiilor de proprietari nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate al acestora.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile "art. 11 alin 1 din Legea nr. 234/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 85/2001". În realitate, legea în cauză având un singur articol, este evident că autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 234/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002.

Dispoziţiile criticate, asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe, au următorul cuprins:

–Art. 11. alin. (1): "Închirierea sau folosirea de către persoanele fizice ori juridice a spaţiilor aflate în proprietatea comună a proprietarilor se face numai prin contract de închiriere sau de folosinţă, semnat din partea asociaţiei de proprietari de către preşedinte, pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectaţi."

Dispoziţiile constituţionale considerate a fi fost încălcate prin textul criticat sunt cele ale art. 44 alin. (1), care au următorul cuprins: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece stabilesc ca "folosinţa spaţiului să fie încredinţată pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor [...], în condiţiile în care o asociaţie de proprietari este alcătuită din proprietari ai unor imobile din mai multe blocuri, cu mai multe scări [...]", deşi aceştia "nu sunt proprietarii spaţiului pentru a-şi da acordul [şi] nu au nici un interes în această chestiune". De asemenea, se susţine că textul criticat prevede că "închirierea de către persoanele fizice ori juridice a spaţiilor aflate în proprietatea comună a proprietarilor se face numai prin contract de închiriere sau folosinţă, semnat de preşedinte, pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectaţi", ceea ce încalcă "regula unanimităţii".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în cauză, se pune problema limitelor stabilite prin lege cu privire la dreptul de proprietate în cazul bunurilor aflate în coproprietate forţată şi perpetuă (condominium pro indiviso) în blocurile de locuinţe cu mai multe locuinţe, în care, potrivit legii, se constituie asociaţii de proprietari [art. 69 alin. 1 din Legea locuinţei nr. 114/1996, respectiv art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001].

În legătură cu aceasta, Curtea observă că textul criticat al Ordonanţei Guvernului nr. 85/2001 stabileşte condiţiile de închiriere sau folosire a spaţiilor aflate în proprietatea comună a proprietarilor, inclusiv aprobarea prealabilă prin hotărâre a adunării generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectaţi. Potrivit art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001, adunarea generală a proprietarilor exercită conducerea asociaţiei de proprietari adoptând hotărâri cu votul a cel puţin jumătate plus unul din numărul proprietarilor apartamentelor şi spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă din cadrul unei clădiri [art. 4 alin. (1) din Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari - anexa nr. 2 din Legea locuinţei nr. 114/1996].

De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, care reglementează garantarea dreptului de proprietate privată, prevăd, în acelaşi timp, că atât limitele, cât şi conţinutul acestui drept "sunt stabilite de lege".

Rezultă, în mod evident, că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate, în speţă asupra părţilor destinate folosirii în comun de către toţi proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuinţe, se justifică constituţional prin asigurarea posibilităţii efective de administrare, folosire, întreţinere şi exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinţe din acel imobil.

În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, referitoare la respectarea, în speţă, a condiţiilor prevăzute de lege cu privire la asigurarea folosirii spaţiului comun în litigiu, inclusiv a condiţiilor de constituire a asociaţiei de proprietari, Curtea reţine că aceasta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Ioan Sîrbu în Dosarul nr. 6.715/C/2004 al Judecătoriei Galaţi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta