Decizie nr. 80 din 8 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alina Russu în Dosarul nr. 719/192/2006 al Judecătoriei Bolintin-Vale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 719/192/2006, Judecătoria Bolintin-Vale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alina Russu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile art. 189 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă afectează în mod iremediabil dreptul părţilor la un proces echitabil, prin nesocotirea principiului aflării adevărului, care ar trebui să stea la baza judecării oricărei cauze civile, inclusiv a litigiilor din materia dreptului familiei. În acest domeniu, cu precădere, persoanele care au cunoştinţă despre situaţia de fapt din interiorul familiei, despre modul în care sunt îngrijiţi copiii minori de către părinţii lor, sunt rudele apropiate, singurele care pot fi, deci, ascultate în calitate de martori. Or, textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi ale art. 49 alin. (1) din Constituţie, întrucât creează riscul ca persoana minorului şi dezvoltarea sa psihoafectivă să fie puse în primejdie de comportamentul persoanei care se opune la administrarea unor probe pertinente şi utile în vederea aflării adevărului şi a pronunţării unei hotărâri juste şi echitabile.

Judecătoria Bolintin-Vale apreciază excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată. Excluderea rudelor sau afinilor până la gradul trei, inclusiv, de la depunerea mărturiei în procesele civile are în vedere subiectivismul acestora în prezentarea şi perceperea anumitor situaţii de fapt. Aceste persoane au tendinţa de a exagera sau de a minimaliza importanţa unor evenimente care influenţează probatoriul în sprijinul părţii cu care sunt în relaţii de rudenie sau afinitate, determinând denaturarea adevărului sau imposibilitatea aflării lui. Or, nu acesta este sensul dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia minorilor sau la dreptul la un proces echitabil.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 189 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Nu pot fi ascultaţi ca martori:

1.rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;".

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care prevăd accesul liber la justiţie, ale art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 49 alin. (1) care consacră protecţia copiilor şi a tinerilor şi ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei.

De asemenea, autorul mai invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a mai multor dispoziţii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că proba testimonială reprezintă unul dintre mijloacele probatorii cel mai frecvent folosite în procesul civil. Mijlocul de probă îl reprezintă tocmai declaraţiile făcute de martor, persoană terţă faţă de proces, care relatează în faţa instanţei fapte sau împrejurări concludente pentru soluţionarea cauzei. În principiu, orice persoană care are cunoştinţă despre fapte relevante referitoare la pricina dedusă justiţiei poate fi ascultată în calitate de martor. De la această regulă legea procesual civilă instituie anumite excepţii, indicând persoanele care nu pot fi audiate ca martori, precum şi pe cele care sunt scutite de la obligaţia de a depune mărturie, în considerarea calităţii pe care o deţin.

În acest context, Curtea observă că interdicţia consacrată de art. 189 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă se întemeiază pe o prezumţie de parţialitate şi subiectivism a rudelor şi afinilor până la gradul al treilea inclusiv în relatarea faptelor de care au cunoştinţă. Textul de lege dedus controlului relevă o evidentă utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea acestei interdicţii se asigură de plano echilibrul procesual al părţilor în litigiu şi se respectă unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual - principiul aflării adevărului, statuat la art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc."

Pe de altă parte, incapacitatea rudelor şi afinilor până la gradul al treilea inclusiv de a depune mărturie, fiind stabilită exclusiv în interesul părţilor litigante, este o incapacitate relativă, astfel încât părţile pot conveni, expres sau tacit, îndepărtarea interdicţiei cu un atare obiect. Astfel, potrivit art. 189 alin. 2 din Codul de procedură civilă, rudele şi afinii pot fi audiaţi ca martori dacă partea în favoarea căreia a fost consacrată o astfel de interdicţie nu formulează obiecţiuni cu privire la audierea lor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alina Russu în Dosarul nr. 719/192/2006 al Judecătoriei Bolintin-Vale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu