Lege nr. 229 din 15 iulie 2013

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articolul I

La articolul 13 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:

(3)Dacă în termen de 2 ani de la data transmiterii listei încheierilor de respingere de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin unităţile sale teritoriale, către unităţile administrativ-teritoriale, expropriatorul nu obţine, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, potrivit legii, prin hotărâre a administraţiei publice locale sau judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, aprobarea declanşării procedurilor de expropriere, toate interdicţiile prevăzute la alin. (1) şi art. 30 alin. (1) încetează de drept şi se radiază din oficiu din cartea funciară.

(4)În situaţia prevăzută la alin. (3), documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism, valabile la data declanşării procedurii de expropriere, îşi păstrează valabilitatea în condiţiile în care au fost emise şi pentru perioada pentru care au fost emise iniţial, începând cu data la care interdicţiile prevăzute la alin. (1) şi art. 30 încetează de drept.

Articolul II

La articolul 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:

(8)În cazul imobilelor declarate ca fiind de utilitate publică, în temeiul Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, sau în temeiul altor legi privind declarare a de utilitate publică a unor imobile, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism, aflate în vigoare la data declarării utilităţii publice, sunt repuse de drept în vigoare pentru o perioadă egală cu cea pentru care au fost emise iniţial, începând cu data la care utilitatea publică încetează din orice cauză.

Articolul III

În cazul în care declararea utilităţii publice nu a fost urmată de realizarea scopului pentru care a fost declarată, utilitatea publică se consideră încetată de drept astfel:

a)la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cazul utilităţii publice declarate anterior, dacă de la declararea utilităţii publice şi până la data intrării în vigoare a prezentei legi au trecut cel puţin 2 ani;

b)la împlinirea unui termen de 2 ani calculat de la data declarării utilităţii publice, dacă declararea a intervenit cu mai puţin de 2 ani înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau intervine după intrarea ei în vigoare. Fac excepţie imobilele care la data declarării utilităţii publice se aflau sau, ulterior acesteia, au intrat prin orice modalitate în domeniul public sau privat al statului ori în proprietatea privată a comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

Bucureşti, 15 iulie 2013.

Nr. 229.