Decizie nr. 223 din 11 iulie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 1.396/2002 având ca obiect reconstituirea vechimii în munca.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 creează discriminări între persoanele aflate în activitate, care pot să îşi reconstituie vechimea în munca, şi cele pensionate care nu mai au aceasta posibilitate. Sunt incalcate astfel dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi, prin urmare, solicita admiterea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.396/2002, Judecătoria Slobozia, judeţul Ialomita, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească.

Judecătoria Slobozia, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, arata în încheiere ca dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 43 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie. În motivarea excepţiei instanţa arata ca, în cadrul atribuţiilor de conducere şi coordonare a administraţiei publice, sarcina "de a asigura păstrarea şi arhivarea în bune condiţii a actelor ce prezintă interes" revine statului, iar nu celui care urmăreşte reconstituirea vechimii în munca, or, "dreptul acestuia la stabilirea vechimii în munca şi a dreptului la pensie este limitat prin obligaţia ce-i revine de a face dovada cu acte ca arhiva a fost distrusa, în condiţiile în care instituţiile publice nu-i pot elibera astfel de acte, iar arhiva, se pare ca, a dispărut în alte condiţii decât distrugerea". Mai arata ca prevederea potrivit căreia numai persoana aflată în raporturi de muncă poate cere reconstituirea vechimii în munca "contravine art. 21 din Constituţie prin aceea ca ingradeste dreptul persoanei de a-şi stabili vechimea în munca şi de a beneficia de pensie sau de alte drepturi".

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât prevederile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 "nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ce instituie egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, precum şi dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Constituţie, ce prevăd dreptul cetăţenilor la pensie şi alte forme de asistenţa socială". De asemenea, aceste texte de lege nu contravin nici dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie, deoarece nu conţin reglementări de natura sa ingradeasca exerciţiul acestui drept constituţional.

Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă contravin prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 43 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie, deoarece:

a)art. 14 alin. (1) interpretat în sens limitativ, condiţionand reconstituirea vechimii în munca de dovedirea cu acte a distrugerii arhivelor, "contravine dreptului la pensie consfintit de art. 43 alin. (2) din Constituţie", iar lit. b) alin. (2) al aceluiaşi articol instituie "o discriminare între cetăţeni, în sensul că cei care sunt încadraţi în munca pot solicita reconstituirea vechimii în munca, iar cei care nu sunt încadraţi în munca, nu pot face acest lucru, deşi şi ei au avut o activitate pe baza căreia trebuie să beneficieze de pensie sau alte drepturi".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, dispoziţii care au următorul conţinut: "(1) În cazul în care se dovedeşte cu acte ca arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui, în condiţiile prezentului decret, activitatea care s-a depus pe baza unui contract de muncă, funcţia, meseria sau specialitatea.

(2)Pot cere reconstituirea situaţiilor prevăzute la alin. (1) numai persoanele care depun activitatea pe baza unui contract de muncă, cadrele permanente ale Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne şi membrii cooperativelor meşteşugăreşti."

În opinia instanţei judecătoreşti, autorul excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale:

–Art. 16 alin. (1): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 21 alin. (1): "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.";

–Art. 43 alin. (2): "Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:

Alin. (1) al art. 14 din Decretul nr. 92/1976 condiţioneaza folosirea procedurii speciale pentru reconstituirea vechimii în munca, respectiv activitatea care s-a depus pe baza unui contract de muncă, funcţia, meseria sau specialitatea, de dovedirea "cu acte" a faptului ca arhivele în care se pastrau documentele din care rezultă aceste situaţii "au fost distruse". Aceasta condiţionare limitează în mod nejustificat posibilitatea cetăţenilor de a cere reconstituirea vechimii în munca. Imposibilitatea obţinerii unor acte doveditoare a activităţii depuse pe baza unui contract de muncă nu este determinata, în cele mai frecvente cazuri, de distrugerea completa a unor arhive. Arhivele respective s-ar putea sa fi dispărut, fără să fie distruse, s-ar putea sa fi dispărut ori sa fi fost distruse doar o parte din documente sau, datorită altor situaţii similare, sa nu se mai găsească actele doveditoare a activităţii depuse de anumite persoane. Chiar şi în cazul distrugerii unor arhive, rareori exista posibilitatea dovedirii cu acte a acestui fapt. Prin urmare, categoriile de cetăţeni care nu pot obţine acte oficiale pentru dovedirea activităţii depuse pe baza unui contract de muncă şi nici nu pot dovedi cu acte ca arhivele au fost distruse nu îşi pot exercita drepturile în condiţii egale cu celelalte categorii de cetăţeni, textul de lege examinat instituind o discriminare contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (2) al art. 14 din Decretul nr. 92/1976, acestea instituie, de asemenea, o discriminare între cetăţeni, contrară principiului egalităţii în faţa legii, statuat la art. 16 alin. (1) din Constituţie, permitand sa ceara reconstituirea vechimii în munca, printr-o procedură specială, doar "persoanele care depun activitate pe baza unui contract de muncă, cadrele permanente ale Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne şi membrii cooperativelor meşteşugăreşti", excluzând de la acest drept persoanele care, indiferent din ce motive, au încetat raporturile de muncă sau de serviciu.

Cele două categorii de cetăţeni se afla strict formal în situaţii diferite, unii în activitate şi alţii nu, dar aceasta nu justifica tratamentul juridic diferenţiat, întrucât, în ceea ce priveşte substanţa dreptului pretins, situaţia lor este identică: fiecare a desfăşurat activitate în baza unor raporturi de muncă ori de serviciu într-o perioadă pe care nu o pot dovedi, fără culpa lor, prin acte originale.

Cetăţenii care nu mai sunt în activitate, precum şi cei care nu pot dovedi cu acte faptul ca arhivele au fost distruse nu pot obţine confirmarea perioadei în care au depus activitate pe bază de contract de muncă, confirmare care le-ar fi necesară pentru a putea beneficia de pensie sau de alte drepturi de asigurări sociale. Curtea constata, asadar, ca dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 sunt contrare şi prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţie.

Curtea retine, de asemenea, şi încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie prin îngrădirea liberului acces la justiţie, deoarece condiţionarea stricta de textul de lege examinat a posibilităţii cetăţenilor de a cere reconstituirea activităţii depuse pe bază de contract de muncă ingradeste exerciţiul dreptului unor categorii de cetăţeni de a solicita şi de a obţine realizarea unor interese legitime prin intermediul justiţiei.

Curtea Constituţională, având a se pronunţa într-o situaţie analoagă cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, prin care se acordă beneficiul încadrării în grupele I şi II de muncă pentru perioadele anterioare doar celor aflaţi în activitate la data intrării în vigoare a decretului-lege, prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999) a statuat ca "apare discriminatorie recunoaşterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de muncă sau în activităţi caracterizate prin condiţii deosebite, nu şi în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleaşi condiţii, dar înainte de intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 68/1990, au încetat raporturile de muncă". În consecinţa, Curtea a admis excepţia şi a constatat neconstituţionalitatea textului de lege examinat.

Deşi Decretul nr. 92/1976, la fel ca şi Decretul-lege nr. 68/1990, a fost adoptat anterior Constituţiei din 1991, Curtea nu poate retine abrogarea sa implicita, în sensul prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii". Curtea retine şi în cazul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 92/1976, ca şi în cazul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, ca acestea "nu sunt neconstituţionale pentru ca au recunoscut beneficiul acestor drepturi, ci pentru faptul ca îl recunosc doar în favoarea unor categorii de cetăţeni, nu şi în favoarea altora care, realmente, se afla în aceeaşi situaţie" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 87/1999).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 1.396/2002 şi constata ca dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă sunt neconstituţionale în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în munca, în condiţiile reglementate prin acest decret.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu