Decizie nr. 1.092 din 8 septembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 293 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Murariu (fostă Vornicu) în Dosarul nr. 3.502/245/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.880D/2010.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepţiei avocatul Laurenţiu Trifan, cu delegaţie depusă la dosar, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu prevede limitele în care se poate realiza aderarea la apelul părţii adverse. Deşi aderarea la apel se face după curgerea termenului de apel, se ajunge practic la reformarea hotărârii chiar împotriva apelantului principal, ajungându-se astfel la o lipsă de echitate în procesul civil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că nu pot fi reţinute cele susţinute de autorul excepţiei, scopul aderării la apel fiind tocmai reformarea hotărârii primei instanţe. Textul de lege criticat reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. În final arată că autorul excepţiei tinde să solicite verificarea interpretării şi aplicării legii, ceea ce nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.502/245/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 293 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Murariu (fostă Vornicu) într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei decizii civile pronunţate de Tribunalul Iaşi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul criticat, prin posibilitatea acordată intimatului de a adera la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe, încalcă principiul egalităţii în drepturi. De asemenea, textul de lege criticat contravine şi dreptului părţilor la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 293 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Cererea se poate face până la prima zi de înfăţişare.

Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. 1 rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a făcut înăuntrul termenului de apel, ea se consideră apel principal."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin dispoziţiile art. 293 din Codul de procedură civilă se consacră posibilitatea intimatului, care nu a declarat iniţial apel, de a adera la calea de atac exercitată de partea potrivnică. Această dispoziţie reprezintă norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale consacrate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

De asemenea, Curtea reţine că aderarea la apel nu poate fi exercitată decât cu respectarea condiţiilor impuse de lege. Astfel, aderarea se poate exercita doar de intimatul care justifică un interes în promovarea cererii de aderare; cererea se poate face până la prima zi de înfăţişare; scopul aderării fiind acela de a obţine reformarea hotărârii, prin cererea de aderare trebuie să fie probat şi motivat un interes propriu al intimatului, ea putându-se face numai la apelul introdus de partea cu interese contrare în proces, cererea de aderare trebuie să îndeplinească condiţiile impuse de lege pentru cererea de apel.

Mai mult, Curtea reţine că, în cazul în care apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel rămâne fără efecte.

Având în vedere cele expuse, Curtea constată că textul criticat tinde la găsirea echilibrului în respectarea ansamblului drepturilor procesuale recunoscute părţilor în procesul civil, fără a contraveni prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 293 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Murariu (fostă Vornicu) în Dosarul nr. 3.502/245/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu