Decizie Nr. 59 din 14 mai 1996

Notă *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 116 din 8 octombrie 1996.

Victor Dan Zlatescu - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 8 decembrie 1995, Judecătoria Giurgiu, judeţul Giurgiu, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 61/1991, invocată de contravenientul Dumitriu Vasile. În sarcina contravenientului s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991, pentru care, prin Procesul-verbal seria Z nr. 108.475 din 16 ianuarie 1995, încheiat de Poliţia Municipiului Giurgiu, i s-a stabilit sancţiunea contravenţională a amenzii în cuantum de 30.000 lei. Întrucît contravenientul n-a achitat amenda în termenul de 30 de zile prevăzut în art. 16 din Legea nr. 61/1991, Poliţia Municipiului Giurgiu a sesizat Judecătoria Giurgiu în vederea transformarii amenzii în închisoare contravenţională. Cauza face obiectul Dosarului nr. 1.151/1995 al Judecătoriei Giurgiu, în faţa căreia contravenientul a ridicat, în şedinţa din 8 decembrie 1995, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 61/1995 în totalitatea sa, excepţie care formează obiectul Dosarului nr. 21 C/1996 al Curţii Constituţionale.

Exprimindu-şi opinia, judecătoria "considera neîntemeiată excepţia ridicată de contravenient".

Prin Încheierea din 3 noiembrie 1995 a Judecătoriei Giurgiu, judeţul Giurgiu, Curtea Constituţională a fost sesizată în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 61/1991, ridicată tot de contravenientul Dumitriu Vasile. În sarcina contravenientului s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991, pentru care, prin Procesul-verbal seria A nr. 991.538 din 13 mai 1995, încheiat de Poliţia Municipiului Giurgiu, i s-a stabilit sancţiunea contravenţională a amenzii, în cuantum de 50.000 lei. Întrucît contravenientul nu şi-a achitat nici aceasta amenda în termenul de 30 de zile prevăzut în art. 16 din Legea nr. 61/1991, Poliţia Municipiului Giurgiu a sesizat din nou Judecătoria Giurgiu, în vederea transformarii amenzii în închisoare contravenţională. Cauza face obiectul Dosarului nr. 3.643/1995 al Judecătoriei Giurgiu, în faţa căreia contravenientul a ridicat, în şedinţa din 3 noiembrie 1995, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 61/1991 în totalitatea sa, excepţie care formează obiectul Dosarului nr. 22C/1996 al Curţii Constituţionale.

Exprimindu-şi opinia, judecătoria, de asemenea, "considera neîntemeiată excepţia ridicată de contravenient".

În fine, prin Încheierea din 3 noiembrie 1995 a Judecătoriei Giurgiu, Curtea Constituţională a fost sesizată în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 61/1991, invocată de acelaşi contravenient în Dosarul nr. 3.245/1995. Obiectul acestui dosar îl formează plîngerea formulată de contravenient împotriva Procesului-verbal seria A nr. 991.538 din 13 mai 1995, prin care i s-a constatat cea de-a doua contravenţie. În şedinţa din 3 noiembrie 1995, contravenientul a ridicat din nou excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 61/1991, excepţie care face obiectul Dosarului nr. 23C/1996 al Curţii Constituţionale.

Opinia exprimată de instanţa este în acelaşi sens ca şi în celelalte doua dosare.

Întrucît toate cele trei excepţii de neconstituţionalitate se referă la Legea nr. 61/1991, pentru o mai buna administrare a justiţiei, urmează ca dosarele nr. 22C/1996 şi nr. 23C/1996 să fie conexate la Dosarul nr. 21C/1996.

CURTEA,

având în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Legii nr. 61/1991 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:

În temeiul prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate invocate, întrucît, chiar dacă dispoziţiile legale contestate sunt anterioare Constituţiei, raporturile juridice stabilite pe baza lor sunt posterioare intrării în vigoare a acesteia.

Din încheierile de sesizare rezultă ca în cele trei dosare ale Curţii se ridica aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, aceea a Legii nr. 61/1991 "în totalitatea sa" şi de către acelaşi autor, contravenientul Dumitriu Vasile, care a savirsit, la date diferite, de doua ori contravenţia prevăzută în art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991 şi sancţionată, potrivit art. 3 lit. a) din aceeaşi lege, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 55 din 19 august 1994, aprobată prin Legea nr. 129 din 20 octombrie 1994, cu amendă contravenţională de la 20.000 la 50.000 lei.

Se constata, de asemenea, ca, în ambele situaţii, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a refuzat sa achite amenda contravenţională ce i-a fost stabilită, iar în faţa instanţei judecătoreşti, sesizată cu cererea de transformare a amenzii în închisoare contravenţională, a invocat neconstituţionalitatea Legii nr. 61/1991 în temeiul căreia a fost sancţionat.

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, contravenientul a depus la dosarul cauzei un memoriu, în care, după ce solicita declararea ca neconstitutionala a Legii nr. 61/1991 în totalitatea ei, deoarece lezeaza o serie de drepturi fundamentale ale omului prevăzute în Constituţia României şi în convenţii internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, se referă, concret, la doua dispoziţii ale legii contestate, şi anume la cele cuprinse în art. 12 alin. 2 şi în art. 17 alin. 1.

Cu privire la dispoziţia art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991, care prevede că, la judecarea plingerii contravenientului împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, "Agentul care a constatat contravenţia sau organul din care acesta face parte nu se citeaza", autorul excepţiei afirma ca aceasta dispoziţie "sintetizeaza gravele şi multiplele încălcări ale Constituţiei României". Se considera ca dispoziţia în discuţie contravine prevederilor art. 10 alin. (1) şi (2) [(în realitate, autorul excepţiei a vrut să se refere probabil la art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie)], deoarece instituie un privilegiu pentru organul de poliţie care, deşi constata fapte în sarcina unor persoane, nu are obligaţia de a le dovedi în faţa instanţei, deci se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Se mai afirma ca aceeaşi dispoziţie legală contravine prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituţie, privitoare la prezumţia de nevinovatie.

În ceea ce priveşte dispoziţia cuprinsă în art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991, care prevedea ca agentul care a constatat contravenţia sau organul din care acesta face parte nu se citeaza, dispoziţie criticata de autorul excepţiei ca neconstitutionala, trebuie precizat ca aceasta este în prezent abrogată implicit prin Ordonanţa Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţii ale Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 25 ianuarie 1994. Potrivit dispoziţiei art. 31 alin. 1 din Legea nr. 32/1968, astfel modificată, împotriva actului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii se poate face plîngere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia, iar, în conformitate cu dispoziţiile alin. 3 şi 4 ale aceluiaşi articol, plîngerea se soluţionează de judecătoria în a carei raza teritorială a fost săvârşită contravenţia şi are ca efect imediat suspendarea executării amenzii.

Prin aceeaşi Ordonanţa a Guvernului nr. 12/1994 a fost modificat şi art. 37 din Legea nr. 32/1968, în sensul că "Plîngerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei competente, care citeaza pe cel care a făcut plîngerea, organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice altă persoană în măsura să contribuie la rezolvarea justa a cauzei".

De altfel, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, retinind ca acestea au rămas fără obiect în raport cu modificările aduse textului respectiv prin Ordonanţa Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994. În acest sens se citeaza deciziile nr. 8 din 24 ianuarie 1994 şi nr. 42 din 4 mai 1994.

În fine, potrivit art. 38 din lege, astfel cum a fost modificat, "Judecătoria care soluţionează plîngerea, după ce constata ca aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii".

Aceste dispoziţii legale îşi găsesc aplicare şi în cazul contravenţiilor prevăzute de Legea nr. 61/1991, deoarece, conform dispoziţiilor art. 18 din această lege, ea se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. Prin modificarea dispoziţiilor acesteia din urma au fost modificate implicit şi dispoziţiile corespunzătoare din Legea nr. 61/1991, iar prin aplicarea noilor dispoziţii au fost inlaturate din cuprinsul ei toate prevederile care contraveneau Constituţiei.

Faţa de modificările aduse indirect Legii nr. 61/1991, ca urmare a modificării Legii nr. 32/1968, se constată că excepţiile de neconstituţionalitate au rămas fără obiect.

În legătură cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 17 din lege, privitoare la contravenţiile săvârşite de militari, considerate de autorul excepţiei discriminatorii, deoarece ar conveni prevederilor art. 16 din Constituţie, nu pot face obiectul contenciosului constituţional, întrucît, în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate să priveasca numai dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei.

Autorul excepţiei considera ca Judecătoria Giurgiu, cu ocazia soluţionării plingerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie, ar fi încălcat mai multe dispoziţii din lege, însă, potrivit practicii jurisdicţionale constante a Curţii, cenzurarea modului de aplicare şi de interpretare a unor prevederi legale de către instanţele judecătoreşti excede competentei sale, controlul realizindu-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Cu privire la excepţia invocată, este de menţionat ca, asa cum s-a mai arătat, în sarcina lui Dumitriu Vasile s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991, sancţionată potrivit art. 3 lit. a) din aceeaşi lege, modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 55 din 19 august 1994, aprobată prin Legea nr. 129 din 20 decembrie 1994, cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei.

În cazul neachitarii amenzii în termenul legal, potrivit art. 16 alin. 6 din Legea nr. 61/1991, transformarea amenzii în închisoare contravenţională se va face socotind o zi de închisoare pentru 300 lei, fără a putea depăşi 6 luni închisoare contravenţională.

Referitor la Ordonanţa Guvernului nr. 55/1994, se retine ca aceasta a mai făcut obiectul controlului Curţii care, prin Decizia nr. 91 din 10 octombrie 1995, rămasă definitivă prin nerecurare, a constatat ca prevederile art. 3 lit. b) raportate la art. 2 lit. s) din Legea nr. 61/1991, astfel cum au fost modificate prin ordonanţa, sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică pentru transformarea amenzii neachitate în închisoare contravenţională, urmînd ca aceasta transformare să se facă fără a se tine seama de coeficientul de majorare a limitelor amenzii contravenţionale conform Ordonanţei Guvernului nr. 55/1994.

În conformitate cu prevederile art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Rezultă deci ca, în caz de admitere a excepţiei, decizia Curţii produce efectele sus-menţionate şi, drept consecinţa, textul apreciat ca neconstitutional nu mai poate fi aplicat.

Este adevărat ca, în speta, s-a solicitat transformarea amenzilor de 30.000 lei şi, respectiv, de 50.000 lei, aplicate lui Dimitriu Vasile pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991. Aceasta împrejurare nu poate justifica însă o alta soluţie decît aceea pronunţată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 91/1995, deoarece criteriul de transformare a amenzii neachitate în închisoare contravenţională este cel stabilit de art. 16 alin. 6 din Legea nr. 61/1991, indiferent de contravenţia săvârşită. Ca atare, considerentele reţinute în decizia sus-menţionată subzistă şi în cauza de faţa.

În consecinţa, excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 61/1991 urmează a fi respinse ca vadit nefondate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate:

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1.Conexarea dosarelor nr. 22C/1996 şi nr. 23C/1996 la Dosarul nr. 21C/1996.

2.Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 61/1991, invocate de Dumitriu Vasile în dosarele nr. 1.151/1995, nr. 3.643/1995 şi nr. 3.245/1995 ale Judecătoriei Giurgiu.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată la data de 14 mai 1996.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Victor Dan Zlatescu

Magistrat-asistent,

Constantin Burada