Decizie nr. LXXVII (77) din 5 noiembrie 2007

Dosar nr. 43/2007

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 75 de judecători din totalul de 114 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia, în sensul de a se stabili că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind suspendate, nu pot justifica acordarea sumelor solicitate cu titlu de primă de concediu, potrivit reglementărilor cuprinse în acele dispoziţii.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă.

Astfel, unele instanţe au respins cererile funcţionarilor publici privind plata primelor de concediu, considerând că deşi prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, este reglementat dreptul acestora la prima de concediu, respectiv acordarea, pe lângă indemnizaţia de concediu, a unei sume egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, un atare drept nu poate fi valorificat cât timp a fost suspendat succesiv, începând cu anul 2001, prin art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi, în continuare, pentru anii următori, prin legile de adoptare a bugetului de stat pe anii 2002-2006.

În argumentarea acestui punct de vedere s-a mai susţinut că, în raport cu prevederile Legii nr. 24/2000, pe durata suspendării, dispoziţiile respective nu fac parte din ordinea de drept, astfel că apare lipsită de temei legal obligarea angajatorului, pe cale judecătorească, să plătească prima de concediu pentru perioada 2001-2006 prin înfrângerea voinţei legiuitorului, pentru că instanţa s-ar substitui în atribuţiile sale, ceea ce ar constitui o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat.

Alte instanţe, dimpotrivă, au admis cererile formulate de funcţionarii publici şi au stabilit ca primele de concediu să fie plătite, reţinând că suspendarea succesivă a acordării dreptului nu echivalează cu stingerea lui, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării sale în momentul suspendării.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

În adevăr, prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a reglementat că funcţionarii publici au dreptul la plecarea în concediu de odihnă, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o "primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".

Ulterior, prin art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 s-a prevăzut că "se suspendă până la data de 31 decembrie 2001 aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediu de odihnă", iar prin art. 32 din Legea nr. 744/2001 s-a dispus menţinerea în continuare a suspendării dreptului de primă de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2002. De asemenea, prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 s-a dispus din nou continuarea suspendării dreptului la primă de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2003, prin art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 s-a menţinut suspendarea dreptului respectiv până la data de 31 decembrie 2004, prin art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005 s-a menţinut prelungirea suspendării până la 31 decembrie 2005, iar prin art. 5 alin. (5) din Legea nr. 379 privind bugetul de stat pe anul 2006 s-a prelungit perioada de suspendare până la 31 decembrie 2006.

Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune a se reţine că dreptul la primă pentru concediul de odihnă al funcţionarilor publici, instituit prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, şi-a produs efectul începând cu data menţionată, suspendarea exerciţiului acestui drept neputând fi echivalată cu însăşi înlăturarea lui.

În acest sens, prin art. 18 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări, ele fiind formulate şi apărate de stat împotriva oricăror încălcări ale manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.

De aceea, fiind un drept câştigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu poate fi considerată anulată prin actele normative menţionate.

Într-o atare situaţie, suspendarea exerciţiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăşi înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziţie legală nu i-a fost înlăturată existenţa şi nici nu s-a constatat neconstituţionalitatea textului de lege ce prevede acest drept.

Sub acest aspect, mai este de reţinut că, în prezent, sunt în vigoare şi au fost chiar aplicate, pentru anul 2007, dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora "funcţionarul public are dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".

De altfel, în ipoteză similară, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au pronunţat în acest sens prin deciziile nr. XXIII din 12 decembrie 2005 şi nr. XII din 5 februarie 2007.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea funcţionarilor publici, astfel cum a fost reglementată prin dispoziţiile art. 34 alin. (2) devenit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 34 alin. (2) [(devenit art. 35 alin. 2)] din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că:

Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI

DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei