Convenție
Convenţia naţiunilor unite din 11 aprilie 1980
asupra contractelor de vînzare internationala de mărfuri
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 54 din 19 martie 1991
Textul actului · 101 articole
100%
asupra contractelor de vînzare internationala de mărfuri
Notă *) Traducere
Statele părţi la prezenta convenţie,
ţinînd seama de obiectivele generale înscrise în rezoluţiile privind instaurarea unei noi ordini economice internaţionale pe care le-a adoptat Adunarea generală la a 6-a sesiune extraordinară,
considerind ca dezvoltarea comerţului internaţional, pe baza egalităţii şi avantajului reciproc, este un element important în promovarea relaţiilor de prietenie între state,
apreciind ca adoptarea de reguli uniforme aplicabile contractelor de vînzare internationala de mărfuri şi compatibile cu diferitele sisteme sociale, economice şi juridice va contribui la eliminarea obstacolelor juridice în schimburile internaţionale şi va favoriza dezvoltarea comerţului internaţional,
au convenit cele ce urmează:
1.Prezenta convenţie se aplică contractelor de vînzare de mărfuri între părţi care îşi au sediul în state diferite:
a)cînd aceste state sînt state contractante; sau b) cînd normele de drept internaţional privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant.
2.Nu se tine seama de faptul ca părţile au sediul în state diferite, dacă acest fapt nu rezultă nici din contract, nic din tranzacţii anterioare între părţi, nici din informaţii furnizate de ele în orice moment anterior încheierii sau cu ocazia încheierii contractului.
3.Nici naţionalitatea părţilor, nici caracterul civil şi comercial al părţilor contractului nu sînt luate în considerare pentru aplicarea prezentei convenţii.
Prezenta convenţie nu cirmuieste vînzările:
a)de mărfuri cumpărate pentru folosinţă personală, familială sau casnica, în afară de cazul în care vînzătorul, în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului, n-a ştiut sau nu s-a considerat ca ştie ca aceste mărfuri erau cumpărate pentru o astfel de folosinţă;
b)la licitaţii;
c)de sub sechestru sau efectuate în orice alt mod de către autorităţile judiciare;
d)de valori mobiliare, efecte de comerţ şi monede;
e)de nave, vapoare, aeroglisoare şi aeronave;
f)de electricitate.
1.Sînt considerate vinzari contractele de furnizare de mărfuri ce urmează a fi fabricate sau produse, în afară de cazul în care partea care le comanda furnizează o parte esenţială din elementele materiale necesare acestei fabricari sau produceri.
2.Prezenta convenţie nu se aplică contractelor la care partea preponderenta a obligaţiei părţii care furnizează mărfurile consta în furnizarea manoperei sau a altor servicii.
Prezenta convenţie cirmuieste exclusiv formarea contractului de vînzare şi drepturile şi obligaţiile la care un astfel de contract da naştere între vinzator şi cumpărător. În special, în afară dispoziţiilor contrare exprese ale prezentei convenţii, aceasta nu priveşte:
a)validitatea contractului, nici a vreuneia din clauzele sale şi, cu atît mai puţin, cea a uzantelor;
b)efectele pe care contractul poate să le aibă asupra proprietăţii mărfurilor vîndute.
Prezenta convenţie nu se aplică răspunderii vinzatorului pentru decese sau leziuni corporale cauzate oricui de către mărfuri.
Părţile pot sa excludă aplicarea prezentei convenţii sau, sub rezerva dispoziţiilor art. 12, sa deroge de la oricare din dispoziţiile sale sau să le modifice efectele.
1.La interpretarea prezentei convenţii se va ţine seama de caracterul sau internaţional şi de necesitatea de a promova aplicarea sa uniforma, precum şi de a asigura respectul bunei-credinţe în comerţul internaţional.
2.Problemele privind materiile cirmuite de prezenta convenţie şi care nu sînt rezolvate în mod expres de către ea, vor fi reglementate potrivit cu principiile generale din care ea se inspira sau, în lipsa acestor principii, în conformitate cu legea aplicabilă în temeiul normelor de drept internaţional privat.
1.În scopurile prezentei convenţii, indicaţiile şi celelalte manifestări ale unei părţi trebuie interpretate după intenţia acesteia, cînd cealaltă parte cunoştea sau nu poate să ignore aceasta intenţie.
2.Dacă paragraful precedent nu este aplicabil, indicaţiile şi celelalte manifestări ale unei părţi trebuie interpretate potrivit cu semnificatia pe care le-ar fi acordat-o o persoană rezonabila, cu aceeaşi pregătire ca cealaltă parte, aflată în aceeaşi situaţie.
3.Pentru determinarea intentiei unei părţi sau a ceea ce ar fi înţeles o persoană rezonabila, trebuie să se ţină seama de circumstanţele pertinente, îndeosebi de negocierile care au putut avea loc între părţi, de obisnuintele care s-au stabilit între ele, de uzante şi de întreg comportamentul ulterior al părţilor.
1.Părţile sînt legate prin uzanţele la care ele au consimţit şi de obisnuintele care s-au stabilit între ele.
2.În afară de convenţia contrară a părţilor acestea sînt considerate ca s-au referit în mod tacit în contract şi pentru formarea sa, la orice uzanta pe care o cunoşteau sau ar fi trebuit sa o cunoască şi care, în comerţul internaţional, este larg cunoscută şi în mod regulat respectata de către părţile la contracte de acelaşi tip în ramura comercială avută în vedere.
În scopurile prezentei convenţii:
a)dacă o parte are mai multe sedii, se ia în consideraţie sediul care are cea mai strinsa legătură cu contractul şi executarea sa, ţinînd seama de circumstanţele cunoscute sau avute în vedere de către părţi în orice moment înainte de încheiere sau cu ocazia încheierii contractului;
b)dacă o parte nu are sediu, reşedinţa sa obişnuită îi tine locul.
Contractul de vînzare nu trebuie să fie încheiat, nici constatat în scris şi nu este supus nici unei ale condiţii de forma. El poate fi probat prin orice mijloace inclusiv prin martori.
Orice dispoziţie a art. 11, a art. 29 sau a părţii a II-a a prezentei convenţii, care autoriza alta forma decît forma scrisă, fie pentru încheierea sau pentru modificarea ori rezilierea pe cale amiabila a unui contract de vînzare, fie pentru orice oferta, acceptare sau alta manifestare de intenţie, nu se aplică decît dacă una din părţi are sediul într-un stat contractant care a făcut o declaraţie în conformitate cu art. 96 din prezenta convenţie. Părţile nu pot deroga de la prezentul articol, nici să-i modifice efectele.
În aplicarea prezentei convenţii, termenul înscris cuprinde, de asemenea, comunicările adresate prin telegrama sau prin telex.
1.O propunere de încheiere a unui contract adresată uneia sau mai multor persoane determinate constituie oferta, dacă este suficient de precisa şi denota voinţa autorului ei de a se angaja în caz de acceptare. O propunere este suficient de precisa în cazul în care denumeste mărfurile şi, expres sau implicit, stabileşte cantitatea şi preţul sau da indicaţii care permit să le determine.
2.O propunere adresată unor persoane nedeterminate este considerată numai ca o invitaţie de a oferta, în afară de cazul în care persoana care a făcut propunerea nu a indicat în mod clar contrariul.
1.O oferta produce efecte cînd ajunge la destinatar.
2.O oferta, chiar dacă este irevocabilă, poate fi retractata dacă retractarea ajunge la destinatar înainte sau în acelaşi timp cu oferta.
1.O oferta poate fi revocată pînă la încheierea contractului dacă revocarea soseste la destinatar înainte ca acesta sa fi expediat acceptarea.
2.Cu toate acestea, oferta nu poate fi revocată:
a)dacă ea prevede, prin fixarea unui termen determinat pentru acceptare sau în alt fel, ca este irevocabilă; sau b) dacă era rezonabil pentru destinatar sa considere oferta ca irevocabilă şi dacă a acţionat în consecinţa.
O oferta, chiar irevocabilă, încetează cînd neacceptarea sa ajunge la ofertant.
1.O declaraţie sau o alta manifestare a destinatarului care exprima acordul sau la o ofertă constituie acceptare. Tacerea sau inactiunea prin ele însele nu pot constitui acceptare.
2.Acceptarea unei oferte produce efecte în momentul în care indicaţia de acceptare parvine ofertantului. Acceptarea nu produce efecte dacă aceasta indicaţie nu parvine ofertantului în termenul pe care l-a stipulat sau, în lipsa unei astfel de stipulaţii, într-un termen rezonabil, ţinînd seama de împrejurările tranzacţiei şi de rapiditatea mijloacelor de comunicare folosite de ofertant. O oferta verbală trebuie să fie acceptată imediat, în afară de cazul în care împrejurările implica contrariul.
3.Totuşi, dacă în temeiul ofertei, al obisnuintelor care s-au stabilit între părţi sau al uzantelor, destinatarul ofertei poate arata ca o accepta prin îndeplinirea uni act care se referă, de exemplu, la expedierea mărfurilor, sau la plata preţului, fără a-l comunică ofertantului, acceptarea produce efecte în momentul în care acest act este îndeplinit, în măsura în care este în termenul prevăzut de paragraful precedent.
1.Un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte, dar care conţine completări, limitări sau alte modificări este o respingere a ofertei şi constituie o contraoferta.
2.Totuşi, un răspuns care tinde să fie acceptarea unei oferte, dar care conţine elemente complementare sau diferite care nu altereaza în mod substanţial termenii ofertei, constituie o acceptare, în afară de cazul în care ofertantul, fără întîrziere nejustificată, a relevat verbal diferenţele sau a adresat un aviz în acest scop. Dacă nu a făcut-o, termenii contractului sînt cei ai ofertei, cu modificările cuprinse în acceptare.
3.Elementele complementare sau diferite privind îndeosebi preţul, plata, calitatea şi cantitatea mărfurilor, locul şi momentul predării, întinderea responsabilităţii unei părţi faţă de cealaltă sau rezolvarea litigiilor, sînt considerate ca alterind în mod substanţial termenii ofertei.
1.Termenul de acceptare stabilit de ofertant într-o telegrama sau scrisoare începe să curgă din momentul în care telegrama este predată pentru expediere sau de la data care apare pe scrisoare ori, în lipsa de la data menţionată pe plic. Termenul de acceptare pe care ofertantul îl stabileşte prin telefon, prin telex sau prin alte mijloace de comunicare instantanee, începe să curgă din momentul în care oferta parvine destinatarului.
2.Zilele de sărbătoare sau nelucrătoare care cad în perioada în care curge termenul de acceptare sînt cuprinse în calculul acestui termen. Totuşi, dacă notificarea nu poate fi remisă la adresa ofertantului în ultima zi a termenului, pentru ca aceasta cade într-o zi de sărbătoare sau nelucrătoare de la sediul ofertantului, termenul este prelungit pînă la prima zi lucrătoare care urmează.
1.O acceptare tardivă produce totuşi efecte ca acceptare dacă ofertantul, fără întîrziere, îl informează verbal pe destinatar sau îi adresează un aviz în acest scop.
2.Dacă scrisoarea sau alt înscris conţinînd o acceptare tardivă denota ca a fost expediată în astfel de condiţii încît, dacă transmiterea ar fi fost regulată, ar fi parvenit la timp ofertantului, acceptarea tardivă produce efecte ca o acceptare, în afară de cazul în care fără întîrziere, ofertantul îl informează verbal pe destinatarul ofertei ca el considera ca oferta sa a devenit caducă sau dacă îi adresează un aviz în acest scop.
Acceptarea poate fi retractata dacă retractarea ajunge la ofertant înainte de momentul în care acceptarea ar fi produs efecte sau în acel moment.
Contractul este încheiat în momentul în care acceptarea unei oferte produce efecte în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii.
În scopurile prezentei părţi a convenţiei, o ofertă, o declaraţie de acceptare sau orice alta manifestare de intenţie ajunge la destinatar cînd este facuta verbal sau este predată destinatarului însuşi prin orice mijloace, la sediul sau, la adresa sa poştală sau, dacă nu are sediu sau adresa poştală, la reşedinţa sa obişnuită.
O contravenţie la contract săvîrşită de una din părţi este esenţială cînd ea cauzează celeilalte părţi un prejudiciu prin care o priveaza în mod substanţial de ceea ce aceasta era în drept sa aştepte de la contract, în afară de cazul în care partea în culpa nu a prevăzut un astfel de rezultat, iar o persoană rezonabila, cu aceeaşi pregătire şi aflată în aceeaşi situaţie, nu l-ar fi prevăzut nici ea.
O declaraţie de rezolvare a contractului nu are efect decît dacă este facuta prin notificare către cealaltă parte.
În afară unei dispoziţii contrare exprese în prezenta parte a convenţiei, dacă o notificare, cerere sau alta comunicare este facuta de o parte la contract, în conformitate cu prezenta parte şi prin mijloace adecvate împrejurărilor, o întîrziere sau o eroare în transmiterea comunicării sau faptul ca ea nu a ajuns la destinaţie nu priveaza pe acea parte contractantă de dreptul de a se prevala de ea.
Dacă, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, o parte are dreptul sa ceara celeilalte părţi executarea unei obligaţii, un tribunal nu este ţinut sa dispună executarea în natura decît dacă o face în temeiul propriului sau drept pentru contracte de vînzare asemănătoare, necirmuite de prezenta convenţie.
1.Un contract poate fi modificat sau reziliat prin acordul amiabil al părţilor.
2.Un contract scris care conţine o dispoziţie ce stipulează ca orice modificare sau reziliere amiabila trebuie facuta în scris, nu poate fi modificat sau reziliat în mod amiabil într-o alta forma. Totuşi comportarea unei părţi poate împiedica invocarea unei astfel de dispoziţii dacă cealaltă parte s-a întemeiat pe acesta comportare.
Vînzătorul se obliga, în condiţiile prevăzute de contract şi de prezenta convenţie, sa predea mărfurile, sa transfere proprietatea acestora şi, dacă este cazul, sa remită documentele referitoare la marfa.
Dacă vînzătorul nu este ţinut sa predea mărfurile într-un loc special, obligaţia sa de predare consta:
a)cînd contractul de vînzare implica transportul mărfurilor - în remiterea mărfurilor primului transportator pentru a le transmite cumpărătorului;
b)cînd, în cazurile nevizate de precedentul alineat, contractul se referă la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care trebuie fabricat ori produs şi cînd, în momentul încheierii contractului, părţile stiau ca mărfurile se găseau sau trebuiau fabricate ori produse într-un loc special - în punerea mărfurilor la dispoziţia cumpărătorului în acel loc;
c)în celelalte cazuri - în punerea mărfurilor la dispoziţia cumpărătorului în locul în care vînzătorul avea sediul sau la momentul încheierii contractului.
1.Dacă, în conformitate cu contractul sau prezenta convenţie, vînzătorul remite mărfurile unui transportator şi dacă mărfurile nu sînt clar identificate potrivit contractului, prin aplicarea unui semn distinctiv pe mărfuri, prin documentele de transport sau prin orice alte mijloace, vînzătorul trebuie să trimită cumpărătorului un aviz de expediţie care specifică mărfurile.
2.Dacă vînzătorul este ţinut sa ia măsuri pentru transportul mărfurilor, el trebuie să încheie contractele necesare pentru ca transportul să fie efectuat pînă la locul prevăzut, cu mijloacele de transport adecvate împrejurărilor şi în condiţiile obişnuite pentru un astfel de transport.
3.Dacă vînzătorul nu este ţinut sa subscrie el însuşi o asigurare pe timpul transportului, el trebuie să furnizeze cumpărătorului la cererea acestuia, toate informaţiile de care dispune şi care-i sînt necesare încheierii acestei asigurări.
Vînzătorul trebuie să predea mărfurile:
a)dacă o dată este fixată prin contract sau determinabilă prin referire la contract, la această dată;
b)dacă o perioadă de timp este fixată prin contract sau determinabilă prin referire la contract, în orice moment în cursul acestei perioade, în afară de cazul în care din împrejurări nu rezultă ca alegerea datei revine cumpărătorului; sau c) în toate celelalte cazuri, într-un termen rezonabil calculat de la încheierea contractului.
Dacă vînzătorul este ţinut sa remită documentele care se referă la mărfuri, el trebuie să execute aceasta obligaţie la momentul, în locul şi în forma prevăzute de contract. În caz de remitere anticipata, vînzătorul păstrează, pînă la momentul prevăzut pentru remitere, dreptul de a remedia orice defect de conformitate a documentelor, cu condiţia ca exerciţiul acestui drept sa nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente nici cheltuieli nerezonabile.
Totuşi, cumpărătorul păstrează dreptul de a cere daune-interese în conformitate cu prezenta convenţie.
1.Vînzătorul trebuie să predea mărfuri a căror cantitate, calitate şi tip corespund celor prevăzute în contract şi al căror ambalaj sau condiţionare corespunde celui prevăzut în contract.
2.În afară de cazul în care părţile au convenit altfel, mărfurile nu sînt conforme cu contractul decît dacă:
a)sînt adecvate intrebuintarilor la care servesc în mod obişnuit mărfuri de acelaşi tip;
b)sînt adecvate oricărei intrebuintari speciale care a fost adusă, expres sau tacit, la cunoştinţa vinzatorului, în momentul încheierii contractului, în afară de cazul în care rezultă din împrejurări ca cumpărătorul le-a lăsat la competenţa ori aprecierea vinzatorului sau ca era rezonabil din partea lui sa o facă;
c)poseda calităţile unei marfi pe care vînzătorul a prezentat-o cumpărătorului ca esantion sau model;
d)sînt ambalate sau condiţionate în modul obişnuit pentru mărfurile de acelaşi tip sau, în lipsa unui mod obişnuit, într-o maniera adecvată pentru a le conserva şi proteja.
3.Vînzătorul nu este răspunzător, în sensul alin. a) - d) ale paragrafului precedent, de o lipsa de conformitate pe care cumpărătorul o cunoştea sau nu o putea ignora în momentul încheierii contractului.
1.Vînzătorul este răspunzător, în conformitate cu contractul şi prezenta convenţie, de orice lipsa de conformitate care exista în momentul transmiterii riscurilor către cumpărător, chiar dacă aceasta lipsa nu apare decît ulterior.
2.Vînzătorul este, de asemenea, răspunzător de orice lipsa de conformitate care apare după momentul indicat în paragraful precedent şi care este imputabilă neexecutării oricărei obligaţii ale sale, inclusiv celei de garanţie potrivit cu care, în timpul unei anumite perioade, mărfurile vor rămîne adecvate intrebuintarilor lor normale ori unei intrebuintari speciale sau vor păstra calităţile ori caracteristicile specificate.
În caz de predare anticipata, vînzătorul are dreptul, pînă la data prevăzută pentru predare, fie sa predea partea sau cantitatea lipsa, sau mărfuri noi care să înlocuiască mărfurile neconforme cu contractul, fie sa repare orice lipsa de conformitate a mărfurilor cu condiţia ca exerciţiul acestui drept sa nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile. Totuşi, cumpărătorul păstrează dreptul de a cere daune-interese, potrivit cu prezenta convenţie.
1.Cumpărătorul trebuie să examineze mărfurile sau să le supună examinării într-un termen cît se poate mai scurt, ţinînd seama de împrejurări.
2.În cazul în care contractul implica transportul mărfurilor, examenul poate fi aminat pînă la sosirea lor la destinaţie.
3.Dacă mărfurile sînt redirijate sau reexpediate de cumpărător fără ca sa fi avut în mod rezonabil posibilitatea să le examineze şi dacă, în momentul încheierii contractului, vînzătorul cunoştea sau ar fi trebuit sa cunoască posibilitatea acestei redirijari, sau reexpedieri, examinarea poate fi amînată pînă la sosirea mărfurilor la noua lor destinaţie.
1.Cumpărătorul este decăzut din dreptul de a se prevala de o lipsa de conformitate dacă nu o denunta vinzatorului, precizînd natura defectului, într- un termen rezonabil, calculat din momentul în care l-a constatat sau ar fi trebuit sa-l constate.
2.În toate cazurile, cumpărătorul este decăzut din dreptul de a se prevala de o lipsa de conformitate, dacă nu o denunta cel mai tirziu într-un termen de 2 ani, calculat de la data la care mărfurile i-au fost remise în mod efectiv, excepţind cazul în care acest termen ar fi incompatibil cu durata unei garanţii contractuale.
Vînzătorul nu poate să se prevaleze de dispoziţiile articolelor 38 şi 39 dacă lipsa de conformitate se referă la fapte pe care le cunoştea sau pe care nu putea să le ignore şi pe care nu le-a arătat cumpărătorului.
Vînzătorul trebuie să predea mărfurile libere de orice drept sau pretentie a unui terţ, excepţind cazul în care cumpărătorul accepta sa preia mărfurile în aceste condiţii. Totuşi, dacă acest drept sau aceasta pretentie este intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuală, obligaţia vinzatorului este cirmuita de art. 42.
1.Vînzătorul trebuie să predea mărfurile libere de orice drept sau pretentie a unui terţ intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuală, pe care le cunoştea sau nu putea să le ignore în momentul încheierii contractului, cu condiţia ca acest drept sau aceasta pretentie să fie intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuală:
a)În temeiul legii statului unde mărfurile trebuie să fie vîndute sau utilizate, dacă părţile au avut în vedere, în momentul încheierii contractului, ca mărfurile vor fi revindute sau utilizate în acest stat; sau b) în toate celelalte cazuri, în temeiul legii statului în care cumpărătorul îşi are sediul.
2.În cazurile următoare, vînzătorul nu este ţinut de obligaţia prevăzută la paragraful precedent:
a)la momentul încheierii contractului, cumpărătorul cunoştea sau nu putea sa ignore existenta dreptului sau a pretenţiei; sau b) dreptul sau pretenţia rezultă din faptul vinzatorului de a se fi conformat planurilor tehnice, desenelor, formulelor sau altor specificăţii analoage furnizate de cumpărător.
1.Cumpărătorul pierde dreptul de a se prevala de dispoziţiile art. 41 şi 42 dacă nu denunta vinzatorului dreptul sau pretenţia terţului, precizînd natura acestui drept sau acestei pretenţii, într-un termen rezonabil calculat din momentul în care le-a cunoscut sau ar fi trebuit să le cunoască.
2.Vînzătorul nu poate să se prevaleze de dispoziţiile paragrafului precedent dacă el cunoştea dreptul sau pretenţia terţului şi natura sa.
Independent de dispoziţia paragrafului 1 al art. 39 şi ale paragrafului 1 al art. 43, cumpărătorul poate reduce preţul în conformitate cu art. 50 sau poate cere daune-interese, excepţind cîştigul nerealizat, dacă el are o scuza rezonabila de a nu fi procedat la denunţarea cerută.
1.Dacă vînzătorul nu a executat oricare din obligaţiile care-i revin din contractul de vînzare sau din prezenta convenţie, cumpărătorul este îndreptăţit:
a)sa exercite drepturile prevăzute la art. 46 - 52;
b)sa ceara daune-interese prevăzute la art. 74 - 77;
2.Cumpărătorul nu pierde dreptul de a cere daune-interese dacă îşi exercită dreptul de a recurge la un alt mijloc.
3.Nici un termen de graţie nu poate fi acordat vinzatorului de către judecător sau arbitru cînd cumpărătorul se prevalează de unul din mijloacele de care dispune în caz de contravenţie la contract.
1.Cumpărătorul poate cere vinzatorului executarea obligaţiilor sale, excepţind cazul în care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceasta cerere.
2.Dacă mărfurile nu sînt conforme cu contractul, cumpărătorul nu poate cere vinzatorului predarea unor mărfuri de înlocuire decît dacă lipsa de conformitate constituie o contravenţie esenţială la contract şi dacă aceasta predare este cerută în momentul denunţării lipsei de conformitate în baza art. 39 sau într-un termen rezonabil calculat de la acesta denunţare.
3.Dacă mărfurile nu sînt conforme cu contractul, cumpărătorul poate cere vinzatorului sa repare lipsa de conformitate, în afară de cazul în care acesta ar fi nerezonabil, ţinînd seama de toate împrejurările. Reparaţia trebuie cerută în momentul denunţării lipsei de conformitate, facuta în baza art. 39 sau într-un termen rezonabil calculat de la aceasta denunţare.
1.Cumpărătorul poate acorda vinzatorului un termen suplimentar, de o durată rezonabila, pentru executarea obligaţiilor sale.
2.Excepţind cazul în care a primit de la vinzator o notificare prin care-l informează că nu-şi va executa obligaţiile în termenul astfel acordat, cumpărătorul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, să se prevaleze de vreunul din mijloacele de care dispune în caz de contravenţie la contract.
Totuşi, prin acest fapt, cumpărătorul nu pierde dreptul de a cere daune - interese pentru întîrziere de executare.
1.Sub rezerva art. 49, vînzătorul poate, chiar după data predării, sa repare pe cheltuiala sa orice lipsa a obligaţiilor sale, cu condiţia ca aceasta sa nu atragă o întîrziere nerezonabila şi sa nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente nerezonabile, nici incertitudini în ce priveşte rambursarea de către vinzator a cheltuielilor făcute de cumpărător. Totuşi, cumpărătorul păstrează dreptul de a cere daune-interese în conformitate cu prezenta convenţie.
2.Dacă vînzătorul cere cumpărătorului să-i comunice dacă accepta executarea, iar cumpărătorul nu îi răspunde într-un termen rezonabil, vînzătorul poate să-şi execute obligaţiile în termenul pe care l-a indicat în cerere.
Cumpărătorul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, să se prevaleze de un mijloc incompatibil cu executarea obligaţiilor de către vinzator.
3.Cînd vînzătorul notifica cumpărătorului intenţia de a-şi executa obligaţiile într-un termen determinat, este prezumat ca a cerut cumpărătorului să-i comunice hotărîrea sa în conformitate cu paragraful precedent.
4.O cerere sau o notificare facuta de vinzator, în temeiul paragrafelor 2 sau 3 ale prezentului articol, nu produce efecte decît dacă a fost primită de către cumpărător.
1.Cumpărătorul poate declara contractul rezolvat:
a)dacă neexecutarea de către vinzator a oricăreia dintre obligaţiile ce rezultă pentru el din contract sau din prezenta convenţie constituie o contravenţie esenţială la contract; sau b) în caz de nepredare, dacă vînzătorul nu preda mărfurile în termenul suplimentar acordat de cumpărător în conformitate cu paragraful 1. al art. 47 sau dacă declara că nu le va preda în termenul astfel acordat.
2.Totuşi, cînd vînzătorul a predat mărfurile, cumpărătorul este decăzut din dreptul de a rezolva contractul dacă nu a făcut-o:
a)în caz de predare tardivă într-un termen rezonabil calculat din momentul în care a ştiut ca predarea a fost efectuată;
b)în cazul unei contravenţii, alta decît predarea tardivă, într-un termen rezonabil;
i)calculat din momentul în care a cunoscut sau trebuia sa cunoască aceasta contravenţie;
îi) după expirarea oricărui termen suplimentar acordat de cumpărător în conformitate cu paragraful 1 al art. 47 sau după ce vînzătorul a declarat că nu-şi va executa obligaţiile în acest termen suplimentar; sau
iii) după expirarea oricărui termen suplimentar indicat de vinzator în conformitate cu paragraful 2 al art. 48 sau după ce cumpărătorul a declarat că nu va accepta executarea.
În caz de lipsa de conformitate a mărfurilor cu contractul, chiar dacă preţul a fost sau nu plătit, cumpărătorul poate reduce preţul proporţional cu diferenţa între valoarea pe care mărfurile efectiv predate o aveau în momentul predării şi valoarea pe care mărfurile conforme ar fi avut-o în acest moment. Totuşi, dacă vînzătorul repara orice deficienta a obligaţiilor sale, în conformitate cu art. 37 ori art. 448, sau dacă cumpărătorul refuza sa accepte executarea de către vinzator, în conformitate cu aceste articole, cumpărătorul nu poate reduce preţul.
1.Dacă vînzătorul nu preda decît o parte din mărfuri sau dacă numai o parte din mărfurile predate este conformă cu contractul, art. 46-50 se aplică în ce priveşte partea lipsa sau neconforma.
2.Cumpărătorul nu poate să declare contractul rezolvat în totalitatea sa decît dacă neexecutarea parţială sau lipsa de conformitate constituie o contravenţie esenţială la contract.
1.Dacă vînzătorul preda mărfurile înainte de data stabilită, cumpărătorul are facultatea de a le prelua sau de a le refuza.
2.Dacă vînzătorul preda o cantitate superioară celei prevăzute de contract, cumpărătorul poate accepta sau refuza preluarea cantităţii predate excedentar. În cazul în care cumpărătorul accepta sa o preia integral sau parţial, trebuie să o plătească la preţul din contract.
Cumpărătorul se obliga, în condiţiile prevăzute de contract şi de prezenta convenţie, sa plătească preţul şi sa preia mărfurile predate.
Obligaţia cumpărătorului de a plati preţul o cuprinde pe aceea de a lua măsurile şi de a îndeplini formalităţile destinate să permită plata preţului, care sînt prevăzute de contract sau de legi şi reglementări.
Dacă vînzarea este valabil încheiată fără ca preţul mărfurilor vîndute sa fi fost determinat în contract, în mod expres sau implicit, sau printr-o dispoziţie care permite să fie determinat, părţile sînt reputate, în lipsa unor indicaţii contrare, ca s-au referit în mod tacit la preţul practicat în mod obişnuit în momentul încheierii contractului, în ramura comercială respectiva, pentru aceleaşi mărfuri vîndute în împrejurări comparabile.
Dacă preţul este stabilit în raport de greutatea mărfurilor, greutatea neta este cea care, în caz de indoiala, determina acest preţ.
1.În cazul în care cumpărătorul nu este ţinut sa plătească preţul într-un alt loc deosebit, el trebuie plătit vinzatorului:
a)la sediul acestuia; sau b) dacă plata trebuie facuta contra remiterii mărfurilor sau documentelor, la locul acestei remiteri.
2.Vînzătorul trebuie să suporte orice sporire a cheltuielilor accesorii plăţii care rezultă din schimbarea domiciliului sau după încheierea contractului.
1.În cazul în care cumpărătorul nu este ţinut sa plătească preţul într-un alt moment determinat, trebuie să-l plătească în momentul în care, în conformitate cu contractul şi prezenta convenţie, vînzătorul pune la dispoziţia sa, fie mărfurile, fie documentele reprezentative ale mărfurilor. Vînzătorul poate face din plata o condiţie a remiterii mărfurilor sau a documentelor.
2.În cazul în care contractul implica transportul mărfurilor, vînzătorul poate face expedierea sub condiţia ca acestea sau documentele lor reprezentative sa nu fie remise cumpărătorului decît contra plăţii preţului.
3.Cumpărătorul nu este ţinut de plată preţului înainte de a fi avut posibilitatea sa examineze mărfurile, în afară de cazul în care modalităţile de predare sau de plată pe care le-au convenit părţile nu-i lasă aceasta posibilitate.
Cumpărătorul trebuie să plătească preţul la data stabilită prin contract sau care rezultă din contract şi din prezenta convenţie, fără a fi necesară nici o cerere sau alta formalitate din partea vinzatorului.
Obligaţia cumpărătorului de a prelua predarea consta:
a)în îndeplinirea oricărui act care se poate aştepta în mod rezonabil din partea lui pentru a permite vinzatorului să efectueze predarea; şi b) în preluarea mărfurilor.Secţiunea a III-a Mijloacele de care dispune vînzătorul în caz de contravenţie la contract din partea cumpărătorului
1.În cazul în care cumpărătorul nu a executat oricare din obligaţiile care-i revin din contractul de vînzare sau din prezenta convenţie, vînzătorul este îndreptăţit sa:
a)exercite drepturile prevăzute la art. 62-65;
b)ceara daunele-interese prevăzute la art. 74-77.
2.Vînzătorul nu pierde dreptul de a cere daune-interese cînd îşi exercită dreptul de a recurge la un alt mijloc.
3.Nici un termen de graţie nu poate fi acordat cumpărătorului de către judecător sau arbitru cînd vînzătorul se prevalează de unul din mijloacele de care el dispune în caz de contravenţie la contract.
Vînzătorul poate să ceara cumpărătorului plata preţului, preluarea mărfii predate sau executarea altor obligaţii ale cumpărătorului, în afară de cazul în care nu s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceste cereri.
1.Vînzătorul poate acorda cumpărătorului un termen suplimentar, de durata rezonabila, pentru executarea obligaţiilor sale.
2.În afară de cazul în care a primit de la cumpărător o notificare prin care îl informează că nu-şi va executa obligaţia în termenul astfel acordat, vînzătorul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, să se prevaleze de nici unul din mijloacele de care dispune în caz de contravenţie la contract.
Totuşi, vînzătorul nu pierde, prin acest fapt, dreptul de a cere daune - interese pentru intirzierea în executare.
1.Vînzătorul poate să declare contractul rezolvat:
a)dacă neexecutarea de către cumpărător a oricărei obligaţii ce rezultă pentru el din contract sau din prezenta convenţie constituie o contravenţie esenţială la contract; sau b) în cazul în care cumpărătorul nu-şi executa obligaţia de plată a preţului sau nu preia mărfurile predate în termenul suplimentar acordat de vinzator în conformitate cu paragraful 1 al art. 63 sau dacă declara că nu o va face în termenul astfel acordat.
2.Totuşi, cînd cumpărătorul a plătit preţul, vînzătorul este decăzut din dreptul de a declara contractul rezolvat, dacă nu a făcut-o:
a)În caz de executare tardivă de către cumpărător, înainte de a fi ştiut ca executarea a avut loc; sau b) În cazul unei alte contravenţii a cumpărătorului decît executarea tardivă, într-un termen rezonabil:
i)calculat din momentul în care vînzătorul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască aceasta contravenţie; sau
îi) după expirarea oricărui termen suplimentar acordat de vinzator în conformitate cu paragraful 1 al art. 63 sau după ce cumpărătorul a declarat că nu-şi va executa obligaţiile în acest termen suplimentar.
1.În cazul în care contractul prevede că cumpărătorul trebuie să specifice forma, măsura sau alte caracteristici ale mărfurilor şi nu face aceasta specificare la data convenită sau într-un termen rezonabil calculat de la primirea unei cereri din partea vinzatorului acesta poate, fără a prejudicia asupra tuturor celorlalte drepturi pe care le poate avea, să efectueze singur aceasta specificare, potrivit cu nevoile cumpărătorului care i-ar putea fi cunoscute.
2.Dacă vînzătorul singur efectuează specificarea, trebuie să i-o comunice cumpărătorului şi să-i acorde un termen rezonabil pentru o specificare diferita. Dacă, după primirea comunicării vinzatorului, cumpărătorul nu foloseşte aceasta posibilitate în termenul astfel acordat, specificarea facuta de vinzator este definitivă.
Pierderea sau deteriorarea mărfurilor survenită după transferul riscurilor către cumpărător, nu-l eliberează pe acesta de obligaţia de plată a preţului, excepţind cazul în care aceste evenimente sînt datorate unui fapt al vinzatorului.
1.Cînd contractul de vînzare implica transportul mărfurilor, iar vînzătorul nu este ţinut să le remită într-un loc determinat, riscurile sînt transferate cumpărătorului de la remiterea mărfurilor primului transportator pentru a le transmite cumpărătorului în conformitate cu contractul de vînzare. Cînd vînzătorul este ţinut sa remită mărfurile transportatorului într-un loc determinat, riscurile nu sînt transferate cumpărătorului pînă ce mărfurile nu au fost remise transportatorului în acel loc. Faptul ca vînzătorul ar fi autorizat sa păstreze documentele reprezentative ale mărfurilor, nu afectează transferul riscurilor.
2.Totuşi, riscurile nu sînt transferate cumpărătorului cît timp mărfurile nu au fost identificate, potrivit cu contractul prin aplicarea unui semn distinctiv pe mărfuri prin documentele de transport, printr-un aviz dat cumpărătorului sau prin orice alt mijloc.
În ce priveşte mărfurile vîndute în cursul transportului, riscurile sînt transferate cumpărătorului din momentul încheierii contractului. Totuşi, dacă circumstanţele o implica, riscurile sînt în sarcina cumpărătorului din momentul din care mărfurile au fost trimise transportatorului care a emis documentele constatatoare ale contractului de transport. Cu toate acestea dacă în momentul încheierii contractului de vînzare, vînzătorul stia sau ar fi trebuit sa ştie ca mărfurile au pierit sau erau deteriorate şi nu l-a informat pe cumpărător, pierderea sau deteriorarea este în sarcina vinzatorului.
1.În cazurile neprevăzute la art. 67 şi 68, riscurile sînt transferate cumpărătorului cînd acesta preia mărfurile sau, dacă nu o face în timpul potrivit, din momentul în care mărfurile sînt puse la dispoziţia sa, iar el săvîrşeşte o contravenţie la contract prin nepreluarea lor.
2.Totuşi, în cazul în care cumpărătorul este ţinut sa preia mărfurile într- un alt loc decît sediul vinzatorului, riscurile sînt transferate cînd predarea este facuta, iar cumpărătorul ştie ca mărfurile sînt puse la dispoziţia sa în acest loc.
3.Dacă vînzarea se referă la mărfuri neindividualizate încă, mărfurile nu sînt considerate a fi fost puse la dispoziţia cumpărătorului decît atunci cînd s-a făcut identificarea lor în mod clar, potrivit cu contractul.
Dacă vînzătorul a savirsit o contravenţie esenţială la contract, dispoziţiile art. 67, 68 şi 69 nu aduc atingere mijloacelor de care dispune cumpărătorul în raport de aceasta contravenţie.
1.O parte poate să amine executarea obligaţiilor sale cînd rezultă, după încheierea contractului, ca cealaltă parte nu va executa o parte esenţială a obligaţiilor sale din cauza:
a)unei grave insuficiente a capacităţii de executare a acestei părţi sau a insolvabilitatii sale; sau b) modului în care se pregăteşte să execute sau executa contractul.
2.Dacă vînzătorul a expediat deja mărfurile, cînd se releva motivele prevăzute la paragraful precedent, el se poate opune ca mărfurile să fie remise cumpărătorului, chiar dacă acesta deţine un document care-i permite să le obţină. Prezentul paragraf nu priveşte decît drepturile vinzatorului şi, respectiv, ale cumpărătorului asupra mărfurilor.
3.Partea care amina executarea, înainte sau după expedierea mărfurilor, trebuie să adreseze imediat o notificare în acest scop celeilalte părţi şi trebuie să procedeze la executare dacă cealaltă parte da garanţii suficiente de buna executare a obligaţiilor sale.
1.Dacă înainte de data executării contractului este manifest ca o parte va savirsi o contravenţie esenţială la contract, cealaltă parte poate să-l declare rezolvat.
2.Dacă dispune de timpul necesar, partea care are intenţia sa declare contractul rezolvat trebuie să o notifice celeilalte părţi în condiţii rezonabile pentru a-i permite sa dea garanţii suficiente de buna executare a obligaţiilor sale.
3.Dispoziţiile paragrafului precedent nu se aplică dacă cealaltă parte a declarat că nu-şi va executa obligaţiile.
1.În contractele de predari succesive, dacă neexecutarea de către o parte a unei obligaţii referitoare la o predare constituie o contravenţie esenţială la contract în ce priveşte aceasta predare, cealaltă parte poate declara contractul rezolvat pentru respectiva predare.
2.Dacă neexecutarea de către o parte a unei obligaţii referitoare la o predare da celelalte părţi motive serioase pentru a crede ca se va produce o contravenţie esenţială la contract în privinta obligaţiilor viitoare, ea va putea declara contractul rezolvat pentru viitor, cu condiţia de a o face într-un termen rezonabil.
3.Cumpărătorul care declara contractul rezolvat pentru o predare poate, în acelaşi timp sa-l declare rezolvat pentru predari deja primite sau pentru predari viitoare dacă, din ratiuni de conexitate, aceste predari nu pot fi utilizate în scopurile avute în vedere de părţi în momentul încheierii contractului.
Daunele - interese pentru o contravenţie la contract săvîrşită de o parte sînt egale cu pierderea suferită şi cîştigul nerealizat de cealaltă parte din cauza contravenţiei. Aceste daune-interese nu pot fi superioare pierderii suferite şi cîştigului nerealizat pe care partea în culpa le-a prevăzut sau ar fi trebuit să le prevadă în momentul încheierii contractului, în considerarea faptelor de care avea cunoştinţa sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţa ca fiind consecinţele posibile ale contravenţiei la contract.
Cînd contractul este rezolvat, iar cumpărătorul, într-o maniera rezonabila şi într-un termen rezonabil după rezolvare, a procedat la o cumpărare de înlocuire sau vînzătorul la o vînzare compensatorie, partea care cere daune - interese poate obţine diferenţa dintre preţul din contract şi preţul cumpărării de înlocuire sau al vinzarii compensatorii, precum şi orice alte daune - interese care pot fi datorate în temeiul art. 74.
1.Cînd contractul este rezolvat, iar mărfurile au preţ curent, partea care cere daune - interese poate, dacă nu a procedat la cumpărarea de înlocuire sau la o vînzare compensatorie conform art. 75, să obţină diferenţa dintre preţul stabilit prin contract şi preţul curent din momentul rezolvarii, precum şi orice alte daune-interese ce pot fi datorate în temeiul art. 74. Cu toate acestea, dacă partea care cere daune-interese a declarat contractul rezolvat după ce a intrat în posesia mărfurilor, este aplicabil preţul curent din momentul intrării în posesie şi nu preţul curent din momentul rezolvarii.
2.În sensul paragrafului precedent, preţul curent este cel al locului unde ar fi trebuit facuta predarea mărfurilor sau, în lipsa de preţ curent în acest loc, preţul curent practicat într-un alt loc care în mod rezonabil poate fi considerat ca loc de referinţa, ţinînd seama de diferenţele la cheltuielile de transport ale mărfurilor.
Partea care invoca contravenţia la contract trebuie să ia măsuri rezonabile, ţinînd seama de împrejurări, pentru a limita pierderea, inclusiv cîştigul nerealizat, rezultat al contravenţiei. Dacă ea neglijează sa o facă, partea în culpa poate cere o reducere a daunelor-interese egala cu mărimea pierderii care ar fi trebuit evitata.
Dacă o parte nu plăteşte preţul sau orice alta suma datorată, cealaltă parte are dreptul la dobinzi asupra acestei sume fără a prejudicia asupra daunelor - interese pe care ar fi indreptatita să le ceara în temeiul art. 74.
1.O parte nu este răspunzătoare de neexecutarea oricărei obligaţii ale sale dacă dovedeşte ca aceasta neexecutare este determinata de o piedica independenta de voinţa sa şi că nu se putea aştepta în mod rezonabil din partea ei sa o ia în considerare la momentul încheierii contractului, sa o prevină ori depăşească sau sa prevină ori să-i depăşească consecinţele.
2.Dacă neexecutarea de către o parte este determinata de neexecutarea de către un terţ pe care ea l-a însărcinat să execute în întregime sau parţial contractul, aceasta parte nu este exonerată de răspundere decît în cazul:
a)în care este exonerată în temeiul dispoziţiilor paragrafului precedent; şi b) în cazul în care terţul ar fi, de asemenea, exonerat dacă dispoziţiile acestui paragraf îi erau aplicate.
3.Exonerarea prevăzută de prezentul articol produce efecte în timpul duratei împiedicării.
4.Partea care nu a executat trebuie să avertizeze cealaltă parte despre piedica şi efectele acesteia asupra capacităţii sale de executare. Dacă avertismentul nu soseste la destinaţie într-un termen rezonabil calculat din momentul în care partea care nu a executat a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască piedica, aceasta este ţinuta la daunele-interese cauzate de neprimire.
5.Dispoziţiile prezentului articol nu interzic unei părţi să-şi exercite toate drepturile sale, altele decît cel de a obţine daune-interese în temeiul prezentei convenţii.
O parte nu se poate prevala de o neexecutare a celeilalte părţi, în măsura, în care aceasta neexecutare este determinata de un act sau de o omisiune din partea sa.
1.Rezoluţiunea contractului liberează cele doua părţi de obligaţiile lor, sub rezerva daunelor - interese care pot fi datorate. Ea nu are efect asupra stipulaţiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor sau a drepturilor şi obligaţiilor părţilor în caz de rezolutiune.
2.Partea care a executat contractul total sau parţial poate cere celeilalte părţi restituirea a ceea ce i-a furnizat sau plătit în executarea contractului. Dacă ambele părţi sînt ţinute să efectueze restituiri, ele trebuie să le facă în mod simultan.
1.Cumpărătorul pierde dreptul de a declara contractul rezolvat sau de a cele vinzatorului predarea mărfurilor de înlocuire dacă lui îi este imposibil sa restituie mărfurile într-o stare sensibil identică celei în care le-a primit.
2.Paragraful precedent nu se aplică:
a)dacă imposibilitatea de restituire a mărfurilor sau de a le restitui într-o stare sensibil identică celei în care cumpărătorul le-a primit nu este datorată unui act sau unei omisiuni din partea sa;
b)dacă mărfurile au pierit sau sînt deteriorate, în totalitate sau în parte, ca urmare a examenului prevăzut de art. 36; sau c) În cazul în care cumpărătorul, înainte de momentul în care a constatat sau ar fi trebuit să constate lipsa de conformitate, a vîndut totul sau o parte din mărfuri în cadrul unei operaţiuni comerciale normale sau a consumat ori a transformat mărfurile, integral sau parţial, în conformitate cu folosinţă lor normală.
Cumpărătorul care a pierdut dreptul de a declara contractul rezolvat sau de a cere vinzatorului predarea mărfii de înlocuire în temeiul art. 82, păstrează dreptul de a se prevala de orice alte mijloace care deriva din contract şi din prezenta convenţie.
1.Dacă vînzătorul este ţinut sa restituie preţul, el trebuie, de asemenea, sa plătească dobinzi asupra valorii preţului, calculate din ziua plăţii.
2.Cumpărătorul datorează vinzatorului echivalentul oricărui profit care l-a tras din mărfuri sau dintr-o parte din acestea:
a)Cînd trebuie să le restituie în total sau în parte; sau b) cînd este în imposibilitate sa restituie mărfurile, integral sau parţial sau să le restituie, integral ori parţial, într-o stare sensibil identică celei în care le-a primit şi cînd totuşi a declarat contractul rezolvat şi a cerut vinzatorului predarea mărfii de înlocuire.Secţiunea a VI-a Conservarea mărfurilor
Cînd cumpărătorul intirzie sa preia mărfurile predate sau nu plăteşte preţul, în cazul în care plata preţului şi predarea trebuie să se facă simultan, vînzătorul, dacă are mărfurile în posesia sau sub control sau, trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a le asigura conservarea, ţinînd seama de împrejurări. El este îndreptăţit să le retina pînă ce va obţine de la cumpărător rambursarea cheltuielilor sale rezonabile.
1.În cazul în care cumpărătorul a primit mărfurile şi înţelege să-şi exercite dreptul de a le refuza, în temeiul contractului sau al prezentei convenţii, trebuie să ia, ţinînd seama de împrejurări, măsuri rezonabile pentru a le conserva. El este îndreptăţit se le retina pînă ce a obţinut de la vinzator rambursarea cheltuielilor rezonabile.
2.Dacă mărfurile expediate cumpărătorului au fost puse la dispoziţia sa la locul lor de destinaţie, iar cumpărătorul îşi exercită dreptul de a le refuza, el trebuie să le ia în posesie pe seama vinzatorului, cu condiţia de a putea sa o facă fără plata preţului şi fără inconveniente sau cheltuieli nerezonabile. Aceste dispoziţii nu se aplică dacă vînzătorul este prezent la locul de destinaţie sau dacă exista în acest loc o persoană ce are calitatea de a prelua mărfurile pe seama sa. Drepturile şi obligaţiile cumpărătorului care ia mărfurile în posesie în temeiul prezentului paragraf sînt cirmuite de paragraful precedent.
Partea care este ţinuta sa ia măsuri pentru conservarea mărfurilor poate să le depoziteze în magaziile unui terţ pe cheltuiala celeilalte părţi, cu condiţia ca cheltuielile ce rezultă sa nu fie nerezonabile.
1.Partea care trebuie să asigure conservarea mărfurilor în conformitate cu art. 85 sau 86 poate să le vinda prin toate mijloacele adecvate, dacă cealaltă parte intirzie în mod nerezonabil sa preia mărfurile în posesie ori să le preia sau să le plătească preţul ori cheltuielile pentru conservarea lor, sub rezerva notificării către cealaltă parte, în condiţii rezonabile, a intentiei sale de a vinde.
2.Cînd mărfurile sînt supuse unei deteriorări rapide sau cînd conservarea lor ar atrage cheltuieli nerezonabile, partea care este ţinuta să asigure conservarea mărfurilor în conformitate cu art. 85 sau 86 trebuie în mod rezonabil să se preocupe să le vinda. În măsura posibilului, ea trebuie să notifice celeilalte părţi intenţia de a vinde.
3.Partea care vinde mărfurile are dreptul sa retina din rezultatul vinzarii o parte egala cu cheltuielile rezonabile de conservare şi de vînzare a mărfurilor. Ea datorează surplusul celeilalte părţi.
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei convenţii.
Prezenta convenţie nu prevalează asupra unui acord internaţional deja încheiat sau în curs de încheiere care conţine dispoziţii referitoare la materiile cirmuite de prezenta convenţie, cu condiţia ca părţile la contract să aibă sediul în statele părţi la acest acord.
1.Prezenta convenţie va fi deschisă pentru semnarea la şedinţa de închidere a Conferintei Naţiunilor Unite asupra contractelor de vînzare internationala de mărfuri şi va rămîne deschisă pentru semnarea de către toate statele la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New-York, pînă la 30 septembrie 1981.
2.Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.
3.Prezenta convenţie va fi deschisă aderării tuturor statelor care nu sînt semnatare, începînd cu data de la care va fi deschisă pentru semnare.
4.Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
1.Orice stat contractant va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, sa declare că nu va fi legat de partea a II-a a prezentei convenţii sau că nu va fi legat de partea a III-a a prezentei convenţii.
2.Un stat contractant care face, în temeiul paragrafului precedent, o declaraţie referitoare la partea a II-a sau la partea a III-a a prezentei convenţii, nu va fi considerat ca fiind stat contractant, în sensul paragrafului 1 al art. 1 al prezentei convenţii, pentru materiile cirmuite de partea convenţiei la care se aplică aceasta declaraţie.
1.Orice stat contractant care cuprinde doua sau mai multe unităţi teritoriale, în care, potrivit cu constituţia sa, se aplică sisteme de drept diferite în materiile cirmuite de prezenta convenţie, va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, sa declare ca prezenta convenţie se va aplica tuturor unităţilor sale teritoriale sau numai uneia sau mai multor dintre ele şi va putea în orice moment sa modifice aceasta declaraţie, făcînd o noua declaraţie.
2.Aceste declaraţii vor fi notificate depozitarului şi vor indica în mod expres unităţile teritoriale cărora li se aplică convenţia.
3.Dacă, în temeiul unei declaraţii făcute în conformitate cu prezentul articol, prezenta convenţie se aplică uneia sau mai multor unităţi teritoriale ale unui stat contractant, dar nu tuturor, şi dacă sediul unei părţi la contract este situat în acest stat, acest sediu va fi considerat, în scopul prezentei convenţii, ca nefiind situat într-un stat contractant, în afară de cazul în care ar fi situat într-o localitate teritorială căreia i se aplică convenţia.
4.Dacă un stat contractant nu face declaraţie în temeiul paragrafului 1 al prezentului articol, convenţia se va aplica întregului teritoriu al acestui stat.
1.Doua sau mai multe state contractante care, în materiile cirmuite de prezenta convenţie, aplica norme de drept identice sau apropiate pot sa declare, în orice moment, că nu se va aplica convenţia contractelor de vînzare sau formării lor, dacă părţile îşi au sediul în aceste state. Astfel de declaraţii pot fi făcute împreună sau pot fi unilaterale şi reciproce.
2.Un stat contractant care, în materiile cirmuite de prezenta convenţie, aplica norme de drept identice sau apropiate celor ale uneia sau mai multor state necontractante, poate declara, în orice moment, că nu se va aplica convenţia contractelor de vînzare sau formării lor, cînd părţile îşi au sediul în aceste state.
3.Cînd un stat faţă de care s-a făcut o declaraţie în temeiul paragrafului precedent, devine apoi stat contractant, respectiva declaraţie va avea, începînd cu data la care prezenta convenţie va intra în vigoare faţă de acest nou stat contractant, efectele unei declaraţii făcute în temeiul paragrafului 1, cu condiţia ca noul stat contractant sa i se alăture sau să facă o declaraţie unilaterala cu titlu reciproc.
Orice stat poate declara, în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare că nu va fi legat de alin. b) al paragrafului 1 al art. 1 al prezentei convenţii.
Orice stat contractant a cărui legislaţie cere ca, contractele de vînzare să fie încheiate sau constatate în scris, poate în orice moment sa declare, în conformitate cu art. 12, ca orice dispoziţie a art. 11, a art. 29 sau a părţii a II-a a prezentei convenţii, care autoriza alta forma decît forma scrisă pentru încheierea, modificarea sau rezilierea amiabila a unui contract de vînzare, sau pentru orice oferta, acceptare sau o alta manifestare de intenţie, nu se aplică din moment ce una din părţi îşi are sediul în acest stat.
1.Declaraţiile făcute în temeiul prezentei convenţii, cu ocazia semnării, sînt supuse confirmării la ratificare, acceptare sau aprobare.
2.Declaraţiile şi confirmarea declaraţiilor vor fi făcute în scris şi notificate în mod formal depozitarului.
3.Declaraţiile vor produce efecte la data intrării în vigoare a prezentei convenţii faţă de statul declarant. Totuşi, declaraţiile a căror notificare formala a fost primită de depozitar după această dată, vor produce efect în prima zi a lunii următoare expirării unui termen de 6 luni, calculat de la data primirii lor de către depozitar. Declaraţiile unilaterale şi reciproce făcute în temeiul articolului 94 vor produce efect în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni după data primirii ultimei declaraţii de către depozitar.
4.Orice stat care a făcut o declaraţie în temeiul prezentei convenţii poate să o retragă, în orice moment, printr-o notificare formala adresată în scris depozitarului. Aceasta retragere va produce efect în prima zi care urmează expirării unei perioade de 6 luni după receptionarea notificării de către depozitar.
5.Retragerea unei declaraţii facuta în temeiul art. 94 va face caducă, începînd cu data de la care produce efecte, orice declaraţie reciprocă facuta de un alt stat în temeiul aceluiaşi articol.
Nu este permisă nici o rezervă în afară de cele care sînt expres autorizate de prezenta convenţie.
1.Prezenta convenţie va intra în vigoare, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 6 al prezentului articol, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni după data depunerii celui de-al zecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la convenţie, inclusiv a oricărui instrument care conţine o declaraţie facuta în temeiul art. 92.
2.Cînd un stat va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie sau va adera la ea după depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, convenţia, cu excepţia părţii excluse, va intra în vigoare faţă de acest stat, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 6 al prezentului articol, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare.
3.Orice stat care va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie sau care va adera la ea şi care este parte la convenţia referitoare la legea uniforma asupra formării contractelor de vînzare internationala de obiecte mobile corporale, încheiate la Haga la 1 iulie 1964 (Convenţia de la Haga din 1964 asupra formării) sau la convenţia referitoare la legea uniforma asupra vinzarii internaţionale de obiecte mobile corporale încheiată la Haga la 1 iulie 1964 (Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii ) sau la cele doua convenţii, va denunta în acelaşi timp, după caz, Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii sau Convenţia de la Haga asupra formării, sau ambele convenţii, adresind o notificare în acest scop guvernului olandez.
4.Orice stat parte la Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii, care va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie sau care va adera la ea şi care va declara sau va fi declarat în temeiul art. 92 că nu este legat de partea a II- a a convenţiei, va denunta, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii, adresind o notificare în acest scop guvernului olandez.
5.Orice stat parte la Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii care va ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie sau care va adera la ea şi care va declara sau va fi declarat în temeiul art. 92 că nu este legat de partea a III-a a convenţiei, va denunta, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, Convenţia de la Haga din 1964 asupra formării, adresind o notificare în acest scop guvernului olandez.
6.În sensul prezentului articol, ratificarile, acceptarile, aprobările şi aderarile efectuate faţă de prezenta convenţie de către statele - părţi la Convenţia de la Haga din 1964 asupra formării sau la Convenţia de la Haga din 1964 asupra vinzarii, nu vor produce efecte decît de la data la care denuntarile eventual cerute din partea sus-ziselor state în privinta acestor doua convenţii vor produce ele însele efecte. Depozitarul prezentei convenţii se va înţelege cu guvernul olandez, depozitarul convenţiilor din 1964, pentru a asigura coordonarea necesară în aceasta privinta.
1.Prezenta convenţie se aplică formării contractelor încheiate în urma unei propuneri intervenite după intrarea în vigoare a convenţiei faţă de statele contractante, vizate de alin. a) al paragrafului 1 al art. 1 sau de statul contractant vizat de alin. b) al paragrafului 1 al art. 1.
2.Prezenta convenţie se aplică numai contractelor încheiate după intrarea sa în vigoare faţă de statele contractante vizate de alin. a) al paragrafului 1 al art. 1 sau faţă de statul contractant vizat de alin. b) al paragrafului 1 al art. 1.
1.Orice stat contractant va putea denunta prezenta convenţie sau partea a a II-a ori a III-a a convenţiei printr-o notificare formala adresată în scris depozitarului.
2.Denunţarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni de la data primirii notificării de către depozitar.
Cînd notificarea prevede o perioadă mai lungă pentru a produce efecte denunţarea, efectele acestea se vor produce la expirarea perioadei în cauza după data primirii notificării.
Încheiată la Viena la 11 aprilie 1980, într-un singur exemplar original, ale carei texte în limbile engleza, arabă, chineza, spaniola, franceza şi rusa sînt în mod egal autentice.
Drept pentru care plenipotenţiarii sus-numiţi, mandataţi în buna şi cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.