Ordonanță de urgență nr. 136 din 27 noiembrie 2024

Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1187 din 28 noiembrie 2024

Având în vedere provocările specifice actualului context de securitate național, european și internațional, marcat de amenințări generate, printre altele, de activități de criminalitate organizată, trafic de droguri, atacuri cibernetice și agresiuni informaționale, motiv pentru care Ministerul Afacerilor Interne, prin instituțiile/structurile sale de specialitate, acordă atenție deosebită cooperării polițienești internaționale, inclusiv prin cooperarea cu instituții similare din alte state și cu organisme internaționale de poliție, în baza înțelegerilor la care România este parte,

luând în considerare faptul că facilitarea cooperării internaționale și dezvoltarea de noi modalități de cooperare de către statele membre ale Uniunii Europene sunt sprijinite și la nivelul acestei organizații, Foaia de parcurs a Uniunii Europene pentru combaterea traficului de droguri și a criminalității organizate, denumită în continuare Foaie de parcurs, evidențiind în mod concret că proliferarea la nivel mondial a rețelelor infracționale și interconectarea acestora au determinat Uniunea Europeană să caute urgent soluții cuprinzătoare dincolo de frontierele sale,

plecând de la premisa că această foaie de parcurs se axează pe mai multe domenii prioritare pentru acțiuni sporite, unul dintre acestea fiind destructurarea rețelelor infracționale de mare risc, analiza din cuprinsul Foii de parcurs relevând că rețelele infracționale au evoluat rapid pentru a obține câștiguri financiare importante,

având în vedere complexitatea și flexibilitatea tot mai mari ale infracționalității, elemente ce fac ca anchetele privind criminalitatea organizată să fie deosebit de dificile, întrucât membrii unei rețele pot fi înlocuiți cu ușurință de alții atunci când sunt arestați,

ținând cont că amploarea, gradul de complexitate și consecințele violente ale criminalității organizate au devenit o amenințare gravă la adresa securității Uniunii Europene și că, pe măsură ce gradul de complexitate a metodelor rețelelor infracționale crește, răspunsul Uniunii Europene pentru destructurarea acestor rețele trebuie intensificat de urgență,

în considerarea faptului că Foaia de parcurs a stabilit acțiunile-cheie necesare la nivelul Uniunii Europene pentru a intensifica lupta împotriva rețelelor infracționale de mare risc și a traficului de droguri, activitățile privind punerea în aplicare integrală a strategiilor Uniunii Europene privind criminalitatea organizată și drogurile trebuind să continue la viteză maximă și necesitând, la nivel național, reconfigurarea și adaptarea formelor de cooperare polițienească internațională,

luând în considerare că, în prezent, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării polițienești internaționale, republicată, are ca scop dezvoltarea cadrului legislativ și instituțional intern privind cooperarea polițienească internațională și se aplică activităților specifice de cooperare și asistență polițienească internațională, potrivit legislației naționale, tratatelor la care România este parte și instrumentelor juridice relevante ale Uniunii Europene,

având în vedere că România se află într-un context internațional complex, marcat de creșterea accentuată a infracționalității transnaționale, inclusiv, dar fără a se limita la, activități de criminalitate organizată, trafic de droguri, trafic de persoane, atacuri cibernetice agresive și agresiuni informaționale, este imperios necesar ca autoritățile române competente, respectiv Poliția Română și Poliția de Frontieră Română, să dispună de un cadru legislativ adecvat care să permită o cooperare eficientă și directă cu structuri similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state terțe.

În acest sens, este de evidențiat că lacunele existente în legislația actuală sunt contraproductive pentru asigurarea ordinii și siguranței publice, precum și pentru protejarea cetățenilor români, în ansamblu.

Întrucât situația de fapt relevă o serie de provocări cu care autoritățile române se confruntă zi de zi, iar infracționalitatea transnațională nu ține cont de frontiere și, adesea, implică rețele de criminalitate bine organizate care operează în mai multe jurisdicții simultan, acestea exploatând slăbiciunile colaborării internaționale, ca urmare a ritmului lent de adaptare a legislației naționale și internaționale,

întrucât rețelele de criminalitate organizată își dezvoltă capacități și tehnici specifice pentru a le utiliza în activități de încălcare a legii, inclusiv cu caracter transnațional, cu potențial de eludare a demersurilor întreprinse în mod profesionist de către autoritățile române de aplicare a legii, context care necesită măsuri urgente și coordonate pentru a preveni astfel de intenții,

în scopul asigurării unei mai bune gestionări a resurselor și a unei intervenții rapide și eficiente în cazurile de implicare în activități de infracționalitate transnațională, precum și pentru a îmbunătăți accesul la noi instrumente de cooperare polițienească internațională,

luând în considerare că, în absența unui mecanism rapid de intervenție și a unui cadru formalizat de cooperare, resursele autorităților române competente, în special ale Poliției Române și Poliției de Frontieră Române, riscă să își piardă din eficacitate, făcându-le ineficiente sau insuficient adaptate la noile evoluții în domeniul cooperării polițienești internaționale, cu riscuri și vulnerabilități în combaterea acestor amenințări generate de criminalitatea organizată,

întrucât, fără o reglementare legislativă care să permită înființarea unor unități de investigare a criminalității ce pot opera în colaborare directă cu structurile similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state terțe, România poate fi lipsită de instrumentele adecvate și adaptate noilor nevoi în contextul măsurilor întreprinse în lupta împotriva criminalității organizate transnaționale,

în situația în care astfel de instrumente de cooperare nu se pot pune în aplicare, eficiența activităților de prevenire și combatere a crimei se va diminua considerabil, ceea ce va genera efecte negative atât la nivel național, cât și pe plan regional, pe lângă repercusiunile asupra siguranței cetățenilor, lipsa acestui mecanism legislativ putând conduce la izolare din punct de vedere operațional, spre dezavantajul activităților desfășurate de Poliția Română și de Poliția de Frontieră Română în cadrul mecanismelor de cooperare regionale, precum și în cadrul organizațiilor internaționale.

În contextul actual al mobilității crescute a persoanelor și a bunurilor, precum și al interconectivității globalizate, este esențial ca autoritățile române de aplicare a legii, în special Poliția Română și Poliția de Frontieră Română, să dispună de instrumentele necesare pentru a răspunde rapid și eficient.

Având în vedere că astfel de mecanisme de cooperare formalizate vor permite o abordare coordonată și integrată în lupta împotriva criminalității transnaționale, facilitând astfel schimbul rapid de informații, resurse și, nu în ultimul rând, expertiză între entitățile implicate în procesul de asigurare a ordinii și siguranței publice,

considerând că această măsură va contribui la îndeplinirea obiectivelor strategice naționale și internaționale în domeniul cooperării polițienești și al dezvoltării de capacități de intervenție standardizate cu autoritățile similare de aplicare a legii din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state terțe,

având în vedere că neluarea unor măsuri urgente, cu caracter excepțional, în acest domeniu ar putea lipsi autoritățile competente de instrumente adecvate din perspectiva mecanismelor de cooperare polițienească internațională,

pentru aceste considerente, urgența acestui act normativ devine evidentă nu doar prin prisma celor enunțate mai sus, dar și în contextul angajamentelor internaționale asumate de România, situație în care, în vederea îndeplinirii acestor obligații, este vital să existe un cadru legislativ care să sprijine cooperarea internațională în domeniul polițienesc.

Luând în considerare că o astfel de inițiativă de reglementare nu va permite doar îmbunătățirea impactului măsurilor de prevenire, ci va contribui și la întărirea poziției României în context regional și internațional,

este necesară și urgentă completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2006, republicată, în vederea instituirii unui nou mecanism de cooperare polițienească internațională, sub forma posibilității constituirii unor unități de investigare a criminalității, demers care trebuie să fie realizat prin intermediul unei ordonanțe de urgență întrucât metoda devine o necesitate stringentă pentru asigurarea protecției cetățenilor români și pentru a răspunde în mod eficient amenințărilor tot mai complexe și diversificate ale criminalității transnaționale.

Întrucât ignorarea unei asemenea soluții de reglementare urgente ar putea avea consecințe grave, nu doar pentru asigurarea la nivel ridicat a ordinii și siguranței publice, ci și pentru stabilitatea regională și internațională, afectând percepția României ca partener de încredere la nivel internațional,

ținând seama de faptul că neadoptarea de măsuri imediate, prin ordonanță de urgență, ar conduce la dificultăți în ceea ce privește o bună funcționare a măsurilor de combatere a criminalității organizate transnaționale, situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată,

în considerarea celor mai sus precizate, din perspectiva exigențelor prevăzute la art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, motivarea urgenței și a situației extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată este generată de necesitatea îmbunătățirii mecanismelor de cooperare polițienească și adaptarea acestora la noi instrumente în domeniu utilizate în alte state.

În egală măsură, promovarea și adoptarea unei legi privind completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2006, republicată, implică o procedură îndelungată, soluție juridică ce presupune ca, pe tot parcursul procesului normal de legiferare, mecanismele de cooperare polițienească să nu fie adaptate noilor nevoi, cu posibile consecințe în planul activităților derulate cu autoritățile de aplicare a legii din alte state.

Se impune adoptarea acestei ordonanțe de urgență pentru a asigura dezvoltarea unor mecanisme noi de cooperare polițienească internațională, demersul urmând a asigura, printr-o legislație adaptată, un răspuns ferm și coordonat la provocările actuale ale infracționalității transnaționale.

Ținând seama că elementele sus-menționate constituie premisele unei situații urgente și extraordinare care impune adoptarea de măsuri imediate în vederea stabilirii cadrului normativ adecvat, neadoptarea acestor măsuri cu celeritate putând avea consecințe negative asupra capacității autorităților române de aplicare a legii de cooperare cu autorități similare din alte state pe baza unor instrumente pe care acestea din urmă le utilizează în activitățile proprii, precum și asupra interesului public, reglementarea operativă neputându-se realiza pe calea procedurii obișnuite de legiferare ce presupune un termen de intrare în vigoare îndepărtat,

întrucât aspectele vizate constituie o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, extraordinară, independentă de voința Guvernului, care pune în pericol interesul public și a cărei reglementare nu poate fi amânată, se impune adoptarea de măsuri imediate prin ordonanță de urgență, în consecință.

Reținându-se că, în cazul în care nu sunt acceptate măsurile propuse, nu se pot asigura punerea în aplicare în mod eficient și cu celeritate a demersurilor de eficientizare și dezvoltare a instrumentelor de cooperare ale Poliției Române și ale Poliției

de Frontieră Române, precum și îndeplinirea principalului rol al Guvernului de a asigura cadrul juridic necesar instituțiilor publice implicate în asigurarea ordinii și siguranței publice și a luptei împotriva criminalității organizate transnaționale, cu urmări directe asupra cetățenilor, elemente care vizează interesul public general și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare impune adoptarea unor măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

Articol unic

După articolul 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării polițienești internaționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 28 februarie 2014, se introduce un nou capitol, capitolul VI^1 „Cooperarea polițienească în cadrul unor unități de investigare a criminalității“, alcătuit din art. 38^1 -38^3, cu următorul cuprins:

Capitolul VI^1Cooperarea polițienească în cadrul unor unități de investigare a criminalității

Articolul 38^1

Poliția Română și Poliția de Frontieră Română pot coopera cu autorități competente din state membre ale Uniunii Europene sau state terțe, în mod direct în cadrul unor unități de investigare a criminalității, în baza unui document de cooperare, inclusiv prin schimb de date și informații operative în scopul prevenirii, depistării, combaterii și investigării în comun a unor infracțiuni cu caracter transnațional, astfel cum acestea sunt reglementate în Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu modificările ulterioare.

Articolul 38^2

(1)În vederea operaționalizării și funcționării unității de investigare a criminalității, autoritățile competente prevăzute la art. 38^1 pot detașa sau delega, în condițiile legii, personal în cadrul autorității în care se înființează aceasta.

(2)Prin derogare de la prevederile art. 27^7 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, delegarea realizată în condițiile alin. (1) se poate realiza, numai cu acordul polițistului, pe o perioadă de 3 ani cu posibilitatea prelungirii din 2 ani în 2 ani.

(3)Prin derogare de la prevederile art. 27^9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, detașarea realizată în condițiile alin. (1) se poate realiza, numai cu acordul polițistului, pe o perioadă de 5 ani cu posibilitatea prelungirii din 3 ani în 3 ani.

(4)Procedura de selecție a personalului ce urmează a fi detașat sau delegat poate presupune:

a)verificarea integrității personale;

b)evaluarea comportamentului simulat;

c)verificarea depunerii declarației de avere și de interese;

d)testarea prezenței în organism a drogurilor sau a substanțelor psihoactive interzise de lege.

(5)Condițiile desfășurării procedurii de selecție prevăzute la alin. (4) se pot stabili în documentul de cooperare prevăzut la art. 38^1.

(6)Periodic, personalul detașat sau delegat în cadrul autorităților competente prevăzute la art. 38^1 poate fi supus verificărilor potrivit dispozițiilor alin. (4). Refuzul îndeplinirii acestor obligații echivalează cu încetarea detașării sau delegării acestuia.

(7)Detașarea sau delegarea în cadrul unității de investigare a criminalității a personalului uneia dintre autoritățile competente prevăzute la art. 38^1 poate înceta oricând, prin acordul comun al autorităților competente.

Articolul 38^3

Schimbul de date și informații operative ce conțin date cu caracter personal necesare activității unității de investigare a criminalității se realizează potrivit documentului de cooperare prevăzut la art. 38^1 sau, în mod direct, în cazuri determinate de existența unei investigații polițienești care impune asigurarea rapidității schimbului de date și informații operative sau a păstrării confidențialității acțiunilor desfășurate. Mecanismul de informare prevăzut la art. 10 alin. (4) și termenul de realizare a informării se stabilesc în comun de unitățile de investigare a criminalității și CCPI.

PRIM-MINISTRU

ION-MARCEL CIOLACU

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Romeo Simionescu,

secretar de stat

Ministrul afacerilor externe,

Luminița-Teodora Odobescu

București, 27 noiembrie 2024.

Nr. 136.