Decizie nr. 1.166 din 28 septembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Corina Livia Predoi în Dosarul nr. 48.596/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocatul Marius Predoi, cu împuternicire la dosar. Lipseşte partea Agenţia pentru Prestaţii Sociale a Municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că partea Agenţia pentru Prestaţii Sociale a Municipiului Bucureşti a depus la dosarul cauzei precizări privind lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia faţă de excepţia de neconstituţionalitate. De asemenea, partea solicită introducerea în cauză a unor instituţii ale statului, care nu figurează ca părţi în procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Cu privire la cererea invocată, reprezentantul autorului excepţiei solicită respingerea acesteia, deoarece calitatea procesuală în faţa Curţii Constituţionale este dată de calitatea părţilor din procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Ministerul Public solicită respingerea cererii Agenţiei pentru Prestaţii Sociale a Municipiului Bucureşti, întrucât aceasta figurează ca parte în procesul derulat în faţa instanţei de judecată.

Deoarece Curtea nu poate restrânge sau extinde cadrul procesual, în conformitate cu dispoziţiile art. 14, art. 29 alin. (4) şi art. 30 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cererea Agenţiei pentru Prestaţii Sociale a Municipiului Bucureşti urmează a fi respinsă.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei. Acesta susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu este justificată urgenţa adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008. De asemenea, consideră că indemnizaţia prevăzută în cuprinsul normei criticate reprezintă o valoare de înlocuire a veniturilor, ce nu are caracterul unei alocaţii de sprijin, astfel încât nu se atinge scopul stimulării natalităţii pentru persoanele cu venituri mari.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, întrucât Guvernul a fost abilitat să emită Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 în condiţiile art. 115 din Constituţie şi a motivat urgenţa în cuprinsul acesteia. De asemenea, apreciază că indemnizaţia prevăzută în cuprinsul textului criticat este o măsură de protecţie socială, ce nu este supusă sistemului contributiv, astfel încât textul de lege criticat este constituţional.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 48.596/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Corina Livia Predoi într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât nu este justificată urgenţa emiterii acesteia. Consideră că din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 115 alin. (6) şi art. 47 alin. (2) din Constituţie rezultă faptul că Guvernul nu poate emite ordonanţe de urgenţă prin care să afecteze dreptul la o indemnizaţie de asigurări sociale.

Autorul arată că, prin impunerea plafonului maxim de 4.000 lei se creează o discriminare a persoanelor cu venituri mari, care nu se pot bucura de acelaşi sprijin din partea statului de care se bucură persoanele cu venituri mai mici, pentru a se putea ocupa de creşterea şi îngrijirea minorului de până la 2 ani. Se consideră că măsura este discriminatorie şi din perspectiva proporţionalităţii între contribuţie şi indemnizaţie. Se apreciază că, pentru familiile cu venituri mari, scopul declarat al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 (acela de a stimula natalitatea) nu mai este atins.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Arată în acest sens că în preambulul actului normativ în discuţie sunt motivate situaţia extraordinară şi urgenţa adoptării acestuia. Consideră că indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie însă dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, având următorul cuprins:

Art. 1. – (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 lei sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.

De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, în ansamblul ei.

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 alin. (2) privind nivelul de trai şi art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la delegarea legislativă. De asemenea, autorul consideră că textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice referitor la egalitatea în faţa legii.

Curtea constată că, după cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, ordonanţa în discuţie are ca scop îmbunătăţirea standardului de viaţă al persoanelor vârstnice, pentru aceasta fiind necesară consolidarea financiară a sistemului public de pensii, prin externalizarea din bugetul asigurărilor sociale de stat a prestaţiilor care nu au natură contributivă sau nu au legătură cu riscurile sociale asigurate, precum şi îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului. Astfel, pentru îndeplinirea scopului urmărit de legiuitor, s-a instituit o indemnizaţie ce reprezintă o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv. Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, având ca scop administrarea şi gestionarea tuturor prestaţiilor sociale acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, iar nu din bugetul asigurărilor sociale de stat. În ceea ce priveşte contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate corespunzătoare indemnizaţiei pentru creşterea copilului, aceasta se suportă de la bugetul de stat, în această materie nefiind datorate celelalte contribuţii sociale obligatorii stabilite de lege, ceea ce atestă, o dată în plus, faptul că dreptul de asistenţă socială în discuţie nu este supus sistemului contributiv, astfel încât dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 din Constituţie, întrucât Guvernul nu este abilitat să emită ordonanţe de urgenţă prin care să afecteze dreptul la o indemnizaţie de asigurări sociale, se observă că interdicţia emiterii de ordonanţe în baza unei legi de abilitare în domenii ce fac obiectul legilor organice priveşte numai ordonanţele simple. În temeiul dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". Curtea constată că, în preambulul ordonanţei în discuţie, legiuitorul a motivat temeinic caracterul de urgenţă al acesteia, astfel încât, sub aspectul extrinsec al dispoziţiilor de lege criticate, nu ne aflăm în prezenţa unor cauze de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Corina Livia Predoi în Dosarul nr. 48.596/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma