Decizie nr. 158 din 8 februarie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Magdalena-Veronica Tara în Dosarul nr. 13.770/301/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal este prezent mandatarul autoarei excepţiei, domnul Constantin-Gheorghe Tara, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autoarea excepţiei, prin mandatar, a depus la dosar note scrise, împreună cu un set de fotografii, pentru a fi avute în vedere la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul mandatarului autoarei excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, cu referire şi la documentele depuse la dosar.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.770/301/CV/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Magdalena-Veronica Tara.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că utilizarea noţiunii "poate" în cuprinsul textului de lege criticat conferă acestuia un caracter dispozitiv, lăsând la aprecierea agentului rutier dispunerea ridicării sau neridicării unor vehicule aflate în aceeaşi situaţie, respectiv staţionate neregulamentar şi care constituie un obstacol pentru circulaţia publică, ceea ce creează un regim arbitrar, discriminatoriu, faţă de conducătorii acestor vehicule, "încălcându-se principiul egalităţii de tratament al vehiculelor şi al conducătorilor auto aflaţi în aceeaşi situaţie". Se mai susţine că prevederile ce fac obiectul excepţiei "creează un regim discriminatoriu între vehiculele care sunt staţionate neregulamentar şi care constituie un obstacol pentru circulaţia publică şi vehiculele care sunt staţionate neregulamentar pe trotuare şi care, de asemenea, constituie un obstacol pentru circulaţia publică, deoarece textul de lege nu prevede măsura ridicării acestor vehicule".

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

–Art. 64 alin. (1): "Poliţia rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea şi depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administraţiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi şi ale art. 20, cu raportare la art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfăşurarea circulaţiei pe drumurile publice în condiţii de siguranţă, prin îndepărtarea de pe spaţiul rezervat circulaţiei rutiere a autovehiculelor staţionate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea şi staţionarea acestora. Instituirea posibilităţii, iar nu a obligaţiei agentului poliţiei rutiere de a aplica această măsură, nu conferă normei criticate un caracter discriminatoriu, luarea măsurii în cauză implicând în mod necesar o apreciere cu privire la circumstanţele reale ale faptei constând în staţionarea neregulamentară pe partea carosabilă.

Cât priveşte aspectele referitoare la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate de către agenţii Poliţiei rutiere, acestea nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti, cărora persoana nemulţumită li se poate adresa pe calea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care s-a dispus aplicarea măsurii reglementate de aceste dispoziţii.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Magdalena-Veronica Tara în Dosarul nr. 13.770/301/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta