Decizie nr. 575 din 3 noiembrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88-92, art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Victor Andrei în Dosarul nr. 20.769/2004 al Judecătoriei Iaşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textele criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Se apreciază că aceste reglementări reprezintă voinţa legiuitorului şi nu fac nici un fel de discriminare, aplicându-se în egală măsură tuturor celor care săvârşesc contravenţii privind circulaţia pe drumurile publice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 20.769/2004, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88-92, art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Victor Andrei în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care autorul excepţiei a fost sancţionat în baza art. 170 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Sesizarea Curţii Constituţionale are la bază Decizia civilă nr. 524/E din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Iaşi prin care s-a stabilit că soluţia de respingere, pe fond, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88-92, art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, ridicată iniţial, în faţa Judecătoriei Iaşi, prin Încheierea acestei instanţe din 28 februarie 2005, contravine dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin aceeaşi încheiere a instanţei de fond fusese respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 226, 230 şi 231 din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, instanţa de fond reţinând, în mod corect, că, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, hotărârile Guvernului nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate. În legătură cu această a doua soluţie, instanţa de recurs nu a reţinut, prin decizia respectivă, încălcarea legii de către instanţa de fond, astfel că, sub acest aspect, încheierea instanţei de fond este definitivă. În consecinţă, sesizarea Curţii Constituţionale priveşte numai excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi Hotărârea Guvernului nr. 85/2003 au fost adoptate fără acordul asociaţiilor patronale şi sindicale, stabilind "o mare discriminare între diferitele categorii socio-profesionale şi şoferi, încălcând prevederile art. 4 şi art. 16 din Constituţie".

Autorul excepţiei precizează, în cuprinsul memoriului depus la instanţă, că dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate sunt cele ale art. 88-92, art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, precum şi cele ale art. 226, 230 şi 231 din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003, "care prevăd cuantumuri ale amenzilor [...] şi sancţiunile complementare aplicate şoferilor care greşesc şi în mod special şoferilor profesionişti [care] sunt mult prea dure şi exagerate". Aceste prevederi sunt considerate neconstituţionale, deoarece contravin "dreptului de proprietate prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la care România este parte din 1994", precum şi dispoziţiilor art. 23 şi 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Sunt invocate totodată, în legătură cu aplicabilitatea documentelor internaţionale, şi dispoziţiile constituţionale ale art. 11 şi 20.

Se mai arată, în susţinerea excepţiei, că "actualul cuantum [al amenzilor] deturnează scopul educativ în măsuri represive [...]. Se încalcă, în acest fel, principiile constituţionale de la art. 53".

În opinia autorului excepţiei, prin aplicarea dispoziţiilor criticate, "nu se respectă principiul constituţional prevăzut de art. 16 din Constituţie", întrucât conducătorilor auto profesionişti "li se interzice dreptul la muncă pe o perioadă limitată, iar celorlalte categorii nu li se face aşa ceva [...]".

Judecătoria Iaşi, nesocotind prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în argumentarea acestui punct de vedere, că hotărârile Guvernului nu pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a căror neconstituţionalitate se invocă, Guvernul apreciază că aceste reglementări "reprezintă voinţa legiuitorului şi nu fac nici un fel de discriminare, aplicându-se tuturor conducătorilor auto care săvârşesc respectivele contravenţii", astfel că nu se pune problema încălcării dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 şi 16 sau a celor ale art. 11 şi 20.

De asemenea, Guvernul arată că dispoziţiile criticate din ordonanţa de urgenţă nu aduc vreo restrângere unor drepturi pentru a se considera că sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituţie.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88-92, art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiată, iar cea referitoare la art. 226, 230 şi 231 din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003 este inadmisibilă.

În argumentarea acestui punct de vedere se arată, referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 88-92, art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin invocarea încălcării art. 16 din Constituţie, că dispoziţiile criticate se aplică în mod egal tuturor conducătorilor de autovehicule care încalcă prevederile legale privind circulaţia pe drumurile publice, "fără discriminări pe considerente arbitrare".

În legătură cu critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu prevederile art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului consideră că aceasta nu poate fi reţinută. Se arată în acest sens că, "faţă de pericolul pe care îl prezintă fapta pentru valorile sociale (persoane, bunuri) angajate în traficul rutier, legiuitorul a considerat că trebuie sancţionată contravenţional încălcarea dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice. Acest pericol justifică restrângerea dreptului şi a libertăţii de a conduce pe drumurile publice".

Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate de autorul excepţiei nu au, în opinia Avocatului Poporului, incidenţă în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost sesizată îl constituie dispoziţiile art. 88-92, ale art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, dispoziţii care au următorul cuprins:

–Art. 88: "(1) Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi sunt următoarele:

a)reţinerea permisului de conducere, a atestatului profesional, a certificatului de înmatriculare ori înregistrare sau a plăcuţelor cu numerele de înmatriculare;

b)retragerea permisului de conducere;

c)suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat;

d)anularea permisului de conducere;

e)confiscarea bunurilor destinate ori folosite la săvârşirea contravenţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;

f)imobilizarea vehiculului.

(2)Reţinerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau înregistrare se face de către poliţie, o dată cu constatarea faptei pentru care se dispune una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la alin. (1), eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare, cu sau fără drept de circulaţie.

(3)Retragerea permisului de conducere se dispune de către poliţie când titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a conduce vehicule pe drumurile publice de către o instituţie medicală autorizată.

(4)Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se aprobă de şeful inspectoratului judeţean de poliţie, Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau al direcţiei poliţiei specializate din Inspectoratul General al Poliţiei Române.

(5)Hotărârea asupra sancţiunilor contravenţionale complementare se comunică în scris contravenientului, în termen de cel mult 5 zile de la data constatării faptei.

(6)Sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se dispun prin acelaşi proces-verbal de constatare prin care s-a stabilit şi amenda contravenţională.";

–Art. 89: "Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 8.000.000 lei următoarele fapte:

a)conducerea vehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie infracţiune;

b)încălcarea normelor legale referitoare la depăşire, cu excepţia prevederilor art. 88 lit. a);

c)conducerea vehiculului cu defecţiuni tehnice grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie;

d)depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus;

e)nerespectarea regulilor de trecere la nivel cu calea ferată;

f)nerespectarea semnalelor poliţiştilor la trecerea coloanelor oficiale;

g)neoprirea la semnalul regulamentar al poliţistului, în scopul sustragerii de la control.";

–Art. 90: "Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 1.500.000 lei la 5.000.000 lei următoarele fapte:

a)depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului electric sau la trecerile la nivel cu calea ferată;

b)schimbarea direcţiei de mers prin încălcarea marcajului longitudinal continuu;

c)circulaţia pe sens opus;

d)neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept;

e)neprezentarea în termenul prevăzut de lege la unitatea de poliţie pe a cărei rază s-a produs accidentul de pe urma căruia au rezultat numai pagube materiale.";

–Art. 91: "Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei următoarele fapte:

a)pătrunderea în intersecţie la culoarea roşie a semaforului electric;

b)încălcarea normelor referitoare la folosirea pe timp de noapte a luminilor de drum;

c)depăşirea cu mai mult de 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus;

d)neacordarea priorităţii de trecere pietonilor care au acest drept.";

–Art. 92: "(1) Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 87 alin. (1), şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare.

(2)Faptele pentru care se aplică puncte de penalizare, numărul acestora şi procedura de înregistrare se stabilesc prin regulament.";

–Art. 94: "(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune:

a)pentru o perioadă de 30 de zile, dacă în decurs de un an titularul permisului de conducere a săvârşit contravenţii care cumulează 15 puncte de penalizare;

b)pentru o perioadă de 60 de zile, dacă în decurs de 6 luni de la data expirării duratei de suspendare titularul permisului de conducere a săvârşit contravenţii care cumulează 10 puncte de penalizare;

c)pentru o perioadă de 90 de zile, dacă fapta conducătorului auto a fost urmărită ca infracţiune prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, iar instanţa de judecată sau procurorul a dispus înlocuirea răspunderii penale cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 91 din Codul penal sau dacă fapta conducătorului auto constituie una dintre contravenţiile pentru care, prin regulament, se dispune ca măsură administrativă reţinerea pe loc a permisului de conducere.

(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) contravenientul este obligat să se prezinte la unitatea de poliţie în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării scrise comunicate de aceasta, pentru a preda permisul de conducere. Neprezentarea la termenul stabilit, în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei suspendării exercitării dreptului de a conduce, prevăzută la alin. (1) lit. a) şi b).";

–Art. 96: "În cazul concursului de contravenţii care întrunesc mai mult de 15 puncte de penalizare, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se compune din însumarea perioadelor corespunzătoare fiecărei fapte, calculate în condiţiile stabilite prin regulament, fără ca această perioadă să depăşească 90 de zile.";

–Art. 98: "Permisul de conducere se reţine în următoarele cazuri:

a)la cumularea a cel puţin 15 puncte de penalizare;

b)când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 77, la art. 78 alin. (2), la art. 79 alin. (1), (3) şi (4) şi la art. 81 alin. (1);

c)când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 178 şi 184 din Codul penal, dacă acestea au fost comise ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice;

d)la săvârşirea uneia dintre contravenţiile pentru care prin regulament se dispune ca măsură administrativă reţinerea pe loc a permisului de conducere;

e)când prezintă modificări, ştersături sau adăugări, este deteriorat ori se află în mod nejustificat asupra altei persoane."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, criticând în ansamblu modul de reglementare şi sancţionare a contravenţiilor privind circulaţia pe drumurile publice, susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege supuse controlului sunt neconstituţionale, deoarece prevăd cuantumuri mari ale amenzilor, precum şi posibilitatea suspendării şi exercitării dreptului de a conduce autovehicule. Aceste sancţiuni, aplicabile şoferilor care comit faptele contravenţionale prevăzute de ordonanţă, mai des pentru şoferii profesionişti, duc la scăderea severă a veniturilor acestora. Astfel, sunt încălcate, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 4, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 41 alin. (1) [devenit art. 44 alin. (1) după republicarea Constituţiei], precum şi cele ale art. 53 din Constituţie, care au următorul cuprins:

–Art. 4: "(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.

(2)România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.";

–Art. 16 alin. (1) şi (2): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.";

–Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";

–Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

Au fost invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al căror conţinut este următorul: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."

De asemenea au fost invocate dispoziţiile art. 23 pct. 2 şi art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, texte care au următorul cuprins:

–Art. 23 pct. 2: "Toţi oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală.";

–Art. 25 pct. 1: "Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa."

În legătură cu susţinerea incidenţei în cauză a celor două prevederi din documentele internaţionale privind drepturile omului, autorul excepţiei a invocat şi dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, care au următorul cuprins:

–Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2)Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3)În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.";

–Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care autorul excepţiei a fost sancţionat în baza art. 170 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003, care prevede: "Conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când: [...] b) semnalul cu lumini roşii şi/sau semnalul sonor sunt în funcţiune."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că fapta săvârşită de autorul excepţiei, astfel cum a fost menţionată în procesul-verbal de contravenţie contestat la instanţa de judecată, este prevăzută de art. 170 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003 şi sancţionată de art. 226 lit. f) din aceeaşi hotărâre. Curtea observă, totodată, că aceste reglementări au la bază dispoziţiile cuprinse în textele art. 88, art. 89 lit. e) şi art. 92 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile cuprinse în celelalte texte criticate care nu au legătură cu soluţionarea cauzei, şi anume art. 89 lit. a)-d), f) şi g), art. 90, 91, 94, 96 şi 98, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "[...] decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţiile care sunt contrare dispoziţiilor alin. (1), (2) şi (3) ale aceluiaşi articol sunt inadmisibile.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88, art. 89 lit. e), art. 91 şi 92 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea reţine că aceste dispoziţii criticate nu contravin textelor constituţionale şi celor din documentele internaţionale invocate în cauză.

Astfel, în legătură cu critica de neconstituţionalitate formulată prin invocarea încălcării dispoziţiilor art. 4 şi art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea, Curtea reţine că dispoziţiile criticate din ordonanţa de urgenţă stabilesc faptele ce constituie contravenţii la reglementările privind circulaţia pe drumurile publice şi sancţiunile aferente. Aceste reglementări se aplică, în egală măsură, fără discriminare, tuturor conducătorilor auto, profesionişti sau nu, care săvârşesc contravenţiile prevăzute de lege, nefiind, deci, încălcate nici dispoziţiile art. 23 pct. 2 şi art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Tot astfel, nu poate fi reţinută nici susţinerea referitoare la încălcarea art. 44 alin. (1) din Constituţie privind încălcarea dreptului de proprietate privată, precum şi a art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece stabilirea unor amenzi nu are semnificaţia unui transfer de proprietate care să încalce Constituţia sau normele convenţionale, ci este consecinţa săvârşirii unor fapte ilegale sancţionate de lege, în cuantumul apreciat de legiuitor în funcţie de gravitatea şi frecvenţa faptelor respective. În consecinţă, nu se poate considera că în cauză a fost încălcat, prin prevederile criticate, dreptul de proprietate al persoanei.

Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea observă că textul constituţional se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar textele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, astfel cum s-a mai arătat, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii, care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

De altfel, Curtea constată că dispoziţiile art. 88 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai format obiect al controlului de neconstituţionalitate. De exemplu, prin Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 20 februarie 2005, Curtea, respingând excepţia cu acest obiect, a statuat că "stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, «asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei rutiere, apărarea vieţii şi integrităţii corporale, a sănătăţii persoanelor, proprietăţii publice şi private, protecţia mediului înconjurător, precum şi a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor în acest domeniu»[...]".

În legătură cu susţinerea că adoptarea ordonanţei s-a făcut fără consultarea organizaţiilor patronale şi a celor sindicale, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale privind delegarea legislativă sau alte prevederi care se referă la adoptarea legilor nu prevăd asemenea cerinţe pentru emiterea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 lit. a)-d), f) şi g), art. 90, 91, 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Victor Andrei în Dosarul nr. 20.769/2004 al Judecătoriei Iaşi.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88, art. 89 lit. e) şi art. 92 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta