Decizie nr. 87 din 27 februarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, excepţie ridicată de reprezentantul Societăţii Comerciale "NOEL PROD" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.606/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia comercială.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin reprezentant Nica Leon, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicita admiterea acesteia, arătând ca textele criticate, care instituie obligaţia de a plati cu anticipatie taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării acţiunii sau a cererii formulate, sunt neconstituţionale prin raportare la art. 1, 16, 21, art. 53 alin. (1) şi (2) şi art. 150 din Legea fundamentală, pentru motivele pe care le depune şi în scris.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acestui serviciu, iar scutirile pe care legea le acorda anumitor persoane nu încalcă principiul egalităţii. În ceea ce priveşte raportarea la art. 150 alin. (1) din Constituţie, acesta se referă exclusiv la legile adoptate anterior intrării în vigoare a actualei Legi fundamentale şi nu are incidenţa în cauza de faţa.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2002, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, excepţie ridicată de reprezentantul Societăţii Comerciale "NOEL PROD" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.606/2001 al acelei instanţe.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a arătat ca dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, care obliga la plata cu anticipatie a taxelor judiciare de timbru şi care prevăd sancţiunea anulării acţiunii sau a cererii pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit, sunt contrare principiilor statului de drept prevăzute de art. 1 alin. (3) din Constituţie. În acelaşi timp, autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate "introduc discriminare între cetăţeni", contrar prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, şi ingradesc accesul liber la justiţie garantat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 49 din Legea fundamentală. De asemenea, considera ca aceste dispoziţii legale nici nu mai sunt în vigoare, în sensul prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituţie.

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia comercială apreciază ca prevederile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 sunt constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arata ca dreptul privind liberul acces la justiţie consacrat de Constituţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie, iar "modalitatea în care se efectuează plata taxelor de timbru este o consecinţa fireasca a instituirii de către stat a obligaţiei cetăţenilor de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei". Invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, concretizata, printre altele, în Decizia nr. 65/2000. Obligaţia de plată anticipata a taxelor judiciare de timbru este instituită în sarcina oricărei persoane care se adresează instanţelor judecătoreşti, fără nici o discriminare. Impunerea prin lege a anumitor condiţii sau cerinţe pentru exercitarea unor drepturi, cum este şi accesul la justiţie, nu intră în conţinutul notiunii de "ingradire", nefiind incalcate prevederile art. 49 din Constituţie. Pe de altă parte, plata taxelor de timbru se încadrează în obligaţiile prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie, conform căruia "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare, dispoziţii care au următoarea redactare:

–Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. [...]

(3)Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii."

Autorul excepţiei a invocat numeroase prevederi constituţionale care, în opinia sa, sunt incalcate prin dispoziţiile legale criticate, dintre care, în raport cu obiectul excepţiei ridicate, sunt relevante numai următoarele:

–Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constata ca aceeaşi excepţie, cu motivare identică, a făcut obiectul a numeroase cauze soluţionate de Curtea Constituţională, iar acele excepţii au fost respinse ca fiind neintemeiate. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, făcând trimitere şi la alte decizii anterioare, Curtea a reţinut ca accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nici o dispoziţie constituţională "nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrarii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor".

Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.

Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cat şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natura, neexistand discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 22 din 8 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000).

Nici în prezenta cauza nu au apărut elemente noi, care ar putea impune reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie.

Autorul excepţiei a susţinut şi faptul ca dispoziţiile legale criticate "nu sunt în vigoare, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie". Cu privire la aceasta sustinere, Curtea retine ca art. 150 alin. (1) se referă la actele normative adoptate anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1991 şi nu are incidenţa în cauza.

Obligaţia şi modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru, prevăzute de dispoziţiile legale criticate prin excepţie, nu sunt de natura sa ingradeasca exerciţiul vreunui drept fundamental, astfel încât nu se impune examinarea acelor dispoziţii legale prin raportare la art. 49 din Constituţie.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipata a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau a cererii în caz de neplata.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială "NOEL PROD" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.606/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Madalina Stefania Diaconu