Decizie nr. 860 din 18 octombrie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dumagas Transport" - S.A. din Podari în Dosarul nr. 14.643/303/2011 al Judecătoriei Alexandria şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.009D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 14.643/303/2011, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dumagas Transport" - S.A. din Podari într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că tariful de despăgubire instituit prin art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 reprezintă o prezumţie absolută în producerea unei pagube ce nu poate fi dovedită de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. Arată că, prin instituirea unui tarif suplimentar, în plus faţă de amenda contravenţională, se creează o discriminare între cetăţenii care deţin rovinieta valabilă şi cei care nu o deţin, deşi aceştia conduc acelaşi tip de vehicul şi pe aceeaşi perioadă de timp.

În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, susţine că acestea instituie o discriminare între cetăţenii care comit abateri de natură contravenţională, care sunt sancţionaţi imediat ce au fost identificaţi, şi cetăţenii utilizatori ai drumurilor naţionale care comit aceeaşi abatere (nedeţinerea unei roviniete valabile) şi care, deşi au fost identificaţi prin sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei, sunt sancţionaţi în mod abuziv la limita termenului de prescripţie al aplicării amenzii. Arată că prin legalizarea SIEGMCR se deviază de la rolul şi scopul pedepsei, aceasta reprezentând o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, cu scopul prevenirii de noi fapte contravenţionale. Susţine că organele abilitate să aplice legea, deşi cunosc persoana făptuitoare, nu îi aplică imediat sancţiunea în scopul de a o corija, ci îi permit ca, în interiorul termenului de prescripţie, să comită şi alte fapte antisociale, ceea ce contravine naturii şi finalităţii funcţiilor preventiv-educative ale sancţiunii. Mai arată că sistemul SIEGMCR instigă, practic, la comiterea de fapte cu caracter antisocial.

Judecătoria Alexandria apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată în acest sens că utilizatorii de vehicule şi persoanele care au circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără a deţine rovinietă valabilă se află în situaţii juridice distincte, astfel încât prevederile de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie. Mai arată că obligarea la plata unei amenzi nu poate scuti un contravenient de plată efectivă a utilizării unui drum naţional. De asemenea, apreciază că stabilirea adevărului este mai uşor de înfăptuit cu ajutorul înregistrărilor prin intermediul unor mijloace tehnice adecvate, decât prin intermediul agenţilor constatatori.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este netemeinică prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie. Referitor la natura juridică a tarifului de despăgubire, arată că legiuitorul a recurs la prezumarea unui prejudiciu fix, determinat, în scopul echilibrării poziţiei părţilor din raportul procesual. Apreciază că excepţia este nemotivată în ceea ce priveşte invocarea art. 47 din Constituţie şi inadmisibilă în privinţa raportării la art. 124 din Legea fundamentală, autorul invocând, în realitate, modul de aplicare a legii de către organele abilitate.

Avocatul Poporului apreciază că îşi menţine punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 850D/2012, prin care a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, prilej cu care a arătat că acestea nu îndeplinesc "cerinţele de previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu reglementează, într-o manieră clară şi previzibilă, natura juridică a tarifului de despăgubire şi nici modalitatea de aplicare a dispoziţiilor privind plata acestuia". Apreciază că în materia contravenţiilor "este necesar să existe o legislaţie clară, precisă, adecvată,proporţională, care să nu dea naştere la interpretări şi aplicări diferite din partea persoanelor împuternicite şi a autorităţilor publice cu atribuţii în aplicarea normei contravenţionale şi de verificare a legalităţii aplicării acesteia". Mai arată că prevederile art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece acestea se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără privilegii şi fără discriminări.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, şi modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 17/2010 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi de Ordonanţa Guvernului nr. 8/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 30 iulie 2010, dispoziţii care au următorul cuprins:

–Art. 8 alin. (3): "Contravenientul are obligaţia de a achita, pe lângă amenda contravenţională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcţie de tipul vehiculului folosit fără a deţine rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.";

–Art. 9 alin. (2): "Începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai şi art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 au fost abrogate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012. În acelaşi timp, potrivit dispoziţiilor art. II din acelaşi act normativ: "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează." În aceste condiţii, dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, astfel cum ele au fost reglementate anterior abrogării prin Legea nr. 144/2012, nu îşi mai produc efectele în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Referitor la dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, Curtea reţine că acestea se aplică tuturor cetăţenilor surprinşi de mijloacele tehnice omologate amintite circulând fără rovinietă valabilă, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. În acelaşi timp, nu se poate contesta utilitatea mijloacelor tehnice moderne, prin comparaţie cu celelalte modalităţi de constatare a contravenţiilor, astfel cum acestea sunt prevăzute în cuprinsul art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Curtea constată că ceea ce critică în realitate autorul excepţiei este modalitatea de aplicare a amenzilor de către organele abilitate, prin sancţionarea în mod abuziv a contravenienţilor la limita termenului de prescripţie, soluţionarea acestor aspecte intrând în competenţa exclusivă a instanţelor de judecată, iar nu în cea a Curţii Constituţionale, astfel încât, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, autorul arată că organele abilitate să aplice legea, deşi cunosc persoana făptuitoare, nu îi aplică imediat sancţiunea în scopul de a o corija, ci îi permit ca, în interiorul termenului de prescripţie al faptei, să comită şi alte fapte antisociale, fapt ce contravine naturii şi finalităţii funcţiilor preventiv-educative ale sancţiunii. Curtea constată că argumentele autorului excepţiei nu constituie o adevărată critică de constituţionalitate, ci modalitatea de aplicare a legii de către organele abilitate să sancţioneze contravenienţii care circulă fără rovinietă pe drumurile naţionale. Mai mult decât atât, însuşi art. 124 din Constituţie invocat de autorul excepţiei face parte din secţiunea 1 a capitolului VI privind autoritatea judecătorească, intitulată "Instanţele judecătoreşti". Or, agenţii constatatori prevăzuţi în cuprinsul art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu fac parte din puterea judecătorească din România, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. fiind o companie de interes strategic naţional ce funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dumagas Transport" - S.A. din Podari în Dosarul nr. 14.643/303/2011 al Judecătoriei Alexandria.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma