Decret
Decret Nr. 224 din 12 decembrie 1951
privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanţelor Statului
- Emitent
- Marea Adunare Națională
- Publicat în
- BULETINUL OFICIAL nr. 117 din 12 decembrie 1951
Textul actului · 20 de articole
100%
privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanţelor Statului
Urmărirea restantelor şi majorărilor din impozite, taxe şi alte venituri bugetare, datorate de populaţie se poate face, şi prin scoaterea în vânzare a bunurilor imobiliare aparţinînd restantierului.
Vânzarea imobiliară se încuviinţează de către Judecătoria Populara a locului unde este situat imobilul, la cererea unităţii financiare care a pornit urmărirea.
Dacă debitorul nu a achitat, în termenele legale, datoriile din impozite, taxe şi alte venituri bugetare, se va proceda la sechestrarea averii imobiliare a acestuia şi a familiei lui (soţ, sotie, copii şi părinţi), cu care are gospodărie comuna şi au mai multe imobile.
Sechestrarea averii imobiliare se face de un inspector financiar sau alt funcţionar desemnat de circumscripţia sau secţiunea financiară respectiva.
Odată cu aplicarea sechestrului se va da debitorului un avertisment scris prin care i se pune în vedere ca dacă în termen de zece zile de la aplicarea sechestrului pe averea imobiliară nu va achită suma datorată i se va scoate imobilul în vânzare.
Nu se poate sechestra şi scoate în vânzare casa de locuit cu anexele sale, în total sau în parte, locuita efectiv de debitor cu familia sa.
Procesul verbal de sechestru se întocmeşte în trei exemplare şi va cuprinde:
–Data şi locul întocmirii procesului verbal de sechestru;
–Numele, prenumele şi funcţia organului financiar care îl întocmeşte;
–Numele, prenumele şi domiciliul debitorului;
–Numele şi prenumele martorilor;
–Suma datorată şi natura debitului;
–Descrierea generală a imobilului sau părţii de imobil ce se scoate în vânzare şi locul unde este situat;
–Evaluarea imobilului;
–Averea imobiliară scutită de urmărire.
În procesul verbal de sechestru se vor consemna plângerile sau observaţiunile făcute de debitor sau mărturii asupra modului cum s-a aplicat sechestrul.
Procesul verbal se va semna de cel care l-a întocmit, de debitor şi martori. Refuzul acestora de a semna se va consemna în procesul verbal.
Un exemplar din procesul verbal de sechestru se va preda debitorului, unul rămîne la unitatea financiară care a început urmărirea, iar altul se va inainta judecătoriei populare pentru a dispune transcrierea în registrul de transcripţiuni sau în Cartea Funduara.
Şeful Secţiunii Financiare orăşeneşti (raionale) poate permite debitorului sa vândă imobilul sechestrat în total sau în parte pentru achitarea sumei datorate.
În cazul cînd debitorul n-a achitat sumele datorate în termenul de zece zile de la înmânarea avertismentului prevăzut de art. 3 din prezentul Decret, unitatea financiară care urmăreşte debitul va cere judecătoriei populare a locului unde este situat imobilul sa încuviinţeze vînzarea.
Cererea de încuviinţare va cuprinde:
–Numele, prenumele şi domiciliul debitorului;
–Legea pe baza căreia a fost stabilit debitul;
–Suma de plată şi perioada de timp pe care este datorată;
–Imobilul ce se urmăreşte şi locul unde este situat.
La cerere se va ataşa dosarul de urmărire care va cuprinde:
–Copia înştiinţării de plată şi dovada inmanarii acesteia;
–Un exemplar din procesul verbal de sechestru;
–Dovada de primire a avertismentului de plată;
–Un extras din rolul debitorului, cu arătarea quantumului debitorului urmărit.
În termen de cinci zile de la primirea cererii şi dosarului, judecătorul verifica dacă acestea conţin toate elementele prevăzute la art. 8.
Dacă cererea a fost introdusă fără respectarea dispoziţiunilor de mai sus, judecătorul o restituie cu întreg dosarul unităţii financiare respective, acordînd un termen pentru completarea actelor.
În cazul cînd în termenul acordat nu se fac completările cerute, cererea se considera neintrodusa, iar judecătorul va înştiinţa serviciul financiar ierarhic superior celui obligat a face completarea.
Pentru cererile făcute cu respectarea dispoziţiunilor art. 8, judecătorul fixează termenul de judecată în cel mult zece zile de la primirea cererii şi dispune citarea părţilor.
La primul termen de înfăţişare, debitorul urmărit sau terţii interesaţi, sînt obligaţi să depună, sub sancţiunea decăderii, toate probele de care înţeleg să se servească.
În cazul cînd părţile, deşi citate legal, nu se prezintă, judecătoria populara examinează cazul în lipsa lor.
Dacă debitorul prezintă judecătorului, fie înainte de termenul de judecată, fie la judecata, dovada achitării sumei datorate, judecătorul da o încheiere de încetare a urmăririi.
În soluţionarea cazului, judecătoria populara examinează:
a)Dacă felul impozitului, taxei sau altor venituri bugetare ce se urmăresc sînt prevăzute de lege;
b)Dacă persoana urmărită poate fi obligată, potrivit legii, la plata acelui impozit, taxa sau venit bugetar;
c)Dacă stabilirea debitului s-a făcut cu respectarea procedurii legale;
d)Dacă debitorului i s-au acordat scutirile sau reducerile la care avea dreptul potrivit legii.
Dacă impozitul, taxa sau alte venituri bugetare ce se urmăresc, nu sînt prevăzute de lege, instanţa respinge cererea unităţii financiare.
Dacă din dezbateri rezultă ca impozitul sau taxa au fost greşit calculate, judecătoria populara suspenda judecarea cererii şi restituie dosarul unităţii financiare pentru recalculare.
Cînd unitatea financiară găseşte că nu este cazul de recalculare, înaintează dosarul cu propuneri unităţii financiare superioare. Aceasta se pronunţa asupra calculului impozitului şi trimite dosarul cu adresa motivată, direct judecătoriei respective pentru reluarea judecaţii.
Instanţa nu poate acorda eşalonări de plată şi nici anula sau judeca în fond stabilirea debitului.
Dacă judecătoria populara stabileşte ca urmărirea este legală, da o hotărîre prin care încuviinţează vînzarea imobilului de către organele Ministerului Finanţelor şi obliga pe debitor la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărîrea este supusă recursului la instanţa superioară, în termen de zece zile de la pronunţare.
Recursul nu suspenda executarea.
Imediat după obţinerea hotărîrii judecătoriei populare, unitatea financiară va fixa termenul de vânzare, care nu poate fi mai mare de 15 zile de la pronunţarea hotărîrii.
În acest scop, se vor emite publicaţiile de vânzare, care vor cuprinde:
–Numele unităţii financiare care face urmărirea;
–Numele şi prenumele debitorului urmărit;
–Descrierea imobilului urmărit;
–Evaluarea imobilului;
–Data, ora şi locul unde se va face vînzarea;
–Denumirea judecătoriei populare care a încuviinţat vînzarea, numărul şi data hotărîrii respective.
Publicaţia de vânzare va fi afişată la locul imobilului şi la usa unităţii financiare urmaritoare cu cel puţin cinci zile înainte de ziua fixată pentru vânzare.
Dacă debitorul achită suma datorată, majorările şi cheltuielile de judecată, înainte de termenul fixat pentru vânzare, sau chiar în ziua vânzării, aceasta nu se mai face.
Vânzarea se face la evaluarea prevăzută în procesul verbal de sechestru.
Rezultatul vânzării se va consemna într-un proces verbal.
Vânzarea este interzisă către sectorul particular.
Dacă la primul termen vînzarea nu se poate face din lipsa de cumpărători, imobilele vor fi predate fără plata Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare din oraşul sau comuna unde este situat imobilul, încheindu-se despre aceasta proces verbal.
În acest caz, debitul urmărit se scade cu suma reprezentând evaluarea imobilului, iar dacă evaluarea este mai mare, scăderea se face numai în limita debitului.
Dispoziţiunile prezentului Decret se aplică cu începere de la data publicării în Buletinul Oficial. Urmăririle începute potrivit legii anterioare vor continua după acea lege, dacă unitatea financiară nu începe o noua procedura de urmărire potrivit prezentului Decret.
Dispoziţiunile cuprinse în art. 240 pînă la art. 272 inclusiv din legea Nr. 269 din 1 Aprilie 1942, pentru Codul de Procedura Fiscală, cu toate modificările ulterioare, se abroga.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.