Decizie nr. 1.007 din 14 iulie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 şi 88 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Verone Adrian Rădulescu în Dosarul nr. 34.082/3/2009 (nr. vechi 1.591/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.666D/2010.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar un înscris prin care face precizări cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, solicitând admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu încalcă dreptul la pensie, ci reprezintă o expresie a accesului liber la justiţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 34.082/3/2009 (nr. vechi 1.591/2010), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 şi 88 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Excepţia a fost ridicată de Verone Adrian Rădulescu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 157 din 8 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 34.082/3/AS/2009.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate, care stabilesc condiţiile exercitării căii de atac împotriva deciziei caselor teritoriale de pensii cu privire la pensionare, încalcă prevederile art. 47 din Constituţie referitoare la dreptul la pensie. În acest sens arată că termenul de 45 de zile pentru formularea contestaţiei este mult prea scurt, iar pensionarii nu au timp suficient pentru a verifica legalitatea deciziei de pensionare.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 şi 88 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii potrivit cărora:

–Art. 87: "(1) Decizia emisă în condiţiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.

(2)Decizia emisă în condiţiile art. 86 alin. (1) poate fi anulată, la cererea titularului, în termen de 45 de zile de la comunicare.";

–Art. 88: "Decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă."

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 47 din Constituţie referitoare la dreptul la pensie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Potrivit celor statuate însă prin Decizia nr. 766*) din 15 iunie 2011, aflată în curs de publicare, dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, şi care sunt aplicabile litigiului în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate în virtutea principiului tempus regit actum, pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, chiar dacă acestea au fost abrogate sau şi-au încetat aplicarea.

Notă *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

Având în vedere considerentele acestei decizii, Curtea urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată, în temeiul cărora, prin Sentinţa civilă nr. 157 din 8 ianuarie 2010, instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a apreciat că Decizia Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti din data de 28 mai 2009, pe care Verone Adrian Rădulescu a atacat-o în faţa instanţei de judecată, a devenit definitivă, astfel că nu mai poate face obiectul contestaţiei în justiţie.

Astfel, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile Legii fundamentale care consacră dreptul de acces la justiţie. Din examinarea modului în care a fost motivată excepţia în prezenta cauză, Curtea observă că, în realitate, se formulează aceeaşi critică, însă pe cale indirectă. Astfel, autorul excepţiei susţine că, neputând exercita dreptul de a contesta decizia de pensionare în timp util, i se aduce o încălcare a dreptului la pensie.

Or, faţă de aceste critici, Curtea, prin Decizia nr. 439 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, arăta că "accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiţionată prin lege de îndeplinirea unor cerinţe prealabile şi de respectarea unor termene de prescripţie sau de decădere. Important este ca persoana care se consideră lezată în drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime să aibă efectiv posibilitatea de a se adresa instanţei judecătoreşti competente, iar în cadrul judecării cauzei sale să beneficieze de toate garanţiile şi mijloacele procedurale prevăzute, care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil.

Atacarea în justiţie a oricărui act juridic de dispoziţie poate fi făcută în termenele stabilite de lege. În acest sens, textul de lege criticat este în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, deoarece prevede posibilitatea titularului dreptului de asigurări sociale, deci şi a pensionarului, de a ataca decizia casei teritoriale de pensii cu contestaţie introdusă la tribunal în termen de 45 de zile de la data comunicării. Acest termen este rezonabil pentru persoana interesată să se convingă asupra corectitudinii stabilirii drepturilor sale şi, dacă este cazul, să conteste decizia de pensionare. De asemenea, în faţa instanţei de judecată, beneficiază de toate drepturile procesuale legale".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 şi 88 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Verone Adrian Rădulescu în Dosarul nr. 34.082/3/2009 (nr. vechi 1.591/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea