Lege
Lege Nr. 33 din 29 martie 1991
privind activitatea bancară
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 70 din 3 aprilie 1991
Textul actului · 60 de articole
100%
privind activitatea bancară
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Activitatea bancară în România se desfăşoară prin Banca Naţionala a României şi prin societăţi bancare constituite, în baza Legii nr. 31/1990, ca societăţi comerciale.
Banca Naţionala a României este banca centrala a statului român, avînd personalitate juridică. Ea este organul unic de emisiune al statului şi stabileşte reglementările în domeniile: monetar, de credit, valutar şi de plati. Banca Naţionala a României refinanteaza societăţile bancare şi asigura lichiditati sistemului bancar.
Banca Naţionala a României asigura supravegherea activităţii tuturor societăţilor bancare.
Totodată, Banca Naţionala a României va promova, reglementa şi supraveghea activităţile de intermediere bancară.
Atribuţiile Băncii Naţionale a României sînt prevăzute în statutul de organizare şi funcţionare aprobat prin lege.
Societăţile bancare sînt persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice şi fizice, sub forma de depozite sau instrumente nenegociabile, plătibile la vedere sau la termen, precum şi acordarea de credite.
Structura organizatorică, conducerea şi administrarea societăţilor bancare se stabilesc prin statutele proprii.
Societatea bancară este angajata numai prin semnăturile a cel puţin doi conducatori avînd funcţiile stabilite prin statutele proprii.
Societăţile bancare, persoane juridice române, se constituie cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale; ele nu pot fi constituite sub forma de societăţi cu răspundere limitată. Societăţile bancare se pot constitui şi funcţiona numai pe baza autorizaţiei eliberate de Banca Naţionala a României.
Documentaţia care trebuie prezentată pentru solicitarea autorizaţiei şi condiţiile în care aceasta poate fi acordată vor fi stabilite prin norme de Banca Naţionala a României.
Banca Naţionala a României va stabili norme privind volumul minim al capitalului social şi cota minima de vărsămînt la momentul subscrierii, care nu poate fi mai mica de 50%, precum şi perioada de subscriere.
Condiţiile în care autorizaţia poate fi retrasă, atît în cazurile cînd retragerea este impusa de lege, cît şi atunci cînd ea este cerută de societatea bancară respectiva, se stabilesc prin norme de Banca Naţionala a României.
Toate autorizaţiile emise şi cele în vigoare vor fi evidentiate de Banca Naţionala a României într-un registru, care va fi accesibil permanent publicului.
Capitalul social subscris trebuie vărsat integral în termen de pînă la doi ani de la data constituirii societăţii bancare.
Capitalul social subscris trebuie vărsat în forma bănească.
După constituirea legală, societatea bancară va trebui să se identifice în mod clar, în toate actele ei oficiale, printr-un minimum de date: denumirea completa şi firma socială, capitalul social subscris, adresa sediului principal, numărul şi data înmatriculării în registrul comerţului.
În cazul fuziunii, dizolvării, lichidării sau falimentului societăţilor bancare, se aplică prevederile din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, precum şi normele speciale şi avizele exprese ale Băncii Naţionale a României, avîndu-se în vedere caracterul specific al operaţiunilor bancare.
Fuziunea a doua sau mai multor societăţi bancare se decide de către fiecare societate bancară, conform statutului propriu. În prealabil începerii activităţii sale, societatea bancară rezultată ca urmare a fuziunii este obligată să obţină autorizaţia Băncii Naţionale a României.
Societăţilor bancare li se interzice sa încheie contracte sau înţelegeri, sa adopte practici de orice fel care le-ar asigura poziţii dominante pe piaţa monetara, financiară sau valutară ori să se angajeze în operaţiuni pentru a obţine neloial avantaje pentru ele sau pentru terţe persoane.
Banca Naţionala a României are dreptul sa introducă acţiune în justiţie ori de cîte ori constata încălcarea prevederilor prezentului articol.
Înfiinţarea, funcţionarea şi lichidarea filialelor din România ale societăţilor bancare, persoane juridice străine, se efectuează potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, după recunoaşterea acestor societăţi bancare ca persoane juridice străine, în condiţiile stabilite de dreptul român.
Deschiderea în România de sucursale ale unor bănci persoane juridice străine are loc în conformitate cu prevederile legislaţiei privind funcţionarea în România a reprezentantelor firmelor şi organizaţiilor economice străine.
Exercitarea profesiunii bancare şi operaţiunile de banca ale filialelor şi sucursalelor prevăzute la art. 13 al prezentei legi sînt supuse autorizării Băncii Naţionale a României, în concordanta cu politica acesteia faţă de activitatea băncilor străine în România.
În activitatea lor, societăţile bancare se vor supune reglementărilor emise de Banca Naţionala a României pentru aplicarea politicii monetare, de credit, valutare, de plati, de asigurare a prudentei bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare.
Toate societăţile bancare sînt obligate sa deschidă conturi curente la Banca Naţionala a României şi sa menţină rezerve minime obligatorii potrivit reglementărilor date de aceasta.
Societăţile bancare pot deschide la Banca Naţionala a României şi alte conturi, în condiţiile stabilite de aceasta.
Societăţile bancare pot efectua operaţiuni de depozite la vedere şi la termen, în cont, cu numerar şi cu titluri constind în atragerea resurselor băneşti de la persoane juridice şi fizice, în vederea păstrării şi fructificării lor. Depozitele pot fi purtătoare de dobinda.
Prin credit pe termen scurt se înţelege orice fel de operaţiune de împrumut de sume de bani pe o durată ce nu depăşeşte 12 luni. Împrumuturile a căror durata de rambursare este între un an şi cinci ani sînt credite pe termen mediu, iar cele care depăşesc durata de cinci ani sînt credite pe termen lung.
La acordarea creditelor, societăţile bancare vor urmări ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadenta. În acest scop, acestea pot cere solicitanţilor garantarea împrumutului cu bunuri mobile şi imobile.
După aprobarea unui credit, societăţile bancare nu pot anula sau reduce cuantumul acestuia decît în cazuri justificate, determinate de furnizarea de către debitor a unor date nereale, şi numai după expirarea unui termen de preaviz de minimum 5 zile, care va fi comunicat în scris debitorului.
Societăţile bancare pot întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea de către debitor a unui credit aprobat, în cazul în care debitorul a încălcat condiţiile contractului de credit sau în cazul în care situaţia economică şi financiară a acestuia nu mai asigura condiţii de rambursare.
Toate operaţiunile de credit şi garanţie ale societăţilor bancare vor trebui consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile respectivelor tranzacţii. Copiile acestor documente vor trebui păstrate de către societăţile bancare şi puse la dispoziţia personalului autorizat al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia.
Societăţile bancare pot cumpara, vinde, tine în custodie şi administra active monetare, pot executa transferuri, operaţiuni de clearing şi alte operaţiuni de virament, pe cont propriu sau în contul terţilor.
Societăţile bancare pot primi titluri în gaj sau în păstrare. Aceste titluri nu pot fi gajate de societatea bancară primitoare, iar aceasta nu poate exercita dreptul de vot aferent respectivelor titluri.
Societăţile bancare pot efectua, potrivit legii şi în limitele autorizaţiei acordate şi ale mijloacelor de care dispun, operaţiuni şi activităţi conexe ca: operaţiuni valutare; operaţiuni cu metale preţioase, cu obiecte confectionate din acestea şi cu alte valori cu grad mare de lichiditate; plasamentul, subscrierea, gestionarea, păstrarea şi comerţul cu titluri; consulting bancar; garanţii; mandatari, precum şi alte activităţi legale care pot fi asumate pe cont propriu sau în contul clienţilor.
Societatea bancară nu poate desfăşura următoarele operaţiuni:
a)angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile. Se exceptează tranzacţiile cu imobile necesare desfăşurării activităţii societăţii bancare şi pentru folosinţă salariaţilor, precum şi tranzacţiile cu bunuri mobile şi imobile în executarea creanţelor; b) achiziţionarea propriilor acţiuni sau gajarea lor în contul datoriilor băncii. Se exceptează răscumpărarea acţiunilor proprii în vederea reducerii capitalului social, care va face obiectul autorizării prealabile din partea Băncii Naţionale a României; c) acordarea de împrumuturi clienţilor, condiţionată de vînzarea sau cumpărarea acţiunilor băncii; d) primirea de depozite, titluri sau alte valori, cînd societatea bancară se afla în stare de încetare de plati; e) angajarea în operaţiuni de depozit, dacă majoritatea depozitelor provin de la angajaţii băncii. Se exceptează operaţiunile fondurilor de plasament şi alte operaţiuni financiare bazate pe principiul mutualitatii.
Prin autorizaţiile de funcţionare pot fi specificate operaţiuni şi activităţi interzise, altele decît cele menţionate în art. 25 al prezentei legi.
Societăţile bancare vor repartiza 20% din profitul brut anual pentru constituirea de rezerve, pînă cînd fondul astfel constituit egaleaza capitalul, apoi maximum 10% pînă în momentul în care fondul a ajuns de doua ori mai mare decît capitalul. După atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezerva se va face din profitul net, pe baza hotărîrii consiliilor de administraţie ale societăţilor bancare.
Societăţile bancare îşi pot constitui fonduri de risc pentru acoperirea eventualelor credite care nu mai pot fi recuperate, atît din profiturile brute în limita a 0,5% din totalul creditelor acordate, cît şi din cele nete, precum şi alte fonduri.
Participarea unei societăţi bancare la o firma sau întreprindere al carei obiect de activitate nu are legătură cu activitatea bancară nu poate depăşi 20% din capitalul firmei sau întreprinderii respective.
Împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot depăşi, cumulate, 20% din capitalul şi rezervele societăţii bancare respective.
Se considera un singur debitor orice persoană sau grup de persoane fizice sau juridice care sînt legate economic între ele. Împrumuturile acordate debitorilor aflaţi în relaţii speciale cu societatea bancară sau personalul acesteia, inclusiv familiale, vor fi permise numai în condiţiile reglementărilor emise de Banca Naţionala a României.
Societăţile bancare sînt obligate sa comunice Băncii Naţionale a României creditele acordate clienţilor lor, care depăşesc suma minima pentru raportare stabilită de Banca Naţionala a României.
Societăţile bancare sînt obligate să prezinte lunar Băncii Naţionale a României situaţiile lor financiare, constind din elemente ale bilanţului şi contului de profit şi pierderi, precum şi alte date cerute de Banca Naţionala a României.
Societatea bancară conducatoare a unui grup de bănci va prezenta datele prevăzute în alineatul precedent atît pentru propria sa unitate, cît şi pentru întregul grup.
Societăţile bancare sînt obligate să permită Băncii Naţionale a României să le examineze evidentele, conturile şi operaţiunile, exclusiv pentru îndeplinirea scopurilor supravegherii bancare.
Casele de economii, casele de ajutor reciproc, cooperativele de credit, alte societăţi de credit, precum şi fondurile de plasament sînt supravegheate şi de către organismele de supraveghere ale propriilor asociaţii.
Banca Naţionala a României este singurul agent al statului însărcinat sa supravegheze tranzacţiile valutare efectuate de societăţile bancare, în care scop va stabili modul de raportare a acestora.
Ministerul Finanţelor va sesiza Banca Naţionala a României despre neregulile de ordin fiscal comise de societăţile bancare.
Pentru supravegherea societăţilor bancare române care funcţionează în străinătate, Banca Naţionala a României cooperează cu autorităţile de supraveghere bancară ale statelor respective.
Informaţii referitoare la băncile străine care desfăşoară activităţi în România pot fi furnizate autorităţilor de supraveghere bancară din ţara de origine, numai în condiţii de reciprocitate.
În scopul protejării drepturilor deponentilor, se pot constitui unu sau mai multe fonduri pentru asigurarea depozitelor băneşti deţinute de societăţile bancare în favoarea persoanelor fizice.
Aceste fonduri vor putea fi constituite de către instituţii financiare publice sau private ori de statul român. Ele vor funcţiona pe baza autorizaţiei date de Banca Naţionala a României şi sub supravegherea acesteia.
Fiecare societate bancară care beneficiază de o astfel de asigurare a depozitelor va menţiona acest lucru în mod distinct pe antetul ei şi la sediile acesteia.
În vederea compensării şi decontării globale a creanţelor reciproce ale societăţilor bancare, se pot înfiinţa case de compensaţii interbancare.
În afară compensărilor şi decontărilor multilaterale între bănci, casele de compensaţii interbancare pot facilita efectuarea împrumuturilor reciproce între bănci pe termen de o zi lucrătoare.
Casele de compensaţii se înfiinţează în baza Legii nr. 31/1990 şi funcţionează pe baza autorizaţiei Băncii Naţionale a României şi a normelor de lucru specifice aprobate de către aceasta.
În conformitate cu statutul şi normele proprii, Banca Naţionala a României va stabili reguli privind bilanţul societăţilor bancare, contul de profit şi pierderi, ţinerea contabilităţii şi efectuarea controlului acestora.
Bilanţul societăţii bancare şi contul de profit şi pierderi nu vor fi acceptate ca avînd valabilitate legală de către autorităţile în drept, fără sa fi fost verificate şi semnate de comisia de cenzori a societăţii bancare.
Pentru verificarea şi confirmarea bilanţului, societăţile bancare vor putea utiliza contabili autorizaţi şi experţi contabili.
Bilanţul şi contul de profit şi pierderi vor fi publicate de societatea bancară în cel mai scurt timp după aprobarea lor de către adunarea generală a acţionarilor sau de alt organ de conducere, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi reglementărilor specifice emise de Banca Naţionala a României.
Conducătorii unei societăţi bancare răspund pentru activitatea lor profesională în faţa adunării generale a acţionarilor şi a Băncii Naţionale a României. Ei trebuie să fie persoane cu o buna reputaţie, care să nu fi suferit sau sa nu fi cauzat prin activitatea lor falimente bancare. Banca Naţionala a României poate să stabilească şi alte reguli şi norme etice şi profesionale pentru calitatea şi activitatea unui conducător de societate bancară, precum şi pentru activitatea personalului bancar.
Personalul unei societăţi bancare supuse prevederilor prezentei legi nu are dreptul de a folosi sau dezvălui, nici în timpul activităţii, nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, devenite publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului vreunei societăţi bancare sau vreunui client al acesteia. Prevederile de mai sus se aplică şi persoanelor care obţin informaţii, de natura celor arătate, din rapoarte ori alte lucrări oficiale.
Orice membru al unui consiliu de administraţie, precum şi toate persoanele care participa la activitatea societăţilor bancare sînt obligate sa păstreze secretul profesional. Dezvaluirea secretului profesional se poate face numai în cadrul unei proceduri judiciare, în conformitate cu autorizarea consiliului de administraţie al societăţii bancare căruia i se solicita aceasta.
Personalul societăţii bancare nu poate uza, în folos personal, de informaţiile bancare pe care le deţine sau de care a luat cunoştinţa în orice mod.
Prevederile alin. 1 şi 2 se aplică şi persoanelor care obţin, din activitatea de control şi supraveghere sau din rapoarte şi alte lucrări oficiale, informaţii de natura celor arătate mai sus.
Numele depunatorului sau titularul contului, precum şi operaţiunile înregistrate în conturile lui constituie secrete profesionale.
Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit prevederilor legii penale şi condiţiilor în care au fost săvîrşite, nu sînt infracţiuni:
a)nerespectarea normelor emise de Banca Naţionala a României în aplicarea prezentei legi; b) efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reală.
În cazurile contravenţiilor prevăzute la articolul precedent se poate aplica, numai persoanelor juridice, una din următoarele sancţiuni:
a)avertisment scris; b) obligarea societăţii bancare aflate în culpa sa ia măsuri de remediere a efectelor contravenţiei, inclusiv impunerea de măsuri pentru limitarea operaţiunilor societăţii; c) aplicarea de amenzi care nu pot depăşi 1% din capitalul social al băncii, dacă, deşi avertizata, societatea bancare continua contravenţia; d) retragerea autorizaţiei.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 49 şi, respectiv, art. 50 se fac de persoane anume împuternicite de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României.
Împotriva procesului-verbal de contravenţie se poate face plîngere la judecătoria în raza căreia s-a savirsit contravenţia. Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile legale privind constatarea şi soluţionarea contravenţiilor.
Amenzile încasate se fac venit la bugetul administraţiei centrale de stat.
În cazul încălcării grave a normelor de prudenta bancară, Banca Naţionala a României poate decide, de la caz la caz, măsuri speciale de supraveghere şi conservare a societăţii bancare pentru a păstra, a remedia şi a restabili poziţia financiară a respectivei societăţi bancare.
Societăţile bancare pot sa organizeze o asociaţie profesională care să le reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice, sa studieze probleme de interes comun, sa promoveze cooperarea, sa informeze membrii asociaţiei şi publicul şi sa organizeze serviciile de interes comun. Asociaţia profesională a băncilor va colabora cu Banca Naţionala a României.
Fondatorii unei societăţi bancare, precum şi administratorii, directorii şi cenzorii acesteia, care vor tăinui situaţia de încetare de plati sau vor încalcă autorizaţia acordată şi prevederile prezentei legi, vor fi decăzuţi din calitatea lor prin hotărîre a Băncii Naţionale a României, chiar şi înainte de deschiderea acţiunii judiciare.
Punerea de acord cu prevederile prezentei legi a situaţiei activelor şi pasivelor societăţilor bancare deja existente se va face potrivit unui grafic stabilit de Banca Naţionala a României.
Se interzice oricărei firme sau agent economic care nu are autorizaţie de funcţionare ca societate bancară sau personalului lor sa utilizeze o denumire, o formă de publicitate, precum şi orice expresie care ar putea sa sugereze ideea ca este o societate bancară.
Toate modificările organizatorice intervenite în activitatea societăţilor bancare se supun prevederilor referitoare la publicitate din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.
În termenul prevăzut la art. 58, Banca Naţionala a României va elabora regulamente în aplicarea prevederilor prezentei legi.
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 61 din 27 februarie 1974 privind autorizarea Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România şi Băncii Române de Comerţ Exterior de a acorda dobinzi la disponibilităţile din conturile în valută, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 1 martie 1974, Decretul nr. 160 din 7 mai 1986 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Financiar-Bancar, publicat în Buletinul Oficial nr. 27 din 9 mai 1986, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 25 martie 1991.
PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 martie 1991.
PREŞEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU
În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României,
promulgăm Legea privind activitatea bancară şi dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.