Decizie nr. 421 din 15 octombrie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Rafael Ştefan Bretoiu în Dosarul nr. 2.313/107/2013 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 443D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicită modificarea prevederilor legale, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.313/107/2013, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Rafael Ştefan Bretoiu într-o cauză având ca obiect obligarea eliberării unei autorizaţii pentru procurarea armelor letale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 53 din Constituţie, întrucât interdicţia de a procura arme letale şi de a exercita activitate de vânătoare pe o perioadă de 2 ani se impune pentru faptul că vânătorul a neglijat să solicite vizarea permisului de armă, măsura astfel instituită nefiind justificată pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor sau prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

De asemenea, arată că măsura nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, aducând atingere exercitării dreptului de a procura arme letale şi de a exercita activitate de vânătoare, nefiind proporţională nici în raport cu alte acte, spre exemplu, acte de stare civilă sau acte care confirmă exercitarea unei profesii. În acest sens menţionează că, dacă se pierde un certificat de naştere, cetăţeanul nu este declarat mort şi i se eliberează un alt certificat de naştere sau dacă se pierde legitimaţia de serviciu sau nu este vizată nu înseamnă că nu se poate exercita profesia.

Totodată, arată că textul de lege astfel cum este formulat sancţionează mai grav vânătorii care nu şi-au vizat permisul de armă faţă de alţi vânători care şi-au pierdut calitatea de vânător ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni, cum ar fi braconajul, şi cărora nu li se aplică interdicţia de a nu mai procura arme letale şi de a exercita activitatea de vânătoare timp de 2 ani.

Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal arată că restrângerea dreptului de a obţine o nouă autorizaţie pentru procurarea armelor letale şi de a exercita activităţi de vânătoare este limitată în timp şi este prevăzută de lege, fiind astfel în concordanţă cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, iar în ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii în raport cu situaţia care a determinat-o, este de relevat faptul că măsura anulării a venit ca o consecinţă a neprezentării reclamantului în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă.

Însă, în ceea ce priveşte susţinerea că sunt sancţionaţi mai grav vânătorii care nu şi-au vizat permisul de port armă faţă de alţi vânători care şi-au pierdut calitatea de vânători ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni, arată că se poate considera că operează o discriminare, întrucât restrângerea nu operează pentru cea din urmă categorie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 este neîntemeiată, în raport cu prevederile constituţionale ale art. 53, întrucât, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, art. 53 din Constituţie are în vedere numai acele drepturi şi libertăţi fundamentale înscrise în Legea fundamentală, nu şi alte drepturi, or, dreptul pretins încălcat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu este inclus în aceste drepturi. Totodată, arată că măsura anulării dreptului de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării este o măsură administrativă temporară.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 17 noiembrie 2011, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: [...]

h)nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5);".

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1.Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor a fost adoptată ca urmare a armonizării legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 256 din 13 septembrie 1991.

Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, "statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)".

De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ţinut cont de prevederile Convenţiei europene cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, şi de prevederile Protocolului împotriva fabricării şi traficului ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004.

2.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la faptul că textul criticat, astfel cum este redactat în prezent, sancţionează mai grav vânătorii care nu şi-au vizat permisul de armă faţă de alţi vânători care şi-au pierdut calitatea de vânător ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni, cum ar fi braconajul, şi cărora nu li se aplică interdicţia de a nu mai procura arme letale şi de a exercita activitatea de vânătoare timp de 2 ani, Curtea constată, pe de o parte, că această normă legală a fost edictată în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, iar, chiar dacă omisiunea ori caracterul incomplet ar fi reale, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale.

Însă, pe de altă parte, Curtea reţine că autorizaţia de procurare a armelor letale, precum şi a muniţiei aferente se acordă persoanelor fizice prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, condiţiile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 295/2004, printre acestea regăsindu-se şi cea criticată de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, respectiv cea prevăzută la alin. (1) lit. h). Astfel, prin textul criticat se instituie o măsură administrativă prin care se sancţionează temporar titularul autorizaţiei de procurare a armelor letale, precum şi a muniţiei aferente ca urmare a neprezentării în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, astfel cum prevede art. 25 din Legea nr. 295/2004, şi nu este o măsură sine die, alta fiind situaţia în cazul săvârşirii unor infracţiuni, potrivit prevederilor cuprinse în legea menţionată.

3.Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că printre condiţiile de acordare a autorizaţiei de procurare a armelor letale se află şi aceea de a nu avea anulat, în ultimii 2 ani, dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, ca urmare a neprezentării la structura de poliţie competentă în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, această condiţie este considerată a fi contrară prevederilor art. 53 din Constituţia României, întrucât aduce atingere dreptului de a obţine permisul de armă.

Din examinarea sistematică a prevederilor Constituţiei României, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul de a obţine permis de armă nu este un drept constituţional.

Curtea constată că, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, această critică nu poate fi reţinută dacă nu a fost invocată încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale.

Or, autorul nu menţionează, în concret, care este dreptul fundamental pretins a fi încălcat, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004, în raport cu prevederile art. 53 din Constituţie, să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Rafael Ştefan Bretoiu în Dosarul nr. 2.313/107/2013 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu