Decizie Nr. 41 din 4 mai 1994

Notă *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 23 din 1 martie 1995.

Antonie Iorgovan - preşedinte

Mihai Constantinescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, invocată de pârâtul Dragan Ovidiu în Dosarul nr. 13.987/1992 al Judecătoriei Iaşi.

La apelul nominal au răspuns reclamanţii Barbalata Iulian, Barbalata Alla şi pârâtul Dragan Ovidiu, lipsa fiind Regia Autonomă "Locuinta" Iaşi, Prefectura Iaşi şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi.

Procedura completa.

Faţa de declaraţia părţilor că nu mai au alte probe de administrat, completul constata ca dosarul este în stare de judecată şi preşedintele acorda cuvintul pârâtului Dragan Ovidiu pentru susţinerea excepţiei.

Dragan Ovidiu arata, în esenta, ca reclamanţii îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 85/1992, dispoziţii ce sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, şi, în consecinţa, solicita admiterea excepţiei.

Barbalata Iulian şi Barbalata Alla solicita respingerea excepţiei, invederind ca şi Decretul-lege nr. 61/1990 interzicea înstrăinarea unor astfel de locuinţe, situaţie în care nu se poate susţine ca s-a încălcat principiul neretroactivitatii legii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, susţinând ca, în speta, nu se pune o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti.

Preşedintele completului declara închise dezbaterile în acest dosar.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Reclamanta Barbalata Gloria Cristina, în calitate de procurator pentru Barbalata Iulian şi Barbalata Alla, a solicitat ca, în contradictoriu cu piritii Dragan Ovidiu, Regia Autonomă "Locuinta" Iaşi, Prefectura Iaşi şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi, să se constate nulitatea absolută a Contractului de vînzare-cumpărare nr. 4273/1991 prin care Regia Autonomă "Locuinta" Iaşi a înstrăinat chiriaşului Dragan Ovidiu apartamentul nr. 1, parter, situat în Iaşi, Aleea Grigore Ghica Voda nr. 45. În drept, acţiunea a fost intemeiata pe prevederile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992.

Cererea formează obiectul Dosarului nr. 13.987/1992 al Judecătoriei Iaşi în faţa căreia pârâtul Dragan Ovidiu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992.

În susţinerea excepţiei, Dragan Ovidiu arata ca art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, pe care se întemeiază acţiunea, încalcă principiul neretroactivitatii legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodată, invedereaza ca Legea nr. 4/1973 permitea asemenea înstrăinări, iar Decretul-lege nr. 61/1990 nu viza decît înstrăinarea locuinţelor construite din fondurile statului. Apreciază ca, prin încheierea contractului de vînzare-cumpărare pentru apartamentul în litigiu nu s-a încălcat nici o norma de drept imperativa, astfel ca dispoziţiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 sunt neconstituţionale.

Judecătoria Iaşi, prin Încheierea din 14 mai 1993, a suspendat judecata şi, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a trimis dosarul Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei. Exprimindu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din aceeaşi lege, instanţa considera ca excepţia este intemeiata, textul contestat incalcind art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.

În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se arata, în esenta, ca nulitatea prevăzută de art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 preia nulitatea ce rezultă din prevederile Decretului-lege nr. 61/1990 potrivit cărora numai locuintele construite din fondurile statului puteau fi înstrăinate către chiriaşi. Pe cale de consecinţa, art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 nu are caracter retroactiv, iar dacă s-ar considera ca este neconstitutional, sub aspectul neretroactivitatii, ar insemna, în fond, să se considere ca însăşi nulitatea absolută ce sancţionează înstrăinarea locuinţelor ce nu sunt construite din fondurile statului, potrivit Decretului-lege nr. 61/1990, să fie apreciată ca neconstitutionala. În concluzie, se susţine ca excepţia invocată nu este de competenţa Curţii Constituţionale întrucît, în realitate, ea vizează o nulitate anterioară, rezultind dintr-o lege preconstitutionala. În concluzie, solicita respingerea excepţiei.

Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea Constituţională constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate care priveşte o dispoziţie legală adoptată după intrarea în vigoare a Constituţiei, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie.

În raport cu lucrările dosarului se retine ca prevederile legale de care depinde, în sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, soluţionarea litigiului privesc nulitatea absolută a contractului de înstrăinare de către stat a locuinţelor, altele decît cele pe care le-a construit din fondurile sale. Deoarece, potrivit Decretului-lege nr. 61/1990, numai locuintele construite din fondurile statului puteau fi înstrăinate de către acesta chiriaşilor, per a contrario, rezultă ca celelalte locuinţe nu puteau fi înstrăinate. Fiind o regulă de ordine publică, încălcarea ei atrage sancţiunea nulităţii absolute. O prima constatare este aceea ca sancţiunea nulităţii absolute a înstrăinării de către stat a locuinţelor pe care nu le-a construit din fondurile sale proprii se întemeiază pe insesi prevederile Decretului-lege nr. 61/1990. O a doua constatare este aceea ca art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, referindu-se la înstrăinarea locuinţelor cu încălcarea prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990, a preluat nulitatea absolută anterioară. Pentru a exista retroactivitate, ar fi trebuit ca între cele doua motive de nulitate - potrivit Decretului-lege nr. 61/1990 şi, respectiv, art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 - să fie o diferenţa, iar noua reglementare să se aplice situaţiilor anterioare intrării sale în vigoare. În cazul de faţa însă, nulitatea este aceeaşi, astfel încât continuitatea exclude, prin ipoteza, retroactivitatea. Desigur, alta era soluţia dacă, potrivit legii anterioare, nulitatea ar fi fost doar relativă, nu absolută, ca în legea posterioară. Ţinând seama de nulitatea invocată în procesul de fond, aceasta ipoteza însă se exclude, în lumina art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucît soluţionarea procesului depinde numai de aprecierea instanţei cu privire la nulitatea înstrăinării de către stat a unei locuinţe ce nu intra sub incidenţa Decretului-lege nr. 61/1990.

Având în vedere considerentele arătate, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 85/1992, invocată de către pârâtul Dragan Ovidiu, în faţa Judecătoriei Iaşi, în Dosarul nr. 13.987/1992 al acestei instanţe.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 mai 1994.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Antonie Iorgovan

Magistrat-asistent,

Constantin Burada