Hotărâre nr. 1.258 din 13 august 2004

În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată,

Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

Articolul unic

Se aprobă Planul naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NASTASE

Contrasemnează:

Preşedintele Consiliului Naţional

pentru Combaterea Discriminarii,

Adrian Camarasan

Ministru de stat, ministrul

administraţiei şi internelor,

Marian Florian Saniuta

Ministrul culturii şi cultelor,

Razvan Theodorescu

Ministrul educaţiei şi cercetării,

Alexandru Athanasiu

Bucureşti, 13 august 2004.

Nr. 1.258.

Anexa

PLANUL NAŢIONAL DE ACŢIUNE

pentru combaterea discriminarii

I. Cadrul legislativ şi instituţional

Contextul actual al vieţii sociale, în care domeniul drepturilor omului devine din ce în ce mai important, a antrenat eforturi susţinute în direcţia afirmarii principiului egalităţii între cetăţeni şi al nediscriminarii.

Dreptul la egalitate în faţa legii, precum şi obligaţia statului de a asigura cadrul legal de prevenire şi combatere a discriminarii sunt universal recunoscute în documentele internaţionale cu referire la domeniu: Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (1950), Declaraţia Universala a Drepturilor Omului (1948), Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (1995), Convenţia internationala cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), Convenţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979), pactele internaţionale cu privire la drepturile civile şi politice (1966) şi la drepturile economice, sociale şi culturale (1966).

Statele membre ale Uniunii Europene au adoptat Directiva nr. 43/2000/CE cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane, indiferent de originea rasială şi etnică, şi Directiva nr. 78/2000/CE de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă, documente care reprezintă cadrul juridic european referitor la protecţia persoanelor aflate în legalitate, atunci când acestea sunt supuse discriminarii.

În ultimii ani, România a depus eforturi susţinute pentru crearea cadrului legislativ necesar transpunerii în practica a celor două directive, acquisul comunitar în domeniul combaterii şi prevenirii discriminarii. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2001 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.514/2002, s-a constituit Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, instituţie a administraţiei publice centrale, autoritate specializată să constate şi sa sanctioneze o faptă de discriminare. Planul naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii se fundamentează pe Ordonanţa Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care preia prevederile celor două directive europene, aprobată şi modificată prin Legea nr. 27/2004.

Cadrul legislativ românesc pe care se fundamentează Planul naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii este reprezentat de Constituţia României, Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, Ordonanţa Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 27/2004, Planul naţional de aderare a României - prioritatea nr. 9 - Consolidarea criteriilor politice de aderare.

Alături de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, principala autoritate publică responsabilă cu prevenirea şi sancţionarea actelor/faptelor de discriminare, acţionează şi alte autorităţi publice cu responsabilităţi sectoriale în domeniu: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Afacerilor Externe, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Agenţia Naţionala pentru Sport, Secretariatul General al Guvernului.

Domeniile care trebuie protejate cu prioritate sunt: dreptul la demnitate personală; accesul la educaţie; accesul la serviciile publice administrative, juridice, de sănătate, de asistenţa socială; dreptul la bunuri şi servicii; libertatea de circulaţie; dreptul la libera alegere a domiciliului şi accesul în locurile publice; egalitate în activitatea economică, în materie de angajare, profesie şi securitate socială.

Direcţiile majore de acţiune ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii cu privire la combaterea şi prevenirea tuturor formelor de discriminare sunt:

1.implementarea principiului tratamentului egal şi al egalităţii de sanse între cetăţeni, prin aplicarea prevederilor Constituţiei României şi asigurarea implementarii în legislaţia naţionala a celor două directive, nr. 43/2000/CE şi nr. 78/2000/CE , în vederea construirii unui model durabil de egalitate, echilibru şi securitate pentru toţi cetăţenii;

2.crearea cadrului juridic specific pentru ca politicile în domeniu sa îndeplinească următoarele condiţii: să fie pe deplin în concordanta cu cerinţele de integrare şi conform cu standardele comunitare; să fie cunoscute şi accesibile pentru toţi cetăţenii; sa nu creeze confuzii şi sa răspundă unor probleme reale din societate; sa încurajeze şi sa faciliteze comunicarea socială.

II. Misiunea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii

Misiunea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii este promovarea şi apărarea drepturilor stabilite prin legislaţia antidiscriminare.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii are rolul de a informa şi de a forma societatea românească în vederea eliminării oricărei forme de discriminare, de a investiga şi de a sanctiona actele de discriminare, contribuind astfel la crearea unui climat general de încredere, respect şi solidaritate, definitoriu pentru o societate democratica şi europeană.

III. Scopul Planului naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii

Scopul Planului naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii este stabilirea unor linii directoare de acţiune în domeniul prevenirii şi combaterii discriminarii. În acest sens, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii îşi propune:

1.construirea unui sistem naţional eficient pentru prevenirea discriminarii;

2.adaptarea şi îmbunătăţirea procedurilor pentru sancţionarea tuturor formelor de discriminare;

3.medierea conflictelor rezultate dintr-un act/fapta de discriminare;

4.consolidarea cooperării cu societatea civilă, cu instituţiile administraţiei publice centrale, locale şi massmedia.

IV. Principiile Planului naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii

● Principiul politicilor integrate consta atât în abordarea integrată a demersurilor de prevenire, mediere şi sancţionare, cat şi în luarea în considerare a tuturor formelor de discriminare.

● Principiul prevenirii şi combaterii discriminarii consta în promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin acţiuni de informare, formare şi implementare a prevederilor legale specifice.

● Principiul acţiunii afirmative şi al măsurii speciale presupune promovarea de practici preferenţiale pentru anumite categorii de persoane dezavantajate în vederea accelerarii realizării egalităţii de sanse.

● Principiul cooperării presupune dezvoltarea de mecanisme parteneriale pentru participarea activa a mai mulţi actori sociali din domeniul public şi privat în implementarea politicilor specifice.

● Principiul implementarii strategice consta în abordarea problematicii discriminarii fără diferentiere între grupurile defavorizate, constientizand faptul ca fiecare grup defavorizat are probleme specifice.

V. Obiective generale

1.Aplicarea legii şi protecţia persoanelor discriminate

● Asigurarea respectării prevederilor legislaţiei antidiscriminare, prin acţiuni specifice de investigare, constatare şi sancţionare a actelor de discriminare

● Instituirea, conform legii, de măsuri şi acţiuni speciale de protecţie a persoanelor discriminate sau a categoriilor de persoane defavorizate

● Monitorizarea respectării şi promovării drepturilor omului

● Creşterea capacităţii instituţiei pentru a asigura cetăţenilor accesul la acţiunile şi serviciile sale

● Formarea de specialişti în promovarea principiilor egalităţii de sanse şi nediscriminarii.

2.Îmbunătăţirea cadrului legislativ

● Asigurarea cadrului legal adecvat pentru respectarea deplina a drepturilor omului şi implementarea normelor europene în materie de nediscriminare.

3.Constientizarea problemelor discriminarii

● Îmbunătăţirea educaţiei în ceea ce priveşte promovarea drepturilor omului, prevenirea şi combaterea discriminarii

● Informarea cetăţenilor cu privire la producerea de acte/fapte de discriminare, precum şi la efectele negative ale acestora asupra climatului social

● Informarea cetăţenilor cu privire la drepturile şi obligaţiile ce deriva din implementarea principiilor egalităţii de sanse şi nediscriminarii

● Facilitarea comunicării între cetăţeni şi diferite organizaţii care le reprezintă interesele, între cetăţeni şi instituţii de stat sau private, precum şi între sectorul neguvernamental şi guvernamental

● Cooperarea cu societatea civilă în implementarea Planului naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii.

4.Elaborarea de studii şi rapoarte

● Analiza ştiinţifică a nivelului actual de discriminare şi a tratamentului egal, studiul fenomenului discriminarii în contextul cultural şi istoric românesc

● Raportarea anuală a situaţiei problematicii discriminarii în România.

5.Cooperarea naţionala şi internationala

● Coordonarea acţiunilor de promovare şi respectare a drepturilor omului, a egalităţii de sanse şi a nediscriminarii

● Participarea în problemele din domeniul combaterii şi prevenirii discriminarii ale altor instituţii naţionale şi internaţionale.

VI. Obiective specifice şi acţiuni de implementare - politici şi practici pentru prevenirea şi combaterea discriminarii

1.Politica de dezvoltare instituţională

În virtutea reglementărilor normative interne, precum şi în spiritul documentelor internaţionale, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, ca autoritate naţionala independenta, este abilitat să facă demersuri de perfecţionare a cadrului juridic şi instituţional.

1.Optimizarea cadrului legislativ general, având în vedere:

a)propunerea către Guvern a proiectelor de acte normative în domeniul actelor/faptelor de discriminare;

b)avizarea proiectelor de acte normative care au ca obiect exercitarea drepturilor şi libertăţilor, în condiţii de egalitate şi nediscriminare.

2.Optimizarea cadrului legislativ specific prin:

a)completarea şi definitivarea cadrului legal referitor la investigarea şi monitorizarea actelor/faptelor de discriminare;

b)elaborarea şi implementarea de instrucţiuni şi proceduri în materie de nediscriminare.

3.Întărirea capacităţii instituţionale, beneficiind de:

a)derularea programului de asistenţa PHARE, aprobat de Comisia Europeană;

b)coordonarea Programului comunitar de acţiune pentru combaterea discriminarii, 2001-2006.

4.Crearea unor structuri teritoriale, oficii de combatere şi prevenire a discriminarii, precum şi elaborarea de strategii locale.

Aceste considerente de ordin tehnic stau la baza optiunilor strategice pe termen mediu şi lung ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii.

● Practici pe termen mediu (2003-2004):

1.îmbunătăţirea modalităţilor de lucru ale personalului de specialitate al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii, prin adaptarea modului de lucru la nevoile cetăţenilor şi în conformitate cu normele internaţionale în domeniul nediscriminarii;

2.colaborarea cu instituţiile administraţiei publice centrale implicate direct în promovarea şi aplicarea de politici publice referitoare la categoriile defavorizate care fac obiectul legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii discriminarii;

3.ridicarea standardului profesional al personalului de specialitate, prin formarea în cadrul unui centru de pregătire în domeniu;

4.completarea şi îmbunătăţirea procedurii de soluţionare a petitiilor, prin instituirea unui regulament bazat pe normele legale în vigoare şi pe modelele identificate anterior în procedura de investigare la faţa locului.

● Practici pe termen lung (2003-2007):

1.consolidarea capacităţii de reactie a instituţiei la noile provocari sociale, pe dimensiunea prevenirii şi combaterii discriminarii, la momentul aderării României la Uniunea Europeană;

2.completarea şi îmbunătăţirea structurii aparatului propriu de lucru (specializări pe domenii, înfiinţarea de oficii teritoriale);

3.perfecţionarea continua a personalului Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii;

4.promovarea unei strategii eficiente de atragere de finanţări pentru proiecte care vizează prevenirea şi combaterea discriminarii;

5.monitorizarea progreselor în implementarea principiilor egalităţii şi nediscriminarii;

6.elaborarea de rapoarte şi studii cu privire la activitatea, locul şi rolul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii.

2.Politica de prevenire

Prevenirea discriminarii presupune acţiuni coordonate pe mai multe planuri. Politica de prevenire promovata de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii se realizează prin implementarea strategiilor sectoriale şi derularea de programe care acoperă mai multe arii de intervenţie.

1.Programul de informare şi documentare în domeniul prevenirii şi combaterii discriminarii, care consta în:

a)construirea unei baze de date în domeniu conţinând următoarele categorii de informaţii: instituţii europene specializate, documente internaţionale specifice, manifestări, evenimente dedicate domeniului, rapoarte ştiinţifice specifice domeniului, publicaţii de specialitate (tipărite, on-line), documente naţionale în domeniu, instituţii şi organisme naţionale în domeniu;

b)promovarea documentelor internaţionale şi româneşti în domeniu, precum şi a documentelor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii;

c)producerea şi tipărirea de materiale informative (fluturasi, pliante, broşuri, afişe) pe teme legate de discriminare;

d)monitorizarea presei;

e)constituirea şi gestionarea site-ului Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii;

f)achiziţionarea de publicaţii de specialitate;

g)elaborarea Ghidului de înfiinţare şi funcţionare a unui centru de informare şi documentare în domeniul discriminarii şi al drepturilor omului;

h)înfiinţarea şi funcţionarea Centrului de informare şi documentare în domeniul discriminarii şi al drepturilor omului în cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii;

i)iniţierea şi derularea unor campanii naţionale de informare a cetăţenilor asupra principiilor egalităţii de sanse şi nediscriminarii;

j)diseminarea informatiei specifice.

2.Programul de educaţie în domeniul nediscriminarii, al drepturilor şi libertăţilor fundamentale consta în:

a)organizarea de ateliere de lucru având ca tematica notiuni, concepte, idei, teorii, practici în domeniul discriminarii şi al drepturilor omului;

b)dezvoltarea actualelor continuturi care vizează problematica egalităţii şi nediscriminarii, din cadrul programelor şcolare existente, şi realizarea în continuare de noi programe de cursuri opţionale, pentru diferite niveluri de studiu;

c)introducerea unor discipline pentru nivel universitar, în domeniul discriminarii, precum Sociologia discriminarii, Educaţia interculturala şi a drepturilor omului;

d)continuarea realizării cursurilor de formare metodica a profesorilor de specialitate, având ca tema problematica drepturilor omului şi nediscriminarii;

e)elaborarea unei metodologii de organizare a training-urilor în domeniu: dezvoltarea de curriculum pentru diferite grupuri-ţinta (magistraţi, politisti, jandarmi, funcţionari publici), producerea de materiale şi metode, furnizarea de training;

f)derularea, împreună cu liceele şi universităţile, a unor proiecte pe tematica nediscriminarii, cu implicarea elevilor şi studenţilor, precum şi a cadrelor didactice;

g)înfiinţarea şi dezvoltarea în centrele universitare a unor cercuri studenţeşti de studiere a fenomenului discriminarii.

3.Programul de cercetare socială în domeniul discriminarii consta în:

a)analiza sociologica a bazei de date constituite din dosarele petentilor care au reclamat producerea unor acte/fapte de discriminare;

b)analiza documentelor ştiinţifice naţionale şi europene (barometre de opinie, rezultate de cercetare, studii, analize, comentarii autorizate) cu referire la domeniu;

c)analiza bazei de date cuprinzând cazurile individuale, temele specifice şi criteriile de discriminare percepute;

d)realizarea de interviuri tematice cu experţi în domeniu, reprezentanţi ai autorităţilor publice şi ai societăţii civile;

e)organizarea de focus-grup cu categorii de persoane, cu reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale pe teme din domeniul de preocupare a instituţiei;

f)realizarea de sondaje de opinie în domeniu;

g)publicarea rezultatelor de cercetare (broşuri, reviste, rapoarte).

4.Programul de parteneriat şi de sustinere a societăţii civile care acţionează în domeniul drepturilor omului consta în:

a)elaborarea unei strategii de colaborare cu societatea civilă românească implicata în acest domeniu;

b)înfiinţarea şi funcţionarea Aliantei Naţionale Împotriva Discriminarii;

c)susţinerea colaborării dintre organizaţiile neguvernamentale în domeniu, administraţia publică locală şi serviciile publice descentralizate.

5.Programul comunitar şi proiecte cu finanţare externa consta în:

a)informarea organizaţiilor neguvernamentale care acţionează în domeniu cu privire la posibilităţile de accesare a fondurilor comunitare, precum şi a altor fonduri externe, în vederea derulării de proiecte specifice;

b)colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale în elaborarea şi implementarea de proiecte specifice;

c)gestionarea Programului comunitar de acţiune pentru combaterea discriminarii, 2001-2006.

3.Politica de implementare a cadrului legislativ (politica de sancţionare)

Implementarea cadrului legislativ existent de prevenire şi combatere a discriminarii se realizează prin următoarele activităţi:

a)primirea de petiţii şi sesizări despre încălcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiile egalităţii şi nediscriminarii, de la persoane fizice, organizaţii neguvernamentale, alte persoane juridice, instituţii publice;

b)analiza petitiilor şi calificarea actelor/faptelor de discriminare;

c)luarea de decizii şi aplicarea de măsuri sanctionatorii corespunzătoare pentru săvârşirea actelor/faptelor de discriminare.