Decizia nr. 388 din 5 iulie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Luminița Valentina Bălănescu în Dosarul nr. 5.797/99/2019 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.395D/2020.2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Dispozițiile criticate instituie o măsură de discriminare pozitivă a asiguraților care au realizat stagiu de cotizare în condiții de handicap față de cei care nu se află în această ipoteză. Totodată, măsura criticată reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a urmărit compensarea condiției de handicap prin acordarea în condiții avantajoase a pensiei pentru limită de vârstă. Autoarea excepției dorește modificarea criteriului avut în vedere de legiuitor, în sensul de a se referi și la modificarea stagiului de cotizare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Sentința nr. 901 din 22 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.797/99/2019, Tribunalul Iași - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Luminița Valentina Bălănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare formulate împotriva deciziei de pensionare.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia precizează că prevederile criticate discriminează asigurații cu handicap mediu față de asigurații fără handicap. Tratamentul discriminator constă în faptul că, pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă, Legea nr. 263/2010 impune un stagiu de cotizare cu o durată mai mare pentru asigurații cu handicap mediu față de durata stagiului de cotizare necesară asiguraților fără handicap. Astfel, prevederile criticate de autoarea excepției condiționează obținerea pensiei pentru limită de vârstă de către asigurații cu handicap mediu de realizarea stagiului complet de cotizare care, potrivit art. 53 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați [în sistemul Legii nr. 19/2000, potrivit art. 41 alin. (4) teza întâi al acesteia, „Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați“]. În schimb, asigurații fără handicap pot obține pensia pentru limită de vârstă după ce au realizat stagiul minim de cotizare care, potrivit art. 41 alin. (3) teza întâi și, respectiv, art. 53 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, are o durată de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Consecința acestui tratament discriminatoriu este aceea că persoana cu handicap mediu va depune un efort mult mai mare, dată fiind condiția obiectiv diferită în care se află, decât o persoană fără handicap, pentru obținerea aceluiași beneficiu, respectiv pensia pentru limită de vârstă. Deși legiuitorul a recunoscut în mod explicit necesitatea impusă de art. 41 și 50 din Constituție de a oferi o protecție specială persoanelor cu handicap prin reducerea vârstei de pensionare cu 10 ani, aceleași standarde constituționale îl obligă să reglementeze favorabil și cealaltă condiție pentru obținerea acesteia, respectiv durata stagiului de cotizare.

6.Modalitatea de reglementare a duratei stagiului necesar pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă afectează nemijlocit și legea aplicabilă, respectiv Legea nr. 263/2010, în loc de Legea nr. 19/2000, abrogată începând cu 1 ianuarie 2011. Posibilitatea asiguraților cu handicap mediu de a opta, ca o soluție alternativă, pentru pensia de invaliditate nu trebuie admisă, deoarece nu trebuie afectat dreptul la opțiune al acestor asigurați între această categorie de pensie și pensia pentru limită de vârstă cu un stagiu minim de cotizare, și nu unul complet. Pensia de invaliditate nu reprezintă o compensare completă a prejudiciului generat de imposibilitatea de a obține o pensie pentru limită de vârstă în condiții de stagiu minim de cotizare.

7.Prevederile art. 50 din Constituție sunt, de asemenea, încălcate, deoarece „toate persoanele care sunt asigurate în condițiile Legii nr. 19/2000 ar trebui să aibă drepturi egale la acordarea pensiei pentru limită de vârstă referitor la stagiul minim de cotizare, condiție de la care sunt excluse persoanele cu handicap“.

8.Tribunalul Iași - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și ale art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care, anterior abrogării și, respectiv, modificării lor, aveau următorul conținut:

–Art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000:

(1)Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, în funcție de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare și a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, astfel: [...]c) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.;

–Art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010:

Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcție de gradul de handicap, după cum urmează: [...]c) cu 10 ani, în situația asiguraților cu handicap mediu, dacă au realizat, în condițiile handicapului preexistent calității de asigurat, stagiul complet de cotizare.“

13.Curtea reține că art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000, la data sesizării Curții, era abrogat. Cu toate acestea, în temeiul Deciziei Curții nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, este admisibilă excepția de neconstituționalitate referitoare la aceste prevederi. De asemenea, Curtea observă că, prin Decizia nr. 632 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 26 noiembrie 2018, a constatat că sintagma „preexistent calității de asigurat“ cuprinsă în art. 58 din Legea nr. 263/2010 este neconstituțională, iar, ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție, prevederile art. 58 din Legea nr. 263/2010 au fost modificate, prin articolul unic pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2021 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 31 august 2021. Cu toate acestea, prezenta excepție de neconstituționalitate nu este inadmisibilă din perspectiva art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, având în vedere că autoarea excepției nu critică sintagma „preexistent calității de asigurat“ cuprinsă în art. 58 din Legea nr. 263/2010.

14.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap.

15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, cu referire la critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi, că, în esență, autoarea excepției consideră că legiuitorul tratează în mod diferențiat asigurații din sistemul public de pensii care au handicap mediu față de asigurații aceluiași sistem care nu au handicap. Tratamentul discriminatoriu constă în faptul că asigurații cu handicap mediu obțin pensia pentru limită de vârstă în condiții mai grele decât asigurații fără handicap. Astfel, dacă pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă la momentul atingerii acestei limite asigurații cu handicap trebuie să fi realizat stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, asigurații fără handicap o pot obține doar dacă au realizat stagiul minim de cotizare prevăzut de lege.

16.În examinarea temeiniciei acestei critici de neconstituționalitate, punctul de plecare îl reprezintă art. 53 din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia: „(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.

(2)Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului minim de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.

(3)Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.“17. Aceste prevederi instituie regulile de bază în ceea ce privește stabilirea pensiei pentru limită de vârstă în sistemul pensiilor publice. Legiuitorul a instituit, în art. 55-67 din Legea nr. 263/2010, o serie de excepții de la aceste reguli, în sensul diminuării vârstei standard de pensionare și/sau a stagiului complet de cotizare. Una dintre aceste excepții este reglementată de art. 58 din Legea nr. 263/2010 și vizează persoanele cu handicap ale căror drepturi și obligații acordate în scopul integrării și incluziunii sociale sunt reglementate de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008. Astfel, în funcție de gradele de handicap instituite de lege - grav, accentuat și mediu -, legiuitorul a reglementat condiții mai favorabile pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă. Art. 58 din Legea nr. 263/2010 prevedea, la momentul sesizării Curții Constituționale, că „Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcție de gradul de handicap, după cum urmează:

a)cu 15 ani, în situația asiguraților cu handicap grav, dacă au realizat, în condițiile handicapului preexistent calității de asigurat, cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare;

b)cu 10 ani, în situația asiguraților cu handicap accentuat, dacă au realizat, în condițiile handicapului preexistent calității de asigurat, cel puțin două treimi din stagiul complet de cotizare;

c)cu 10 ani, în situația asiguraților cu handicap mediu dacă au realizat, în condițiile handicapului preexistent calității de asigurat, stagiul complet de cotizare“. Se observă deci că, în cazul asiguraților cu handicap grav și al celor cu handicap accentuat, legiuitorul a facilitat obținerea pensiei prin reducerea atât a vârstei standard de pensionare, cât și a stagiului complet de cotizare. În schimb, în cazul asiguraților cu handicap mediu legiuitorul a facilitat obținerea pensiei doar prin reducerea (cu 10 ani) vârstei standard de pensionare, rămânând condiția satisfacerii integrale a stagiului complet de cotizare. Autoarea excepției apreciază că, prin menținerea obligației de a realiza integral stagiul complet de cotizare, care este de 35 de ani, asigurații cu handicap mediu sunt discriminați față de asigurații fără handicap, care se pot pensiona potrivit regulilor generale stabilite de art. 53 din Legea nr. 263/2010.

18.Această critică ignoră faptul că, spre deosebire de asigurații cu handicap mediu, asigurații fără handicap pot obține pensia pentru limită de vârstă odată ce au realizat stagiul minim de cotizare doar la atingerea vârstei standard de pensionare, fără ca aceasta să fi fost redusă cu 10 ani. Legiuitorul nu a acordat asiguraților cu handicap mediu și facilitatea reducerii stagiului complet de cotizare, așa cum a acordat-o celorlalte două categorii de asigurați cu handicap, tocmai în considerarea diferențelor obiective care caracterizează starea celor 3 categorii de asigurați cu handicap. Legiuitorul, în adoptarea reglementării criticate, a considerat că, ținând seama de gravitatea handicapului asiguraților cu handicap mediu, aceștia pot realiza stagiul complet de cotizare în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă. Chiar dacă, spre deosebire de asigurații fără handicap, asigurații cu handicap mediu nu pot obține pensia pentru limită de vârstă la realizarea stagiului minim de cotizare, acest tratament diferențiat nu este discriminatoriu. Astfel, asigurații fără handicap pot obține pensia pentru limită de vârstă, după ce au realizat stagiul minim de cotizare, doar la atingerea vârstei standard de pensionare, și nu a acestei vârste reduse cu 10 ani, cum este cazul asiguraților cu handicap mediu. Legiuitorul a ținut seama de diferențele obiective dintre condiția asiguraților cu handicap mediu și a asiguraților fără handicap prin stabilirea acestui tratament diferențiat. Reglementarea criticată ține seama într-o măsură suficientă de diferențele obiective dintre asigurații cu handicap mediu și cei fără handicap, nefiind obligatoriu, așa cum se susține în motivarea excepției, ca asigurații cu handicap mediu să poată avea posibilitatea, la fel ca asigurații fără handicap, de a ieși la pensie odată ce au realizat stagiul minim de cotizare. Odată ce legiuitorul a redus cu 10 ani vârsta standard de pensionare a asiguraților cu handicap mediu pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, măsură menită să reflecte condiția obiectivă a acestei categorii de asigurați, rămâne în marja de apreciere a legiuitorului opțiunea de a reduce sau nu și stagiul complet de cotizare necesar deschiderii dreptului la pensie pentru limita de vârstă. Legiuitorul a instituit un sistem gradual de beneficii, proporțional cu gravitatea handicapului, față de regula prevăzută în art. 53 din Legea nr. 263/2010 pentru asigurații fără handicap.

19.În plus, Curtea reține că opțiunea legislativă de a condiționa obținerea unei pensii pentru limită de vârstă de către asigurații cu handicap mediu de realizarea stagiului complet de cotizare trebuie analizată și din perspectiva reglementării condițiilor de pensionare ale celorlalte două categorii de asigurați cu handicap. Astfel, pentru asigurații cu handicap grav este suficientă realizarea, în condiții de handicap grav, a cel puțin unei treimi din stagiul complet de cotizare, iar pentru asigurații cu handicap accentuat este suficientă realizarea, în aceste condiții de handicap, a cel puțin două treimi din stagiul complet de cotizare. Este evident, deci, că legiuitorul a urmărit să reglementeze în mod echitabil condițiile de pensionare pentru limită de vârstă ale asiguraților cu handicap după un criteriu obiectiv și rațional, respectiv cel al gravității condiției de handicap. În plus, legiuitorul a urmărit să ofere o reglementare care să nu se îndepărteze complet de la principiul de bază al sistemului asigurărilor sociale de stat, cel al contributivității. Astfel, pensia acordată asiguraților cu handicap rămâne, chiar și în condițiile reglementării ei diferențiate față de cea acordată asiguraților fără handicap, o pensie intrinsec legată de realizarea unui stagiu de cotizare, și nicidecum un beneficiu social, fără nicio componentă contributivă. Simplul fapt că, în ceea ce îi privește pe asigurații cu handicap mediu, cel mai puțin grav dintre cele 3 categorii de handicap instituite de lege, stagiul complet de cotizare nu este redus, aceștia beneficiind însă de reducerea vârstei standard de pensionare cu 10 ani, nu reprezintă o discriminare față de asigurații fără handicap, ci reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului prin care s-a acordat importanță, deopotrivă, condiției obiective a acestei categorii de asigurați și principiului contributivității pe care se întemeiază sistemul asigurărilor sociale de stat.

20.În ceea ce privește invocarea de către autoarea excepției a prevederilor art. 50 din Constituție, Curtea reține că, într-adevăr, puterea constituantă a impus statului să ofere un tratament special persoanelor cu handicap prin raportare la toți titularii drepturilor și libertăților fundamentale. Astfel, potrivit art. 50 teza întâi din Constituție, „Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială“. Cu referire la mijloacele prin care statul trebuie să atingă acest obiectiv, tot Constituția, respectiv art. 50 teza a doua, le indică: „Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor“. Cu toate acestea, Constituția, în mod evident, a lăsat statului o anumită marjă de apreciere, inevitabil, a conținutului concret al tuturor acestor acțiuni normative pe care trebuie să le întreprindă. În cazul de față, în exercitarea acestei marje de apreciere, legiuitorul a decis, prin prevederile criticate, să reducă doar vârsta standard de pensionare a asiguraților cu handicap mediu, nu și durata stagiului complet de cotizare care trebuie realizat pentru obținerea pensiei, ceea ce se încadrează în obligația de asigurare a unei minime protecții sociale impuse de art. 50 din Constituție.

21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Luminița Valentina Bălănescu în Dosarul nr. 5.797/99/2019 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva