Decizie nr. 199 din 17 octombrie 2000

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia pentru tineret Iaşi în Dosarul nr. 3.061/1999 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercială.

La apelul nominal se prezintă Corneliu Prepelita, reprezentantul Fundaţiei pentru tineret Iaşi, şi avocat Nicolae Volovat pentru Societatea Comercială "Juventus"-S.A. Iaşi. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Fundaţiei pentru tineret Iaşi solicita admiterea excepţiei şi constatarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă printr-o decizie de interpretare, în sensul constatării caracterului vremelnic al ordonanţei preşedinţiale până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii pronunţate asupra fondului procesului. Se arata ca aceste dispoziţii contravin şi prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990. Se depune în copie proiectul Legii privind reglementarea situaţiei juridice a administrării patrimoniului fostei Uniuni a Tineretului Comunist din România, aprobat de Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 octombrie 2000. În final, se arata ca Fundaţia pentru tineret Iaşi îşi menţine motivele de neconstituţionalitate invocate cu ocazia ridicării excepţiei.

Reprezentantul Societăţii Comerciale "Juventus"-S.A. Iaşi arata ca solicitarea autorului excepţiei privind pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei decizii de interpretare, în sensul că ordonanţa preşedinţială este vremelnică şi executorie până în momentul în care hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă, contravine dispoziţiilor Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Se mai arata ca excepţia a fost ridicată pentru tergiversarea soluţionării în fond a cauzei, iar nu pentru ca textele de lege criticate ar fi neconstituţionale. Se mai susţine ca ordonanţa preşedinţială este o procedură specială prin care instanţa, la cererea părţii interesate, poate lua măsuri vremelnice în cazuri grabnice, măsurile având caracter provizoriu şi nebeneficiind de autoritate de lucru judecat. În final, se arata ca textele criticate nu încalcă nici una dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. De aceea se solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei referitoare la pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei decizii de interpretare se arata ca potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". Textul art. 582 din Codul de procedură civilă, prevăzând posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva ordonanţei preşedinţiale, demonstreaza ca principiul accesului liber la justiţie este respectat. Se solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.061/1999, Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia pentru tineret Iaşi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), referitoare la statul de drept, art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21, privind accesul liber la justiţie, art. 49 alin. (2), privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 51, privind respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 54, referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor cu buna-credinţa, şi a celor cuprinse în art. 123, privind înfăptuirea justiţiei.

Se arata ca textele criticate nu circumstantiaza caracterul vremelnic şi executoriu al ordonanţei preşedinţiale şi nici exercitarea căilor de atac împotriva soluţiei pronunţate asupra fondului dreptului. Astfel ordonanţa preşedinţială, dintr-un instrument de drept cu scop reparatoriu, se transforma într-un instrument de cauzare de pagube, "de golire a unui drept de substanţa sa". Se solicita Curţii Constituţionale sa pronunţe "o decizie de interpretare" în sensul vremelniciei ordonanţei preşedinţiale până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii pronunţate asupra fondului dreptului. De asemenea, se considera ca aceasta interpretare se impune şi cu privire la posibilitatea exercitării căilor de atac asupra ordonanţei preşedinţiale.

Autorul excepţiei considera ca judecătorul care aplica legea trebuie să aibă în vedere nu numai textul în sine al procedurii civile, ci, înainte de toate, textele constituţionale ce au forta juridică suprema. De asemenea, se arata ca prin normele criticate se încalcă şi dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie, deoarece sunt lezate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arata ca textul art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă stabileşte doua dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţa preşedinţială, şi anume urgenta şi caracterul vremelnic al măsurii ce se solicita a fi luată pe aceasta cale, iar din aceasta din urma decurge şi cea de-a treia condiţie, aceea ca măsura luată sa nu prejudicieze fondul cauzei. În pofida caracterului vremelnic al măsurilor luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, acestea pot sa rămână definitive dacă partea împotriva căreia au fost luate nu mai urmează calea dreptului comun. Aceasta lipsa de diligenta a părţii nu schimba caracterul vremelnic al ordonanţei preşedinţiale. De aceea se arata ca textele criticate nu intră în contradictie cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei: art. 1 alin. (3) referitor la principiul statului de drept, art. 16 referitor la "egalitatea cetăţenilor", art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 49 alin. (2) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 51 privind respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 54 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi art. 123 privind înfăptuirea justiţiei. În aceeaşi opinie se mai arata ca, "în lumina principiilor constituţionale mai sus expuse, prin art. 582 din Codul de procedură civilă au fost inserate cai de atac, tocmai pentru a se asigura accesul liber la justiţie al fiecărei părţi şi a nu fi îngrădite drepturile şi libertăţile de care se bucura fiecare cetăţean al României". În fine, se apreciază ca textele art. 581 şi 582 sunt în concordanta cu prevederile constituţionale invocate.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca măsurile dispuse prin ordonanţa preşedinţială prevăzută la art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă au un caracter vremelnic, iar urgenta acestora este cerută în scopul de a nu se prejudicia drepturi şi interese legitime. Ratiunea reglementării nu este aceea de a se soluţiona fondul cauzei, ordonanţele neavând putere de lucru judecat. Art. 582 din acelaşi cod reglementează exercitarea căilor de atac: apel, recurs şi contestaţie la executare, prin care se realizează accesul liber la justiţie al celui interesat. Se mai arata ca procedura ordonanţei preşedinţiale, ca procedura de judecată, în întregul ei, este stabilită prin lege în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, astfel încât nu se poate admite ca reglementarea acestei instituţii ar fi contrară principiilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile celeilalte părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi pe cele ale art. 582 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

–Art. 581 alin. 1 şi alin. ultim: "Instanţa va putea sa ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. [...]

Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.";

–Art. 582: "Ordonanţa este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Instanţa de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, putând sa oblige partea la depunerea unei cauţiuni.

Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsa.

Apelul şi recursul se judeca de urgenta şi, cu precădere, cu citarea părţilor.

Împotriva executării ordonanţelor preşedinţiale se poate face contestaţie."

Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt următoarele:

–Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate";

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 20 alin. (2): "Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 49 alin. (2): "Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.";

–Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";

–Art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.";

–Art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2)Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, Curtea constata ca reglementarea prin aceste texte de lege a unei proceduri speciale prin care instanţa de judecată poate ordonă măsuri vremelnice în cazuri grabnice, precum şi prevederea căilor de atac împotriva ordonanţei preşedinţiale (apel, recurs, contestaţie la executare) nu contravin în nici un mod textelor constituţionale invocate în motivarea excepţiei de către autorul acesteia, ci, dimpotriva, constituie o expresie a aplicării acestora.

Astfel sunt respectate prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", întrucât textele de lege criticate cuprind norme procedurale, iar acestea sunt stabilite printr-o lege (care, în speta, este Codul de procedură civilă).

Curtea constata ca sunt respectate şi prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, referitoare la statul de drept, deoarece reglementarea instituţiei ordonanţei preşedinţiale prin dispoziţiile art. 581 alin. 1 şi alin. ultim, precum şi prin cele ale art. 582 din Codul de procedură civilă nu contravine nici uneia dintre valorile supreme garantate prin acest text (demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic).

Din aceeaşi perspectiva Curtea retine, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi, prin urmare, nici prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie (referitoare la prioritatea reglementărilor internaţionale în cazul în care exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne), deoarece nu conţin prevederi prin care să fie încălcat dreptul oricărei persoane "[...] la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege". Într-adevăr, instanţa de judecată (instituită de lege, independenta şi impartiala) poate ordonă măsuri vremelnice în cazuri grabnice (prevăzute de art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă), într-un termen mai scurt decât "termenul rezonabil" cerut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea mai constata ca principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu are nici o legătură cu cauza, pentru ca art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi art. 582 din Codul de procedură civilă nu creează privilegii sau discriminări între cetăţeni.

Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea constata, de asemenea, ca nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgenta instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo ingradire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotriva, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei prin cerere de ordonanţa preşedinţială (în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări).

Totodată, posibilitatea atacarii cu apel şi cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestarii executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectari a accesului liber la justiţie.

Curtea mai constata că nu au incidenţa în cauza prevederile art. 49 alin. (2) din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu restrang exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proportionalitatii unei restrangeri.

De asemenea, nu sunt incidente în speta nici prevederile art. 54 din Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea şi exercitarea unor asemenea drepturi.

Curtea observa ca invocarea de către autorul excepţiei a încălcării prevederilor art. 123 din Constituţie nu are nici o relevanta, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanţei preşedinţiale, nu este de natura sa aducă atingere infaptuirii în numele legii a justiţiei şi, totodată, nici independentei judecătorilor şi a supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constituţional amintit.

Curtea constata ca solicitarea autorului excepţiei privind pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei decizii de interpretare este inadmisibila, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată "Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".

Pe de altă parte, Curtea constata ca susţinerile autorului excepţiei privind necesitatea interpretării de către Curte a dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, întrucât unele hotărâri judecătoreşti ar fi nedrepte, inechitabile şi abuzive, nu constituie argumente în favoarea pronunţării unei decizii în acest sens, îndreptarea acestora fiind posibila, potrivit art. 128 din Constituţie, prin exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, prevăzute de lege").

Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia pentru tineret Iaşi în Dosarul nr. 3.061/1999 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

Întrucât magistratul-asistent

Laurentiu Cristescu

se afla în incapacitate

temporară de muncă,

în locul sau semnează,

în temeiul art. 261

din Codul de procedură civilă,

magistrat-asistent şef,

Claudia Miu