Decizie nr. 304 din 9 iunie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) şi ale art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Gheorghiţă F. Ioan în Dosarul nr. 6.049/2004 al Tribunalului Mureş.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, Gheorghiţă F. Ioan, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia pentru motivele precizate în faţa Tribunalului Mureş.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte prevederile art. 31 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, arată că acestea nu sunt incidente în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.049/2004, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) şi ale art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Gheorghiţă F. Ioan cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 83 alin. (1) şi ale art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 sunt contrare prevederilor art. 47, art. 31 alin. (1), (2) şi (4) şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie. În acest sens aminteşte că recalcularea pensiei, prin luarea în calculul stagiului de cotizare a perioadei studiilor universitare, are loc de la prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, iar nu de la data publicării legii. Aşa fiind, consideră că dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituţionale care consacră dreptul la un nivel de trai decent. În continuare susţine că dispoziţiile legale supuse controlului de neconstituţionalitate se află în contradicţie şi cu prevederile art. 31 alin. (1), (2) şi (4) şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie. Motivând această afirmaţie, arată că Monitorul Oficial al României în care a fost publicată Legea nr. 19/2000 nu a fost difuzat prin oficiile de difuzare a presei, aşa încât cei interesaţi nu au putut cunoaşte prevederile acestui act normativ, iar în aceste condiţii, casele de pensii nu au procedat la recalcularea, din oficiu, a pensiilor anterior stabilite.

Tribunalul Mureş apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate instituie drepturi în favoarea cetăţenilor, iar nu restrângerea exerciţiului unor drepturi. De asemenea, arată că prin publicarea Legii nr. 19/2000 în Monitorul Oficial al României s-au asigurat publicitatea necesară actelor normative şi accesul cetăţenilor la informaţii. În sfârşit, menţionează că între părţile litigiului există raporturi de asigurări sociale, iar nu de drept administrativ, astfel că nu se poate susţine că prevederile legale criticate ar contraveni dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Constituţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că, în concretizarea prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul a reglementat prin art. 83 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 regulile generale privind modul de acordare şi de plată a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, "fără a aduce vreo restrângere a dreptului la pensie, în cazul persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, care solicită recalcularea pensiilor potrivit art. 169 alin. (1^1) şi (2)". Astfel, consideră că "nu se poate reţine că ar exista vreo contrarietate între acest text şi prevederile constituţionale invocate". De altfel, observă că textul legal menţionat este criticat nu pentru cuprinsul său, ci pentru ceea ce nu conţine, în sensul dorit de autorul excepţiei. De asemenea, arată că autorul excepţiei face confuzie între operaţiunea de acordare şi de plată a pensiei pentru limită de vârstă, reglementată de art. 83 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, şi cea constând în revizuirea pensiei, reglementată de art. 88 din aceeaşi lege. Pentru considerente similare celor expuse mai sus, apreciază că art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 este în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 47. În continuare arată că prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la informaţie, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost publicată în Monitorul Oficial al României potrivit obligaţiilor impuse de art. 78 din Constituţie, asigurându-se astfel dreptul cetăţenilor de a avea acces la acest act normativ. În sfârşit, arată că art. 83 alin. (1) şi art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 nu conţin nici o prevedere care să interzică sau să restrângă dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Mai mult, menţionează că, potrivit art. 169 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că prin Legea nr. 19/2000 dreptul la asigurări sociale este garantat, ceea ce dă expresie prevederilor art. 47 din Constituţie. În ceea ce priveşte art. 83 alin. (1) şi art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, arată că prin aceste texte legale "nu se instituie nici o interdicţie persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim de a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Astfel, textele legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 52 din Constituţie. De asemenea, constată că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 53 din Constituţie. În sfârşit, arată că prevederile art. 31 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 alin. (1) şi ale art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum au fost modificate prin prevederile art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 83 alin. (1): "Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă şi se plătesc de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată.";

–Art. 169 alin. (1): "Pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 31 alin. (1), (2) şi (4), art. 47 şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora:

–Art. 31 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2)Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. [...] (4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.";

–Art. 47: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

(2)Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.";

–Art. 52 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 47 consacră atât dreptul, cât şi obligaţia legiuitorului de a reglementa criteriile şi condiţiile concrete în care se acordă dreptul cetăţenilor la pensie, la alte forme de asigurări sociale şi la măsuri de asistenţă socială, precum şi conţinutul şi modul de calcul al cuantumului drepturilor ce se acordă. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul a reglementat şi perioada de activitate, denumită în noua legislaţie "stagiu de cotizare", perioadă ce se are în vedere, ca element esenţial de calcul, la stabilirea pensiei şi a altor drepturi de asigurări sociale.

Prin art. 38 din Legea nr. 19/2000 s-a prevăzut asimilarea cu stagiul de cotizare şi a unor perioade necontributive, printre care, la alin. (1) lit. b), perioada în care titularul a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, pe durata normală a studiilor şi cu condiţia absolvirii acestora, dispoziţie inexistentă în legislaţia anterioară.

Luând în considerare situaţia persoanelor pensionate conform legislaţiei anterioare, articolul unic al Legii nr. 276/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 29 iunie 2004, a completat art. 169 din Legea nr. 19/2000 cu alin. (1^1), potrivit căruia, cu ocazia recalculării pensiei la cerere, la stagiul de cotizare se adaugă şi perioada studiilor universitare.

În opinia autorului excepţiei, faptul că recalcularea pensiei, prin luarea în calculul stagiului de cotizare şi a perioadei studiilor universitare, are loc de la prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, iar nu de la data publicării legii, contravine dispoziţiilor art. 47 din Constituţie.

Faţă de această critică Curtea reţine că, potrivit unui principiu general al legislaţiei pensiilor, înscrierea la pensie se face la cererea celui îndreptăţit, cerere însoţită de toate documentele care atestă dreptul şi întinderea acestuia. Nici recalcularea pensiilor stabilite anterior, prin luarea în calcul şi a unor date noi, nu se poate face decât la cerere şi începând cu o dată ulterioară depunerii cererii.

Existenţa acestui principiu nu contravine însă prevederilor art. 47 din Constituţie, reprezentând, în sine, doar opţiunea legiuitorului privind modul de exercitare a drepturilor consacrate de acest text constituţional.

În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei privind încălcarea dreptului la informaţie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, atât timp cât publicarea prevederilor legale criticate a avut loc prin Monitorul Oficial al României, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 78.

În sfârşit, analizând critica de neconstituţionalitate pe care autorul excepţiei o formulează în raport cu art. 52 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că acest text constituţional nu este incident în cauză. Astfel, aceste dispoziţii constituţionale se referă la răspunderea autorităţilor publice în trei situaţii, şi anume atunci când emit un act administrativ prin care vatămă o persoană, când nu soluţionează în termenul legal o cerere a unei persoane, în virtutea obligaţiilor legale ce le revin, şi atunci când produc prejudicii din cauza săvârşirii unor erori judiciare în procese. Curtea observă însă că autorul excepţiei nu vizează nici una dintre aceste ipoteze. El este nemulţumit de faptul că dispoziţiile legale criticate nu prevăd obligaţia autorităţilor publice de a acţiona din oficiu pentru recalcularea pensiilor, ci în urma formulării cererii de cel care solicită recalcularea. Aceasta reprezintă însă opţiunea legiuitorului în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 47 şi nu implică sub nici un aspect vătămarea drepturilor pretinsă de autorul excepţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) şi ale art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Gheorghiţă F. Ioan în Dosarul nr. 6.049/2004 al Tribunalului Mureş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea