din 1990 privind pregătirea, răspunsul şi cooperarea în caz de poluare cu hidrocarburi
Notă *) Traducere
Părţile la prezenta convenţie,
constiente de necesitatea protejării mediului înconjurător în general şi a celui marin în special,
recunoscând ameninţarea grava asupra mediului marin pe care o prezintă accidentele de poluare cu hidrocarburi, care implica nave, platforme de foraj, porturi maritime şi mijloace de manipulare a hidrocarburilor,
dându-şi seama de importanţa măsurilor de precautie şi de prevenire pentru evitarea poluarii cu hidrocarburi, în primul rând, şi de necesitatea aplicării stricte a convenţiilor internaţionale existente referitoare la siguranţa navigaţiei şi la prevenirea poluarii marine, în speta a Convenţiei internaţionale din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, cu amendamentele respective, şi a Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluarii de către nave, modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta şi cu amendamentele respective, şi, de asemenea, având în vedere dezvoltarea rapida a standardelor de proiectare, operare şi întreţinere a navelor care transporta hidrocarburi şi a platformelor de foraj,
având în vedere ca în cazul unui incident de poluare cu hidrocarburi sunt necesare acţiuni prompte şi eficiente pentru a reduce la minimum pagubele ce ar putea să se producă drept urmare a unui astfel de incident,
subliniind importanţa pregătirii eficiente pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi şi rolul important pe care industria petroliera şi navigaţia le au în acest context,
recunoscând importanţa asistenţei mutuale şi a cooperării internaţionale cu privire la problemele respective, inclusiv schimbul de informaţii asupra mijloacelor de care dispun statele pentru a face faţa incidentelor de poluare cu hidrocarburi, pregătirea planurilor de urgenta împotriva poluarii cu hidrocarburi, schimbul de rapoarte asupra incidentelor semnificative care pot afecta mediul marin sau litoralul şi interesele respective ale statelor, precum şi cercetarea şi dezvoltarea mijloacelor pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi a mediului marin,
luând în considerare principiul "cel care polueaza plăteşte" ca principiu general al reglementărilor internaţionale privind mediul înconjurător,
luând în considerare, de asemenea, importanţa convenţiilor internaţionale asupra responsabilităţii şi compensării daunelor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, inclusiv Convenţia internationala din 1969 privind răspunderea civilă pentru daunele cauzate de poluarea cu hidrocarburi şi Convenţia internationala din 1971 pentru crearea unui fond internaţional de compensare a daunelor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, şi necesitatea stringenta a intrării cat mai curând în vigoare a protocoalelor din 1984 care modifica aceste doua convenţii,
luând în considerare în continuare importanţa acordurilor bilaterale şi multilaterale şi a înţelegerilor incluzând convenţiile şi acordurile regionale,
având în vedere prevederile pertinente ale Convenţiei Naţiunilor Unite privind dreptul marii, în special cele cuprinse în partea a XII-a din aceasta,
constiente de necesitatea promovării cooperării internaţionale şi sporirii capacităţilor naţionale, regionale şi globale existente privind pregătirea şi combaterea poluarii cu hidrocarburi, ţinând seama de necesităţile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare şi mai ales ale statelor insulare mici,
considerând ca aceste obiective pot fi cel mai bine atinse prin încheierea unei convenţii internaţionale privind pregătirea, răspunsul şi cooperarea în cazul poluarii cu hidrocarburi,
au convenit asupra celor ce urmează:
(1)Părţile se angajează sa ia, individual sau în comun, toate măsurile corespunzătoare, conform prevederilor acestei convenţii şi anexei la aceasta, pentru a se pregati sa combata şi sa lupte împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi.
(2)Anexa la aceasta convenţie face parte integrantă din convenţie şi o referire la aceasta convenţie constituie totodată o referire la anexa.
(3)Aceasta convenţie nu se aplică navelor de război, navelor auxiliare şi nici celorlalte nave care aparţin unui stat ori care sunt exploatate de acest stat atâta timp cat acesta le foloseşte numai în scopuri guvernamentale, necomerciale. Totuşi fiecare parte trebuie să adopte măsuri corespunzătoare care să nu compromita funcţionarea sau capacitatea de exploatare a unor astfel de nave care îi aparţin sau care sunt exploatate de ea, astfel încât aceste nave sa acţioneze într-un mod corespunzător prezentei convenţii, în măsura în care acest lucru este raţional şi realizabil.
În sensul acestei convenţii:
1.hidrocarbura înseamnă petrol în orice formă, incluzând ţiţeiul, combustibilul lichid, sedimentele de petrol, reziduurile conţinând petrol şi produsele rafinate;
2.incident de poluare cu hidrocarburi înseamnă un incident sau o serie de incidente având aceeaşi origine, care duce sau poate duce la o scurgere de hidrocarburi ce constituie sau poate constitui o ameninţare pentru mediul marin sau litoral ori pentru interesele respective ale unuia sau mai multor state şi care necesita o acţiune de urgenta sau alte acţiuni imediate;
3.nava înseamnă orice tip de nava exploatată în mediul marin, incluzând ambarcatiunile cu aripi portante, vehiculele cu perna de aer, submersibilele şi mijloacele plutitoare de orice tip;
4.unitate de foraj marin înseamnă orice instalatie de foraj fixa sau plutitoare ori structura folosită în activităţi de explorare, exploatare sau producţie a hidrocarburilor sau gazelor ori de încărcare sau descărcare a hidrocarburilor;
5.porturi maritime şi instalaţii de manipulare a hidrocarburilor înseamnă acele instalaţii care prezintă riscul unui incident de poluare cu hidrocarburi şi includ, între altele, porturi maritime, terminale pentru hidrocarburi, conducte de petrol şi alte instalaţii de manipulare a hidrocarburilor;
6.Organizaţie înseamnă Organizaţia Maritima Internationala;
7.secretar general înseamnă secretarul general al Organizaţiei.
(1)a) Fiecare parte va cere ca navele autorizate sa arboreze pavilionul sau sa posede la bord un plan de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi, astfel cum se solicita şi prin prevederile adoptate în acest scop de Organizaţie şi în conformitate cu acestea.
b)O nava care trebuie să aibă la bord un plan de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi, conform subparagrafului a), este supusă, atâta timp cat se afla într-un port sau la un terminal în mare, sub jurisdicţia unei părţi, controlului funcţionarilor autorizaţi corespunzător în acest scop de acea parte, conform practicilor prevăzute în acordurile internaţionale existente sau în legislaţia sa naţionala.
(2)Fiecare parte va cere ca operatorii unităţilor de foraj marin aflate sub jurisdicţia sa sa posede planuri de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi, care să fie coordonate cu sistemul naţional, stabilit conform art. 6, şi să fie aprobate conform procedurilor stabilite de autoritatea naţionala competenţa.
(3)Fiecare parte va cere ca autorităţile sau operatorii aflaţi în serviciul acestor porturi maritime şi al mijloacelor de manipulare a hidrocarburilor, de sub jurisdicţia sa, după caz, sa posede planuri de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi sau aranjamente similare, care să fie coordonate cu sistemul naţional, stabilit conform art. 6, şi să fie aprobate conform procedurilor stabilite de autoritatea naţionala competenţa.
(1)Fiecare parte:
a)va cere comandantilor sau celorlalte persoane care au în subordine nave ce arboreaza pavilionul sau şi persoanelor care au în subordine unităţi de foraj marin aflate sub jurisdicţia sa să raporteze fără întârziere orice eveniment la nava lor sau la unitatea de foraj, care implica o scurgere sau o scurgere probabila de hidrocarburi:
(i)în cazul unei nave, statului de coasta cel mai apropiat;
(îi) în cazul unei unităţi de foraj, statului de coasta sub a cărui jurisdicţie se afla unitatea;
b)va cere comandantilor sau altor persoane care au în subordine nave ce arboreaza pavilionul sau şi persoanelor care au în subordine unităţi de foraj aflate sub jurisdicţia sa să raporteze fără întârziere orice eveniment observat pe mare, în care este implicata o scurgere de hidrocarburi sau prezenta hidrocarburilor:
(i)în cazul unei nave, statului de coasta cel mai apropiat;
(îi) în cazul unei unităţi de foraj, statului de coasta sub a cărui jurisdicţie se afla unitatea;
c)va cere persoanelor care au în subordine porturile maritime şi mijloacele de manipulare a hidrocarburilor de sub jurisdicţia sa să raporteze, fără întârziere, autorităţii naţionale competente orice eveniment ce implica o descărcare sau o descărcare probabila de hidrocarburi ori prezenta hidrocarburilor;
d)va instrui navele sale maritime sau avioanele sale de inspecţie şi alte servicii sau funcţionari anume desemnaţi să raporteze neîntârziat autorităţii naţionale competente sau, după caz, statului de coasta cel mai apropiat orice eveniment observat pe mare sau într-un port maritim ori mijloc de manipulare a hidrocarburilor, care implica o descărcare de hidrocarburi sau prezenta hidrocarburilor;
e)va cere piloţilor de avioane civile să raporteze, fără întârziere, statului de coasta cel mai apropiat orice eveniment observat pe mare, care implica o descărcare de hidrocarburi sau prezenta hidrocarburilor.
(2)Rapoartele la care se referă paragraful (1) a) (i) vor fi întocmite în conformitate cu cerinţele elaborate de Organizaţie şi vor fi bazate pe liniile directoare şi pe principiile generale adoptate de Organizaţie. Rapoartele la care se referă paragrafele 1) a) (îi), b), c) şi d) vor fi întocmite conform liniilor directoare şi principiilor generale adoptate de Organizaţie, în măsura în care acestea se aplică.
(1)Ori de câte ori o parte primeşte un raport la care se referă art. 4 sau informări despre poluare, provenite din alte surse, aceasta:
a)va evalua situaţia pentru a hotărî dacă este vorba de un incident de poluare;
b)va stabili natura, amploarea şi consecinţele posibile ale incidentului de poluare; şi c) va informa apoi, fără întârziere, toate statele ale căror interese sunt afectate sau este posibil să fie afectate de acest incident de poluare, furnizand şi:
(i)amănuntele constatărilor sale şi orice măsură luată sau pe care intenţionează sa o ia pentru a face faţa incidentului; şi
(îi) alte informaţii considerate a fi adecvate, până se încheie acţiunea luată pentru a face faţa incidentului sau până la acţiunea concertata decisa de aceste state.
(2)Dacă gravitatea acestui incident de poluare cu hidrocarburi justifica, partea va furniza Organizaţiei, direct sau, dacă este cazul, prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, informaţiile la care s-a făcut referire la paragrafele (1) b) şi c).
(3)Dacă gravitatea acestui incident de poluare cu hidrocarburi justifica, alte state afectate sunt rugate sa informeze urgent Organizaţia, direct sau, după caz, prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, despre constatările lor privind amploarea ameninţării intereselor lor şi despre orice măsură luată sau pe care intenţionează sa o ia.
(4)Părţile vor folosi, pe cat posibil, sistemul de raportare a poluarii cu hidrocarburi, elaborat de Organizaţie atunci când fac schimb de informaţii şi comunicări cu alte state şi cu Organizaţia.
(1)Fiecare parte va stabili un sistem naţional pentru a acţiona prompt şi eficient împotriva incidentelor de poluare cu hidrocarburi. Acest sistem va cuprinde cel puţin:
a)desemnarea:
(i)autorităţii sau autorităţilor naţionale competente care răspund de pregătirea şi de acţiunea împotriva poluarii cu hidrocarburi;
(îi) punctului sau punctelor naţionale operationale de contact, care să fie responsabile de primirea şi de transmiterea rapoartelor privind poluarea cu hidrocarburi despre care s-a făcut referire la art. 4; şi
(iii)autorităţii care este indreptatita sa acţioneze în numele statului pentru a cere asistenţa sau a decide sa acorde asistenţa cerută;
b)un plan naţional de urgenta pentru pregătire şi răspuns, care să includă relaţia organizatorică a diferitelor organisme implicate, fie publice, fie particulare, ţinând seama de liniile directoare elaborate de Organizaţie.
(2)În plus, fiecare parte, în cadrul posibilităţilor sale, fie individual, fie prin cooperare bilaterala sau multilaterala şi, după caz, în cooperare cu industriile petroliera şi navala, cu autorităţile portuare şi cu alte entităţi pertinente, va stabili:
a)un nivel minim de echipamente de combatere a deversarilor de hidrocarburi, amplasate în prealabil şi corespunzător cu riscul implicat, şi programele pentru utilizarea lor;
b)un program de exercitii pentru organizaţiile de acţiune împotriva poluarii cu hidrocarburi şi de pregătire a personalului pertinent;
c)planuri detaliate şi posibilităţi de comunicare pentru a face faţa unui incident de poluare cu hidrocarburi. Aceste posibilităţi trebuie să fie permanent disponibile; şi d) un mecanism sau un sistem pentru a coordona acţiunile împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi, care să poată, dacă este cazul, mobiliza resursele necesare.
(3)Fiecare parte va asigura furnizarea informaţiilor curente către Organizaţie, direct ori prin intermediul organizaţiilor sau înţelegerilor regionale pertinente, privind:
a)locul, datele de telecomunicare şi, dacă este cazul, zonele de răspundere ale autorităţilor şi entitatilor la care se referă paragraful (1) a);
b)echipamentele de acţiune împotriva poluarii şi expertiza în disciplinele legate de acţiunea împotriva poluarii şi salvarea maritima, care pot fi puse la dispoziţie altor state, la cerere; şi c) planul sau de urgenta naţional.
(1)Părţile sunt de acord ca, în funcţie de posibilităţile lor şi de disponibilitatea resurselor pertinente, sa coopereze şi sa furnizeze servicii de consultanţa, suport tehnic şi echipamente, pentru a face faţa unui incident de poluare, dacă gravitatea acestui incident justifica acest lucru, la cererea oricărei părţi afectate sau care poate să fie afectată. Finanţarea cheltuielilor pentru aceasta asistenţa se va baza pe prevederile stabilite în anexa la aceasta convenţie.
(2)O parte care a cerut asistenţa poate cere Organizaţiei sa ajute la identificarea surselor de finanţare provizorie a cheltuielilor menţionate la paragraful (1).
(3)Conform acordurilor internaţionale în vigoare, fiecare parte va lua măsurile necesare legale sau administrative pentru a facilita:
a)sosirea, utilizarea teritoriului sau şi plecarea navelor, aeronavelor şi a altor mijloace de transport participante la acţiunea împotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi sau care transporta personalul, incarcaturile, materialele şi echipamentele necesare pentru a face faţa acestui incident; şi b) miscarea expeditiva către, pe şi înspre afară teritoriului sau a personalului, incarcaturilor, materialelor şi echipamentelor menţionate la subparagraful a).
(1)Părţile consimt sa coopereze direct sau, după caz, prin Organizaţie ori prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, în scopul promovării şi schimbului de rezultate ale programelor de cercetare şi dezvoltare privind ridicarea nivelului actual de pregătire şi răspuns împotriva poluarii cu hidrocarburi, incluzând tehnologiile şi tehnica supravegherii, menţinerii sub control, recuperării, dispersarii, curatarii etc., menite sa reducă la minimum sau sa atenueze efectele poluarii şi pentru refacerea mediului.
(2)În acest scop părţile se angajează sa stabilească direct sau, după caz, prin Organizaţie ori prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, legăturile necesare între institutele de cercetare ale părţilor.
(3)Părţile consimt sa coopereze direct sau prin Organizaţie ori prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, după caz, sa promoveze ţinerea în mod regulat de simpozioane internaţionale asupra unor teme specifice, incluzând progresele tehnologice în tehnica şi echipamentele de combatere a poluarii cu hidrocarburi.
(4)Părţile consimt sa încurajeze, prin intermediul Organizaţiei sau al altor organizaţii internaţionale competente, elaborarea unor norme pentru tehnologii şi echipamente compatibile, folosite în combaterea poluarii cu hidrocarburi.
(1)Părţile se angajează să asigure, direct sau prin intermediul Organizaţiei sau al altor organisme internaţionale, după caz, sprijin în privinta pregătirii şi răspunsului împotriva poluarii cu hidrocarburi, acelor părţi care cer asistenţa tehnica:
a)pentru pregătirea personalului;
b)pentru asigurarea disponibilităţii tehnologiei, echipamentelor şi instalaţiilor corespunzătoare;
c)pentru a înlesni alte măsuri şi înţelegeri în vederea pregătirii şi răspunsului în cazul incidentelor de poluare cu hidrocarburi; şi d) pentru iniţierea unor programe comune de cercetare şi dezvoltare.
(2)Părţile se angajează sa coopereze activ, sub rezerva legislaţiei, reglementărilor şi politicii lor naţionale, pentru transferul de tehnologie în probleme de pregătire şi răspuns în cazul poluarii cu hidrocarburi.
Părţile vor depune eforturi pentru încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale în probleme de pregătire şi răspuns în cazul poluarii cu hidrocarburi. Copii de pe aceste acorduri vor fi transmise Organizaţiei, care le va pune la dispoziţie părţilor, la cerere.
Nici o prevedere din aceasta convenţie nu va fi interpretată ca modificând drepturile sau obligaţiile oricărei părţi ce rezultă din orice alta convenţie sau acord internaţional.
(1)Părţile desemnează Organizaţia, cu condiţia ca aceasta sa consimtă şi sa dispună de resursele necesare pentru susţinerea activităţii, să efectueze următoarele funcţii şi activităţi:
a)servicii de informare:
(i)sa primească, sa colationeze şi sa difuzeze, la cerere, informaţiile furnizate de părţi [vezi, de exemplu, art. 5 paragrafele (2) şi (3), art. 6 paragraful (3) şi art. 10] şi informaţiile pertinente furnizate de alte surse; şi
(îi) să asigure asistenţa pentru identificarea surselor de finanţare provizorie a cheltuielilor [vezi, de exemplu, art. 7 paragraful (2)];
b)educaţie şi instruire:
(i)sa promoveze instruirea în probleme de pregătire şi răspuns în cazul poluarii cu hidrocarburi (vezi, de exemplu, art. 9); şi
(îi) sa promoveze ţinerea de simpozioane internaţionale [vezi, de exemplu, art. 8 paragraful (3)];
c)servicii tehnice:
(i)sa faciliteze cooperarea în probleme de cercetare şi dezvoltare [vezi, de exemplu, art. 8 paragrafele (1), (2) şi (4) şi art. 9 paragraful (1) d)];
(îi) să asigure consultanţa statelor care îşi stabilesc posibilităţile naţionale sau regionale de acţiune împotriva incidentelor de poluare cu hidrocarburi; şi
(iii)sa analizeze informaţiile furnizate de părţi [vezi, de exemplu, art. 5 paragrafele (2) şi (3), art. 6 paragraful (3) şi art. 8 paragraful (1)] şi informaţiile pertinente furnizate de alte surse şi sa furnizeze recomandări şi informaţii către state;
d)asistenţa tehnica:
(i)sa faciliteze furnizarea asistenţei tehnice statelor care îşi stabilesc posibilităţile naţionale sau regionale de acţiune împotriva incidentelor de poluare;
(îi) sa faciliteze furnizarea asistenţei tehnice şi a recomandărilor, la cererea statelor confruntate cu incidente de poluare grava cu hidrocarburi.
(2)La punerea în practica a activităţilor specificate în acest articol Organizaţia va depune eforturi pentru întărirea capacităţii statelor, individual sau prin intermediul înţelegerilor regionale, în probleme de pregătire şi combatere a incidentelor de poluare cu hidrocarburi, bazându-se pe experienta statelor, pe acordurile regionale şi pe înţelegerile din sectorul industrial şi acordând o atenţie specială necesităţilor ţărilor în curs de dezvoltare.
(3)Prevederile acestui articol vor fi puse în aplicare în conformitate cu un program elaborat şi revizuit permanent de Organizaţie.
Părţile vor evalua în cadrul Organizaţiei eficienta convenţiei, în lumina obiectivelor sale, mai ales în ceea ce priveşte principiile care stau la baza cooperării şi asistenţei.
(1)Aceasta convenţie poate fi amendata prin oricare dintre procedurile specificate în paragrafele ce urmează.
(2)Amendare după examinarea de către Organizaţie:
a)Orice amendament propus de o parte la convenţie va fi prezentat Organizaţiei şi difuzat de secretarul general tuturor membrilor Organizaţiei şi tuturor părţilor, cu cel puţin 6 luni înainte de examinarea sa.
b)Orice amendament propus şi difuzat conform celor de mai sus va fi prezentat spre examinare Comitetului pentru protecţia mediului marin din cadrul Organizaţiei.
c)Părţile la convenţie, fie ca sunt sau nu sunt membre ale Organizaţiei, au dreptul sa participe la deliberările Comitetului pentru protecţia mediului marin.
d)Amendamentele se adoptă numai cu o majoritate de două treimi din numărul părţilor la convenţie, prezente şi votante.
e)Dacă se adoptă conform subparagrafului d), amendamentele vor fi comunicate de secretarul general tuturor părţilor la convenţie pentru acceptare. f) (i) Un amendament la un articol sau la anexa la convenţie se considera ca fiind acceptat de la data la care este acceptat de două treimi din numărul părţilor.
(îi) Un amendament la un supliment se considera ca fiind acceptat la expirarea unei perioade stabilite de Comitetul pentru protecţia mediului marin la adoptarea sa, perioada care nu va fi mai mica de 10 luni, în afară cazului în care în cursul acestei perioade s-a comunicat secretarului general o obiectiune de către cel puţin o treime din numărul părţilor.
g)(i) Un amendament la un articol sau la anexa la convenţie, acceptat în conformitate cu subparagraful f) (i), va intra în vigoare la 6 luni de la data la care se considera ca a fost acceptat pentru părţile care au notificat secretarului general ca l-au acceptat.
(îi) Un amendament la un supliment, acceptat în conformitate cu subparagraful f) (îi), va intra în vigoare la 6 luni de la data la care se considera ca a fost acceptat pentru toate părţile, cu excepţia celor care, înaintea acestei date, au făcut obiectiune la el. O parte poate în orice moment sa retragă o obiectiune comunicată anterior, prin prezentarea unei notificări în acest sens secretarului general.
(3)Amendare printr-o conferinţa:
a)La cererea unei părţi, sprijinita de cel puţin o treime din numărul părţilor, secretarul general va convoca o conferinţa a părţilor la convenţie, care să examineze amendamentele la convenţie.
b)Un amendament adoptat de o astfel de conferinţa cu o majoritate de două treimi din numărul părţilor prezente şi votante va fi comunicat de secretarul general tuturor părţilor pentru acceptare.
c)În cazul în care conferinţa nu hotărăşte altfel, amendamentul va fi considerat ca acceptat şi va intra în vigoare conform procedurilor specificate la paragrafele (2) f) şi g).
(4)Adoptarea şi intrarea în vigoare a unui amendament constituind un adaos la o anexa sau la un supliment vor fi supuse procedurii aplicabile unui amendament la anexa.
(5)Orice parte care nu a acceptat un amendament la un articol sau la anexa, conform paragrafului (2) f) (i), sau un amendament constituind un adaos la o anexa sau la un supliment, conform paragrafului (2) f) (îi), va fi tratata ca nefiind parte numai în scopul aplicării acestui amendament. Un astfel de tratament se va încheia după prezentarea unei notificări de acceptare, conform paragrafului (2) f) (i) sau după retragerea obiectiunii conform paragrafului (2) g) (îi).
(6)Secretarul general va informa toate părţile despre orice amendament care intră în vigoare conform acestui articol, precum şi despre data la care amendamentul intră în vigoare.
(7)Orice notificare pentru acceptare, obiectiune sau retragere a obiectiunii la un amendament, conform acestui articol, va fi comunicată în scris secretarului general, care va informa părţile despre aceasta notificare şi despre data primirii sale.
(8)Un supliment la convenţie va conţine numai prevederi de natura tehnica.
(1)Prezenta convenţie va rămâne deschisă pentru semnare la sediul Organizaţiei de la data de 30 noiembrie 1990 până la data de 29 noiembrie 1991, data după care rămâne deschisă pentru aderare. Orice stat poate deveni parte la aceasta convenţie prin:
a)semnare fără rezerva în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau de aprobare; sau c) aderare.
(2)Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi efectuată prin depunerea unui instrument în acest scop la secretarul general.
(1)Prezenta convenţie va intra în vigoare la 12 luni de la data la care cel puţin 15 state fie ca au semnat-o fără rezerva în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea, fie au depus instrumentele necesare de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, conform art. 15. (2) Pentru statele care au depus un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta convenţie după ce condiţiile de intrare în vigoare au fost îndeplinite, dar înainte de data intrării ei în vigoare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va produce efect la data intrării în vigoare a acestei convenţii sau la 3 luni de la data depunerii instrumentului, dacă această dată este ulterioară.
(3)Pentru statele care au depus un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare după data la care aceasta convenţie a intrat în vigoare, prezenta convenţie intră în vigoare la 3 luni de la data depunerii instrumentului.
(4)Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus după data la care un amendament la prezenta convenţie se considera ca a fost acceptat conform art. 14, se aplică convenţiei în forma sa modificată.
(1)Prezenta convenţie poate fi denunţată de orice parte în orice moment, după expirarea unei perioade de 5 ani de la data la care aceasta convenţie intră în vigoare pentru acea parte.
(2)Denunţarea se efectuează prin notificare scrisă, adresată secretarului general.
(3)Denunţarea va produce efect la 12 luni de la primirea notificării de denunţare de către secretarul general sau după expirarea unei perioade mai lungi care poate fi indicată în notificare.
(1)Prezenta convenţie va fi depusa la secretarul general.
(2)Secretarul general:
a)va informa toate statele care au semnat aceasta convenţie sau au aderat la aceasta despre:
(i)fiecare noua semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, precum şi despre data acesteia;
(îi) data intrării în vigoare a acestei convenţii; şi
(iii)depunerea oricărui instrument de denunţare a acestei convenţii şi despre data la care s-a primit aceasta, precum şi despre data de la care are efect denunţarea;
b)va transmite copii certificate conforme de pe aceasta convenţie tuturor guvernelor statelor care au semnat-o sau care au aderat la aceasta.
(3)De îndată ce prezenta convenţie intră în vigoare o copie certificată conformă va fi transmisă de către depozitar secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru a fi înregistrată şi publicată în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.
Prezenta convenţie este întocmită într-un singur exemplar original, în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, toate textele având aceeaşi putere legală.
Drept care, subsemnaţii împuterniciţi legal în acest scop de guvernele respective au semnat aceasta convenţie.
Adoptată la Londra la 30 noiembrie 1990.
RAMBURSAREA
cheltuielilor de asistenţa
1.a) Dacă nu s-a încheiat un acord privind aranjamentele financiare care să guverneze acţiunile părţilor pentru a face faţa incidentelor de poluare cu hidrocarburi, pe baza bilaterala sau multilaterala, înainte de producerea incidentului de poluare cu hidrocarburi, părţile vor suporta cheltuielile aferente acţiunilor lor respective pentru a face faţa poluarii, conform subparagrafului (i) sau subparagrafului (îi).
(i)Dacă acţiunea a fost întreprinsă de o parte la cererea expresă a unei alte părţi, atunci partea solicitanta va rambursa părţii asistente costul acţiunii sale. Partea solicitanta poate anula cererea sa oricând, dar în acest caz va suporta cheltuielile deja asumate sau suportate de partea asistenţa.
(îi) Dacă acţiunea a fost întreprinsă de o parte din iniţiativa proprie, aceasta parte va suporta cheltuielile aferente acţiunii sale.
b)Principiile expuse la subparagraful a) se vor aplica numai dacă părţile respective nu au convenit altfel, în fiecare caz în parte.
2.Dacă nu s-a convenit altfel, cheltuielile aferente acţiunii întreprinse de o parte la cererea unei alte părţi vor fi calculate echitabil, conform legii şi practicii curente ale părţii asistente cu privire la rambursarea acestor cheltuieli.
3.Partea care cere asistenţa şi partea asistenţa vor coopera, dacă este cazul, pentru a încheia orice acţiune ca răspuns la o cerere de compensare. În acest scop ele vor acorda consideraţia cuvenită regimurilor legale existente. Dacă acţiunea astfel încheiată nu permite compensarea completa a cheltuielilor pentru operaţiunea de asistenţa, partea care cere asistenţa poate cere părţii asistente sa renunţe la rambursarea cheltuielilor ce depăşesc sumele compensate sau sa reducă cheltuielile care au fost calculate conform paragrafului 2. Ea poate cere, de asemenea, o amânare a rambursarii acestor cheltuieli. La examinarea acestei cereri părţile asistente vor acorda consideraţia cuvenită necesităţilor ţărilor în curs de dezvoltare.
4.Prevederile acestei convenţii nu vor fi interpretate ca prejudiciind cumva drepturile părţilor de a recupera de la terţe părţi cheltuielile aferente acţiunilor întreprinse pentru a face faţa poluarii sau unei ameninţări cu poluarea, în virtutea altor prevederi şi reguli aplicabile ale legislaţiei naţionale şi internaţionale. O atenţie specială se va acorda Convenţiei internaţionale din 1969 privind răspunderea civilă pentru daune produse prin poluare cu hidrocarburi şi Convenţiei internaţionale din 1971 privind crearea unui fond internaţional de compensare a daunelor cauzate prin poluare cu hidrocarburi sau oricărui amendament ulterior la aceste convenţii.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
