Decizie nr. 928 din 14 decembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Dunca în Dosarul nr. 2.752/C/2005 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica nu este motivată potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 2 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.752/C/2005, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Dunca.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, în cauza în care este parte şi care are ca obiect ieşirea din indiviziune, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, referitoare la obligaţia pârâtului de a depune întâmpinare în termenul prevăzut de lege, şi a dispus decăderea sa din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii. Ulterior, aceste dispoziţii au fost abrogate, dar prin aplicarea sancţiunii s-a produs o inechitate pârâtului. Mai mult, în cadrul exercitării căii de atac, s-a produs o altă încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin calificarea acesteia ca recurs, iar nu apel, ce a avut drept consecinţă limitarea probatoriului, potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă. Astfel, dispoziţiile art. 305 apar ca fiind neconstituţionale în măsura în care nu prevăd ca motiv de apel sau recurs inechitatea şi constituie premisa unor discriminări şi abuzuri din partea magistraţilor ce compun instanţele de recurs.

Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că normele procedurale la care face trimitere autorul excepţiei pentru a demonstra temeinicia excepţiei invocate, pe lângă faptul că nu privesc dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se critică, nu pot fi reţinute ca temei al încălcării prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi egalitatea părţilor în faţa instanţelor de judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei şi, prin urmare, critica astfel formulată este lipsită de temei.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 673^1-673^14, respectiv cap. VII^1 "Procedura împărţelii judiciare" din cartea VI "Proceduri speciale" a Codului de procedură civilă.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la statul de drept şi separaţia puterilor în stat, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 intitulat "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 30 alin. (2) privitoare la interzicerea cenzurii, art. 52 alin. (3) care prevede răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 care consacră buna-credinţă în exercitarea drepturilor şi libertăţilor, art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2) şi (5) referitoare la instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.

De asemenea, autorul mai invocă şi încălcarea prevederilor art. 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată de Tribunalul Timiş - Secţia civilă, precum şi argumentele invocate de autorul acesteia, Curtea constată că nu există nicio legătură între dispoziţiile art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă şi criticile formulate în susţinerea unei atare excepţii. Mai mult, Curtea observă că, pe lângă faptul că autorul excepţiei se limitează în a enumera textele constituţionale considerate a fi încălcate, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală, pretinsa neconstituţionalitate este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor art. 118 alin. 2 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, care nu fac obiectul prezentei excepţii.

Prin urmare, excepţia nu este motivată, nefiind respectate dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^1-673^14 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Dunca în Dosarul nr. 2.752/C/2005 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu