Decizie nr. 222 din 3 iunie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Cornelia Filip în Dosarul nr. 10.365/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La apelul nominal sunt prezenţi Cornelia Filip, prin mandatar Ana Bistriceanu, Ion Dobre, Lucian Gherghinescu, Ion Ciurdea, precum şi Ministerul Finanţelor Publice, prin consilier juridic Nicoleta Negut.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 116C/2003, având în vedere ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este identic cu cel al cauzei menţionate.

La apelul nominal este prezent Florea Talpeanu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Părţile prezente nu se opun conexarii dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 116C/2003 la Dosarul nr. 91C/2003, care este primul înregistrat.

Ion Dobre, Lucian Gherghinescu şi Florea Talpeanu lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice solicita respingerea excepţiei, invocand jurisprudenta Curţii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând ca asupra constituţionalităţii textelor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 191/2002, nr. 71/2002 şi nr. 72/2003, statuand ca acestea sunt constituţionale. Precizează că nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 6 decembrie 2002 şi 29 ianuarie 2003, pronunţate în dosarele nr. 8.459/2002 şi nr. 10.365/2002, Judecătoria Sectorului 4 şi, respectiv, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Maria Dudea şi Cornelia Filip.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie prin aceea ca se inlatura sancţiunea nulităţii şi se validează un act viciat în considerarea bunei-credinţe. Se mai susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin şi art. 41 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, întrucât, deşi legea, prin art. 2, recunoaşte ca dreptul de proprietate asupra unui imobil preluat fără titlu valabil nu s-a pierdut niciodată, alin. (2) al art. 46 recunoaşte altei persoane un drept de proprietate asupra aceluiaşi imobil.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti considera ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale. În motivarea acestei opinii arata ca art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 "validează un act lovit de nulitate, statuand ca buna-credinţa este suficienta pentru a dobândi un drept real imobiliar. Prin urmare este avantajat dobanditorul de buna-credinţa, în defavoarea proprietarului deposedat, cu nesocotirea art. 41 alin. (1)-(3) şi art. 16 din Constituţie, care ocrotesc proprietatea în mod egal".

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază ca textul legal criticat este constituţional.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul arata ca ipoteza alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001 este aceea a actelor de înstrăinare a bunului altuia. Se apreciază ca, deşi aceasta problema de principiu nu are o reglementare legală expresă, soluţiile consacrate în practica au în vedere atitudinea subiectiva a părţilor la încheierea contractului. În situaţia în care ambele părţi sau cel puţin cumpărătorul au fost de buna-credinţa, vânzarea este anulabila pentru eroare asupra calităţii esenţiale a vânzătorului, socotit în mod greşit proprietar al lucrului. Protejarea dobânditorului cu titlu oneros de buna-credinţa este justificată pe consideratiuni de echitate şi utilitate socială, constituind una dintre excepţiile de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial. Astfel, dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reprezintă o aplicare a principiului constituţional al ocrotirii proprietăţii private şi al bunei-credinţe a celui care a devenit proprietar. Se arata ca dispoziţiile legale criticate nu conţin nici un element de discriminare care să ducă la încălcarea art. 16 din Constituţie, deoarece tuturor celor aflaţi în situaţia descrisă de ipoteza textului criticat urmează sa li se aplice acelaşi regim. În concluzie, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, arata ca textul supus controlului de constituţionalitate enunta doua teze. Prima teza, cu valoare de principiu, lipseşte de eficienta juridică actele de înstrăinare a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil, prin sancţionarea lor cu nulitate absolută. A doua teza reprezintă o excepţie şi reglementează ipoteza în care actele juridice de înstrăinare a imobilelor preluate de către stat, fără titlu valabil, îşi menţin validitatea în situaţiile în care au fost încheiate cu buna-credinţa. Articolul criticat consacra, pe cale legală, principiul ocrotirii bunei-credinţe în domeniul regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989.

Se mai arata ca textul criticat este în concordanta cu prevederile constituţionale cu privire la proprietate şi cu cele privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, dispoziţii al căror conţinut este următorul: "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, şi Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003.

Cu acest prilej Curtea Constituţională, aplicând principiul ocrotirii bunei-credinţe şi pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constituţional, dat fiind ca soluţia pe care o consacra nu are nimic novator şi, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.

Soluţiile adoptate, ca şi considerentele pe care acestea se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.

Curtea constata, de asemenea, ca ocrotirea interesului dobânditorului de buna-credinţa a fost determinata de ratiuni care vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam în prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumţie de buna-credinţa a acestora, întrucât aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel că nu poate fi decât de buna-credinţa cel ce se întemeiază pe o dispoziţie a legii.

Faţa de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Maria Dudea şi Cornelia Filip în dosarele nr. 8.459/2002 şi 10.365/2002 ale Judecătoriei Sectorului 4 şi, respectiv, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

──────────────