Decizie nr. 450 din 12 aprilie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vider Company" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 42.569/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR" - S.A. Bucureşti, consilierul juridic Lucian Mihai cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul consilierului juridic Lucian Mihai, care depune concluzii scrise şi în completare la acestea solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. De asemenea, arată că Legea nr. 146/1997 acordă unele facilităţi pentru persoanele juridice, însă autorul excepţiei nu a făcut dovada că a solicitat acest lucru.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că accesul la justiţie nu înseamnă gratuitate, iar pentru celelalte articole invocate excepţia nu este motivată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 42.569/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vider Company" - S.R.L. din Galaţi cu ocazia soluţionării unei cauze comerciale având ca obiect o acţiune în pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate, prin care se impune plata unei taxe judiciare de timbru, încalcă dreptul constituţional privind liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dreptul la un tribunal instituit de aceeaşi normă internaţională, întrucât această taxă de timbru este imposibil de suportat pentru o persoană juridică cu venituri medii. Se invocă în susţinerea argumentaţiei jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a decis că este nerezonabilă obligarea la plata unei taxe judiciare având o valoare peste patru ori venitul lunar al familiei reclamantului, mai ales că şansele de succes ale acţiunii sale erau ridicate (Hotărârea Mehmet şi Suna Yigit împotriva Turciei, 2007). De asemenea, arată că este unanim acceptat că dreptul de acces la justiţie nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, însă aceste limitări trebuie să fie rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit. Accesibilitatea justiţiei nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia, putând fi condiţionată de plată unei taxe de timbru necesare pentru acoperirea cheltuielilor de judecată, însă atunci când se stabilesc taxe judiciare de timbru "exorbitante", care depăşesc cu mult cheltuielile prilejuite de realizarea actului de justiţie şi posibilităţile de plată ale justiţiabilului, atunci limitarea dreptului de acces la justiţie nu mai are caracter de proporţionalitate, "justiţia în materie nonpenală nu trebuie să fie neapărat gratuită, dar trebuie să fie ieftină, astfel încât să şi-o poată permite orice justiţiabil".

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială opinează că dispoziţiile criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

–Art. 2: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:

[...]

g)peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi", precum şi dispoziţiilor art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la art. 21 din Constituţie, Curtea constată că, prin numeroase decizii, s-a mai pronunţat în sensul constituţionalităţii acestora în raport cu critici identice de neconstituţionalitate. În acest sens, cu titlu exemplificativ, Curtea reţine Decizia nr. 1.236 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, în care Curtea statuat că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.

Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte critica referitoare la celelalte prevederi considerate a fi încălcate, întrucât autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu îşi motivează criticile în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea nu se poate substitui autorului, formulând critici pe care, ulterior, să le analizeze. Astfel, simpla enumerare a textelor constituţionale nu satisface exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vider Company" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 42.569/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu