Decizie nr. 354 din 17 martie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) şi art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Neculai Mihalcea, Ioana Mihalcea, Sabina Mihalcea şi Asociaţia Centrul de Educaţie şi Ocrotire "Căsuţa Bunicilor" în Dosarul nr. 10.063/231/2007 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.063/231/2007, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) şi art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Neculai Mihalcea, Ioana Mihalcea, Sabina Mihalcea şi Asociaţia Centrul de Educaţie şi Ocrotire "Căsuţa Bunicilor".

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie posibilitatea dizolvării unei asociaţii pe cale judecătorească la cererea unor persoane care nu fac parte din asociaţie şi pierderea dreptului de proprietate al asociaţilor asupra bunurilor entităţii cu încălcarea normelor constituţionale invocate.

Tribunalul Vrancea - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu circumstanţiază titularii acţiunii prin care se solicită dizolvarea unei asociaţii, iar pe de altă parte, prin aplicarea lor se încalcă normele constituţionale privind garantarea dreptului de proprietate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate nu contravin Constituţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 56 alin. (1) şi art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005.

Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 56 alin. (1): "(1) Asociaţia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:

a)când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;

b)când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;

c)când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;

d)când asociaţia a devenit insolvabilă;

e)în cazul prevăzut la art. 14.";

–Art. 60 alin. (4): "În cazul în care asociaţia sau fundaţia a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a)-c), bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul Finanţelor, sau, după caz, de comuna sau oraşul în a cărui rază teritorială asociaţia sau fundaţia îşi avea sediul, dacă aceasta din urmă era de interes local."

Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt: art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 40 privind dreptul la asociere, art. 44 alin. (1) şi (8) privind dreptul de proprietate privată. Este invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea posibilităţii oricărei părţi interesate de a solicita dizolvarea asociaţiei prin hotărâre judecătorească, în cazurile stabilite de art. 56 alin. (1) din ordonanţa criticată, nu contravine sub niciun aspect dispoziţiilor constituţionale invocate. De asemenea, transmiterea bunurilor asociaţiei care a fost dizolvată către persoane juridice, expres prevăzute de art. 60 din ordonanţă, vizează destinaţia bunurilor asociaţiei căreia i s-a aplicat o sancţiune civilă, aceea a dizolvării în condiţiile art. 56.

Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor cap. IX din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, din care fac parte şi textele de lege criticate, cu raportare la art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 449 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006.

Curtea a reţinut că dispoziţiile cap. IX din ordonanţă instituie o procedură specială de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, ce are drept scop îndestularea corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului că asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţă, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial şi, de aceea, dizolvarea poate avea loc şi pentru alte motive decât cele strict economice.

De asemenea, Curtea a reţinut că debitorul are la dispoziţie toate mijloacele de probă prin care să se apere împotriva cererilor de dizolvare şi lichidare, ordonanţa în cauză neîngrădind în niciun fel folosirea acestora, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. Totodată, Curtea a constatat că, în cadrul procedurii de lichidare, dispoziţiile art. 70 din ordonanţă prevăd că orice persoană interesată poate contesta bilanţul lichidatorului la judecătorie şi împotriva sentinţei pronunţate se poate exercita calea de atac a recursului.

Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) şi art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Neculai Mihalcea, Ioana Mihalcea, Sabina Mihalcea şi Asociaţia Centrul de Educaţie şi Ocrotire "Căsuţa Bunicilor" în Dosarul nr. 10.063/231/2007 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu