Decizie nr. 939 din 7 iulie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Zamfira Peptan în Dosarul nr. 2.316/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 154 din 8 februarie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.316/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Zamfira Peptan într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative privind refuzul menţinerii ca titular în funcţia didactică ocupată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate nu au fost emise în considerarea unei situaţii extraordinare, că nu s-a urmărit reducerea cheltuielilor bugetare, de vreme ce acestea cresc la foarte multe ministere, ci au fost mai degrabă motivate de "contracararea posibilelor efecte ale admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009"; în acest mod, Guvernul se substituie activităţii Parlamentului, încălcându-se art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie. Totodată, se susţine că, prin emiterea ordonanţei de urgenţă criticate, a fost afectat dreptul la muncă şi cel de proprietate privată, ceea ce încalcă, pe cale de consecinţă, prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că ordonanţa de urgenţă criticată respectă exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie, situaţia extraordinară fiind justificată în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă. Se mai susţine că stabilirea numărului maxim de posturi finanţat pentru învăţământul preuniversitar de stat în anul 2010 nu afectează nici în sens pozitiv, nici în sens negativ dreptul la muncă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, care au următorul cuprins:

Anexa nr. I la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2004 privind unele măsuri în domeniul învăţământului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 mai 2004, aprobată prin Legea nr. 568/2004, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Titlul anexei la care face trimitere art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 este "Numărul maxim de posturi finanţat pentru învăţământul preuniversitar de stat în anul 2010".

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă. Totodată, sunt menţionate a fi încălcate şi prevederile art. 1 paragraful 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 6 pct. 1 privind dreptul la muncă din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că, prin Decizia nr. 154 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 3 mai 2011, a respins ca neîntemeiată o excepţie de neconstituţionalitate motivată în mod identic.

Cu acel prilej Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia - avându-se în vedere necesitatea luării de urgenţă a unor măsuri pentru a se putea asigura respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale, necesitatea adoptării în cel mai scurt timp a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi necesitatea evitării dezechilibrelor macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice.

Prin urmare, Curtea a constatat, pe de o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituţional de "situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa, iar, pe de altă parte, că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate.

De asemenea, Curtea a arătat că dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4)-(6) reglementează regimul particular al ordonanţei de urgenţă, acesta referindu-se la cazurile în care aceasta poate fi emisă, la intrarea în vigoare a acesteia şi la domeniul ordonanţei de urgenţă. Astfel, în ceea ce priveşte domeniul în care ordonanţa de urgenţă poate reglementa, Curtea constată că Guvernul este ţinut de dispoziţiile art. 115 alin. (6), în sensul că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Faptul că Parlamentul, în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a ţării, potrivit art. 61 din Legea fundamentală, a reglementat deja un domeniu, cum este şi cel al educaţiei, nu se circumscrie motivelor de neconstituţionalitate care pot fi reţinute în cazul unei ordonanţe de urgenţă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea.

Distinct de cele arătate în decizia citată, Curtea observă că legiuitorul delegat nu a încălcat art. 115 alin. (6) din Constituţie, neafectând în mod negativ drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei.

Astfel, salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea observă că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie nu implică un drept la dobândirea proprietăţii.

Totodată, Curtea reţine că măsura finanţării unui număr maxim de posturi nu vizează în mod direct dreptul la muncă, ci creează premisele exercitării acestui drept. Legiuitorul, prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, este liber să dimensioneze numărul maxim de posturi în diverse domenii în funcţie de nevoile societăţii şi de capacitatea sa financiară de a le susţine, cu condiţia respectării art. 115 alin. (6) din Constituţie. Or, în cauza de faţă, Curtea constată că ordonanţa de urgenţă nu este motivul de încetare a contractului individual de muncă al persoanei care a ridicat excepţia, ci constituie temeiul refuzului menţinerii ca titular în funcţia didactică a acesteia ca urmare a împlinirii vârstei de pensionare. Or, o atare împrejurare este una de fapt, nicio reglementare constituţională neimpunând obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice de a menţine persoana în câmpul muncii după împlinirea vârstei standard de pensionare. Însă această chestiune deja excedează sferei de cuprindere a dreptului la muncă, acesta nevizând obligativitatea angajării/menţinerii în funcţie a unei persoane după împlinirea vârstei standard de pensionare.

Întrucât dreptul la muncă şi dreptul de proprietate privată nu au fost afectate, legiuitorul delegat a respectat dispoziţiile constituţionale atât ale art. 1 alin. (5), cât şi ale art. 115 alin. (6).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Zamfira Peptan în Dosarul nr. 2.316/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly