Decizie nr. 170 din 22 martie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anuţa Stângaciu în Dosarul nr. 2.008/2004 al Tribunalului Mureş.

La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autoarea excepţiei depune note scrise şi susţine că textele legale criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi la înfăptuirea justiţiei. Pe cale de consecinţă, solicită Curţii Constituţionale admiterea excepţiei formulate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine că textele legale criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, de vreme ce prezenta excepţie a fost ridicată într-o cauză aflată pe rolul instanţei de judecată. De asemenea, partea interesată are posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate în temeiul textului de procedură penală criticat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.008/2004, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Anuţa Stângaciu în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că de vreme ce în cauza dedusă judecăţii, potrivit procedurii instituite de art. 278^1 din Codul de procedură penală, s-a menţinut soluţia de netrimitere în judecată pronunţată de procuror motivat de împrejurarea că fapta nu există şi că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, nu s-a lămurit cauza sub toate aspectele şi, deci, nu s-a înfăptuit justiţia care ar fi îndreptăţit-o pe autoare să aibă acces liber la ea.

Tribunalul Mureş opinează că textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei, deoarece art. 124 din Legea fundamentală reglementează statutul magistraţilor şi nu are nici o legătură cu art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală. Prin posibilitatea atacării soluţiilor procurorului în faţa instanţelor judecătoreşti se asigură tocmai liberul acces la justiţie pentru toate persoanele îndreptăţite şi nu se poate susţine că textul legal criticat contravine dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece pronunţarea unei soluţii de respingere a plângerii formulate, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei ori ordonanţei de netrimitere în judecată date de procuror, nu îngrădeşte în nici un fel dreptul persoanei de a se adresa justiţiei. De altfel, această soluţie poate fi, potrivit art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, atacată cu recurs.

Articolul 124 din Constituţie nu are relevanţă în cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece respingerea de către instanţa de judecată a plângerii introduse împotriva rezoluţiilor ori ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată nu aduce atingere sub nici un aspect accesului liber la justiţie, cu atât mai mult cu cât hotărârea instanţei de judecată poate fi atacată cu recurs.

De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să aducă atingere principiului constituţional care consacră unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţin următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a)respinge plângerea, prin sentinţă, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată;".

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală instituie, contrar celor susţinute de autoarea excepţiei, accesul la justiţie împotriva actelor procurorului prin care decide că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru începerea urmăririi penale sau pentru trimiterea în judecată a persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni.

Faptul că, după judecarea plângerii împotriva soluţiei procurorului, instanţa pronunţă, la rândul ei, o hotărâre prin care menţine această soluţie nu poate fi caracterizat ca o împiedicare a accesului la justiţie, dat fiind că hotărârea aparţine, în acest caz, înseşi justiţiei, iar partea nemulţumită are deschise, tot în justiţie, căile de atac prevăzute de lege.

În consecinţă, nu se poate reţine că textul de lege atacat ar contraveni prevederilor art. 21 din Constituţie.

De asemenea, nu se poate reţine că textul de lege atacat ar contraveni dispoziţiilor art. 124 din Legea fundamentală, prin care se consacră principiile înfăptuirii justiţiei, deoarece întreaga procedură de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se desfăşoară în limitele acestor principii constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anuţa Stângaciu în Dosarul nr. 2.008/2004 al Tribunalului Mureş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru