Decizie nr. 116 din 11 aprilie 2002

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tibor Markus senior şi Tibor Markus junior în Dosarul nr. 2.965/2001 al Tribunalului Mures - Secţia civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.965/2001, Tribunalul Mures - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tibor Markus senior şi Tibor Markus junior.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca, prin dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, "au fost lipsiţi de posibilitatea de a participa la judecarea cauzei de către prima instanţa, fiind în imposibilitate de a-şi angaja un apărător", ceea ce contravine dispoziţiilor art. 24 din Constituţie.

Totodată se susţine ca textul de lege criticat este neconstitutional în raport şi cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "părţile sunt puse pe poziţii de inegalitate".

Tribunalul Mures - Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, considera ca dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care, în categoria nulităţilor pentru care instanţa de apel este obligată sa retina cauza spre rejudecare, este inclusă şi "judecarea cauzei în lipsa părţii care nu a fost legal citata", întrucât "părţii i se ingradeste dreptul la apărare într-o anumită faza a procesului, şi anume în faţa instanţei de fond". Pe de altă parte, instanţa de judecată considera ca sunt incalcate şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, prin care se deroga de la principiul dublului grad de jurisdicţie, nu contravine prevederilor constituţionale, "ci este destinat să asigure celeritatea judecării cauzei, scurtand durata procesului şi evitand, astfel, tergiversarea judecaţii prin reluarea ciclului procesual". Se mai susţine ca textul criticat nu încalcă nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece "norma cuprinsă în textul de lege criticat este aplicabilă tuturor cauzelor de acest fel, precum şi tuturor părţilor din aceste cauze, în egala măsura".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 104 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziţii care au următorul conţinut: "În acest caz, precum şi atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţa a judecat în fond, instanţa de apel, anuland în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va retine procesul spre judecare."

Aceste prevederi legale sunt criticate ca fiind neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 şi 24 din Constituţie.

1.Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie, "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". În raport cu aceasta dispoziţie constituţională Curtea constata ca art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă - în actuala redactare - nu contravine principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece incidenţa sa este impusa de existenta unei situaţii de natura celei descrise în ipoteza normei, şi nu de calitatea sau identitatea părţilor.

În acest sens Curtea Constituţională a decis constant că nu este contrară principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice "instituirea unor reguli speciale, atâta timp cat ele asigura egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor". Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens s-a statuat prin deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 şi nr. 85/1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, nr. 189 din 22 iulie 1994 şi nr. 209 din 11 august 1994.

2.Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea art. 24 din Legea fundamentală, conform căruia "Dreptul la apărare este garantat", respectiv "În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Potrivit reglementării adoptate de legiuitor în art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, hotărârea pronunţată de prima instanţa este lovită de nulitate, în acest mod fiind inlaturate orice posibile consecinţe prejudiciabile pentru pârât decurgând din imposibilitatea de a se apara în faţa primei instanţe. Totodată, în faţa instanţei de apel care a reţinut cauza spre rejudecare, pârâtul are posibilitatea să-şi valorifice dreptul la apărare în concordanta cu prevederile textului constituţional, asa cum ar fi putut sa o facă şi în situaţia în care cauza ar fi fost trimisa pentru rejudecare primei instanţe.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tibor Markus senior şi Tibor Markus junior în Dosarul nr. 2.965/2001 al Tribunalului Mures - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 aprilie 2002.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

──────────────────