Decizie nr. 232 din 19 aprilie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Mihaela Pascaru în Dosarul nr. 2.124/303/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.238D/2016.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 11 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.124/303/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Mihaela Pascaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri prin care se solicită anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 21 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece, prin impunerea taxei judiciare de timbru, se încalcă dreptul la apărare şi dreptul de acces la justiţie în cauze în care actul de contravenţie este emis de un organ al administraţiei publice. Având în vedere că, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, jurisdicţia administrativă este facultativă şi gratuită, în aceleaşi condiţii trebuie să se desfăşoare şi jurisdicţia în materia contravenţională aflată pe rolul instanţei de judecată.

6.Totodată, menţionează că în cauza de faţă este vorba de dreptul privind accesul la justiţie legat de interesul de a avea asigurată folosirea permisului de conducere ca şi interes legitim fără nicio îngrădire, atunci când este în discuţie apărarea în justiţie, context în care arată că interpretarea Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un proces echitabil este în sensul că în cazul delictelor penale de care este învinovăţită o persoană ce beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie nu trebuie puse bariere administrative care să înlăture accesul la justiţie.

7.Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile criticate oferind garanţiile cuprinse în Constituţie.

8.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Guvernul, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

10.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

–Art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "Pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.";

–Art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: "În materie contravenţională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac împotriva hotărârii pronunţate se taxează cu 20 lei".

14.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 alin. (1) potrivit căruia "Dreptul la apărare este garantat".

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 510 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014, Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14 ianuarie 2016.

16.Astfel, Curtea pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin care s-a instituit perceperea taxelor judiciare de timbru în materie contravenţională (pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi pentru orice alte cereri incidente), a reţinut că, din examinarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 [art. 19], reiese că, în materie contravenţională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac împotriva hotărârii pronunţate se taxează cu 20 lei, fiind, aşadar, o taxă fixă. Or, o atare soluţie legislativă este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în materie contravenţională, pentru sistemul unei taxe fixe, şi nu la valoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 510 din 5 decembrie 2013, precitată).

17.Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Astfel, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii, iar impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012).

18.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că instanţa de contencios constituţional nu poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare.

19.În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia "jurisdicţia în materia contravenţională" ar trebui să fie gratuită astfel cum este jurisdicţia administrativă, Curtea observă că acest aspect ţine de voinţa legiuitorului, care este liber să acorde scutiri de la plata taxelor de timbru în considerarea anumitor situaţii specifice, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză, sens în care este şi Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015, precitată.

20.În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. De asemenea, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că instituirea unor taxe judiciare de timbru nu reprezintă o încălcare per se a dreptului de acces la instanţele judecătoreşti, fiind respinsă teza ce echivalează dreptul de acces la justiţie cu gratuitatea actului de justiţie. Statele membre trebuie să se asigure, însă, de faptul că sumele împovărătoare pentru posibilităţile financiare ale anumitor justiţiabili să nu reprezinte o restricţie disproporţionată ce împiedică dreptul de acces la o instanţă de judecată.

21.În ceea ce priveşte menţiunea referitoare la "dreptul privind accesul la justiţie legat de interesul de a avea asigurată folosirea permisului de conducere ca şi interes legitim fără nicio îngrădire", Curtea reţine că din examinarea sistematică a prevederilor Constituţiei, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul de obţinere/deţinere/folosire a permisului de conducere nu este un drept constituţional.

22.Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

23.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Pascaru în Dosarul nr. 2.124/303/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu