Ordonanta nr. 51 din 19 august 1999

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. H pct. 3 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României emite următoarea ordonanţa:

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

(1)Prezenta ordonanţă se aplică oricărei investigaţii tehnice a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă, produse pe teritoriul şi în spaţiul aerian al României.

(2)Prezenta ordonanţă se aplică şi oricărei investigaţii tehnice a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă, produse în afară teritoriului şi spaţiului aerian al României, în condiţii de reciprocitate şi conform reglementărilor internaţionale la care România este parte, atunci când:

a)este implicata o aeronava înregistrată în România, iar statul care are jurisdicţia teritorială asupra cazului nu efectuează investigatia tehnica;

b)este implicata o aeronava operata de un operator aerian român, iar statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul sau statul de înmatriculare a aeronavei nu efectuează investigatia tehnica.

(3)Investigatia tehnica a accidentelor şi incidentelor grave din aviaţia civilă este obligatorie. Alte incidente din aviaţia civilă pot fi investigate tehnic atunci când organismul permanent prevăzut la art. 2 alin. (2) apreciază ca se pot formula concluzii necesare pentru siguranţa zborului.

Articolul 2

(1)Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat responsabilă cu organizarea, conducerea şi controlul activităţilor de investigatie tehnica a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă în cazurile prevăzute la art. 1. (2) Ministerul Transporturilor asigura, direct sau prin delegare, printr-un organism specializat şi permanent, conducerea sau controlul, după caz, al investigatiilor tehnice.

(3)Organismul permanent prevăzut la alin. (2) poate fi asistat, în caz de nevoie, de o comisie de investigatie tehnica numita prin ordin al ministrului transporturilor şi poate apela la specialişti din domenii conexe.

(4)În cadrul activităţii de investigatie tehnica organismul permanent şi membrii comisiei de investigatie tehnica funcţionează independent de agenţii aeronautici civili responsabili cu pregătirea şi cu licentierea personalului, autorizarea operatorilor aerieni, certificarea, operarea şi întreţinerea aeronavelor civile, controlul traficului aerian, exploatarea aeroportului şi, în general, vor acţiona independent de orice persoană fizica sau juridică ale carei interese pot intră în conflict cu activitatea desfăşurată.

Articolul 3

(1)Organismul permanent poate delega efectuarea, totală sau parţială, a investigatiei tehnice organismului echivalent al unui alt stat care este parte contractantă la Convenţia privind aviaţia civilă internationala, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, cu aprobarea ministrului transporturilor.

(2)Organismul permanent poate accepta efectuarea totală sau parţială a investigatiei tehnice în baza unei delegari primite din partea organismului echivalent al unui alt stat care este parte contractantă la Convenţia privind aviaţia civilă internationala, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, cu aprobarea ministrului transporturilor.

Articolul 4

În sensul prezentei ordonanţe, termenii utilizaţi se definesc astfel:

1.conducătorul investigatiei - persoana fizica care, pe baza calificarilor sale, a primit responsabilitatea de a organiza, conduce şi controla o investigatie tehnica;

2.cauze - acţiuni, omisiuni, evenimente sau condiţii, precum şi/sau orice combinaţie a acestora, care conduc la un accident sau incident;

3.incident grav*) - un incident ale cărui circumstanţe arata ca un accident ar fi fost pe cale de a se produce;

Notă *) Lista cuprinzând exemple de incidente grave este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă.

4.inregistrator de date de zbor - orice tip de dispozitiv de înregistrare instalat pe o aeronava în scopul sprijinirii investigatiei tehnice a accidentelor şi incidentelor;

5.investigatie tehnica - acţiunea desfăşurată în scopul prevenirii accidentelor sau incidentelor, care include colectarea şi analiza informaţiilor, elaborarea unor concluzii, inclusiv stabilirea cauzelor şi, dacă este cazul, stabilirea unor recomandări de siguranţă a zborului;

6.ranire grava - o rana suferită de o persoană în cursul unui accident şi care:

a)în intervalul de 7 zile de la data accidentului a necesitat spitalizarea pentru o perioadă mai mare de 48 de ore;

b)are ca rezultat o fractura de os (cu excepţia fracturilor simple la degete sau la nas);

c)implica ruperi sau sfasieri ale tesuturilor, care sunt cauza unor hemoragii grave, leziuni ale nervilor, muschilor sau tendoanelor;

d)implica leziunea oricărui organ intern;

e)implica arsuri de gradul doi sau trei sau orice alte arsuri care acoperă mai mult de 5% din suprafaţa corpului;

f)rezultă din expunerea la material biologic infectios sau la radiatii periculoase;

7.ranire mortala - ranirea unei persoane într-un accident care are ca urmare decesul acesteia în decurs de 30 de zile de la data producerii accidentului;

8.recomandări privind siguranţa zborului - orice propunere a organismului permanent care efectuează investigatia tehnica, bazată pe informaţii rezultate din investigatie, facuta în scopul prevenirii altor accidente şi incidente.

Capitolul 2Desfăşurarea investigatiei tehnice a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă

Articolul 5

(1)Obiectivul investigatiei tehnice îl reprezintă prevenirea producerii accidentelor sau incidentelor prin determinarea reală a cauzelor şi împrejurărilor care au dus la producerea acestora şi prin stabilirea recomandărilor necesare pentru siguranţa zborului.

(2)Investigatia tehnica nu urmăreşte stabilirea de vinovaţii şi responsabilităţi.

Articolul 6

În scopul protejării probelor şi a locului accidentului sunt interzise accesul altor persoane decât al celor autorizate potrivit legii, precum şi orice acţiune asupra aeronavei, epavei, resturilor aeronavei şi conţinutului acesteia, cu excepţia următoarelor cazuri:

a)atunci când intervenţia are ca scop:

–salvarea vieţii omeneşti şi a animalelor;

–limitarea distrugerilor datorate incendiului sau altor cauze;

–recuperarea şi protejarea materialelor periculoase, trimiterilor poştale şi a valorilor transportate de aeronava;

b)atunci când intervenţia este autorizata de organele judiciare, ţinându-se seama de propunerile conducătorului investigatiei tehnice sau, în lipsa acestuia, ale investigatorului aflat la faţa locului.

Articolul 7

(1)Următoarele persoane au obligaţia sa notifice orice accident sau incident grav:

a)comandantul aeronavei implicate ori, dacă acesta este decedat sau în imposibilitate de a notifica, operatorul aeronavei;

b)administratorul aerodromului civil, în cazul în care accidentul sau incidentul grav s-a produs pe aerodrom sau în vecinătatea acestuia.

(2)Notificarea se transmite prin orice mijloc de comunicaţie organismului permanent, în cel mult 6 ore de la producerea evenimentului.

(3)Notificarea va conţine, pe cat posibil, următoarele informaţii:

a)tipul evenimentului: accident sau incident;

b)constructorul, modelul, naţionalitatea, înmatricularea, numărul de serie al aeronavei;

c)numele deţinătorului, al operatorului aeronavei;

d)numele pilotului comandant;

e)data şi ora producerii accidentului sau incidentului;

f)ultimul punct de decolare şi punctul planificat de aterizare;

g)poziţia aeronavei faţă de puncte definite geografic, latitudinea şi longitudinea;

h)numărul membrilor echipajului şi al pasagerilor aflaţi la bord, decedati sau răniţi grav, numărul altor persoane decedate sau ranite grav;

i)descrierea cat mai amănunţită a modului în care s-a produs evenimentul şi a distrugerilor cauzate aeronavei;

j)măsuri imediate întreprinse pentru înlăturarea consecinţelor evenimentului, precum şi organele de intervenţie şi salvare, organele de constatare şi de cercetare penală sau orice alte organe autorizate, potrivit legii, sesizate şi/sau care au intervenit la locul producerii evenimentului;

k)caracteristicile fizice ale locului accidentului sau incidentului, posibilităţi de acces;

l)identificarea persoanei care transmite notificarea.

Articolul 8

Ministerul Transporturilor stabileşte criteriile pe baza cărora sunt selecţionate persoanele competente pentru activitatea de investigatie tehnica. Persoanele astfel selecţionate sunt împuternicite şi îşi exercită atribuţiile în baza legitimatiei speciale, ale carei model şi conţinut se aproba prin ordin al ministrului transporturilor.

Articolul 9

În vederea efectuării investigatiei tehnice conducătorul investigatiei şi membrii comisiei de investigatie tehnica colaborează cu organele judiciare în situaţiile în care acest lucru este necesar, potrivit legii, şi au următoarele drepturi:

a)acces liber la locul producerii accidentului sau incidentului, la aeronava, la conţinutul şi la resturile acesteia;

b)inventarierea probelor şi controlul indepartarii componentelor şi încărcăturii aeronavei;

c)acces imediat la inregistratoarele de zbor şi la conţinutul acestora, precum şi la orice fel de alte înregistrări;

d)acces imediat la rezultatele examinării victimelor şi ale analizelor efectuate pe probe prelevate de la acestea;

e)acces imediat la rezultatele testelor efectuate asupra persoanelor implicate în operarea aeronavei sau asupra probelor prelevate de la acestea;

f)audierea martorilor;

g)acces liber la orice informaţii necesare investigatiei tehnice, deţinute de proprietarul, operatorul sau de producătorul aeronavei şi de către autorităţile responsabile pentru aviaţia civilă, traficul aerian şi exploatarea aeroportuara.

Articolul 10

(1)Personalul din cadrul organismului permanent, membrii comisiilor de investigatie tehnica şi specialiştii solicitati, după caz, sunt obligaţi sa păstreze confidenţialitatea în ceea ce priveşte desfăşurarea investigatiei tehnice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2)În scopul prevenirii altor accidente sau incidente organismul permanent poate comunică unele informaţii rezultate din investigatia tehnica autorităţilor responsabile pentru siguranţa zborurilor, organismelor interne sau internaţionale din domeniul aviaţiei civile, constructorilor de aeronave, unităţilor care asigura servicii de întreţinere tehnica a aeronavelor ori a echipamentelor acestora, persoanelor fizice şi juridice care operează aeronave sau asigura formarea profesională a personalului din aviaţia civilă, precum şi oricăror persoane fizice sau juridice care desfăşoară activităţi în domeniul aviaţiei civile.

(3)În timpul investigatiei tehnice organismul permanent poate emite recomandări privind siguranţa zborului, dacă, prin aplicarea imediata a acestora, se poate preveni producerea altor accidente sau incidente.

Articolul 11

Durata investigatiei tehnice şi procedurile folosite se stabilesc de către organismul permanent, având în vedere obiectivul investigatiei tehnice prevăzut la art. 5.

Articolul 12

Pentru orice accident sau incident activitatea de investigatie tehnica se va încheia cu un raport, în funcţie de tipul şi de gravitatea accidentului sau incidentului, care va conţine, după caz, recomandările necesare privind siguranţa zborului. La redactarea raportului se va ţine seama de prevederile art. 5.

Articolul 13

(1)Organismul permanent va face public raportul investigatiei tehnice în cel mai scurt timp, pe cat posibil în decurs de 12 luni de la data producerii evenimentului.

(2)Înainte de a se face public raportul, organismul permanent poate cere autorităţilor, instituţiilor şi persoanelor implicate direct în evenimentul investigat să facă observaţii asupra raportului. Acestea au obligaţia sa păstreze confidenţialitatea în ceea ce priveşte conţinutul raportului.

(3)Raportul făcut public va asigura confidenţialitatea asupra identităţii persoanelor implicate direct în evenimentul investigat şi va conţine numai acele informaţii necesare stabilirii cauzelor accidentului sau incidentului investigat, precum şi prezentarea măsurilor de siguranţă a zborului.

Articolul 14

Recomandările privind siguranţa zborului, emise de organismul permanent, se aplică de către persoanele juridice sau fizice, după caz, care desfăşoară activităţi în domeniul aviaţiei civile, iar Autoritatea Aeronautica Civilă Română - R.A. va urmări aplicarea acestora.

Articolul 15

În cazul în care, după finalizarea investigatiei tehnice, sunt puse la dispoziţie organismului permanent date sau documente de natura sa aducă elemente noi sau sa infirme concluziile comisiei de investigatie, conducătorul organismului permanent poate decide redeschiderea investigatiei tehnice.

Articolul 16

(1)Constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sa constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei obstructionarea în orice mod şi prin orice mijloace a activităţii de investigatie tehnica prin încălcarea prevederilor art. 9. (2) Constatarea contravenţiei, precum şi aplicarea sancţiunii se fac de organele abilitate de Ministerul Transporturilor.

(3)Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Capitolul 3Dispoziţii finale

Articolul 17

Cheltuielile ocazionate de investigatia tehnica a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă, cu excepţia cheltuielilor de personal, vor fi suportate de către Autoritatea Aeronautica Civilă Română - R.A. şi vor fi deduse corespunzător din contribuţia acesteia la Fondul special al aviaţiei civile.

Articolul 18

Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU

RADU VASILE

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Traian Basescu

Ministru de interne,

Constantin Dudu-Ionescu

Anexa 1

LISTA

cuprinzând exemple de incidente grave

Incidentele enumerate mai jos sunt exemple tipice de incidente grave. Aceasta lista nu este exhaustiva şi serveşte numai ca orientare pentru definitia incidentului grav:

–conflict de trafic aerian (coliziune posibila), care impune o manevră de evitare a abordajului sau a unei situaţii periculoase;

–evitarea în ultimul moment a contactului cu solul în zbor controlat (CFIT);

–întreruperea decolarii pe o pista închisă ori ocupată sau orice decolare în timpul căreia nu au fost asigurate separarile minime ale aeronavei faţă de obstacole;

–încercarea de aterizare sau aterizarea pe o pista închisă ori ocupată;

–defectiuni grave care afectează performanţele aeronavei în timpul decolarii sau urcarii;

–incendiu sau fum în compartimentele aeronavei sau incendiu la motor, chiar dacă acesta a fost stins prin mijloace proprii;

–orice eveniment care impune folosirea de către echipajul de conducere a instalaţiei de oxigen pentru cazuri de urgenta;

–cedari structurale ale aeronavei, deteriorări sau avarii ale motoarelor, care nu constituie accidente;

–funcţionarea necorespunzătoare a unuia sau mai multor sisteme ale aeronavei, care afectează grav operarea acesteia;

–orice caz de incapacitate, în timpul zborului, a unui membru din echipajul de conducere;

–zborul în limita de combustibil care impune declararea unei stări de urgenta;

–incidente la decolare sau la aterizare, precum depăşirea limitelor pistei de decolare/aterizare;

–cedari ale sistemelor, fenomene meteorologice, operarea în afară anvelopei de zbor autorizate sau alte evenimente care ar fi putut determina dificultăţi de control al aeronavei;

–cedarea mai multor subsisteme ale unui sistem redundant indispensabil pentru controlul zborului şi al navigaţiei aeronavei.