privind contractul de transport internaţional feroviar al călătorilor şi bagajelor (CIV)
*)Traducere.
§ 1. Sub rezerva excepţiilor prevăzute la art. 2, 3 şi 33, regulile uniforme se aplică tuturor transporturilor de călători şi de bagaje efectuate cu titluri de transport internaţionale întocmite pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puţin două state şi care cuprinde exclusiv linii înscrise în lista prevăzută la art. 3 şi 10 ale convenţiei.
Regulile uniforme se aplică, de asemenea, în ceea ce priveşte responsabilitatea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a călătorilor, insotitorilor transporturilor efectuate în conformitate cu Regulile uniforme privind contractul de transport internaţional feroviar al mărfurilor (CIM).
§ 2. Tarifele internaţionale stabilesc relaţiile pentru care se eliberează titluri de transport internaţionale.
§ 3. În regulile uniforme, termenul statie cuprinde: staţiile feroviare, porturile serviciilor de navigaţie şi orice alt oficiu al întreprinderilor de transport, deschise publicului pentru executarea contractului de transport.
§ 1. Transporturile la care statia de plecare şi statia de destinaţie sînt situate pe teritoriul aceluiaşi stat şi care nu parcurg teritoriul unui alt stat decît în tranzit nu sînt supuse regulilor uniforme:
a)dacă liniile pe care se efectuează tranzitul sînt exploatate exclusiv de o cale ferată a statului de plecare, sau b) dacă statele sau căile ferate interesate au convenit sa nu considere aceste transporturi ca internaţionale.
§ 2. Transporturile între staţii situate în doua state vecine şi transporturile între staţii din două state în tranzit pe teritoriul unui alt treilea stat, dacă liniile pe care se efectuează transportul sînt exploatate exclusiv de o cale ferată a unuia din aceste trei state şi dacă legile şi regulamentele nici unuia din aceste state nu se opun la aceasta, sînt supuse regimului traficului intern aplicabil la aceasta cale ferată.
§ 1. Fiecare stat poate, în momentul în care semnează convenţia sau depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să-şi rezerve dreptul de a nu aplica călătorilor victime ale unor accidente produse pe teritoriul sau ansamblul dispoziţiilor relative la răspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a călătorilor, cînd aceştia sînt cetăţeni ai săi sau persoane care îşi au reşedinţa obişnuită în acest stat.
§ 2. Fiecare stat care a făcut rezerva de mai sus poate să renunţe la ea în orice moment informind guvernul depozitar. Renunţarea la rezerva îşi produce efectele la o luna după data la care guvernul elvetian o aduce la cunoştinţa statelor.
§ 1. Calea ferată este obligată să efectueze, în condiţiile regulilor uniforme, orice transport de călători şi de bagaje, cu condiţia ca:
a)călătorul să se conformeze regulilor uniforme, dispoziţiilor complementare şi tarifelor internaţionale;
b)transportul să fie posibil cu personalul şi mijloacele de transport normale care permit satisfacerea nevoilor regulate ale traficului;
c)transportul sa nu fie împiedicat de împrejurări pe care calea ferată nu le poate evita şi a căror inlaturare nu depinde de ea.
§ 2. Cînd autoritatea competentă a decis ca serviciul va fi suprimat sau suspendat în totalitate sau în parte, aceste măsuri trebuie să fie aduse fără întîrziere la cunoştinţa publicului şi căilor ferate; acestea informează căile ferate ale celorlalte state în vederea publicării lor.
§ 3. Orice abatere săvîrşită de calea ferată de la acest articol poate să dea loc unei acţiuni în repararea prejudiciului cauzat.
§ 1. Tarifele internaţionale trebuie să conţină toate condiţiile speciale aplicabile transportului, îndeosebi elementele necesare pentru calculul tarifului de transport şi al taxelor accesorii şi, dacă este cazul, condiţiile de convertire a monedelor.
Condiţiile prevăzute de tarifele internaţionale nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacă acestea o prevăd în mod expres.
§ 2. Tarifele internaţionale trebuie să fie aplicate tuturor în aceleaşi condiţii.
§ 3. Căile ferate pot încheia înţelegeri speciale care comporta reduceri de tarife sau alte avantaje, în măsura în care condiţii asemănătoare sînt acordate călătorilor care se găsesc în situaţii asemănătoare.
Reduceri de tarife sau alte avantaje pot fi acordate pentru serviciul caii ferate, pentru serviciul administraţiilor publice sau pentru opere de binefacere, de educaţie şi de învăţămînt.
Publicarea măsurilor luate potrivit primului şi celui de-al doilea alineat nu este obligatorie.
§ 4. Publicarea tarifelor internaţionale nu este obligatorie decît în statele ale căror cai ferate participa la aceste tarife ca reţea de plecare sau de destinaţie. Aceste tarife şi modificările lor intră în vigoare la data indicată la publicarea lor. Majorările tarifelor şi alte dispoziţii care ar avea ca efect să facă mai riguroase condiţiile de transport prevăzute de aceste tarife intră în vigoare cel mai devreme după şase zile de la publicarea lor.
Modificările aduse tarifului de transport şi taxelor accesorii prevăzute în tarifele internaţionale pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb, precum şi rectificările de greşeli evidente, intră în vigoare în ziua următoare publicării lor.
§ 5. În fiecare statie deschisă traficului internaţional, călătorul poate să ia cunoştinţa de tarifele internaţionale sau de extrase din acestea în care se indica preţurile biletelor internaţionale care sînt de vînzare în acea statie şi taxele corespunzătoare pentru bagaje.
§ 1. Unitatea de cont prevăzută de regulile uniforme este dreptul special de tragere asa cum este definit de Fondul Monetar Internaţional. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naţionale a unui stat membru al Fondului Monetar Internaţional se calculează după metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internaţional pentru propriile sale operaţiuni şi tranzacţii.
§ 2. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naţionale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, se calculează în modul stabilit de acest stat.
Acest calcul trebuie să exprime în moneda naţionala o valoare reală cît mai apropiată posibil de cea care ar rezultă din aplicarea § 1.
§ 3. Pentru un stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, a cărui legislaţie nu permite aplicarea § 1 sau a § 2, unitatea de cont prevăzută de regulile uniforme este considerată ca fiind egala cu trei franci aur.
Francul aur este definit prin 10/31 grame de aur cu titlul de 0,900.
Convertirea francului aur trebuie să exprime în moneda naţionala o valoare reală cît mai apropiată posibil de cea care ar rezultă din aplicarea § 1.
§ 4. Statele, în cele 3 luni care urmează intrării în vigoare a convenţiei şi de fiecare data cînd se produce o schimbare în metoda lor de calcul sau în valoarea monedei lor naţionale în raport cu unitatea de cont, comunică oficiului central metoda lor de calcul în conformitate cu § 2 sau rezultatele convertirii în conformitate cu § 3.
Oficiul central notifica aceste informaţii statelor.
§ 5. Calea ferată trebuie să publice cursurile la care:
a)efectuează convertirea sumelor exprimate în unităţi monetare străine, plătibile în moneda tarii (curs de convertire);
b)accepta la plata monede străine (curs de acceptare).
§ 1. Doua sau mai multe state sau doua sau mai multe cai ferate pot stabili dispoziţii complementare pentru executarea regulilor uniforme.
Ele nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacă acestea o prevăd în mod expres.
§ 2. Dispoziţiile complementare intră în vigoare şi se publică în formele prevăzute de legile şi regulamentele fiecărui stat. Dispoziţiile complementare şi intrarea lor în vigoare se comunică oficiului central.
§ 1. În lipsa unor prevederi în regulile uniforme, în dispoziţiile complementare şi în tarifale internaţionale se aplică dreptul naţional.
§ 2. Prin drept naţional se înţelege dreptul statului în care cel îndreptăţit îşi valorifica drepturile sale, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.
§ 3. Pentru aplicarea dispoziţiilor relative la răspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a călătorilor, dreptul naţional este acela al statului pe al cărui teritoriu s-a produs accidentul survenit călătorului, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.
§ 1. Calea ferată trebuie să aducă la cunoştinţa publicului mersul trenurilor într-un mod corespunzător.
§ 2. Mersurile de tren sau tarifele trebuie să indice restricţiile privind utilizarea anumitor trenuri sau a anumitor clase de vagoane.
§ 1. Sînt excluse de la transport sau pot fi excluse de la transport în parcurs:
a)persoanele în stare de ebrietate, cele care se comporta necuviincios sau care nu respecta prescripţiile în vigoare în fiecare stat; aceste persoane nu au dreptul la restituirea nici a tarifului biletului lor, nici a tarifului pe care l-au plătit pentru transportul babajelor lor;
b)persoanele care, din cauza de boala sau din alte cauze, sînt susceptibile de a incomoda pe vecinii lor, dacă pentru acestea nu a fost rezervat un compartiment întreg sau nu li se poate pune la dispoziţie contra plata. Cu toate acestea, persoanele care s-au imbolnaivit pe parcurs trebuie să fie transportate cel puţin pînă la prima statie unde este posibil sa li se dea ingrijirile necesare: tariful călătoriei li se restituie în conformitate cu art. 25, după scăderea părţii corespunzătoare parcursului efectuat; dacă este cazul se va proceda la fel în ceea ce priveşte transportul bagajelor.
§ 2. Transportul persoanelor care suferă de boli molipsitoare este reglementat de convenţiile şi regulamentele internaţionale sau, în lipsa acestora, de legile şi regulamentele fiecărui stat.
§ 1. Biletele eliberate pentru un transport internaţional trebuie să poarte semnul CIV. Cu titlu tranzitoriu se admite semnul @.
§ 2. Tarifele internaţionale sau înţelegerile între căile ferate determina forma şi conţinutul biletelor, precum şi limba şi caracterele în care acestea trebuie să fie tipărite şi completate.
§ 3. În afară excepţiilor prevăzute de tarifele internaţionale, biletele trebuie să conţină:
a)staţiile de plecare şi de destinaţie;
b)itinerarul: dacă este permisă folosirea de itinerarii sau de mijloace de transport diferite, aceasta posibilitate trebuie să fie menţionată;
c)categoria de tren şi clasa vagonului;
d)preţul transportului;
e)prima zi de valabilitate;
f)durata valabilităţii.
§ 4. Carnetele de cupoane eliberate pe baza unui tarif internaţional constituie, în sensul regulilor uniforme, un bilet unic.
§ 5. În afară excepţiilor prevăzute de tarifele internaţionale, un bilet se poate ceda numai dacă nu este nominal şi călătoria nu a fost începută.
§ 6. Călătorul este obligat să se asigure, la primirea biletului, ca acesta a fost întocmit potrivit indicaţiilor sale.
§ 7. Durata de valabilitate a biletelor şi întreruperile în parcurs sînt reglementate prin tarifele internaţionale.
§ 1. Călătorul trebuie să aibă de la începutul călătoriei un bilet valabil; el este obligat sa îl păstreze în tot cursul călătoriei şi, dacă i se cere, sa îl prezinte oricărui agent al caii ferate însărcinat cu controlul şi sa îl predea la sfîrşitul călătoriei.
Tarifele internaţionale pot prevedea excepţii.
§ 2 Biletele cărora li s-a adus o modificare nepermisă nu sînt valabile şi sînt retrase de agenţii caii ferate însărcinaţi cu controlul.
§ 3. Călătorul care nu poate să prezinte un bilet valabil este obligat sa plătească, în afară de tariful călătoriei, o suprataxa calculată în conformitate cu reglementările caii ferate care pretinde plata suprataxei.
§ 4. Călătorul care refuza plata imediata a tarifului călătoriei sau a suprataxei poate să fie exclus de la transport. Călătorul exclus de la transport nu poate pretinde ca bagajele sale să-i fie puse la dispoziţie într-o alta statie decît statia de destinaţie.
§ 1. Pînă la vîrsta de 5 ani împliniţi, copii pentru care nu se cere loc separat sînt transportaţi gratuit şi fără bilet.
§ 2. Copiii în vîrsta mai mare de 5 ani pînă la 10 ani împliniţi şi copii mai mici pentru care se cere un loc separat sînt transportaţi cu tarife reduse. Acestea nu pot depăşi jumătate din tarifele percepute pentru biletele de adulti, cu excepţia suplimentelor percepute pentru folosirea anumitor trenuri sau anumitor vagoane, fără a se renunţa la rotunjirea sumelor efectuată în conformitate cu prescripţiile aplicabile la calea ferată care eliberează biletul.
Aceasta reducere nu este obligatoriu aplicabilă la tarifele biletelor care cuprind deja o alta reducere, faţă de tariful normal al biletului simplu.
§ 3. Tarifele internaţionale pot totuşi sa prevadă limite de vîrsta diferite de cele prevăzute la § 1 şi § 2, în măsura în care aceste limite nu sînt inferioare nici virstei de 4 ani împliniţi, în ceea ce priveşte gratuitatea de transport prevăzută la § 1, nici virstei de 10 ani împliniţi, în cazul aplicării tarifelor reduse prevăzute la § 2.
§ 1. Ocuparea, atribuirea şi rezervarea locurilor în trenuri sînt reglementate prin prescripţiile aplicabile de calea ferată.
§ 2. În condiţiile stabilite prin tarifele internaţionale, călătorul poate să utilizeze un loc într-o clasa superioară sau un tren de o categorie superioară celor indicate pe bilet, ori poate cere sa i se modifice itinerarul.
§ 1. Călătorul poate să ia cu el în vagoanele de călători, în mod gratuit, obiecte uşor de purtat (colete de mina).
Fiecare călător nu dispune pentru coletele sale de mina decît de spaţiul situat deasupra şi dedesubtul locului pe care îl ocupa sau de un alt spaţiu corespunzător cînd vagoanele sînt de un tip special, mai ales cînd acestea au boxa pentru bagaje.
§ 2. Nu pot fi introduse în vagoanele de călători:
a)materiile şi obiectele excluse de la transport ca bagaje, potrivit art. 18 e), în afară excepţiilor prevăzute în dispoziţiile complementare sau tarife;
b)obiectele de natura sa jeneze sau sa incomodeze călătorii ori sa cauzeze o paguba;
c)obiectele pe care prescripţiile vamale sau ale altor autorităţi administrative nu permit să fie introduse în vagoanele de călători;
d)animalele vii, în afară excepţiilor prevăzute în dispoziţiile complementare sau tarife.
§ 3. Tarifele internaţionale pot sa prevadă în ce condiţii obiectele introduse în vagoanele de călători, contrar dispoziţiilor de la § 1 şi § 2 b), sînt totuşi transportate ca bagaje sau colete de mina.
§ 4. Calea ferată are dreptul să se asigure, în prezenta călătorului, de natura obiectelor introduse în vagoanele de călători, cînd exista motive serioase de a se presupune o contravenţie la dispoziţiile § 2 a), b) şi d). Dacă nu este posibil să se identifice persoana care a luat cu ea obiectele supuse verificării, calea ferată efectuează verificarea în prezenta a doi martori străini de calea ferată.
§ 5. Supravegherea obiectelor şi a animalelor pe care călătorul le ia cu el în vagon îi revine acestuia, în afară de cazul în care el nu poate să facă acest lucru datorită faptului ca se găseşte într-un vagon de tip special arătat la § 1.
§ 6. Călătorul este răspunzător de orice paguba cauzată de obiectele sau animalele pe care le ia cu el în vagon, în măsura în care nu dovedeşte ca paguba a fost cauzată din vina caii ferate, din vina unui terţ sau în împrejurări pe care călătorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea inlatura.
Aceasta dispoziţie nu influenţează răspunderea pe care o poate avea calea ferată potrivit art. 26.
§ 1. Cînd, ca urmarea intirzierii unui tren, se pierde legătură cu un alt tren sau cînd un tren este suprimat pe tot parcursul sau sau pe o parte a acestuia, iar călătorul vrea să-şi continue călătoria, calea ferată este obligată sa îl transporte cu coletele sale de mina şi bagajele sale, în măsura posibilităţilor şi fără nici o suprataxa, cu un tren care circulă spre aceeaşi statie de destinaţie, pe aceeaşi linie sau pe o alta linie aparţinînd căilor ferate care participa la itinerarul de transport iniţial, astfel încît sa îi permită sa sosească la destinaţie cu o cît mai mica întîrziere.
§ 2. Calea ferată trebuie, dacă este cazul, sa certifice pe bilet ca legătură a fost pierdută sau ca trenul a fost suprimat, sa prelungească durata de valabilitate a biletului în măsura necesară şi sa îl facă valabil pe noul itinerar, pentru o clasa superioară sau pentru un tren cu tarife mai ridicate. Cu toate acestea, tarifele sau mersurile de tren pot exclude utilizarea anumitor trenuri.
§ 1. Sînt admise la transport ca bagaje obiectele destinate scopurilor călătoriei, conţinute în geamantane, coşuri, valize, saci de voiaj şi alte ambalaje de acest fel, precum şi aceste ambalaje.
§ 2. Tarifele internaţionale pot sa admită ca bagaje, în anumite condiţii, animale şi obiecte nedenumite la § 1, în special autovehicule însoţite, predate la transport cu sau fără remorca.
§ 3. Tarifele sau mersurile de tren pot sa excludă sau sa limiteze transportul bagajelor în anumite trenuri sau anumite categorii de trenuri.
Sînt excluse de la transport ca bagaje:
a)obiectele al căror transport este interzis, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele;
b)obiectele al căror transport este rezervat administraţiei postelor, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele;
c)mărfurile destinate comerţului;
d)obiectele voluminoase sau prea grele;
e)materiile şi obiectele periculoase, în special armele încărcate, materiile şi obiectele explozibile sau inflamabile, toxice, radioactive sau corosive, precum şi materiile gretoase sau infectioase; tarifele internaţionale pot admite ca bagaje, în mod condiţionat, unele dintre aceste materii şi obiecte.
§ 1. Înregistrarea bagajelor nu se face decît la prezentarea biletelor valabile cel puţin pînă la destinaţia bagajelor şi pentru itinerarul indicat pe bilete.
Dacă biletul este valabil pentru mai multe itinerarii sau dacă locul de destinaţie este deservit de mai multe staţii, călătorul trebuie să indice exact itinerarul de urmat sau statia pentru care trebuie să se facă înregistrarea. Calea ferată nu răspunde de consecinţele nerespectării acestei dispoziţii de către călător.
§ 2. Dacă tarifele prevăd, călătorul poate, în timpul duratei de valabilitate a biletului, să facă înregistrarea bagajelor pentru întregul parcurs sau pentru anumite fracţiuni din acest parcurs.
§ 3. Tarifele stabilesc dacă şi în ce condiţii bagajele pot fi admise la transport fără prezentarea de bilete sau pentru un alt itinerar decît cel menţionat pe biletul prezentat. Cînd tarifele prevăd ca pot fi admise în transport bagaje fără prezentarea de bilete, dispoziţiile regulilor uniforme care fixează drepturile şi obligaţiile călătorului relativ la bagajele sale, se aplică prin analogie expeditorului de bagaje.
§ 4. Tariful de transport al bagajelor trebuie să fie plătit la înregistrare.
§ 5. În afară celor de mai sus, formalităţile de înregistrare a bagajelor sînt stabilite de prescripţiile în vigoare la statia de înregistrare.
§ 6. Călătorul poate indica în conformitate cu prescripţiile în vigoare la statia de înregistrare, trenul cu care bagajele sale trebuie să fie expediate. Cînd călătorul nu foloseşte aceasta posibilitate, transportul are loc cu primul tren corespunzător.
Dacă bagajele trebuie să fie transbordate într-o statie de legătură, transportul trebuie să aibă loc cu primul tren care asigura transportul regulat de bagaje.
Transportul bagajelor nu poate fi efectuat în condiţiile arătate mai sus decît dacă formalităţile cerute la plecare sau pe parcurs de organele vamale sau de alte autorităţi administrative nu se opun la aceasta.
§ 1. La înregistrarea bagajelor se eliberează călătorului o recipisa.
§ 2. Recipisele de bagaje eliberate pentru un transport internaţional trebuie să poarte semnul CIV. Cu titlu provizoriu, este admis semnul @.
§ 3. Tarifele internaţionale sau înţelegerile între căile ferate stabilesc forma şi conţinutul recipiselor de bagaje, precum şi limba şi caracterele în care ele trebuie să fie tipărite şi completate.
§ 4. În afară excepţiilor prevăzute în tarifele internaţionale, recipisele trebuie să cuprindă:
a)staţiile de plecare şi de destinaţie;
b)itinerarul;
c)ziua predării şi trenul cu care bagajele trebuie să fie expediate;
d)numărul călătorilor;
e)numărul şi greutatea coletelor;
f)tariful transportului şi celelalte taxe.
§ 5. Călătorul trebuie să se asigure, la primirea recipisei de bagaje, ca aceasta a fost întocmită potrivit indicaţiilor sale.
§ 1. Coletele a căror stare sau mod de prezentare este defectuos sau al căror ambalaj este insuficient sau care prezintă semne evidente de avarii pot fi refuzate de calea ferată. Dacă totuşi aceasta le accepta, ea poate să facă o menţiune corespunzătoare pe recipisa de bagaje.
Acceptarea de către călător a recipisei de bagaje cu o astfel de menţiune este considerată ca o dovadă ca exactitatea acestei menţiuni a fost recunoscută de călător.
§ 2. Călătorul trebuie să indice pe fiecare colet, într-un loc foarte vizibil, în condiţii de fixare suficiente, în mod clar şi de nesters, nepermitind nici o confuzie:
a)numele sau şi adresa sa;
b)statia şi ţara de destinaţie.
Indicaţiile vechi trebuie să fie făcute ilizibile sau inlaturate de călător.
Calea ferată poate refuza coletele care nu poarta indicaţiile prescrise.
§ 1. Călătorul este răspunzător de toate consecinţele nerespectării art. 17, 18 şi 21 § 2.
§ 2. Calea ferată are dreptul, în caz de prezumptie grava de contravenţie, sa verifice dacă conţinutul bagajelor corespunde prescripţiilor, cînd legile şi reglementările statului unde verificarea trebuie să aibă loc nu interzic acest lucru. Călătorul trebuie să fie invitat sa asiste la verificare. Dacă el nu se prezintă sau dacă nu poate fi găsit, verificarea trebuie să se facă în prezenta a doi martori străini de calea ferată.
§ 3. Dacă se constata o încălcare, călătorul trebuie să plătească cheltuielile ocazionate de verificare.
În caz de încălcare a art. 17 şi 18, calea ferată poate percepe o suprataxa fixată de tarifele internaţionale, fără a renunţa la plata diferenţei dintre tariful de transport şi despăgubirea pentru eventualul prejudiciu.
§ 1. Eliberarea bagajelor se face în schimbul predării recipisei de bagaje şi, dacă este cazul, în schimbul achitării taxelor care grevează expediţia. Calea ferată are dreptul, dar nu este obligată, sa verifice dacă deţinătorul recipisei are calitatea de a lua în primire bagajele.
§ 2. Sînt asimilate cu eliberarile către deţinătorul recipisei, cînd sînt efectuate în conformitate cu prescripţiile în vigoare la statia de eliberare:
a)remiterea bagajelor autorităţilor vamale sau concesionare în localurile lor de expediţie sau în depozitele lor, cînd acestea nu se afla sub paza caii ferate;
b)încredinţarea pentru păstrare de animale vii unui terţ.
§ 3. Deţinătorul recipisei de bagaje poate să ceara serviciului de eliberare din statia de destinaţie eliberarea bagajelor după sosirea trenului cu care bagajele trebuiau să fie transportate, de îndată ce a trecut timpul necesar pentru punerea lor la dispoziţie, precum şi, dacă este cazul, pentru îndeplinirea formalităţilor cerute de organele vamale sau de alte autorităţi administrative.
§ 4. În cazul cînd nu se prezintă recipisa, calea ferată nu este obligată sa elibereze bagajele decît aceluia care justifica dreptul sau; dacă aceasta dovada pare insuficienta, calea ferată poate cere o cauţiune.
§ 5. Bagajele se eliberează în statia pentru care au fost înregistrate. Cu toate acestea, la cererea deţinătorului recipisei, facuta în timp util, dacă împrejurările permit şi dacă prescripţiile vamale sau ale altor autorităţi administrative nu se opun la aceasta, bagajele pot fi restituite în statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara în schimbul predării recipisei de bagaje şi, în afară de aceasta, dacă tarifele prevăd, în schimbul prezentării biletului.
§ 6. Deţinătorul recipisei, căruia bagajele nu îi sînt eliberate în conformitate cu § 3, poate cere să se certifice, pe recipisa, ziua şi ora la care el a cerut eliberarea.
§ 7. La cererea celui îndreptăţit, calea ferată trebuie să procedeze la verificarea bagajelor în prezenta sa, în vederea constatării unei pagube invocate de el. Cel îndreptăţit poate refuza primirea bagajelor, în cazul cînd calea ferată nu da urmare cererii sale.
§ 8. În afară celor de mai sus, eliberarea bagajelor este efectuată în conformitate cu prescripţiile în vigoare la statia de eliberare.
Călătorul trebuie să se conformeze prescripţiilor organelor vamale sau ale altor autorităţi administrative, atît în ceea ce priveşte persoana sa şi animalele pe care le ia cu el, cît şi controlul coletelor de mina şi al bagajelor sale. El trebuie să asiste la acest control, în afară excepţiilor prevăzute de legile şi regulamentele fiecărui stat. Calea ferată nu este răspunzătoare, faţă de călător, de prejudiciul rezultat din faptul ca acesta nu tine seama de aceste obligaţii.
§ 1. Tariful de transport se restituie, în totalitate sau în parte, cînd:
a)biletul nu a fost utilizat sau a fost utilizat parţial;
b)datorită lipsei de loc, biletul a fost utilizat într-o clasa sau un tren de o categorie inferioară celor menţionate pe bilet;
c)bagajele au fost retrase la statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara.
§ 2. Tarifele internaţionale stabilesc actele şi adeverintele care trebuie depuse pentru justificarea cererii de restituire, sumele de restituit, precum şi taxele care trebuie scăzute din acestea.
În cazuri determinate, aceste tarife pot exclude restituirea tarifului de transport sau sa o subordoneze unor anumite condiţii.
§ 3. Orice cerere de restituire intemeiata pe paragrafele precedente şi art. 10 § 1 b) este inacceptabila, dacă aceasta nu a fost prezentată caii ferate într-un termen de 6 luni. Termenul începe să curgă, pentru bilete, din ziua următoare expirării valabilităţii lor şi, pentru recipisele de bagaje, din ziua emiterii lor.
§ 4. În caz de aplicare gresita a unui tarif sau de greseala în calculul sau perceperea tarifului de transport şi a altor taxe, suma percepută în plus nu se restituie de calea ferată sau suma încasată în minus nu se plăteşte acesteia decît dacă diferenţa depăşeşte o unitate de cont de bilet sau de recipisa de bagaje.
§ 5. Pentru calcularea sumei percepute în plus sau încasate în minus se aplică cursul de convertire oficial din ziua în care a fost încasat tariful de transport. Dacă plata se face într-o alta moneda decît moneda de încasare, se aplică cursul din ziua în care are loc aceasta plata.
§ 6. În toate cazurile neprevăzute la acest articol şi în lipsa de înţelegeri între căile ferate, se aplică prescripţiile în vigoare în statul de plecare.
§ 1. Calea ferată răspunde de paguba care rezultă din moartea, ranirea sau orice alta vătămare a integrităţii fizice sau mintale a unui călător provocate printr-un accident în legătură cu exploatarea feroviara, produs în timpul în care călătorul se afla în vehicule, intră în sau iese din acestea. Calea ferată este, de asemenea, răspunzătoare de paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială sau din avarierea obiectelor pe care călătorul victima a unui astfel de accident le avea fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele.
§ 2. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere:
a)dacă accidentul a fost provocat de împrejurări străine de exploatare, pe care calea ferată, cu toate diligenţele cerute de particularităţile cazului respectiv, nu le putea evita şi ale căror consecinţe nu le putea preveni;
b)total sau parţial, în măsura în care accidentul se datorează culpei călătorului sau unei comportări a acestuia care nu este conformă cu comportarea normală a călătorilor;
c)dacă accidentul se datorează comportamentului unui terţ pe care calea ferată, cu toate diligenţele cerute de particularităţile cazului respectiv, nu îl putea evita şi ale cărui consecinţe nu le putea inlatura: dacă răspunderea caii ferate nu este exclusa datorită acestui fapt, ea răspunde pentru tot în limitele regulilor uniforme şi fără prejudiciul eventualului sau recurs împotriva terţului.
§ 3. Regulile uniforme nu afectează răspunderea pe care o poate avea calea ferată pentru cazurile neprevăzute la § 1.
§ 4. Calea ferată, răspunzătoare în sensul acestui capitol, este cea care, potrivit listei liniilor prevăzute la art. 3 şi 10 ale convenţiei, exploatează linia pe care a avut loc accidentul. Dacă, potrivit acestei liste, exploatarea se face de către doua cai ferate, fiecare dintre ele este răspunzătoare.
§ 1. În caz de moarte a călătorului, daunele-interese cuprind:
a)cheltuielile necesare ca urmare a decesului, în special cele pentru transportul cadavrului, pentru inmormintare sau pentru incinerare;
b)dacă moartea nu s-a produs imediat, daunele-interese prevăzute la art. 28.
§ 2. Dacă, în urma morţii călătorului, rămîn lipsite de sustinator persoane faţă de care călătorul avea sau ar fi avut în viitor o obligaţie de întreţinere, în virtutea legii, aceste persoane au dreptul sa primească o indemnizaţie pentru aceasta pierdere. Acţiunea în daune-interese a persoanelor pe care călătorul le intretinea, fără a fi obligat prin lege, rămîne supusă dreptului naţional.
În caz de ranire sau de orice alta vătămare a integrităţii fizice sau mintale a călătorului, daunele-interese cuprind:
a)cheltuielile necesare, în special cele pentru tratament şi pentru transport;
b)repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de muncă totală sau parţială, fie prin sporirea trebuintelor.
Dreptul naţional stabileşte dacă şi în ce măsura calea ferată trebuie să plătească daune-interese pentru alte prejudicii decît cele prevăzute la art. 27 şi 28, în special pentru prejudiciile morale şi fizice (pretium doloris) şi prejudiciul estetic.
§ 1. Daunele-interese prevăzute la art. 27 § 2 şi 28 b) trebuie acordate sub forma de suma globală. Totuşi, dacă dreptul naţional permite alocarea unei rente, ele se acordă sub aceasta forma cînd călătorul vătămat sau cei în drept arătaţi la art. 27 § 2 o cer.
§ 2. Totalul daunelor-interese care urmează a fi acordate potrivit § 1 se stabileşte în conformitate cu dreptul naţional. Totuşi, în aplicarea regulilor uniforme, se fixează pentru fiecare călător o limita maximala de 70.000 unităţi de cont în suma globală sau sub forma de renta anuală corespunzind acestei sume globale, în cazul în care dreptul naţional prevede o limita maximala de valoare mai mica.
Cînd calea ferată răspunde potrivit art. 26 § 1 alin. 2, ea trebuie să repare paguba pînă la concurenta sumei de 700 unităţi de cont pentru fiecare călător.
Dispoziţiile tarifare şi cele ale înţelegerilor speciale încheiate între calea ferată şi călător care urmăresc sa scutească dinainte, total sau parţial, calea ferată de răspunderea sa în caz de moarte şi de ranire a călătorilor, sau care au ca efect sa rastoarne sarcina probei incumbind caii ferate, sau care stabilesc limite mai mici decît cele fixate la art. 30 § 2 şi 31, sînt nule de drept. Totuşi, aceasta nulitate nu atrage şi pe aceea a contractului de transport.
§ 1. Sub rezerva prevederilor de la § 2, dispoziţiile referitoare la răspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a călătorilor nu sînt aplicabile pagubelor survenite în timpul transportului pe liniile neferoviare înscrise în lista liniilor prevăzută la art. 3 şi 10 din convenţie.
§ 2. Totuşi, cînd vehiculele feroviare sînt transportate cu feribotul, dispoziţiile relative la răspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a călătorilor sînt aplicabile pagubelor indicate la art. 26 § 1, cauzate de un accident în legătură cu exploatarea feroviara, survenit în timp ce călătorul se afla în vehiculele menţionate, ori în timpul în care intră în ele sau iese din ele.
Pentru aplicarea alineatului precedent, prin stat pe teritoriul căruia s-a produs accidentul survenit călătorului se înţelege statul sub al cărui pavilion este feribotul.
§ 3. Cînd, ca urmare a unor împrejurări excepţionale, calea ferată este obligată să-şi intrerupa provizoriu exploatarea şi transporta călătorii sau dispune transportul acestora cu un alt mijloc de transport, ea răspunde potrivit dreptului aferent acestui mijloc de transport. Totuşi, dispoziţiile art. 18 din convenţie şi art. 8, 48 la 53 şi 55 ale regulilor uniforme rămîn aplicabile.
§ 1. Calea ferată care a primit bagaje la transport, eliberînd o recipisa de bagaje, este răspunzătoare de executarea transportului pe întregul parcurs, pînă la eliberare.
§ 2. Fiecare cale ferată următoare, prin însuşi faptul luării în primire a bagajelor, participa la contractul de transport şi îşi asuma obligaţiile care rezultă din acesta, sub rezerva dispoziţiilor art. 51 § 3 privind calea ferată de destinaţie.
§ 1. Calea ferată este răspunzătoare de paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea bagajelor survenite din momentul primirii la transport pînă la eliberare, precum şi de aliberarea cu întîrziere.
§ 2. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere dacă pierderea, avarierea sau eliberarea cu întîrziere a avut drept cauza culpa călătorului, o dispoziţie a acestuia care nu rezultă din culpa caii ferate, un viciu propriu al bagajelor sau împrejurări pe care calea ferată nu le putea evita şi ale căror consecinţe nu le putea preveni.
§ 3. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere cînd pierderea sau avarierea rezultă din riscurile speciale inerente unuia sau mai multora din faptele de mai jos:
a)lipsa sau defectuozitatea ambalajului;
b)natura specială a bagajelor;
c)expedierea ca bagaje a obiectelor excluse de la transport.
§ 1. Proba ca pierderea, avarierea sau eliberarea cu întîrziere a avut drept cauza una dintre faptele prevăzute la art. 35 § 2 cade în sarcina caii ferate.
§ 2. În cazul în care calea ferată, ţinînd seama de împrejurările de fapt, stabileşte ca pierderea sau avarierea a putut rezultă din unul sau mai multe dintre riscurile speciale prevăzute la art. 35 § 3, exista prezumţia ca paguba rezultă din aceste riscuri. Cel îndreptăţit păstrează totuşi dreptul de a face dovada ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul din aceste riscuri.
§ 1. Cel îndreptăţit poate să considere un colet ca pierdut, fără a avea de făcut alte dovezi, cînd lui nu i-a fost eliberat sau ţinut la dispoziţia sa în cele 14 zile care urmează după data la care cererea de eliberare a fost prezentată în conformitate cu art. 23 § 3.
§ 2. Cînd un colet considerat pierdut este regasit în curs de un an de la data cererii de eliberare, calea ferată trebuie să înştiinţeze pe cel îndreptăţit, dacă adresa acestuia este cunoscută sau poate fi aflată.
§ 3. În termen de 30 de zile de la primirea acestei instiintari, cel îndreptăţit poate pretinde sa i se elibereze coletul la una dintre staţiile din parcurs. În acest caz, el trebuie să plătească taxele aferente transportului coletului de la statia de plecare pînă la cea unde are loc eliberarea şi sa restituie despăgubirea primită, din care se vor scădea cheltuielile care au fost cuprinse în aceasta despăgubire. Cu toate acestea, el păstrează drepturile sale la despăgubire pentru eliberarea cu întîrziere, prevăzute 1a art. 40.
§ 4. În cazul cînd coletul regasit nu a fost reclamat în termenul prevăzut la § 3 sau cînd coletul este regasit după mai mult de un an de la cererea de eliberare, calea ferată dispune de acesta în conformitate cu legile şi regulamentele statului de care ea depinde.
§ 1. În caz de pierdere totală sau parţială a bagajelor, calea ferată trebuie să plătească, excluzînd orice alte daune-interese:
a)dacă valoarea pagubei este dovedită, o despăgubire egala cu aceasta valoare, fără ca ea să poată totuşi depăşi 34 unităţi de cont pe kilogram de masa bruta lipsa sau 500 unităţi de cont pe colet;
b)dacă valoarea pagubei nu este dovedită, o despăgubire forfetara de 10 unităţi de cont pe kilogram de masa bruta lipsa sau de 150 unităţi de cont pe colet.
Modul de despăgubire, pe kilogram lipsa sau pe colet, se stabileşte prin tarifele internaţionale.
§ 2. Calea ferată trebuie să restituie, în plus, tariful de transport, taxele vamale şi celelalte sume plătite cu ocazia transportului coletului pierdut.
§ 1. În caz de avariere a bagajelor, calea ferată trebuie să plătească, fără orice alte daune-interese, o despăgubire echivalenta cu deprecierea bagajelor.
§ 2. Despăgubirea nu poate depăşi:
a)dacă totalitatea bagajelor este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totală;
b)dacă numai o parte din bagaje este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a părţii depreciate.
§ 1. În caz de eliberare cu întîrziere a bagajelor, calea ferată trebuie să plătească, pentru perioade indivizibile de 24 de ore calculate din momentul cererii de eliberare, însă cel mult pentru patrusprezece zile:
a)dacă cel îndreptăţit dovedeşte ca din aceasta a rezultat o paguba, inclusiv o avariere, o despăgubire egala cu cuantumul pagubei pînă la maximum 0,40 unităţi de cont pe kilogram de masa bruta a bagajelor sau 7 unităţi de cont pe colet, eliberate cu întîrziere;
b)dacă cel îndreptăţit nu dovedeşte ca din aceasta a rezultat o paguba, o despăgubire forfetara de 0,07 unităţi de cont pe kilogram de masa bruta de bagaje sau de 1,40 unităţi de cont pe colet, eliberate cu întîrziere.
Modul de despăgubire, pe kilogram sau pe colet, se stabileşte prin tarifele internaţionale.
§ 2. În caz de pierdere totală a bagajelor, despăgubirea prevăzută la § 1 nu poate fi cumulată cu cea de la art. 38.
§ 3. În caz de pierdere parţială a bagajelor, despăgubirea prevăzută la § 1 se plăteşte pentru partea care nu s-a pierdut.
§ 4. În caz de avariere a bagajelor care nu a rezultat din eliberarea cu întîrziere, despăgubirea prevăzută la § 1 se cumulează, dacă este cazul, cu cea de la art. 39.
§ 5. În nici un caz, cumulul despăgubirii prevăzute la § 1 cu cele de la art. 38 şi 39 nu poate să dea loc la plata unei despăgubiri superioare celei care ar fi fost datorată în caz de pierdere totală a bagajelor.
§ 1. În caz de întîrziere la încărcare dintr-o cauza imputabilă caii ferate sau de eliberare cu întîrziere a unui autovehicul însoţit, calea ferată trebuie să plătească, cînd cel îndreptăţit dovedeşte ca din aceasta a rezultat o paguba, o despăgubire al carei cuantum nu poate depăşi tariful de transport al vehiculului.
§ 2. Dacă cel îndreptăţit renunţa la contractul de transport, în caz de întîrziere la încărcare dintr-o cauza imputabilă caii ferate, tariful de transport al vehiculului şi al călătorilor este restituit celui îndreptăţit. În plus, acesta poate cere, cînd face dovada ca din aceasta întîrziere a rezultat o paguba, o despăgubire al carei cuantum nu poate depăşi tariful de transport al vehiculului.
§ 3. În caz de pierdere totală, sau parţială a unui vehicul, despăgubirea care se plăteşte celui îndreptăţit pentru paguba dovedită se calculează după valoarea uzuală a vehiculului şi nu poate depăşi 4000 unităţi de cont. O remorca cu sau fără incarcatura este considerată ca un vehicul.
§ 4. În ceea ce priveşte obiectele lăsate în vehicul, calea ferată nu este răspunzătoare decît de paguba cauzată din culpa sa. Despugubirea totală care se plăteşte nu poate depăşi 700 unităţi de cont.
În ceea ce priveşte obiectele lăsate pe vehicul, calea ferată nu este răspunzătoare.
§ 5. Celelalte dispoziţii cu privire la răspunderea pentru bagaje sînt de asemenea aplicabile la transportul de autovehicule însoţite.
Cînd paguba rezultă dintr-un dol sau dintr-o culpa grava imputabilă caii ferate, dispoziţiile art. 30, 31 şi 38 la 41 din regulile uniforme sau cele prevăzute de dreptul naţional, care limitează despăgubirile la un cuantum determinat, nu se aplică.
În caz de culpa grava, despugubirea pentru pierdere, avariere, sau eliberare cu intieziere a bagajelor este totuşi limitată la dublul sumelor maxime prevăzute la art. 38 la 41.
§ 1. Cel îndreptăţit poate să ceara dobinzi la despăgubire, calculate în procent de 5% pe an, cu începere din ziua reclamaţiei prevăzute la art. 49 sau, dacă nu s-a făcut reclamaţie, din ziua chemării în judecata.
§ 2. Cu toate acestea, pentru despăgubirile datorate potrivit art. 27 şi 28, dobinzile nu curg decît din ziua în care s-au produs faptele care au servit la stabilirea cuantumului lor, dacă aceasta zi este posterioară datei reclamaţiei sau chemării în judecata.
§ 3. În ceea ce priveşte bagajele, dobinzile nu sînt datorate decît dacă despăgubirea depăşeşte 4 unităţi de cont de fiecare recipisa de bagaje.
§ 4. În ceea ce priveşte bagajele, dacă cel îndreptăţit nu prezintă caii ferate, într-un termen convenabil care îi este fixat, documentele justificative necesare pentru lichidarea definitivă a reclamaţiei, dobinzile nu curg între expirarea termenului fixat şi prezentarea efectivă a documentelor.
Calea ferată este scutită de răspunderea care îi revine potrivit regulilor uniforme cînd paguba a fost cauzată de un accident nuclear şi dacă, în aplicarea legilor şi regulamentelor unui stat care reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploatează o instalatie nucleara sau o altă persoană care îl substituie este răspunzătoare de aceasta paguba.
Calea ferată răspunde pentru agenţii săi şi pentru alte persoane pe care le foloseşte pentru executarea transportului.
Totuşi, dacă la cererea unui călător, aceşti agenţi şi alte persoane fac servicii care nu cad în sarcina caii ferate, ei sînt consideraţi ca lucrează în contul călătorului pentru care fac aceste servicii.
În toate cazurile în care se aplică regulile uniforme, orice acţiune privind răspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi exercitată împotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele acestor reguli.
Aceeaşi regula se aplică şi pentru orice acţiune exercitată împotriva agenţilor şi altor persoane pentru care calea ferată răspunde potrivit art. 45.
§ 1. Sub rezerva art. 41, răspunderea caii ferate pentru paguba cauzată prin intirzierea sau suspendarea unui tren sau prin pierderea unei legături rămîne supusă legilor şi regulamentelor statului unde s-a produs faptul.
§ 2. Sub rezerva art. 26, calea ferată nu răspunde decît de paguba cauzată din vina sa, în ceea ce priveşte obiectele şi animalele a căror supraveghere revine călătorului în conformitate cu art. 15 § 5 şi obiectele pe care călătorul le are asupra sa.
§ 3. Celelalte articole din titlul III şi titlul IV nu sînt aplicabile în cazurile prevăzute la § 1 şi § 2.
§ 1. Cînd o pierdere parţială sau o avariere a bagajelor este descoperită sau presupusa de calea ferată sau cînd ea este invocată de cel îndreptăţit, calea ferată trebuie să întocmească fără întîrziere şi, dacă este posibil, în prezenta celui îndreptăţit, un proces-verbal prin care se constata, potrivit cu natura pagubei, starea bagajelor, greutatea lor şi, pe cît posibil, mărimea pagubei, cauza acesteia şi momentul cînd s-a produs.
O copie a acestui proces-verbal trebuie să fie inminata gratuit celui îndreptăţit.
§ 2. Cînd cel îndreptăţit nu accepta constatările din procesul-verbal, el poate cere ca starea şi greutatea bagajelor, precum şi cauza şi valoarea pagubei să fie constatate de un expert numit de părţi sau pe cale judiciară. Procedura este supusă legilor şi regulamentelor statului unde are loc constatarea.
§ 3. În caz de pierdere de colete, cel îndreptăţit trebuie, pentru a facilita cercetările caii ferate, sa dea o descriere cît mai exact posibila a coletelor pierdute.
§ 1. Reclamaţiile referitoare la răspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a călătorilor trebuie să fie adresate în scris la una dintre următoarele cai ferate:
a)calea ferată răspunzătoare; dacă în conformitate cu art. 26 § 4, răspund doua cai ferate, uneia din ele;
b)calea ferată de plecare;
c)calea ferată de destinaţie;
d)calea ferată a domiciliului sau a reşedinţei obişnuite a călătorului, în măsura în care sediul social al acestei cai ferate este situat pe teritoriul unui stat membru.
§ 2. Celelalte reclamaţii referitoare la contractul de transport trebuie adresate în scris caii ferate menţionate la art. 51 § 2 şi § 3.
Pentru tratarea reclamaţiei, calea ferată poate pretinde restituirea biletelor sau a recipiselor de bagaje.
§ 3. Dreptul de a prezenta o reclamaţie aparţine persoanelor care au dreptul de a acţiona calea ferată în temeiul art. 50.
§ 4. Biletele, recipisele de bagaje şi alte documente pe care cel îndreptăţit considera util să le anexeze la reclamaţie, trebuie prezentate fie în original, fie în copii, acestea din urma legalizate în forma cuvenită cînd calea ferată o cere.
Acţiunea judecătorească împotriva caii ferate aparţine aceluia care prezintă biletul sau recipisa de bagaje, după caz, sau care, în lipsa acestora, dovedeşte dreptul sau în alt mod.
§ 1. Acţiunea judecătorească bazată pe răspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a călătorilor nu poate fi exercitată decît împotriva caii ferate răspunzătoare, în sensul art. 26 § 4. În caz de coexploatare de către doua cai ferate, reclamantul are dreptul sa aleagă între ele.
§ 2. Acţiunea judecătorească pentru restituirea unei sume plătite în temeiul contractului de transport poate fi exercitată împotriva caii ferate care a încasat această sumă sau împotriva aceleia în folosul căreia ea a fost încasată.
§ 3. Celelalte acţiuni judecătoreşti care izvorăsc din contractul de transport pot fi exercitate împotriva caii ferate de plecare, împotriva caii ferate de destinaţie sau împotriva aceleia pe parcursul căreia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii.
Calea ferată de destinaţie poate fi actionata în judecata, chiar dacă nu a primit bagajele.
§ 4. Dacă reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opţiune se stinge de îndată ce acţiunea a fost intentată împotriva uneia dintre aceste cai ferate.
§ 5. Acţiunea judecătorească poate fi exercitată împotriva unei alte cai ferate decît cele menţionate la § 2 şi § 3, cînd ea este formulată pe cale de cerere reconvenţională sau de excepţie în instanţa, privitoare la o cerere principala intemeiata pe acelaşi contract de transport.
§ 1. Acţiunile judecătoreşti bazate pe răspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a călătorilor nu pot fi intentate decît în faţa judecătorului competent al statului pe al cărui teritoriu s-a produs accidentul călătorului, în afară de cazul în care s-a stabilit altfel în înţelegerile dintre state sau în actele de concesionare.
§ 2. Celelalte acţiuni judecătoreşti intemeiatte pe regulile uniforme nu pot fi intentate decît în faţa judecătorului competent al statului de care depinde calea ferată actionata în judecata, în afară de cazul în care s-a stabilit altfel în acordurile dintre state sau în actele de concesionare.
Cînd o cale ferată exploatează reţele autonome în state diferite, fiecare din aceste reţele este considerată, pentru aplicarea acestui paragraf, ca o cale ferată distinctă.
§ 1. Orice acţiune a celui îndreptăţit intemeiata pe răspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a călătorilor este stinsă dacă el nu semnaleaza accidentul survenit călătorului, în termen de trei luni de la cunoaşterea pagubei, uneia dintre căile ferate căreia i se poate prezenta o reclamaţie în conformitate cu art. 49, § 1.
Cînd cel îndreptăţit semnaleaza în mod verbal caii ferate, accidentul, aceasta trebuie să îi elibereze o dovadă care să confirme aceasta înştiinţare verbală.
§ 2. Totuşi, acţiunea nu se stinge dacă:
a)în termenul prevăzut la § 1, cel îndreptăţit a prezentat o reclamaţie uneia dintre căile ferate menţionate la art. 49 § 1;
b)în termenul prevăzut la § l, calea ferată răspunzătoare sau dacă, în conformitate cu art. 26 § 4, doua cai ferate sînt răspunzătoare, una dintre ele a avut cunoştinţa, pe o alta cale, de accidentul survenit călătorului;
c)accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat cu întîrziere, ca urmare a unor împrejurări care nu sînt imputabile celui îndreptăţit;
d)cel îndreptăţit dovedeşte ca accidentul a avut drept cauza culpa caii ferate.
§ 1. Primirea bagajelor de cel îndreptăţit stinge orice acţiune împotriva caii ferate, izvorita din contractul de transport, în caz de pierdere parţială, de avariere sau de eliberare cu întîrziere.
§ 2. Totuşi, acţiunea nu se stinge:
a)în caz de pierdere parţială sau de avariere, dacă:
1.pierderea sau avarierea a fost constatată înainte de primirea bagajelor de către cel îndreptăţit în conformitate cu art. 48;
2.constatarea care ar fi trebuit să fie facuta în conformitate cu art. 48 a fost omisa numai din culpa caii ferate;
b)în caz de paguba neaparenta a carei existenta este constatată după primirea bagajelor de cel îndreptăţit, dacă acesta:
1.cere constatarea în conformitate cu art. 48 imediat după descoperirea pagubei şi cel mai tirziu în 3 zile de la primirea bagajelor, şi
2.dovedeşte, în plus, ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport şi eliberare;
c)în caz de eliberare cu întîrziere dacă cel îndreptăţit, în termen de 21 de zile, îşi vadorifica drepturile la una dintre căile ferate indicate la art. 51 § 3;
d)dacă cel îndreptăţit dovedeşte ca paguba are drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilă caii ferate.
§ 1. Acţiunile pentru daune-interese întemeiate pe răspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a călătorilor se prescriu:
a)pentru călător, în 3 ani socotiţi din ziua următoare celei în care s-a produs accidentul;
b)pentru ceilalţi îndreptăţiţi, în 3 ani socotiţi din ziua următoare celei în care s-a produs decesul călătorului, fără însă ca acest termen să poată depăşi 5 ani socotiţi din ziua următoare accidentului.
§ 2. Celelalte acţiuni care izvorăsc din contractul de transport sînt prescrise după trecerea unui an.
Cu toate acestea, prescripţia este de doi ani dacă acţiunea este intemeiata;
a)pe o paguba avînd drept cauza un dol;
b)pe un caz de frauda.
§ 3. Prescripţia prevăzută la § 2 curge pentru acţiunea:
a)în daune pentru pierderea totală: din a patrusprezecea zi care urmează după expirarea termenului prevăzut la art. 23 § 3;
b)în daune pentru pierdere parţială, avariere sau eliberare cu întîrziere: din ziua în care a avut loc eliberarea;
c)privind plata sau restituirea tarifului de transport, taxelor accesorii sau a suprataxelor, ori privind rectificarea în caz de aplicare incorectă a unui tarif sau de greseala de calcul sau de încasare: din ziua plăţii sau, dacă nu s-a făcut plata, din ziua în care plata ar fi trebuit să fie facuta;
d)privind plata unui supliment de taxe reclamat de organele vamale sau de alte autorităţi administrative: din ziua cererii acestor autorităţi;
e)în toate celelalte cazuri privind transportul călătorilor: din ziua expirării valabilităţii biletului.
Ziua indicată ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodată cuprinsă în termen.
§ 4. În caz de reclamaţie adresată caii ferate în conformitate cu art. 49, cu documentele justificative necesare, prescripţia se suspenda pînă în ziua în care calea ferată respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele. În caz de acceptare parţială a reclamaţiei, prescripţia reîncepe să curgă pentru partea de reclamaţie care rămîne în litigiu. Dovada primirii reclamaţiei sau a răspunsului, precum şi aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina părţii care invoca acest fapt.
Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda prescripţia.
§ 5. Acţiunea prescrisă nu mai poate fi exercitată, nici chiar pe cale de cerere reconvenţională sau de excepţie.
§ 6. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, suspendarea şi întreruperea prescripţiei sînt reglementate prin dreptul naţional.
Orice cale ferată trebuie să plătească căilor ferate interesate partea care le revine din tariful de transport pe care l-a încasat sau pe care ar fi trebuit sa-l încaseze.
§ 1. Calea ferată care a plătit o despăgubire pentru pierdere totală sau parţială ori pentru avarierea bagajalor, în baza regulilor uniforme, are drept de acţiune în regres împotriva căilor ferate care au participat la transport în conformitate cu următoarele dispoziţii:
a)calea ferată care a cauzat paguba este singura răspunzătoare;
b)cînd paguba a fost cauzată din vina mai multor cai ferate, fiecare dintre ele răspunde de paguba pe care a cauzat-o; dacă distincţia nu este posibila, despăgubirea este repartizata între ele în conformitate cu lit. c);
c)dacă nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzată din vina uneia sau mai multor cai ferate, despăgubirea este repartizata, între toate căile ferate care au participat la transport, cu excepţia acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor; repartizarea se face proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
§ 2. În caz de insolvabilitate a uneia dintre aceste cai ferate, partea care îi revine şi nu este plătită de ea este repartizata între toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
Art. 57 se aplică şi în caz de despăgubire plătită pentru eliberarea cu întîrziere. Dacă eliberarea cu întîrziere a fost cauzată de mai multe cai ferate, despăgubirea este repartizata între aceste cai ferate proporţional cu durata intirzierii pe liniile respective.
§ 1. Valabilitatea plăţii efectuate de calea ferată care exercită una din acţiunile în regres prevăzute la art. 57 şi 58 nu poate fi contestată de calea ferată împotriva căreia se exercită acţiunea în regres, cînd despăgubirea a fost stabilită de o autoritate judecătorească şi cînd acestei ultime cai ferate, după ce chemarea în judecata i-a fost notificată în forma cuvenită, i s-a dat posibilitatea sa intervină în proces. Judecătorul sesizat cu acţiunea principala stabileşte termenele acordate pentru înştiinţare şi pentru intervenţie.
§ 2. Calea ferată care îşi exercită acţiunea în regres trebuie să-şi formuleze cererea sa la una şi aceeaşi instanţa împotriva tuturor căilor ferate cu care nu a căzut de acord, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de regres împotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata.
§ 3. Judecătorul trebuie să hotărască prin una şi aceeaşi hotărîre asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizat.
§ 4. Căile ferate acţionate nu mai pot exercita nici o acţiune în regres ulterioară.
§ 5. Acţiuni în regres nu pot fi introduse în instanţa referitoare la cererea de despăgubire exercitată de cel îndreptăţit potrivit contractului de transport.
§ 1. Jurisdicţia de la sediul caii ferate împotriva căruia se exercită acţiunea în regres este singura competenţa pentru toate acţiunile în regres.
§ 2. Cînd acţiunea trebuie să fie intentată împotriva mai multor cai ferate, calea ferată reclamanta are dreptul sa aleagă, între jurisdictiile competente în temeiul § 1, pe aceea căreia fi va prezenta cererea sa.
Căile ferate pot deroga prin înţelegeri de la dispoziţiile referitoare la acţiunile în regres reciproce din acest titlu, cu excepţia celei de la art. 59 § 5.
Dispoziţiile regulilor uniforme nu pot avea intiietate faţă de acelea pe care anumite state sînt determinate să le ia, în traficul dintre ele, pentru aplicarea anumitor tratate, cum sînt tratatele referitoare la Comunitatea europeană a carbunelui şi otelului şi la Comunitatea economică europeană.
Apendicele B la Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
