Decizie nr. 835 din 2 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Cosmin Bogdan Popa în Dosarul nr. 1.350/203/2006 al Tribunalului Alba - Secţia comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea nr. 179/R/CA din 3 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.350/203/2006, Tribunalul Alba - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Cosmin Bogdan Popa.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 190 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, contravenind art. 44 alin. (8) din Constituţie, deoarece "organul de control a procedat abuziv [...], în sensul că înainte de orice apărare, fără să facă vreo dovadă a celor afirmate în procesulverbal, încălcând prezumţia de nevinovăţie, fără vreo hotărâre a instanţei, a dispus confiscarea şi a stabilit o amendă de 30.000 lei, cu mult înainte de a fi stabilită vinovăţia, aducându-i o gravă atingere patrimoniului personal. Pe de altă parte, dispoziţiile de lege criticate sunt neclare, contradictorii şi în forma actuală au un pronunţat caracter ambiguu cu privire la persoanele fizice".

Tribunalul Alba - Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, devenit art. 220 alin. (1) lit. c), urmare a republicării ordonanţei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestor prevederi legale, care au următorul cuprins: "Constituie contravenţii următoarele fapte: [...]

c)deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false".

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (8) potrivit cărora "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat cu privire la un regim sancţionator similar, prin raportare la prevederile art. 44 din Constituţie, reţinând, în esenţă, următoarele: garantarea dreptului de proprietate, precum şi desfăşurarea liberă a unei activităţi comerciale implică respectarea de către toţi comercianţii a obligaţiilor ce le revin în această calitate; textele constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza finală şi ale alin. (9), care cuprind prevederi referitoare la protecţia proprietăţii private şi limitele acestui drept, demonstrează că însăşi Constituţia exclude protecţia bunurilor folosite la săvârşirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte; în concordanţă cu dispoziţiile din Constituţie, proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit şi deci, este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care deţinerea sau comercializarea unor produse de către agenţii economici contravin legii. În acest sens este, de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 105 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003.

Or, în cauză, art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, invocat în motivarea excepţiei, sancţionează şi cu confiscarea produselor săvârşirea unei contravenţii (privind deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false), astfel că jurisprudenţa de principiu în această materie îşi menţine valabilitatea.

În ceea ce priveşte stabilirea caracterului licit sau ilicit al faptei, precum şi vinovăţia persoanei în cauză, Curtea constată că acestea reprezintă probleme de aplicare a legii care excedează controlului instanţei de contencios constituţional.

Referitor la susţinerea privind caracterul ambiguu şi neclar al reglementării, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat că, în cazul în care autorul excepţiei critică modul de redactare a unui text de lege, ceea ce ar presupune modificarea sau completarea acestuia, Curtea nu poate da o altă formulare textului respectiv, întrucât ar excede competenţei sale.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Cosmin Bogdan Popa în Dosarul nr. 1.350/203/2006 al Tribunalului Alba - Secţia comercială şi contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu