Ordonanţă de urgenţă nr. 60 din 6 septembrie 2006

Având în vedere necesitatea identificării urgente a măsurilor procedurale care să asigure desfăşurarea eficientă a activităţii de urmărire penală şi de judecată,

luând în considerare problemele apărute în practica recentă referitoare la căutarea, localizarea şi prinderea unei persoane în scopul aducerii acesteia în faţa organelor judiciare ori punerii în executare a anumitor hotărâri judecătoreşti, lipsa unei reglementări riguroase în aceste materii fiind de natură să influenţeze negativ, direct şi imediat cauzele aflate în curs de urmărire penală sau judecată,

dată fiind necesitatea asigurării unui cadru legislativ care să permită funcţionarea eficientă a activităţilor de urmărire penală şi judecată, componentă a reformei sistemului judiciar, asumată prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pentru perioada 2005-2007, reformă concepută pornindu-se de la premisele realizării unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Articolul I

Codul de procedură penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.Alineatul 3 al articolului 91^1 va avea următorul cuprins:

Autorizaţia se dă pentru durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În lipsa preşedintelui instanţei autorizaţia se dă de către judecătorul desemnat de acesta.

2.Alineatul 3^4 al articolului 139 se abrogă.

3.După articolul 139 se introduce un nou articol, articolul 139^1, cu următorul cuprins:

Tratamentul medical sub pază permanentă

Art. 139^1. – În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administraţia locului de deţinere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt comunicate de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, sau instanţei de judecată, în cursul judecăţii.

4.Alineatul 1^1 al articolului 145 va avea următorul cuprins:

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, învinuitul sau inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii:

a)să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b)să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

c)să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

d)să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

5.După alineatul 1^1 al articolului 145 se introduce un nou alineat, alineatul 1^2, cu următorul cuprins:

Organul judiciar care a dispus măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

a)să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

b)să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite;

c)să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experţi ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d)să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e)să nu se afle în locuinţa persoanei vătămate;

f)să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.

6.Alineatele 2^1, 2^2 şi 3 ale articolului 145 vor avea următorul cuprins:

Copia ordonanţei procurorului sau, după caz, a încheierii judecătorului ori a instanţei de judecată se comunică, în aceeaşi zi, învinuitului sau inculpatului, secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte acesta, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii, în vederea asigurării respectării obligaţiilor care îi revin. Organele în drept refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, ridică provizoriu paşaportul pe durata măsurii.

În cuprinsul ordonanţei sau încheierii sunt menţionate expres obligaţiile pe care învinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenţia acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

În caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege. Organul de poliţie desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifică periodic respectarea măsurii şi a obligaţiilor de către învinuit sau inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, sau instanţa, în cursul judecăţii.

7.La articolul 148 alineatul 1, după litera a) se introduce o nouă literă, litera a^1), cu următorul cuprins:

a^1)inculpatul a încălcat, cu rea-credinţă, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara ori obligaţiile care îi revin pe durata acestor măsuri;.

8.Alineatul 3 al articolului 160^2 va avea următorul cuprins:

Pe timpul liberării provizorii învinuitul sau inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii:

a)să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiţiile stabilite de instanţă;

b)să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

c)să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

d)să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura;

e)să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

9.După alineatul 3 al articolului 160^2 se introduc două noi alineate, alineatele 3^1 şi 3^2, cu următorul cuprins:

Organul judiciar care a dispus măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe timpul liberării provizorii să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

a)să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

b)să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite;

c)să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experţi ori alte persoane, stabilite de instanţă, şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d)să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e)să nu se afle în locuinţa persoanei vătămate;

f)să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.

În cuprinsul încheierii sunt menţionate expres obligaţiile pe care învinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenţia acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

10.Alineatul 2 al articolului 160^4 va avea următorul cuprins:

Pe timpul liberării provizorii, învinuitul sau inculpatul este obligat să respecte obligaţiile care îi revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi 3^1. Dispoziţiile art. 160^2 alin. 3^2 se aplică în mod corespunzător.

11.La articolul 160^10 alineatul 1, litera b) va avea următorul cuprins:

b)învinuitul sau inculpatul nu respectă, cu rea-credinţă, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi 3^1 şi art. 160^4 alin. 2 sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat.

12.Alineatul 3 al articolului 201 va avea următorul cuprins:

Ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţionează lucrători specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor, desemnaţi nominal de ministrul administraţiei şi internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Retragerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce la încetarea calităţii de lucrător în cadrul poliţiei judiciare. Când legea specială prevede o procedură diferită de desemnare şi funcţionare a organelor de poliţie judiciară, se aplică dispoziţiile legii speciale.

13.Articolul 203^1 se abrogă.

14.Alineatul 3 al articolului 209 va avea următorul cuprins:

Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155-173, art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3-6, art. 190, art. 191, art. 211 alin. 3, art. 212, art. 236, art. 239, art. 239^1, art. 250, art. 252, art. 253^1-255, art. 257, art. 265-268, art. 273-276, art. 279^1, art. 280, art. 280^1, art. 302^2, art. 317, art. 323 şi art. 356-361 din Codul penal, în cazurile arătate în art. 27 pct. 1 lit. b)-e), art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi pct. 5, art. 28^2 pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1 din prezentul cod, în cazul infracţiunilor împotriva protecţiei muncii, precum şi în cazul altor infracţiuni date prin lege în competenţa sa.

15.După alineatul 4 al articolului 209 se introduc două noi alineate, alineatele 4^1 şi 4^2, cu următorul cuprins:

Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior, când:

a)imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor;

b)una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei;

c)există pericolul de tulburare a ordinii publice;

d)urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

În cauzele preluate în condiţiile prevăzute la alin. 4^1, procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot infirma actele şi măsurile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, dacă sunt contrare legii, şi pot îndeplini oricare dintre atribuţiile acestora.

16.Alineatul 2 al articolului 220 se abrogă.

17.Alineatele 3 şi 4 ale articolului 264 vor avea următorul cuprins:

Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmărirea este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmărirea penală este efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie, iar când urmărirea penală este efectuată de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei şi cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere.

18.Alineatul 5 al articolului 264 se abrogă.

19.La articolul 385^15 punctul 2, litera d) va avea următorul cuprins:

d)dispune rejudecarea de către instanţa de recurs în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 11-20, precum şi în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3.

20.După alineatul 1 al articolului 433 se introduc două noi alineate, alineatele 1^1 şi 1^2, cu următorul cuprins:

În cazul în care persoana faţă de care s-a luat măsura internării medicale refuză să se supună internării, executarea acestei măsuri se va face cu sprijinul organelor de poliţie. În vederea executării măsurii internării medicale, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.

Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura internării medicale nu este găsită, direcţia sanitară constată aceasta printr-un proces-verbal şi sesizează organele de poliţie pentru darea în urmărire, precum şi pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal împreună cu un exemplar al sesizării adresate organelor de poliţie se trimit instanţei de executare.

21.După alineatul 2 al articolului 438 se introduc două noi alineate, alineatele 3 şi 4, cu următorul cuprins:

În vederea punerii în executare a măsurii expulzării, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.

Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura expulzării nu este găsită, organul de poliţie constată aceasta printr-un proces-verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire, precum şi pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instanţei de executare.

22.La articolul 453 alineatul 1, litera a) va avea următorul cuprins:

a)când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare;.

23.După articolul 453 se introduce un nou articol, articolul 453^1, cu următorul cuprins:

Obligaţiile condamnatului în cazul amânării executării

Art. 453^1. – Pe durata amânării executării pedepsei, condamnatul va respecta următoarele obligaţii:

a)să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiţiile stabilite de instanţă;

b)să se prezinte la instanţă ori de câte ori este chemat sau la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

c)să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus amânarea;

d)să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

Pe durata amânării executării pedepsei, instanţa poate impune condamnatului să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

a)să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

b)să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite de instanţă;

c)să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experţi ori alte persoane, stabilite de instanţă, şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d)să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e)să nu se afle în locuinţa persoanei vătămate;

f)să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.

24.După alineatul 1 al articolului 454 se introduc două noi alineate, alineatele 1^1 şi 1^2, cu următorul cuprins:

Instanţa de executare comunică hotărârea prin care s-a dispus amânarea executării pedepsei, în ziua în care aceasta devine definitivă, secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte condamnatul, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii, în vederea asigurării respectării obligaţiilor impuse. Organele în drept refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, ridică provizoriu paşaportul pe durata amânării.

În caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor, instanţa revocă amânarea şi dispune punerea în executare a pedepsei privative de libertate. Organul de poliţie desemnat cu supravegherea de către instanţă verifică periodic respectarea obligaţiilor de către condamnat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora sesizează, de îndată, instanţa de executare.

25.După alineatul 1 al articolului 455 se introduce un nou alineat, alineatul 2, cu următorul cuprins:

Dispoziţiile art. 453^1 şi art. 454 alin. 1^1 şi 1^2 se aplică în mod corespunzător.

26.Articolul 479^4 va avea următorul cuprins:

Art. 479^4. – Persoana juridică se citează la sediul acesteia. Când sediul este fictiv ori persoana juridică nu mai funcţionează la sediul declarat, iar noul sediu nu este cunoscut, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea.

Dacă persoana juridică este reprezentată prin mandatar, numit în condiţiile prevăzute în art. 479^2 alin. 3 şi 4, citarea se face la locuinţa mandatarului ori la sediul practicianului în insolvenţă desemnat în calitate de mandatar.

27.După alineatul 4 al articolului 479^7 se introduce un nou alineat, alineatul 5, cu următorul cuprins:

După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanţa de executare comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

28.După alineatul 2 al articolului 490 se introduc două noi alineate, alineatele 2^1 şi 2^2, cu următorul cuprins:

În vederea punerii în executare a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.

Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare nu este găsită, organul de poliţie constată aceasta printr-un proces-verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire, precum şi pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite centrului de reeducare în care se va face internarea.

29.La titlul IV, după capitolul II se introduce un nou capitol, capitolul II^1 "Procedura dării în urmărire", cuprinzând articolele 493^1-493^7, cu următorul cuprins:

Capitolul II^1Procedura dării în urmărire

Darea în urmărire

Art. 493^1. – Darea în urmărire se solicită şi se dispune pentru identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea unei persoane în scopul aducerii acesteia în faţa organelor judiciare ori punerii în executare a anumitor hotărâri judecătoreşti.

Darea în urmărire se solicită şi se dispune în următoarele cazuri:

a)nu s-a putut executa un mandat de arestare preventivă, un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, măsura internării medicale sau măsura expulzării, întrucât persoana faţă de care s-a luat una dintre aceste măsuri nu a fost găsită;

b)persoana a evadat din starea legală de reţinere sau deţinere ori a fugit dintr-un centru de reeducare sau din unitatea în care executa măsura internării medicale;

c)în vederea depistării unei persoane urmărite internaţional despre care există date că se află în România.

Darea în urmărire se solicită de:

a)organul de poliţie care a constatat imposibilitatea executării măsurilor prevăzute în alin. 2 lit. a);

b)administraţia locului de deţinere, centrul de reeducare sau unitatea medicală prevăzută în alin. 2 lit. b);

c)procurorul competent potrivit legii, în cazul prevăzut în alin. 2 lit. c).

Darea în urmărire se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Ordinul de dare în urmărire se comunică în cel mai scurt timp organelor competente să elibereze paşaportul, care au obligaţia să refuze eliberarea paşaportului sau, după caz, să ridice provizoriu paşaportul pe durata măsurii, precum şi organelor de frontieră pentru darea în consemn.

De asemenea, ordinul de dare în urmărire se comunică în copie:

a)celui în faţa căruia urmează să fie adusă persoana urmărită în momentul prinderii;

b)parchetului competent care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în urmărire.

Urmărirea

Art. 493^2. – Ordinul de dare în urmărire se pune în executare de îndată de către structurile competente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, care vor desfăşura, la nivel naţional, activităţi de identificare, căutare, localizare şi prindere a persoanei urmărite.

Instituţiile publice sunt obligate să sprijine, în condiţiile legii şi conform competenţelor legale, organele de poliţie care efectuează urmărirea unei persoane date în urmărire.

Activitatea de urmărire a unei persoane arestate preventiv, desfăşurată de organele de poliţie, este supravegheată de procurori anume desemnaţi din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie se află sediul instanţei competente care a soluţionat în fond propunerea de arestare preventivă. Când mandatul de arestare preventivă a fost emis într-o cauză de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, supravegherea activităţii de urmărire este efectuată de procurori anume desemnaţi din cadrul structurii competente care efectuează sau a efectuat urmărirea penală în cauză.

În celelalte cazuri activitatea de urmărire a persoanelor date în urmărire este supravegheată de procurori anume desemnaţi din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie se află sediul instanţei de executare ori al altei instanţe competente potrivit legii speciale.

Activităţi ce pot fi efectuate în procedura urmăririi

Art. 493^3. – În vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanelor date în urmărire pot fi efectuate, în condiţiile prevăzute de lege, următoarele activităţi:

a)interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, precum şi alte înregistrări;

b)reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelor;

c)percheziţia;

d)ridicarea de obiecte şi înscrisuri;

e)punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora.

Activităţile prevăzute în alin. 1 lit. a)-c) pot fi efectuate numai cu autorizarea:

a)instanţei de executare, în cazurile prevăzute în art. 493^1 alin. 2 lit. a) şi b);

b)unui judecător al instanţei competente potrivit legii speciale, în cazul prevăzut în art. 493^1 alin. 2 lit. c).

Activităţile prevăzute în alin. 1 lit. d) şi e) pot fi efectuate numai cu autorizarea procurorului care supraveghează activitatea organelor de poliţie care efectuează urmărirea persoanei date în urmărire. De asemenea, procurorul poate dispune să i se transmită înscrisuri, documente bancare, financiare sau contabile.

Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare în procedura urmăririi

Art. 493^4. – Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare în procedura urmăririi se dispun, la propunerea procurorului care supraveghează activitatea organelor de poliţie care efectuează urmărirea persoanei date în urmărire, dacă instanţa apreciază că identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanelor date în urmărire nu pot fi făcute prin alte mijloace ori ar fi mult întârziate.

Autorizaţia se dă pentru durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanţei competente, iar în lipsa acestuia, de către judecătorul desemnat de acesta şi poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoană, pentru prinderea unei persoane urmărite nu poate depăşi 120 de zile în aceeaşi cauză.

Procurorul dispune încetarea imediată a interceptărilor şi înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizaţiei, dacă nu mai există motivele care le-au justificat, informând despre această instanţă care a emis autorizaţia.

Autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va cuprinde: motivele care justifică măsura; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea.

Procurorul procedează personal la efectuarea interceptărilor şi înregistrărilor sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la interceptări şi înregistrări sunt obligate să păstreze secretul operaţiunii efectuate, încălcarea acestei obligaţii fiind pedepsită potrivit Codului penal.

În caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizării ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire a persoanei date în urmărire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţă motivată, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. 1^1, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore.

În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. 6, procurorul prezintă ordonanţa, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptările şi înregistrările efectuate şi un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, judecătorului, în vederea confirmării. Judecătorul se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. În cazul în care ordonanţa este confirmată, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizării, judecătorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptării şi înregistrării, în condiţiile alin. 4. Dacă judecătorul nu confirmă ordonanţa procurorului, va dispune încetarea de îndată a interceptărilor şi înregistrărilor, iar cele efectuate vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în copie judecătorului.

Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care nu contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date în urmărire se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, şi pot fi transmise pentru consultare procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori judecătorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei, la solicitarea acestora. După prinderea persoanei urmărite, acestea vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date în urmărire sunt certificate, conform art. 91^3 alin. 1 şi 2, de procurorul care supraveghează activitatea organelor de poliţie care efectuează urmărirea persoanei date în urmărire. După prinderea persoanei urmărite, procesele-verbale de redare, împreună cu suportul pe care acestea sunt fixate, se transmit judecătorului care a emis autorizaţia şi se arhivează la sediul instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii. După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat numai cu încuviinţarea prealabilă a preşedintelui instanţei.

Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate, din cuprinsul cărora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, certificate în condiţiile alineatului precedent, sunt transmise, împreună cu suportul original, de îndată parchetului competent şi pot fi folosite ca probe.

Alte înregistrări

Art. 493^5. – Dispoziţiile art. 493^4 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrărilor în mediul ambiental, localizării sau urmăririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.

Punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora în procedura urmăririi

Art. 493^6. – În vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanelor date în urmărire, procurorul care supraveghează activitatea organelor de poliţie care efectuează urmărirea poate dispune punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora pe o durată care nu poate depăşi 30 de zile.

Măsura poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata totală a supravegherii conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora, cu privire la aceeaşi persoană, pentru prinderea unei persoane urmărite nu poate depăşi 120 de zile în aceeaşi cauză.

Procurorul dispune încetarea imediată a activităţii de supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora, dacă nu mai există motivele care au justificat-o.

Revocarea urmăririi

Art. 493^7. – Urmărirea se revocă în momentul prinderii persoanei urmărite sau atunci când au dispărut temeiurile care au justificat darea în urmărire.

Revocarea se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Poliţiei Române, care se transmite în copie, de îndată:

a)parchetului competent care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în urmărire;

b)organelor competente să elibereze paşaportul şi organelor de frontieră.

Procurorul care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în urmărire dispune, de îndată, încetarea imediată a activităţilor de supraveghere luate conform art. 493^4-493^6.

Articolul II

Dispoziţiile art. 482 din Codul de procedură penală, privind efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor în cauzele cu infractori minori, şi cele ale art. 484 alin. 2 din Codul de procedură penală, privind citarea obligatorie a Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor la judecarea cauzelor cu infractori minori, se suspendă până la 31 martie 2007. Până la această dată, în cauzele cu infractori minori se vor efectua anchete sociale de către persoane desemnate de autoritatea tutelară a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază minorul, iar la judecarea cauzelor cu infractori minori citarea Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor este facultativă.

Articolul III

Dispoziţiile din Codul de procedură penală privind obligaţia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră în vigoare la 1 iulie 2007.

Articolul IV

Alineatul 5 al articolului 35 din Codul penal al României, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, va avea următorul cuprins:

Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura de siguranţă cu durata cea mai lungă. În cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, luate potrivit art. 118, acestea se cumulează.

Articolul V

Alineatele (3) şi (5) ale articolului 64 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, vor avea următorul cuprins:

(3)Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale.

...........................................................

(5)Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, măsura dispusă, potrivit alin. (4), de procurorul ierarhic superior.

Articolul VI

După articolul 22^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se introduc două noi articole, articolele 22^2 şi 22^3, cu următorul cuprins:

Art. 22^2 – (1) Rechizitoriile întocmite de procurorii din cadrul serviciilor teritoriale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt verificate de procurorii-şefi ai acestor servicii, cele întocmite de către procurorii-şefi ai serviciilor teritoriale, precum şi cele întocmite de procurorii din cadrul structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt verificate de procurorii-şefi ai secţiilor. Când rechizitoriile sunt întocmite de procurorii-şefi ai secţiilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, verificarea se face de către procurorul-şef al acestei direcţii.

(2)Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de procurorii ierarhici prevăzuţi în alin. (1).

Art. 22^3. – (1) Procurorii din cadrul structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa structurilor teritoriale ale direcţiei, din dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, când:

a)imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor;

b)una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei;

c)există pericolul de tulburare a ordinii publice;

d)urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

(2)În cauzele preluate în condiţiile alin. (1), procurorii din cadrul structurii centrale pot infirma actele şi măsurile procurorilor din cadrul structurilor teritoriale, dacă sunt contrare legii, şi pot îndeplini oricare dintre atribuţiile acestora.

Articolul VII

Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.Articolul 20 va avea următorul cuprins:

Art. 20. – (1) Rechizitoriile întocmite de procurorii din cadrul serviciilor şi birourilor teritoriale ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt verificate de procurorii-şefi ai acestor servicii ori birouri.

(2)Rechizitoriile întocmite de procurorii-şefi ai birourilor teritoriale sunt verificate de procurorii-şefi ai serviciilor teritoriale.

(3)Rechizitoriile întocmite de procurorii-şefi ai serviciilor teritoriale, precum şi de procurorii din cadrul structurii centrale a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt verificate conform specializării de procurorii-şefi ai serviciilor. Când rechizitoriile sunt întocmite de procurorii-şefi ai serviciilor din cadrul structurii centrale a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, verificarea se face de procurorul-şef al acestei direcţii.

(4)Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de procurorii ierarhici prevăzuţi în alin. (1)-(3).

(5)Conflictul de competenţă ivit între structurile din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se soluţionează de către procurorul-şef al direcţiei.

2.După articolul 20 se introduce un nou articol, articolul 20^1, cu următorul cuprins:

Art. 20^1. – (1) Procurorii din cadrul structurii centrale a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa structurilor teritoriale ale direcţiei, din dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, când:

a)imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor;

b)una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei;

c)există pericolul de tulburare a ordinii publice;

d)urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează urmărirea penală.

(2)În cauzele preluate în condiţiile alin. (1), procurorii din cadrul structurii centrale pot infirma actele şi măsurile procurorilor din cadrul structurilor teritoriale, dacă sunt contrare legii, şi pot îndeplini oricare dintre atribuţiile acestora.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Monica Luisa Macovei

p. Ministrul administraţiei

şi internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

Bucureşti, 6 septembrie 2006.

Nr. 60.