Ordin nr. 184 din 20 mai 2004

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice,

având în vedere dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 744/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei,

ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informatiei emite prezentul ordin.

Articolul 1

Se aprobă Documentul de politica şi strategie privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul comunicaţiilor

şi tehnologiei informatiei,

Dan Nica

Bucureşti, 20 mai 2004.

Nr. 184.

Anexa

Documentul de politica şi strategie privind implementarea

serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice

1.Necesitatea implementarii serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice

În România, sectorul comunicaţiilor a cunoscut, în ultimii ani, o evoluţie deosebit de dinamica, având ca principale caracteristici ritmul constant de creştere a investiţiilor şi procesele de privatizare şi liberalizare, pe fundalul unor evolutii tehnologice spectaculoase.

Comunicaţiile reprezintă astăzi pentru România, ca şi pentru majoritatea statelor lumii, un sector strategic al economiei naţionale. Amploarea investiţiilor atrase, expansiunea rapida şi mai ales capacitatea de a induce un efect multiplicativ de creştere economică, prin potenţialul deosebit de stimulare a dezvoltării altor sectoare au transformat în ultimii douăzeci de ani comunicaţiile într-unul din cele mai importante motoare ale economiei, atât la nivelul fiecăruia dintre statele lumii, cat şi la nivel global.

Promovarea intereselor utilizatorilor finali reprezintă un obiectiv specific de importanţa majoră al strategiei de dezvoltare a sectorului comunicaţiilor. Instrumentele la care statul trebuie să recurgă pentru atingerea acestui obiectiv sunt multiple şi complexe, mergand de la impunerea unor obligaţii de transparenta menite sa ajute utilizatorii finali în luarea unei decizii informate până la protejarea acestora în relaţia cu furnizorii prin mecanismele de soluţionare a litigiilor, administrate de autoritatea de reglementare. Totodată, statul trebuie să vegheze la implementarea unor sisteme adecvate de apărare a dreptului la viaţa privată în acest sector, în vederea combaterii amenintarilor specifice, inerente utilizării noilor tehnologii de comunicaţie, precum şi la asigurarea integrităţii şi securităţii reţelelor publice de comunicaţii electronice. De asemenea, promovarea intereselor specifice ale utilizatorilor cu nevoi sociale speciale trebuie să constituie o prioritate, în spiritul politicilor europene de promovare a incluziunii sociale.

În centrul oricărui program de acţiuni destinat promovării intereselor utilizatorilor finali trebuie să se afle însă definirea şi implementarea unei politici şi strategii de serviciu universal eficiente şi coerente. Accesul la un set minim de servicii de comunicaţii electronice este considerat un drept fundamental al cetăţenilor, esenţial pentru integrarea acestora în comunitate şi, în sens mai larg, în societatea informationala. Serviciile de comunicaţii electronice depăşesc latura personală şi de afaceri a comunicării, constituind un instrument esenţial pentru furnizarea către public a tuturor tipurilor de informaţii, bunuri şi servicii, atât de către administraţia publică (servicii sociale, de învăţământ sau medicale, de exemplu), cat şi de către sectorul privat (serviciile societăţii informationale). Cei care nu au acces la servicii de comunicaţii electronice risca să fie marginalizati în societatea secolului XXI.

Totodată, asigurarea serviciului universal este un instrument eficient de promovare a coeziunii sociale, economice şi culturale în cadrul comunităţii, cu atât mai important pentru România în contextul procesului de integrare europeană, De asemenea, dezvoltarea serviciilor de comunicaţii electronice încurajează o distribuţie mai echilibrata a populaţiei, având ca efect decongestionarea zonelor metropolitane, reducerea poluarii şi a traficului în marile oraşe, şi contribuie la estomparea diferenţelor de dezvoltare dintre zonele rurale şi cele urbane.

2.Reglementarea serviciului universal la nivelul Uniunii Europene

Asigurarea unui nivel determinat de calitate a serviciilor incluse în sfera serviciului universal la un tarif accesibil pentru toţi utilizatorii a fost consacrată ca obiectiv al politicii comunitare în contextul adoptării pachetului de măsuri menite sa pregătească momentul liberalizarii depline a pieţei de telecomunicaţii (liberalizarea serviciului de telefonie, 1998). Într-un mediu monopolist, unicului operator îi revenea în mod firesc obligaţia prestării unui serviciu de interes general, cu toate cerinţele asociate acestuia, iar accesibilitatea tarifelor putea fi asigurata prin subvenţionarea incrucisata între anumite categorii de servicii. O dată cu apropierea liberalizarii, un număr de state membre ale Uniunii Europene, precum şi asociaţiile de protecţie a consumatorilor au ridicat problema capacităţii forţelor pieţei de a satisface necesităţile de serviciu universal într-un mediu concurential, atât din punct de vedere al calităţii, cat şi din acela al accesibilitatii. În consecinţa, pachetul de reglementări comunitare a fost completat cu normele referitoare la serviciul universal (Directivele 96/19/EC, 97/33/EC şi 98/10/EC), care au stabilit principiul potrivit căruia un set de servicii de telecomunicaţii de baza trebuie să fie întotdeauna disponibil, la un nivel de calitate determinat şi la un tarif accesibil, chiar dacă piaţa liberalizata nu l-ar furniza de la sine în aceşti parametri.

O dată cu revizuirea cadrului european de reglementare, finalizată prin adoptarea noului pachet de directive în anul 2002, normele referitoare la serviciul universal au fost revizuite şi grupate în Directiva 2002/22/EC privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice. Conform acestei directive, fiecare stat membru are obligaţia de a asigura disponibilitatea unui set minim de servicii pentru toţi utilizatorii finali, la un preţ accesibil şi în condiţii de calitate determinate. Directiva detaliază cerinţele aferente fiecărui serviciu care intră în componenta setului minim şi conţine prevederi referitoare la accesibilitatea tarifelor, controlul cheltuielilor de către utilizatorii finali, calitatea serviciilor, costul asigurării serviciului universal, finanţarea acestuia şi transparenta mecanismului de finanţare, precum şi la posibilitatea revizuirii setului minim de servicii, în lumina evolutiilor sociale, economice şi tehnologice.

3.Reglementarea serviciului universal în România

3.1.Regimul anterior Legii nr. 304/2003

În România, Legea nr. 74/1996 a telecomunicatiilor a consacrat principiul serviciului universal ca un principiu de baza al activităţii de reglementare a sectorului de telecomunicaţii din România. În înţelesul acestei legi, principiul serviciului universal reprezenta furnizarea unui ansamblu minimal de servicii de calitate determinata, la tarife accesibile, pe întreg teritoriul tarii. Datorită faptului ca datează din 1996, această lege nu a transpus mai detaliat cerinţele specifice ale legislaţiei comunitare cu privire la serviciul universal. Din acest motiv, Legea nr. 74/1996 nu conţinea prevederi referitoare la serviciile incluse în sfera serviciului universal, la cerinţele pe care acestea trebuie să le îndeplinească sau la mecanismele de finanţare a serviciului universal.

Datorită gradului redus de dezvoltare a infrastructurii de telecomunicaţii, s-a apelat, în scopul asigurării serviciului universal, la mecanismul impunerii obligaţiilor de dezvoltare prin licenta de operare a reţelei de telefonie fixa. Pentru acoperirea costurilor generate de îndeplinirea acestor obligaţii, S.N.Tc. "Romtelecom" - S-A. a primit dreptul exclusiv de a furniza servicii de telefonie vocala fixa şi linii de cablu închiriate până la 31 decembrie 2002.

Până la sfârşitul anului 2002 S.N.Tc, "Romtelecom" - S.A. a avut, conform licenţei de operare, obligaţii legate de serviciul universal, concretizate în stabilirea unor obiective minime de dezvoltare, respectiv: digitalizarea graduala a reţelei şi instalarea unui anumit număr de linii noi pe an până la sfârşitul anului 2002, creşterea în fiecare an a nivelului de calitate a serviciilor de telecomunicaţii de baza, până la aceeaşi dată, instalarea de telefoane publice, asigurarea de servicii privind registrele de abonati, precum şi tratarea apelurilor de urgenta. O dată cu liberalizarea deplina a pieţei de comunicaţii electronice la 1 ianuarie 2003, obligaţiile de serviciu universal ale S.N.Tc. "Romtelecom" - S.A. au încetat.

3.2.Regimul instituit de legea nr. 304/2003

Cadrul legislativ actual cu privire la serviciul universal are la baza Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, denumita în continuare Legea serviciului universal, care transpune în plan naţional prevederile Directivei 2002/22/EC privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice.

3.2.1.Definirea serviciului universal

Conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea serviciului universal, "dreptul de acces la serviciul universal reprezintă dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile din sfera serviciului universal, la un anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geografică şi la tarife accesibile"

Din aceasta definiţie legală rezultă trei atribute esenţiale ale serviciilor incluse în sfera serviciului universal în raport cu utilizatorii finali:

a)disponibilitatea: asigurarea furnizarii serviciilor din sfera serviciului universal;

b)calitatea; asigurarea unui nivel minim de calitate a serviciilor din sfera serviciului universal;

c)accesibilitatea: asigurarea unor tarife accesibile pentru serviciile din sfera serviciului universal.

3.2.2.Instituţiile abilitate să asigure implementarea serviciului universal în România

Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei, denumit în continuare MCTI, în calitatea sa de coordonator şi garant al dezvoltării pieţei de comunicaţii electronice din România, are atributia de a stabili politica şi strategia privind implementarea serviciului universal. În acest sens, MCTI stabileşte obiectivele de atins, atât pe termen scurt, cat şi pe termen mediu şi lung, în vederea asigurării posibilităţii de comunicare pentru toţi cetăţenii, cu respectarea principiilor transparenţei, obiectivitatii, proportionalitatii şi nediscriminarii şi având în vedere limitarea posibilelor efecte negative asupra concurentei.

Conform art. 4 alin. (3) din Legea serviciului universal, pe baza politicii şi strategiei stabilite de MCTI, Autoritatea Naţionala de Reglementare în Comunicaţii, denumita în continuare ANRC, are obligaţia să asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întreg teritoriul României. ANRC primeşte astfel atribuţii concrete în implementarea serviciului universal, fiind instituţia abilitata sa elaboreze condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal, sa impună obligaţii în sarcina acestor furnizori în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite de către MCTI precum şi să asigure îndeplinirea acestor obligaţii prin intermediul activităţilor de monitorizare şi control.

3.2.3.Serviciile incluse în sfera serviciului universal

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea serviciului universal, "serviciile induse în sfera serviciului universal sunt:

a)furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix;

b)serviciul de informaţii privind abonatii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonatilor;

c)accesul la telefoanele publice cu plata,"

Pe lângă acestea, serviciul universal cuprinde şi măsurile specifice pe care, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea serviciului universal, ANRC le poate impune furnizorilor de serviciu universal pentru a asigura ca persoanele cu handicap beneficiază de serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-c) în condiţii similare cu cele oferite celorlalţi utilizatori finali.

a)Furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix (art. 5 din Legea, serviciului universal)

ANRC va lua toate măsurile necesare, va crea premisele şi va stabili condiţiile, astfel încât cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea la un punct fix la reţele publice de telefonie şi de acces la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului să poată fi satisfacute în întregime pe termen lung, în condiţiile stabilite de Legea serviciului universal şi de prevederile prezentului document de politica şi strategie.

Conexiunea furnizată trebuie să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a iniţia şi de a primi apeluri telefonice locale, naţionale şi internaţionale, de a iniţia, în mod gratuit, apeluri de urgenta, inclusiv folosind numărul unic 112, şi, acolo unde este posibil, având în vedere tehnologiile utilizate preponderent de majoritatea abonatilor şi fezabilitatea tehnologică, comunicaţii prin fax şi comunicaţii de date, la o rata de transfer suficienta pentru a permite accesul funcţional la Internet. Aceasta conexiune poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnologii, prin cablu sau pe cale radio (wireline sau wireless), în măsura în care sunt asigurate funcţiile cerute.

b)Serviciul de Informaţii privind abonatii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonatilor (art. 6 din Legea serviciului universal)

ANRC va lua toate măsurile astfel încât furnizorii de serviciu universal desemnaţi sa presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. b) sa pună la dispoziţie utilizatorilor finali cel puţin un registru complet al abonatilor, în forma tiparita, electronică sau în ambele forme. Registrul trebuie actualizat periodic, cel puţin o dată pe an, iar forma acestuia se aproba în prealabil de către ANRC.

ANRC va lua de asemenea toate măsurile astfel încât furnizorii de serviciu universal desemnaţi sa presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. b) sa pună la dispoziţie utilizatorilor finali, inclusiv utilizatorilor de telefoane publice cu plata, cel puţin un serviciu de informaţii privind abonatii.

ANRC va stabili ce date vor fi puse la dispoziţia publicului prin intermediul registrului abonatilor şi serviciului de informaţii privind abonatii în condiţiile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 676/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicatiilor.

c)Accesul la telefoanele publice cu plata (art. 7 din Legea serviciului universal)

ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal desemnaţi sa presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. c) obligaţii privind asigurarea unui număr suficient de telefoane publice cu plata, a unei acoperiri geografice corespunzătoare, a accesibilitatii acestor telefoane pentru persoanele cu handicap şi a unui anumit nivel de calitate a serviciilor, în vederea satisfacerii necesităţilor rezonabile ale utilizatorilor finali.

ANRC va asigura dreptul utilizatorilor de a iniţia, în mod gratuit sl fără a folosi nici un mijloc de plată, apeluri de urgenta de la telefoanele publice cu plata, folosind numărul unic pentru apeluri de urgenta sau alte numere telefonice naţionale pentru anunţarea urgentelor.

d)Măsuri specifice pentru utilizatorii cu handicap (art. 8 din Legea serviciului universal)

ANRC va impune furnizorilor de serviciu universal, dacă este cazul, obligaţia de a lua măsuri specifice pentru a asigura ca persoanele cu handicap beneficiază de serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-c) în condiţii corespunzătoare de disponibilitate, calitate şi accesibilitate.

3.2.4.Accesibilitatea serviciilor incluse în sfera serviciului universal

Accesibilitatea se defineste în raport cu o serie de factori, cum ar fi: condiţiile naţionale specifice (PIB/cap de locuitor), cheltuielile de utilizare a telefonului, costul relativ al utilizării serviciilor de comunicaţii electronice în comparatie cu alte servicii, precum şi capacitatea utilizatorilor de a-şi monitoriza şi controla cheltuielile implicate de achiziţionarea serviciilor de comunicaţii electronice.

Potrivit art. 9 din Legea serviciului universal, ANRC monitorizează evoluţia şi nivelul tarifelor serviciilor din sfera serviciului universal, prestate de furnizorii de serviciu universal, în special în legătură cu nivelul general al preţurilor şi al veniturilor consumatorilor.

ANRC va putea decide, în scopul creşterii accesibilitatii serviciilor, impunerea în sarcina furnizorilor de serviciu universal a uneia sau mai multora dintre următoarele obligaţii:

a)să aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice, pe teritoriul naţional, având în vedere condiţiile specifice (art. 9 alin. (2));

b)să respecte anumite plafoane tarifare sau formule de control al creşterii tarifelor (art. 9 alin. (2));

c)să ofere consumatorilor optiuni tarifare sau pachete tarifare diferite de cele practicate în condiţii comerciale normale (art. 9 alin. (3)), în scopul asigurării posibilităţii persoanelor cu venituri reduse sau cu nevoi sociale speciale de a beneficia de serviciile de telefonie destinate publicului.

MCTI stabileşte prin intermediul prezentului document de politica şi strategie categoriile de persoane care beneficiază de opţiunile tarifare sau pachetele tarifare oferite, aceste categorii fiind reprezentate de familiile, inclusiv persoane singure, cu venituri reduse. Astfel, ANRC va identifica, pornind de la criteriul veniturilor, acele familii, inclusiv persoane singure, cu venituri reduse care vor beneficia de astfel de optiuni sau pachete tarifare.

Condiţiile în care, pe baza măsurilor adoptate de ANRC în conformitate cu prevederile prezentului document de politica şi strategie, utilizatorii finali beneficiază de tarifele practicate de furnizorii de serviciu universal trebuie să fie transparente, se publică şi vor fi aplicate în mod nediscriminatoriu de către furnizorii de serviciu universal în cauza. ANRC poate impune modificarea sau renunţarea la anumite tarife sau scheme tarifare, de asemenea ţinând cont de prevederile prezentului document de politica şi strategie.

Conform art. 10 din Legea serviciului universal, ANRC va lua toate măsurile pentru a se asigura ca furnizorii de serviciu universal nu vor impune abonatilor obligaţii privind plata unor servicii suplimentare faţă de cele din sfera serviciului universal pe care au obligaţia să le presteze sau a unor facilităţi suplimentare faţă de cele prevăzute la art. 8 sau la art. 9 alin. (3), în cazul în care acestea nu sunt necesare furnizarii acelor servicii din sfera serviciului universal sau a acelor facilităţi.

În cazul în care considera ca interesele utilizatorilor nu sunt protejate în mod corespunzător, ANRC este abilitata sa reglementeze condiţiile în care furnizorii de serviciu universal trebuie să pună la dispoziţia abonatilor, la cerere, facilităţi care să le permită acestora să monitorizeze şi sa controleze cheltuielile ocazionate de plată tarifelor serviciilor din sfera serviciului universal şi sa evite deconectarea nejustificată, astfel:

a)Facturarea detaliată. ANRC va stabili, cu respectarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 676/2001, informaţiile minime pe care trebuie să le conţină factura detaliată care va fi emisă de către furnizorii de serviciu universal în mod gratuit. Acolo unde este cazul, ANRC va aproba oferirea de informaţii suplimentare faţă de cele mai sus menţionate, în mod gratuit sau la un tarif rezonabil.

b)Restrictionarea selectiva, gratuita, a iniţierii de apeluri de un anumit tip sau către anumite tipuri de numere.

c)Modalităţi de plată în avans. ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalităţi prin care consumatorii au posibilitatea de a plati în avans tariful de utilizare a reţelei publice de telefonie şi a serviciilor de telefonie destinate publicului.

d)Plata esalonata a tarifelor de conectare la reţeaua publică de telefonie. ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalităţi prin care consumatorii au posibilitatea de a plati eşalonat, după furnizarea conexiunii, tariful de conectare la reţeaua publică de telefonie şi va lua toate măsurile, conform legii, pentru ca utilizatorii sa nu fie expusi de către furnizorii de serviciu universal unor măsuri disproportionate sau discriminatorii în cazul în care întârzie plata facturilor telefonice.

În cazul categoriilor de persoane stabilite de către MCTI prin intermediul prezentului document de politica şi strategie, care datorită veniturilor reduse, necesita o protecţie suplimentară, ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal obligaţia de a oferi acestor persoane unele din următoarele facilităţi, aplicabile în caz de neplata a facturii telefonice, facilităţi care vor fi prevăzute expres în contractele încheiate cu utilizatorii finali care fac parte din aceste categorii;

a)sumele datorate de abonat sa nu fie purtătoare de dobânzi, majorări sau penalităţi;

b)deconectarea de la reţeaua publică de telefonie sa nu aibă loc mai devreme de expirarea termenului stabilit în prealabil de ANRC, calculat de la suspendarea furnizarii serviciului;

c)pe durata suspendării serviciului, abonatul să poată primi orice apeluri şi să poată iniţia numai acele apeluri care nu presupun nici o plata din partea sa;

d)reluarea furnizarii serviciului, indiferent dacă se realizează după suspendare sau după deconectare, să se facă în mod gratuit, după achitarea de către abonat a facturii a carei neplata a atras suspendarea sau deconectarea.

Conform legii, în toate cazurile, furnizorii de serviciu-universal vor putea suspenda furnizarea serviciului de telefonie destinat publicului la un punct fix, în caz de neplata a facturii telefonice, doar în urma notificării abonatului. Deconectarea de la reţeaua publică de telefonie nu va avea loc mai devreme de 60 de zile de la suspendare, perioada în care este permisă doar iniţierea sau primirea de apeluri care nu presupun nici o plata de către abonat.

ANRC poate extinde asupra tuturor furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice obligaţia de a lua măsurile specifice mai sus menţionate, aplicabile în cazul neplatii facturii telefonice pentru utilizarea la un punct fix a reţelei publice de telefonie.

3.2.5.Calitatea serviciilor incluse în sfera serviciului universal

Potrivit art. 11 din Legea serviciului universal, ANRC stabileşte parametrii de calitate pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal şi metodele de evaluare a respectării acestora. ANRC poate stabili parametri de calitate suplimentari pentru furnizarea serviciilor incluse în sfera serviciului universal către persoanele cu handicap.

Furnizorii de serviciu universal vor fi obligaţi sa transmită ANRC şi sa publice informaţii corespunzătoare şi actualizate privind modul de respectare a parametrilor de calitate pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligaţi să le presteze. ANRC stabileşte conţinutul, forma şi modul de transmitere şi publicare a acestor informaţii, pentru ca utilizatorii finali sa beneficieze de informaţii complete, comparabile şi uşor accesibile.

ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal îndeplinirea anumitor obiective de performanţă privind calitatea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligaţi să le presteze şi va monitoriza îndeplinirea de către furnizorii de serviciu universal a acestor obiective. În acest sens, ANRC poate dispune verificarea datelor privind realizarea obiectivelor de performanţă printr-un audit independent, pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal în cauza, pentru a asigura exactitatea şi comparabilitatea datelor furnizate de către acesta.

3.2.6.Desemnarea furnizorilor de serviciu universal

În vederea asigurării condiţiilor de exercitare a dreptului de acces la serviciul universal, art. 4 din Legea serviciului universal prevede soluţia desemnării unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal, cărora li se va impune obligaţia de a presta unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg teritoriul României. Condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal se stabilesc de ANRC, cu respectarea principiilor eficientei, obiectivitatii, transparenţei şi non-discriminarii.

Orice persoană poate furniza servicii din sfera serviciului universal pe teritoriul României, contribuind din proprie iniţiativă la implementarea serviciului universal, fără ca aceasta sa conducă la dobândirea calităţii de furnizor de serviciu universal.

3.2.7.Finanţarea obligaţiilor de serviciu universal

În cazul în care estimeaza ca furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal ar putea constitui o sarcina injusta pentru furnizorii de serviciu universal, ANRC va acţiona în vederea stabilirii costului net al furnizarii acestor servicii. În acest scop, ANRC poate recurge la următoarele metode:

a)calcularea costului net, luând în considerare toate beneficiile comerciale, tangibile şi intangibile, ce pot fi realizate de furnizorul de serviciu universal în legătură cu serviciile din sfera serviciului universal pe care este obligat să le presteze;

b)stabilirea costului net rezultat în urma aplicării procedurii de desemnare a furnizorului de serviciu universal

În cazul în care constata, pe baza stabilirii costului net, ca prestarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintă o sarcina injusta pentru furnizorul de serviciu universal, ANRC va decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea costului net astfel determinat, ANRC va implementa mecanismul de compensare a costului net al furnizarii serviciilor din sfera serviciului universal, identificand furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice care au obligaţia să contribuie la compensare şi stabilind cuantumul contribuţiilor datorate, modalitatea şi termenul de plată, precum şi orice alte elemente necesare în vederea funcţionarii acestui mecanism, în conformitate cu prevederile prezentului document de politica şi strategie.

4.Implementarea serviciului universal în România

4.1.Premise

Asa cum decurge din prevederile legii, asigurarea dreptului de acces la serviciul universal pentru cetăţenii României presupune asigurarea pe întreg teritoriul tarii a disponibilităţii, calităţii şi accesibilitatii serviciilor din sfera serviciului universal, respectiv a accesului la reţeaua publică de telefonie la un punct fix, a serviciilor de informaţii privind abonatii şi a registrelor abonatilor, precum şi a accesului la telefoanele publice cu plata.

Abordarea problemei implementarii serviciului universal trebuie să ţină seama de particularităţile situaţiei din România faţă de situaţia existenta în alte tari europene, şi în special în statele membre ale Uniunii Europene. În timp ce în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană a fost posibila desemnarea cvasi-automată ca furnizor de serviciu universal a operatorului naţional de reţele fixe, fost deţinător al monopolului, datorită reţelei sale bine dezvoltate, care putea fi relativ uşor extinsă către orice nou utilizator, în România situaţia este radical diferita, datorită ratei de penetrare considerabil mai mici. Astfel, în timp ce în statele membre ale Uniunii Europene servirea tuturor utilizatorilor poate fi realizată la costuri rezonabile, în România costurile de conectare pe termen scurt a tuturor gospodariilor la reţeaua fixa ar fi foarte mari, necesitand o extindere masiva a reţelei. În plus, o treime din teritoriul tarii este acoperit de munti, făcând şi mai dificila aceasta extindere, Alte dificultăţi cu care se confrunta România sunt puterea scăzută de cumpărare a populaţiei, care are un impact negativ asupra accesibilitatii serviciului universal, şi insuficienta resurselor bugetare care să acopere costurile de furnizare a serviciilor din sfera serviciului universal, ceea ce determina necesitatea asigurării finanţării în principal de către jucatorii de pe piaţa.

4.2.Obiectivele politicii şi strategiei privind implementarea serviciului universal

Punând în balanţa condiţiile concrete ale pieţei româneşti şi imperativul asigurării posibilităţii de comunicare pentru toţi cetăţenii, principalele obiective ale politicii privind implementarea serviciului universal sunt următoarele;

● Pe termen scurt:

1.Asigurarea disponibilităţii, calităţii şi accesibilitatii acelor servicii din sfera serviciului universal care reprezintă mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului. Exemple de astfel de servicii sunt punerea la dispoziţie a telecentrelor şi a telefoanelor publice cu plata;

2.Asigurarea accesibilitatii serviciilor de acces la reţeaua publică de telefonie la un punct fix sau la un mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului, pentru anumite categorii defavorizate de utilizatori;

3.Asigurarea disponibilităţii, calităţii şi accesibilitatii serviciilor de informaţii privind abonatii şi a registrelor abonatilor;

● Pe termen mediu şi lung:

4.Creşterea disponibilităţii serviciilor de telefonie la un punct fix. În România, asigurarea disponibilităţii serviciilor de acces la reţeaua publică de telefonie la un punct fix pe întreg teritoriul tarii, la un anumit standard de calitate, în condiţii de accesibilitate pentru toţi cetăţenii, este un obiectiv ce poate fi îndeplinit numai pe termen mediu şi lung.

Având în vedere caracteristicile tehnice, care permit operatorilor de reţele mobile sa furnizeze acces la reţeaua publică de telefonie în condiţii de funcţionalitate similare cu cele oferite de operatorii de reţele fixe, precum şi scopul principal al serviciului universal, şi anume asigurarea posibilităţii de comunicare pentru toţi cetăţenii, prezentul document de politica şi strategie porneşte de la principiul neutralitatii tehnologice, considerând ca obiectivul asigurării accesului la reţeaua publică de telefonie la un punct fix şi al furnizarii unui mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului poate fi atins atât prin intermediul serviciilor de telefonie fixa, cat şi prin intermediul serviciilor de telefonie mobila. Prin urmare, obiectivele politicii şi strategiei privind implementarea serviciului universal pot fi atinse în condiţii de eficienta atât de operatorii de reţele fixe cat şi de operatorii de reţele mobile, care vor putea deveni, astfel, furnizori de serviciu universal.

4.3.Modalităţile concrete de implementare a serviciului universal

4.3.1.Obiectivul pe termen mediu şi lung

Furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix, în condiţii de disponibilitate, calitate şi accesibilitate, este considerată o premisa esenţială a tranzitiei către Societatea Informationala. De aceea, dacă pe termen scurt se poate aprecia ca fixarea unei tinte de penetrare similară mediei înregistrate în ţările membre ale Uniunii Europene ar implica înregistrarea unor costuri nete deosebit de ridicate, pe termen mediu şi lung este necesară alinierea completa la standardele de serviciu universal, astfel cum sunt prevăzute acestea în Directiva 2002/22/EC .

În acest sens, MCTI apreciază liberalizarea pieţei comunicaţiilor electronice ca fiind un factor esenţial care va conduce, pe termen mediu şi lung, la creşterea gradului de penetrare a serviciilor de telefonie la punct fix. Astfel, ANRC, prin măsurile luate, va acţiona în continuare pentru eliminarea barierelor de intrare pe piaţa, creând cadrul pentru dezvoltarea unei concurente efective între furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, ceea ce va avea ca rezultat creşterea investiţiilor în infrastructura şi creşterea penetrarii serviciilor de telefonie la punct fix. Totodată, creşterea concurentei pe piaţa şi presiunea tot mai mare asupra tarifelor serviciilor de telefonie, determinata de progresul tehnic şi de evoluţia fenomenului de convergenta a tehnologiilor, vor duce la ajustarea tarifelor la niveluri accesibile unor paturi din ce în ce mai largi ale populaţiei.

De asemenea, se estimeaza ca pe termen lung regiunile în care furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie la punct fix este neprofitabila vor deveni atractive pentru operatorii de pe piaţa, datorită creşterii puterii de cumpărare şi a nivelului de trai.

Pe măsura ce evoluţia concurentei şi evoluţia economico-socială de ansamblu vor duce la apropierea situaţiei de fapt din România de limitele naturale de creştere a disponibilităţii serviciilor, şi pe baza îndeplinirii obiectivelor pe termen scurt, care va acţiona la rândul sau în aceeaşi direcţie, va putea fi luată în considerare folosirea parţială sau chiar integrală a fondurilor disponibile pentru finanţarea creşterii în continuare a disponibilităţii serviciilor de telefonie la punct fix, precum şi a serviciilor de Internet de banda larga (de tip broadband). De asemenea, asigurarea accesului pe scara larga la educaţie şi cultura pentru toate categoriile sociale, prin realizarea conectarii la Internet a tuturor instituţiilor de învăţământ, reprezintă un obiectiv pe termen lung. Creşterea gradului de utilizare şi asigurarea calităţii şi accesibilitatii conexiunii la Internet în toate sectoarele vieţii economico-sociale conduc la atingerea dezideratului de Societate Informationala, oferind întregii societăţi posibilitatea de a beneficia din plin de avantajele accesului la informaţii, condiţie esenţială a noii direcţii în care se îndreaptă România.

4.3.2.Obiectivele pe termen scurt

a)Acţiunile prioritare pe care ANRC le va duce la îndeplinire pe termen scurt se vor concentra asupra asigurării disponibilităţii, calităţii şi accesibilitatii acelor servicii din sfera serviciului universal care reprezintă mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului. Acestea sunt:

–Instalarea de telecentre. Telecentrele reprezintă o soluţie la problema furnizarii accesului la reţeaua publică de telefonie la un punct fix şi oferă comunităţilor rurale posibilitatea de a atinge un nivel mai înalt de dezvoltare economică. Furnizarea serviciilor de acces la Internet constituie un serviciu suplimentar important ce poate fi asigurat prin intermediul telecentrelor.

–Instalarea de telefoane publice cu plata.

ANRC va analiza opţiunile şi va lansa procedurile concrete de implementare, selectand acele soluţii care să conducă la minimizarea costurilor nete. Procedura recomandată consta în organizarea unui mecanism competitiv de desemnare a furnizorilor de serviciu universal la nivelul unor zone de implementare ce urmează a fi definite din punct de vedere geografic şi demografic, într-o maniera care să asigure selectarea celor mai eficiente proiecte în condiţiile deservirii cu prioritate a localităţilor ce nu beneficiază de servicii de acces la reţeaua publică de telefonie la un punct fix sau de un mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului precum şi a celor în care penetrarea acestor servicii este deosebit de redusă. Procedura va fi neutra din punct de vedere tehnologic şi va fi bazată pe criteriul celei mai mici subvenţii solicitate de candidaţi pentru acoperirea costurilor

b)Totodată, acţiunile ce vor fi întreprinse de ANRC vor avea în vedere asigurarea accesibilitatii serviciilor de acces la reţeaua publică de telefonie la un punct fix sau la un mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului, pentru anumite categorii defavorizate de utilizatori. Astfel, pe baza criteriului veniturilor, familiile, inclusiv persoanele singure, cu venituri reduse vor putea beneficia, în limita resurselor disponibile, de;

–Acordarea unor subvenţii pentru accesul la reţelele publice de telefonie la un punct fix;

–Acordarea unor facilităţi aplicabile în caz de neplata a facturii telefonice,

c)în al treilea rând, ANRC va urmări asigurarea disponibilităţii, calităţii şi accesibilitatii serviciilor de informaţii privind abonatii şi a registrelor abonatilor.

4.3.3.Finanţarea acţiunilor întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivelor de serviciu universal

În vederea compensării costului net aferent atingerii acestor obiective, ANRC va stabili un mecanism de finanţare bazat pe o contribuţie impusa unui număr cat mai mare de furnizori de pe piaţa. Acest mecanism prezintă mai multe avantaje: este cel mai eficient mijloc de a asigura finanţarea pentru programe destinate unor regiuni şi utilizatori ţinta; este cel mai transparent mecanism de finanţare; este bazat pe principiul minimei distorsionari a pieţei; contribuţiile sunt proporţionale şi nediscriminatorii.

Mecanismul de finanţare va fi administrat de ANRC, fondurile destinate finanţării serviciilor urmând a fi identificate distinct de alte venituri administrate de aceasta instituţie.

Politica MCTI pe termen scurt se focalizeaza pe creşterea disponibilităţii telecentrelor şi telefoanelor publice, în vederea asigurării rapide, pentru toţi cetăţenii tarii, a unor mijloace rezonabile de acces la reţelele publice de comunicaţii electronice. În condiţiile resurselor existente, în special construirea de telecentre reprezintă un mijloc eficient de prevenire a apariţiei fenomenului de excluziune socială, ţinând cont de faptul ca prin intermediul acestora poate fi asigurata atât primirea de apeluri telefonice cat şi furnizarea serviciilor de acces la Internet.

În acelaşi timp, politica MCTI se concentreaza, pe termen scurt, pe asigurarea accesibilitatii serviciilor de telefonie pentru o patura socială cat mai larga din rândul cetăţenilor României, prin subvenţionarea serviciilor de acces la reţea pentru cele mai defavorizate categorii de utilizatori. Pe aceasta baza, se preconizeaza creşterea gradului de disponibilitate a serviciilor de telefonie actionandu-se în direcţia îndeplinirii obiectivului privind furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix, şi prevenindu-se activ apariţia fenomenului de excluziune socială.

Luând în considerare aceste prioritati şi ţinând cont de principiile minimei atingeri aduse concurentei, nediscriminarii şi proportionalitatii, în vederea colectării fondurilor necesare finanţării serviciului universal, MCTI a elaborat un program de acţiune la sfârşitul căruia politica şi strategia privind implementarea serviciului universal va fi revizuită în condiţiile aderării României la structurile comunitare.

Astfel, în anul 2004, ANRC va percepe de la furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de la furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului cu o cifra de afaceri înregistrată în anul precedent mai mare sau egala cu 3.000.000 euro o sumă egala cu 0,8% din cifra lor de afaceri, din care s-au scăzut în prealabil veniturile provenite din interconectare şi serviciile de roaming (pentru proprii abonati), urmând ca în perioada 2005-2010 procentul să fie de 0,5%, dar nu mai mult de 2.000.000 euro pentru fiecare furnizor. În cazul în care, prin aplicarea procentului de 0,5%, vor exista furnizori a căror obligaţie de piaţa depăşeşte 2.000.000 euro, procentul ce va fi utilizat pentru calcularea contribuţiilor furnizorilor cu o cifra de afaceri înregistrată în anul precedent mai mare sau egala cu 3.000.000 euro se va diminua astfel încât suma maxima plătită de un furnizor să fie egala cu 2.000.000 euro.

În plus, orice persoană poate contribui, din proprie iniţiativă, la implementarea serviciului universal prin participarea la finanţarea mecanismului de compensare a costului net al furnizarii serviciilor din sfera serviciului universal.

Ţinând cont de priorităţile pe care prezentul document de politica şi strategie le fixează pe termen scurt, consideram ca repartizarea optima a fondurilor totale în perioada imediat următoare este data de alocarea a:

–45% din fondurile totale pentru finanţarea obiectivului privind asigurarea disponibilităţii, calităţii şi accesibilitatii acelor servicii care reprezintă mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului prin intermediul instalării de telecentre;

–35% din fondurile totale pentru finanţarea obiectivului privind asigurarea accesibilitatii serviciilor de acces la reţeaua publică de telefonie la un punct fix pentru familiile, inclusiv persoanele singure, al căror venit net mediu lunar pe membru de familie este mai mic de 2.460.000 lei; şi

–20% din fondurile totale pentru finanţarea obiectivului privind asigurarea disponibilităţii, calităţii şi accesibilitatii acelor servicii care reprezintă mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului prin intermediul instalării de telefoane publice şi a obiectivului privind asigurarea disponibilităţii, calităţii şi accesibilitatii serviciilor de informaţii privind abonatii şi a registrelor abonatilor.

4.3.4.Implementarea şi controlul implementarii strategiei

Implementarea obiectivelor stabilite prin prezentul document de politica şi strategie revine ANRC.

Pe parcursul implementarii, MCTI, va urmări aplicarea eficienta a măsurilor stabilite, prin monitorizarea continua a modului de desfăşurare a acţiunilor întreprinse în direcţia îndeplinirii obiectivelor fixate, cu scopul de a identifica din timp tendintele de schimbare şi a elabora cai de acţiune adecvate noilor situaţii existente pe piaţa. Pentru a putea reactiona prompt la cerinţele pieţei, MCTI va pune la punct şi se va baza pe un sistem de indicatori, de natura să permită identificarea tendinţelor majore ale mediului social-economic şi tehnologic şi să asigure stabilirea celei mai eficiente strategii pornind de la evolutiile principalilor factori de influenţa din acest sector.

MCTI considera ca implementarea serviciului universal are un rol esenţial în combaterea excluziunii sociale, în dezvoltarea regionala şi, mai ales, în asigurarea posibilităţii de comunicare pentru toţi cetăţenii, inlaturand astfel barierele din calea dezvoltării structurale a societăţii româneşti spre o Societate Informationala moderna, compatibila cu standardele Uniunii Europene, cu baze solide, care să asigure o integrare deplina şi eficienta în structurile comunitare. Astfel, prezenta politica şi strategie constituie un pas esenţial în direcţia integrării României din punct de vedere socio-economic în Europa secolului XXI, creând premisele trecerii într-o noua etapa de evoluţie, cea a economiei bazate pe cunoaştere.