Convenția de la paris
Convenția de la paris din 14 iulie 1967
pentru protecția proprietății industriale
- Emitent
- Consiliul de Stat
- Publicat în
- BULETINUL OFICIAL nr. 1 din 6 ianuarie 1969
Textul actului · 30 de articole
100%
pentru protecția proprietății industriale
1) Țările cărora li se aplică prezenta convenție sînt constituite în Uniunea pentru protecția proprietății industriale.
2) Protecția proprietății industriale are ca obiect brevetele de invenție, modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, mărcile de fabrica sau de comerț, mărcile de serviciu, numele comerciale și indicațiile de proveniență sau denumirile de origine, precum și reprimarea concurentei neloiale.
3) Proprietatea industriala se înțelege în sensul cel mai larg și se aplică nu numai industriei și comerțului propriu-zise, ci și domeniului industriilor agricole și extractive și tuturor produselor fabricate sau naturale, ca de exemplu: vinuri, graunte, foi de tutun, fructe, vite, minereuri, ape minerale, bere, flori, făina.
4) Printre brevetele de invenție se numara diferitele feluri de brevete industriale admise de legislatiile țărilor uniunii, ca brevete de import, brevete de perfecționare, brevete și certificate adiționale etc.
1) Cetățenii fiecărei tari a uniunii se vor bucura în toate celelalte tari ale uniunii, în ceea ce privește protecția proprietății industriale, de avantajele pe care legile respective le acorda în prezent sau le vor acorda în viitor naționalilor, aceasta fără a se prejudicia drepturile prevăzute în mod special de prezenta convenție. În consecința, ei se vor bucura de aceeași protecție ca naționalii și de aceleași mijloace legale de apărare împotriva oricărei atingeri aduse drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii condițiilor și formalităților impuse naționalilor.
2) Totuși, nici o condiție cu privire la domiciliu sau la stabilirea în țara în care este cerută protecția nu poate fi pretinsa de la cetățenii uniunii pentru folosirea vreunui drept de proprietate industriala.
3) Sînt în mod expres rezervate dispozițiile legislative ale fiecărei tari a uniunii referitoare la procedura judiciară și administrativă și la competența, precum și cele cu privire la alegerea domiciliului sau la instituirea unui mandatar, care ar fi impuse de legile privind proprietatea industriala.
Sînt asimilați cetățenilor țărilor uniunii cetățenii țărilor care nu fac parte din uniune care sînt domiciliați sau care au întreprinderi industriale sau comerciale reale și serioase pe teritoriul uneia dintre țările uniunii.
A.
1) Cel care a depus în condiții reglementare într-una dintre țările uniunii, o cerere de brevet de invenție, de model de utilitate, de desen sau model industrial, de marca de fabrica sau de comerț sau succesorul sau în drepturi, va beneficia, pentru a efectua depozitul în celelalte tari, de un drept de proprietate în termenele precizate mai jos.
2) Se recunoaște, ca dând naștere dreptului de prioritate, orice depozit care are valoarea unui depozit național reglementar, în virtutea legislației naționale a fiecărei tari a uniunii sau a tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate între țările uniunii.
3) Prin depozit național reglementar se înțelege orice depozit care este suficient pentru stabilirea datei la care a fost depusa cererea în țara respectiva, oricare ar fi soarta ulterioară a acestei cereri.
B. În consecința, depozitul efectuat ulteior într-una din celelalte tari ale uniunii înainte de expirarea acestor termene nu va putea fi invalidat de fapte săvîrșite într-un timp, cum ar fi mai ales un alt depozit, publicarea inventiei sau exploatarea ei, punerea în vînzare a unor exemplare ale desenului sau modelului, folosirea marcii, și aceste fapte nu vor putea da naștere la nici un drept al terților și la nici o posesiune personală. Drepturile câștigate de terți înainte de ziua primei cereri care servește ca baza dreptului de proprietate sînt rezervate prin efectul legislației interne a fiecărei tari a uniunii.C.
1) Termenele de prioritate menționate mai sus vor fi de 12 luni pentru brevetele de invenție și modelele de utilitate și de 6 luni pentru desenele sau modelele industriale și pentru mărcile de fabrica sau de comerț.
2) Aceste termene încep să curgă de la data depozitului primei cereri; ziua depozitului nu este cuprinsă în termen.
3) Dacă ultima zi a termenului este o sărbătoare legală sau o zi în care biroul nu este deschis pentru primirea depozitelor de cereri în țara în care se cere protecția, termenul va fi prelungit pînă în prima zi lucrătoare care urmează.
4) Va fi considerată ca prima cerere, a carei data de depunere va fi punctul de plecare al termenului de prioritate, o cerere ulterioară avînd același obiect ca o primă cerere anterioară în sensul alineatului 2 de mai sus, depusa în aceeași țara a uniunii, cu condiția ca la data depozitului cererii ulterioare aceasta cerere anterioară sa fi fost retrasă, abandonată sau refuzată, fără sa fi fost supusă examenului public și fără a lasă sa subziste drepturi, și ca ea sa nu fi servit încă de baza pentru revendicarea dreptului de prioritate. Cererea anterioară nu va mai putea servi în acest caz ca baza pentru revendicarea dreptului de prioritate.
D.
1) Oricine va voi să se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior va trebui să facă o declarație indicând data și țara acestui depozit. Fiecare țara va stabili termenul pînă la care va trebui facuta, cel mai târziu, aceasta declarație.
2) Aceste indicații vor fi menționate în publicațiile emise de administrația competența în special pe brevete și pe descrierile acestora.
3) Țările uniunii vor putea pretinde de la cel care face o declarație de prioritate să prezinte o copie a cererii (descriere, desene etc) depuse anterior. Copia, certificată pentru conformitate de administrația care a primit aceasta cerere, va fi scutită de orice formă de legalizare și va putea fi depusa în orice caz, fără nici o taxa, oricînd în cadrul termenului de 3 luni de la depozitul cererii ulterioare. Se va putea pretinde ca aceasta copie să fie însoțită de un certificat al datei depozitului, eliberat de aceasta administrație, și de o traducere.
4) Alte formalități nu vor putea fi cerute pentru declarația de prioritate, în momentul depunerii cererii. Fiecare țara a uniunii va preciza consecințele neîndeplinirii formalităților prevăzute de prezentul articol, fără ca aceste consecințe să poată depăși pierderea dreptului de prioritate.
5) Ulterior, vor putea fi cerute alte justificări. Cel care se prevalează de prioritatea unui depozit anterior va trebui sa indice numărul acestui depozit; aceasta indicație va fi publicată în condițiile prevăzute la alineatul 2 de mai sus.
E.
1) Cînd un desen sau model industrial va fi depus într-o țara în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unui model de utilitate, termenul de prioritate nu va fi decît cel stabilit pentru desene sau modele industriale.
2) În afară de aceasta, este ingaduit a se depune într-o țara un model de utilitate în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unei cereri de brevet, și viceversa.
F. Nici o țara a uniunii nu va putea refuza o prioritate sau o cerere de brevet pentru motivul ca depunatorul revendica prioritati multiple, chiar dacă ele provin din tari diferite, sau pentru motivul ca o cerere care revendica una sau mai multe prioritati conține unul sau mai multe elemente care nu erau cuprinse în cererea sau în cererile a căror prioritate este revendicata, cu condiția, în ambele cazuri, sa existe o unitate a inventiei în sensul legii tarii respective.
În ceea ce privește elementele care nu sînt cuprinse în cererea sau în cererile a căror prioritate este revendicata, depozitul cerereii ulterioare da naștere unui drept de prioritate în condițiile obișnuite.
G.
1) Dacă reiese din examinare ca o cerere de brevet este complexa, solicitantul va putea sa împartă cererea într-un anumit număr de cereri divizionare, păstrând ca data a fiecărei dintre ele data cererii inițiale și, dacă este cazul, beneficiul dreptului de prioritate.
2) Solicitantul va putea de asemenea sa împartă cererea de brevet din propria lui inițiativa, păstrând ca data a fiecărei cereri divizionare data cererii inițiale și, dacă este cazul, beneficiul dreptului de prioritate. Fiecare țara a uniunii va avea facultatea sa precizeze condițiile în care va fi admisă aceasta divizare.
H. - Prioritatea nu poate fi refuzată pentru motivul ca anumite elemente ale inventiei pentru care se revendica prioritatea nu figurează printre revendicarile formulate în cererea depusa în țara de origine, cu condiția ca din ansamblul documentației depuse odată cu cererea sa reiesa în mod precis elementele respective. I.
1) Cererile de certificate de autor de invenție depuse într-o țara în care depunatorii au dreptul sa ceara la alegere fie un brevet de invenție, fie un certificat de autor de invenție, vor da naștere dreptului de prioritate instituit de prezentul articol, în aceleași condiții și cu aceleași efecte ca cererile de brevete de invenție.
2) Într-o țara în care depunatorii au dreptul sa ceara la alegere fie un brevet de invenție, fie un certificat de autor de invenție, cel care cere un certificat de autor de invenție va beneficia, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol aplicabile cererilor de brevete, de dreptul de prioritate întemeiat pe depozitul unei cereri de brevet de invenție, de model de utilitate sau de certificat de autor de invenție.
Articolul 4 BIS
1) Brevetele cerute în diferitele tari ale uniunii de cetățeni ai uniunii vor fi independente de brevetele obținute pentru aceeași invenție în celelalte tari, membre sau nu ale uniunii.
2) Aceasta dispoziție trebuie inteleasa în mod absolut, în special în sensul că brevetele cerute în cursul termenului de prioritate sînt independente atît din punct de vedere al cauzelor de nulitate și de decădere, cat și din punct de vedere al duratei lor normale.
3) Ea se aplică tuturor brevetelor care exista la data intrării sale în vigoare.
4) Ea se va aplica de asemenea, în cazul aderării unor tari noi, brevetelor care vor exista de o parte și de alta la data aderării.
5) Brevetele obținute cu beneficiul priorității se vor bucura, în diferitele tari ale uniunii, de o durată egala aceleia de care ele s-ar bucura dacă ar fi cerute sau eliberate fără beneficiul priorității.
Articolul 4 TER
Inventatorul are dreptul să fie menționat ca atare în brevet.
Articolul 4 QUATER
Eliberarea unui brevet nu va putea fi refuzată și un brevet nu va putea fi invalidat pentru motivul ca vînzarea produsului brevetat sau obținut printr-un procedeu brevetat este supusă unor restrictii sau îngrădiri care rezultă din legislația naționala.
A.
1) Introducerea de către brevetat, în țara în care a fost acordat brevetul, de obiecte fabricate în orice alta țara a uniunii, nu va avea ca urmare decăderea din drepturile conferite de brevet.
2) Fiecare țara a uniunii va putea lua măsuri legislative care să prevadă concesiunea de licențe obligatorii, pentru a preveni abuzurile care ar putea să rezulte din exercitarea dreptului exclusiv conferit de brevet, ca de exemplu în caz de neexploatare.
3) Decăderea din drepturile conferite de brevet nu va putea fi prevăzută decât pentru cazul în care concesiunea de licențe obligatorii s-ar fi dovedit insuficienta pentru a preveni aceste abuzuri. Nici o acțiune în decădere sau în anulare a unui brevet nu va putea fi introdusă înainte de expirarea a doi ani de la concesiunea primei licențe obligatorii.
4) O licenta obligatorie nu va putea fi cerută din cauza de neexploatare sau de insuficienta exploatare înainte de expirarea unui termen de patru ani de la depozitul cererii de brevet, sau de trei ani de la acordarea brevetului, termenul care expira cel mai târziu fiind cel care se aplică; ea va fi refuzată dacă brevetatul își justifica lipsa de acțiune cu motive valabile. O astfel de licență obligatorie va fi neexclusiva și ea nu va putea fi transmisă, nici chiar sub forma de concesiune de sub-licenta, decât împreună cu partea din întreprindere sau din fondul de comerț care exploatează licenta respectiva.
5) Dispozițiile de mai sus vor fi aplicabile modelelor de utilitate sub rezerva modificărilor necesare.
B. - Protecția desenelor și modelelor industriale nu poate fi atinsa de decădere în nici un fel, nici din cauza lipsei de exploatare, nici pentru introducerea de obiecte la fel cu cele care sînt protejate. C.
1) Dacă, într-o țara, folosirea marcii înregistrate este obligatorie, înregistrarea nu va putea fi anulată decât după un termen echitabil și numai dacă cel interesat nu justifica motivele lipsei sale de acțiune.
2) Folosirea unei mărci de fabrica sau de comerț de către proprietarul ei, sub o formă care diferă prin anumite elemente care nu modifica caracterul distinctiv al marcii în forma sub care ea a fost înregistrată într-una dintre țările uniunii, nu va avea ca urmare invalidarea înregistrării și nu va restrânge protecția acordată marcii.
3) Folosirea simultană a aceleiași mărci pe produse identice sau similare, de către întreprinderi industriale sau comerciale considerate coproprietate ale marcii în baza dispozițiilor legii naționale a tarii în care este cerută protecția, nu va împiedica înregistrarea și nu va reduce nicicum protecția acordată acestei mărci în oricare alta țara a uniunii, cu condiția ca aceasta folosire sa nu aibă ca efect inducerea în eroare a publicului și sa nu fie contrară interesului public.
D. - Pentru recunoașterea dreptului nu se va pretinde pe produs nici un fel de semn sau de mențiune a brevetului, a modelului de utilitate, a înregistrării marcii de fabrica sau de comerț, sau a depozitului desenului sau modelului industrial.
Articolul 5 BIS
1) Un termen de grație, care va trebui să fie de cel puțin 6 luni, va fi acordat pentru plata taxelor prevăzute pentru menținerea drepturilor de proprietate industriala, în schimbul achitării unei taxe suplimentare, dacă aceasta este impusa de legislația naționala.
2) Țările uniunii au dreptul sa prevadă revalidarea brevetelor de invenție decăzute ca urmare a neplatii taxelor.
Articolul 5 TER
În nici una dintre țările uniunii nu va considera ca se aduce vreo atingere drepturilor brevetului prin:
1.folosirea, la bordul navelor celorlalte tari ale uniunii, a mijloacelor care formează obiectul brevetului sau, și anume în corpul navei, în mașini, aparate de manevra, echipament de navigație și alte accesorii, atunci cînd aceste nave vor pătrunde în mod temporar sau accidental în apele tarii, cu condiția ca aceasta folosire să fie facuta exclusiv pentru trebuințele navei;
2.folosirea mijloacelor care formează obiectul brevetului sau în construcția sau funcționarea vehiculelor aeriene sau terestre aparținînd celorlalte tari ale uniunii sau a accesoriilor acestor vehicule, atunci cînd acestea vor pătrunde în mod temporar sau accidental în țara respectiva.
Articolul 5 QUARTER
Atunci cînd un produs este introdus într-o țara a uniunii în care exista un brevet care protejeaza un procedeu de fabricație a acestui produs, brevetatul va avea, față de produsul introdus, toate drepturile pe care legislația tarii de import i le acorda, pe baza brevetului de procedeu, asupra produselor fabricate însăși în țara.
Articolul 5 QUINQUIES
Desenele și modelele industriale vor fi protejate în toate țările uniunii.
1) Condițiile de depunere și de înregistrare a marcilor de fabrica sau de comerț vor fi stabilite în fiecare țara a uniunii de legislația naționala.
2) Totuși, o marca depusa de un cetățean al unei tari a uniunii într-o alta țara a uniunii nu va putea fi refuzată sau invalidata pentru motivul ca ea nu ar fi fost depusa, înregistrată sau reînnoită în țara de origine.
3) O marca înregistrată reglementar într-una dintre țările uniunii va fi considerată ca independenta de mărcile înregistrate în celelalte tari ale uniunii, inclusiv țara de origine.
Articolul 6 BIS
1) Țările uniunii se obliga, fie din oficiu dacă legislația tarii o îngăduie, fie la cererea celui interesat, sa refuze sau sa invalideze înregistrarea și sa interzică folosirea unei mărci de fabrica sau de comerț care constituie o reproducere, imitație sau traducere putând crea confuzie de înregistrare sau de folosire, o va considera ca este notoriu cunoscută ca fiind deja marca unei persoane admise sa beneficieze de prezenta convenție și ca fiind folosită pentru produse identice sau similare. Se va proceda la fel atunci cînd partea esențială a marcii constituie o reproducere a unei astfel de mărci notoriu cunoscute, sau o imitație putând fi confundata cu aceasta.
2) Un termen de cel puțin 5 ani de la data înregistrării va trebui acordat pentru a se cere radierea unei astfel de mărci. Țările uniunii vor putea sa prevadă un termen în care să fie cerută interzicerea folosirii.
3) Nici un termen nu va fi stabilit pentru depunerea cererilor de radiere sau de interzicere a folosirii marcilor înregistrate sau folosite cu rea-credința.
Articolul 6 TER
1) a) Țările uniunii convin sa refuze sau sa invalideze înregistrarea și sa interzică prin măsuri corespunzătoare folosirea, fără autorizația organelor competente, fie ca mărci de fabrica sau de comerț, fie ca elemente ale acestor mărci, a stemelor, drapelelor și altor embleme de stat ale țărilor uniunii, a semnelor sigiliilor oficiale de control și de garanție adoptate de către ele, precum și a oricăror imitatii de blazoane.
b)Dispozițiile de sub litera a de mai sus se aplică de asemenea stemelor, drapelelor și altor embleme, initialelor sau denumirilor organizațiilor internaționale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale uniunii, cu excepția stemelor, drapelelor și altor embleme, inițiale sau denumiri care au format deja obiectul unor acorduri internaționale în vigoare menite să asigure protecția lor.
c)Nici o țara a uniunii nu este obligată să aplice dispozițiile de sub litera b de mai sus în dăuna titularilor de drepturi câștigate cu buna-credința înainte de intrarea în vigoare, în țara respectiva, a prezentei convenții. Țările uniunii nu sînt obligate să aplice aceste dispoziții atunci cînd folosirea sau înregistrarea prevăzută sub litera a de mai sus nu este de natura sa sugereze publicului existenta unei legături între organizația în cauza și stemele, drapelele, emblemele, initialele sau denumirile respective, sau dacă aceasta folosire sau înregistrare nu este în mod vadit de natura a insela publicul cu privire la existenta unei legături între cel care le folosește și organizație.
2) Interzicerea semnelor și a sigiliilor oficiale de control și de garanție se va aplica numai în cazurile cînd măsurile în care ele vor fi cuprinse vor fi destinate să fie folosite pentru mărfuri de același fel sau de fel asemănător.
3) a) Pentru aplicarea acestor dispoziții, țările uniunii convin să-și comunice reciproc, prin intermediul biroului internațional, lista emblemelor de stat, a semnelor și sigiliilor oficiale de control și de garanție pe care doresc sau vor dori să le pună, în măsura absolută sau în anumite limite, sub protecția prezentului articol, precum și orice modificări ulterioare ale acestei liste. Fiecare țara a uniunii va pune în timp util la dispoziția publicului listele care i-au fost notificate. Totuși, în ceea ce privește drapelele statelor, aceasta notificare nu este obligatorie.
b)Dispozițiile de sub litera b a alineatului 1 al prezentului articol nu sînt aplicabile decât stemelor, drapelelor și altor embleme, initialelor sau denumirilor organizațiilor internaționale interguvernamentale pe care acestea le-au comunicat țărilor uniunii prin intermediul biroului internațional.
4) Orice țara a uniunii va putea, în termen de 12 luni de la primirea notificării, sa transmită tarii sau organizației internaționale interguvernamentale interesate eventualele sale obiecții, prin intermediul biroului internațional.
5) Pentru drapelele statelor, măsurile prevăzute la alineatul 1 de mai sus se aplică numai marcilor înregistrate după 6 noiembrie 1925.
6) Pentru emblemele de stat altele decât drapelele, pentru semnele și sigiliile oficiale ale țărilor uniunii și pentru stemele, drapelele și alte embleme, initialele sau denumirile organizațiilor internaționale interguvernamentale, aceste dispoziții nu se vor putea aplica decât marcilor înregistrate după mai mult de 2 luni de la primirea notificării prevăzute la alineatul 3 de mai sus.
7) În caz de rea-credința, țările vor putea sa radieze chiar și mărcile înregistrate înainte de 6 noiembrie 1925 și care comporta embleme de stat, semne și sigilii.
8) Cetățenii fiecărei tari care vor fi autorizați sa folosească emblemele de stat, semnele și sigiliile tarii lor vor putea să le folosească chiar atunci cînd exista o similitudine cu cele aparținînd altei tari.
9) Țările uniunii se obliga sa interzică folosirea neautorizata, în comerț, a stemelor de stat ale celorlalte tari ale uniunii, atunci cînd aceasta folosire ar fi de natura sa induca în eroare cu privire la originea produselor.
10) Dispozițiile precedente nu constituie un obstacol pentru exercitarea dreptului pe care îl au țările de a refuza sau de a invalida, prin aplicarea punctului 3 de la litera B a articolului 6 quinguies, mărcile care conțin, fără autorizație, steme, drapele și alte embleme de stat sau semne și sigilii oficiale adoptate de o țara a uniunii, precum și semne distinctive ale organizațiilor internaționale interguvernamentale menționate la alineatul 1 de mai sus.
Articolul 6 QUARTER
1) Atunci cînd, în conformitate cu legislația unei tari a uniunii, cesiunea unei mărci nu este valabilă decât dacă este efectuată în același timp cu transferul întreprinderii sau al fondului de comerț căruia îi aparține marca, va fi suficient pentru a se admite valabilitatea cesiunii, ca partea din întreprindere sau din fondul de comerț situata în acea țara să fie transmisă cesionarului, cu dreptul exclusiv de a fabrica sau de a vinde în țara respectiva produsele însemnate cu marca cedata.
2) Aceasta dispoziție nu impune țărilor uniunii obligația de a considera ca valabil transferul unei mărci a carei folosire de către cesionar ar fi, de fapt, de natura sa induca publicul în eroare, mai ales cu privire la proveniență, la natura sau la calitățile esențiale ale produselor pe care se aplică marca.
Articolul 6 QUINQUIES
A.
1) Orice marca de fabrica sau de comerț înregistrată reglementar în țara de origine va fi admisă la depunere și va fi protejata, întocmai asa cum este ea, în celelalte tari ale uniunii, sub rezerva celor indicate în prezentul articol. Aceste tari vor putea sa ceara înainte de a proceda la înregistrarea definitivă, să fie prezentat certificatul de înregistrare a marcii în țara de origine, eliberat de autoritatea competentă. Pentru acest certificat nu se va cere nici o formă de legalizare.
2) Va fi considerată ca țara de origine acea țara a uniunii în care depunatorul are o întreprindere industriala sau comercială reală și serioasă și, dacă el nu are o astfel de întreprindere în uniune, acea țara a uniunii în care se afla domiciliul sau și, dacă el nu are un domiciliu în cadrul uniunii, țara naționalității sale, în cazul cînd el este cetățean al unei tari a uniunii.
B. - Mărcile de fabrica la care se referă prezentul articol nu vor putea fi refuzate de la înregistrare sau invalidate decât în următoarele cazuri:
1.cînd ele sînt de natura sa aducă atingerea anumitor drepturi câștigate de terți în țara în care se cere protecția;
2.cînd ele sînt lipsite de orice caracter distinctiv sau cînd sînt compuse exclusiv din semne sau indicații putând sa servească, în comerț, pentru a indica felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, locul de origine al produselor sau data producției, sau cînd ele au devenit uzuale în vorbirea curenta sau în practica comercială cinstita și constanta din țara în care se cere protecția;
3.cînd ele sînt contrare moralei sau ordinii publice și, mai ales, cînd sînt de natura sa însele publicul. O marca nu va putea fi considerată ca fiind contrară ordinii publice pentru singurul motiv ca ea nu este conformă cu o oarecare dispoziție a legislației cu privire la mărci, cu excepția cazului cînd aceasta dispoziție se referă ea însăși la ordinea publică. Aceasta nu modifica totuși aplicarea articolului 10 bis. C.
1) Pentru a se apreciază dacă marca este susceptibilă de protecție, va trebui să se țină seama de toate circumstanțele de fapt, mai ales de durata folosirii marcii.
2) Nu vor putea fi refuzate în celelalte tari ale uniunii mărcile de fabrica sau de comerț pentru singurul motiv ca ele se deosebesc de mărcile protejate în țara de origine numai prin unele elemente, care nu altereaza caracterul distinctiv și nu modifica identitatea marcilor, în forma sub care acestea au fost înregistrate în țara de origine.
D. - Nimeni nu va putea beneficia de dispozițiile prezentului articol dacă marca pentru care se revendica protecția nu este înregistrată în țara de origine. E. - Totuși, în nici un caz reînnoirea înregistrării unei mărci în țara de origine nu va atrage obligația de reinnoire a înregistrării în celelalte tari ale uniunii în care a fost înregistrată marca. F. - Beneficiul priorității rămîne cîștigat pentru depozitele de mărci efectuate în termenul prevăzut la articolul 4, chiar atunci cînd înregistrarea în țara de origine nu are loc decât după expirarea acestui termen.
Articolul 6 SEXIES
Țările uniunii se obliga sa protejeze mărcile de serviciu. Ele nu sînt obligate sa prevadă înregistrarea acestor mărci.
Articolul 6 SEPTIES
1) Dacă agentul sau reprezentantul celui care este titularul unei mărci într-una dintre țările uniunii va cere, fără autorizația acestui titular, înregistrarea pe propriul sau nume a marcii respective în una sau mai multe din aceste tari, titularul va avea dreptul să se opună înregistrării cerute sau sa reclame radierea ei sau, dacă legea tarii îngăduie aceasta, sa ceara transferul înregistrării în favoarea sa, afară de cazul în care agentul sau reprezentantul va aduce o justificare faptelor sale.
2) Titularul marcii va avea dreptul, sub rezerva alineatului 1 de mai sus, să se opună folosirii marcii de către agentul sau reprezentantul sau, dacă el nu a autorizat aceasta folosire.
3) Legislatiile naționale pot sa prevadă un termen echitabil în care titularul unei mărci va trebui sa valorifice drepturile prevăzute de prezentul articol.
Natura produsului pe care trebuie să fie aplicată marca de fabrica sau de comerț nu poate, în nici un caz, sa constituie un obstacol pentru înregistrarea marcii.
Articolul 7 BIS
1) Țările uniunii se obliga sa admită la depunere și sa protejeze colective aparținînd unor grupuri colective a căror existenta nu este contrară legii tarii de origine, chiar dacă aceste grupări colective nu poseda o întreprindere industriala sau comercială.
2) Fiecare țara va stabili condițiile speciale în care va fi protejata o marca colectivă și va putea sa refuze protecția dacă aceasta marca este contrară interesului public.
3) Totuși, protecția acestor mărci nu va putea fi refuzată unei grupări colective a carei existenta nu este contrară legii tarii de origine, pentru motivul ca aceasta grupare colectivă nu este stabilită în țara în care este cerută protecția, sau că nu este constituită în conformitate cu legislația acestei tari.
Numele comercial va fi protejat în toate țările uniunii, fără obligația de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă el face sau nu parte dintr-o marca de fabrica sau de comerț.
1) Orice produs care poarta în mod ilicit o marca de fabrica sau de comerț sau un nume comercial va fi sechestrat la importul sau în acele tari ale uniunii în care aceasta marca sau acest nume comercial are dreptul la protecția legală.
2) Sechestrarea va fi de asemenea efectuată în țara în care a avut loc aplicarea ilicită, sau în țările în care a fost importat produsul.
3) Sechestrarea va fi efectuată la cererea fie a procuraturii, fie a oricărei alte autorități competente, fie a unei părți interesate, persoana fizica sau juridică, în conformitate cu legislația interna a fiecărei tari.
4) Autoritățile nu vor fi obligate să efectueze sechestrarea în caz de tranzit.
5) Dacă legislația unei tari nu admite sechestrarea la import, aceasta va fi înlocuită cu prohibirea importului sau sechestrarea în interior.
6) Dacă legislația unei tari nu admite nici sechestrarea la import, nici prohibirea importului, nici sechestrarea în interior, aceste măsuri vor fi înlocuite pînă la modificarea corespunzătoare a legislației, cu acțiunile și mijloacele pe care legea tarii respective le-ar asigura, în astfel de cazuri, cetățenilor săi.
1) Dispozițiile articolului precedent vor fi aplicabile în cazul folosirii directe sau indirecte a unei indicații false cu privire la proveniență produsului sau la identitatea producătorului, a fabricantului sau a comerciantului.
2) Va fi în orice caz recunoscut ca parte interesată, fie ca este o persoană fizica sau juridică, oricare producător, fabricant sau comerciant angajat în producerea, fabricarea sau comerțul acestui produs și care este stabilit fie în localitatea fals indicată ca loc de proveniență, fie în regiunea în care este situata aceasta localitate, fie în țara fals indicată, fie în țara în care este folosită falsa indicație de proveniență.
Articolul 10 BIS
1) Țările uniunii sînt obligate să asigure cetățenilor uniunii o protecție efectivă împotriva concurentei neloiale.
2) Constituie un act de concurenta neloială orice act de concurenta contrar practicilor cinstite în materie industriala sau comercială.
3) Vor trebui să fie interzise mai ales: 1. - orice fapte care sînt de natura sa creeze, prin oricare mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comercială a unui concurent; 2. - afirmatiile false, în exercitarea comerțului, care sînt de natura a discredita întreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comercială a unui concurent; 3. - indicațiile sau afirmatiile a căror folosire, în exercitarea comerțului, este susceptibilă sa induca publicul în eroare cu privire la natura, modul de fabricație, caracteristicile, aptitudinea la întrebuințare sau cantitatea mărfurilor.
Articolul 10 TER
1) Țările uniunii se obliga să asigure cetățenilor celorlalte tari ale uniunii mijloace legale corespunzătoare pentru reprimarea eficace a tuturor faptelor prevăzute la articolele 9, 10 și 10 bis.
2) În afară de aceasta, ele se obliga sa prevadă măsuri care să permită sindicatelor și asociațiilor care reprezintă pe industriasii, producătorii sau comercianții interesați și a căror existenta nu este contrară legilor țărilor lor, sa acționeze în justiție sau în fața autorităților administrative, în vederea reprimării faptelor prevăzute la articolele 9, 10 și 10 bis, în măsura în care legea tarii în care este cerută protecția îngăduie aceasta sindicatelor și asociațiilor din țara respectiva.
1) Țările uniunii vor acorda, în conformitate cu legislația lor interna, protecția temporară inventiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale, precum și marcilor de fabrica sau de comerț, pentru produsele care vor figura la expozițiile internaționale oficiale sau oficial recunoscute, organizate pe teritoriul uneia dintre ele.
2) Aceasta protecție temporară nu va prelungi termenele, prevăzute la articolul 4. Dacă, mai târziu, este invocat dreptul de prioritate, administrația fiecărei tari va putea stabili ca termenul să curgă de la data introducerii produsului în expoziție.
3) Fiecare țara va putea sa ceara, ca dovada a identității obiectului expus și a datei de introducere, documentele justificative pe care le va considera necesare.
1) Fiecare dintre țările uniunii se obliga sa stabilească un serviciu special al proprietății industriale și un birou central de primire a depozitelor, pentru comunicarea către public a brevetelor de invenție, a modelelor de utilizare, a desenelor sau modelelor industriale și a mărcilor de fabrica sau de comerț.
2) Acest serviciu va edita o publicație periodică oficială. El va publică în mod regulat:
a)numele titularilor brevetelor acordate, cu o scurta descriere a inventiilor brevetate;
b)reproducerea marcilor înregistrate.
1) a) Uniunea are o adunare constituită din țările uniunii care sînt legate de articolele 13 pînă la 17.b) Guvernul fiecărei tari este reprezentat de un delegat care poate fi asistat de supleanți, de consilieri și de experți.
c)Cheltuielile fiecărei delegații sînt suportate de guvernul care a desemnat-o.
2) a) Adunarea:
i)se ocupa de toate problemele care se referă la menținerea și la dezvoltarea uniunii și la aplicarea prezentei convenții;ii) da directive Biroului internațional al proprietății intelectuale (denumit în cele ce urmează "biroul internațional"), prevăzut de convenția care instituie Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (denumita în cele ce urmează "organizația"), cu privire la pregătirea conferințelor de revizuire, acordînd cuvenită considerație observațiilor acelor tari ale uniunii care nu sînt legate de articolele 13 pînă la 17;iii) examinează și aproba rapoartele și activitatea directorului general al organizației referitoare la uniune și da acestuia toate directivele utile în problemele care sînt de competența uniunii; iv) alege membrii comitetului executiv al adunării;
v)examinează și aproba rapoartele și activitatea comitetului sau executiv și da directive acestuia;vi) stabilește programul, adopta bugetul trienal al uniunii și aproba bilanțul ei; vii) adopta regulamentul financiar al uniunii; viii) creează comitetele de experți și grupurile de lucru pe care ea le considera utile pentru realizarea obiectivelor uniunii; ix) hotărăște care sînt țările nemembre ale uniunii și care sînt organizațiile interguvernamentale și internaționale neguvernamentale care pot fi admise la întrunirile sale în calitate de observatori;
x)adopta modificările articolelor 13 pînă la 17;xi) întreprinde orice alta acțiune potrivita pentru realizarea obiectivelor uniunii; xii) îndeplinește orice alte sarcini pe care le implica prezenta convenție; xiii) exercita drepturile pe care i le conferă convenția care instituie organizația, sub rezerva ca ea să le fi acceptat.
b)Asupra problemelor care interesează de asemenea și alte uniuni administrate de organizație, adunarea statuează avînd cunoștința de avizul comitetului de coordonare al organizației.
3) a) Sub rezerva dispozițiilor subalineatului b, un delegat nu poate să reprezinte decât o singura țara.
b)Acele tari ale uniunii grupate în virtutea unui aranjament special în cadrul unui oficiu comun avînd, pentru fiecare dintre ele, caracterul serviciului național de proprietate industriala prevăzut la articolul 12, pot fi reprezentate în ansamblul lor, în cursul discuțiilor, de către una dintre ele.
4) a) Fiecare țara membra a adunării dispune de un vot.
b)Jumătate din țările membre ale adunării constituie cvorumul.
c)Cu toate dispozițiile subalineatului b, dacă, în timpul unei sesiuni, numărul țărilor reprezentate este mai mic de jumătate dar este egal sau mai mare de o treime a țărilor membre ale adunării, aceasta poate lua hotărîri; totuși, hotărîrile adunării, cu excepția celor care se referă la procedura sa, nu devin executorii decât atunci cînd sînt îndeplinite condițiile care urmează. Biroul internațional comunică aceste hotărîri țărilor membre ale adunării care nu au fost reprezentate, invitandu-le ca, în termen de 3 luni de la data comunicării, ele sa exprime în scris votul sau abținerea lor. Dacă, la expirarea acestui termen, numărul de tari care și-au exprimat astfel votul sau abținerea este cel puțin egal cu numărul de tari care a lipsit pentru a se atinge cvorumul în timpul sesiunii, hotărîrile respective devin executorii cu condiția, ca totodată, să fie întrunită majoritatea necesară.
d)Sub rezerva dispozițiilor articolului 17.2, hotărîrile adunării se iau cu o majoritate de două treimi a voturilor exprimate.
e)Abținerea nu este considerată ca vot.
5) a) Sub rezerva subalineatului b, un delegat nu poate să voteze decât în numele unei singure tari.
b)Țările uniunii prevăzute la alineatul 3 b se straduiesc, ca regula generală, să fie reprezentate la sesiunile adunării de proprii lor delegați. Totuși, dacă din motive excepționale una dintre aceste tari nu poate să fie reprezentată de propria sa delegație, ea poate să dea delegație alteia dintre aceste tari, împuternicirea de a vota în numele sau, convenindu-se ca o delegație nu poate să voteze prin mandat decît pentru o singura țara. Orice împuternicire data în acest scop trebuie să constituie obiectul unui act semnat de conducătorul statului sau de ministru competent.
6) Țările uniunii care nu sînt membre ale adunării sînt admise la întrunirile ei în calitate de observatori.
7) a) Adunarea se întrunește o dată la fiecare 3 ani în sesiune ordinară în baza convocării directorului general și, în afară cazurilor excepționale, în cursul aceleiași perioade și în același loc cu adunarea generală a organizației.
b)Adunarea se întrunește în sesiune extraordinară în baza convocării făcute de directorul general, la cererea comitetului executiv sau la aceea a unui sfert din țările membre ale adunării.
8) Adunarea adopta regulamentul sau intern.
1) Adunarea are un comitet executiv.
2) a) Comitetul executiv este constituit din țările alese de adunare dintre țările membre ale acesteia. În afară de aceasta, țara pe al carei teritoriu se afla sediul organizației dispune, din oficiu, de un loc în comitet, sub rezerva dispozițiilor articolului 16.7 b.b) Guvernul fiecărei tari membre a comitetului executiv este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanți, de consilieri și de experți.
c)Cheltuielile fiecărei delegații sînt suportate de guvernul care a desemnat-o.
3) Numărul de tari membre ale comitetului executiv corespunde cu sfertul numărului de tari membre ale adunării. La calcularea numărului de locuri care vor trebui completate, restul care rămîne după împărțirea la patru nu este luat în considerație.
4) La alegerea membrilor comitetului executiv, adunarea tine seama de o repartiție geografică echitabila și de necesitatea tuturor țărilor participante la aranjamentele instituite în legătură cu uniunea, de a face parte din țările care alcătuiesc comitetul executiv.
5) a) Membrii comitetului executiv rămîn în funcțiune de la închiderea sesiunii adunării în cursul căreia ei au fost aleși, pînă la sfîrșitul următoarei sesiuni ordinare a adunării.
b)Membrii comitetului executiv pot fi realeși în limita a maximum două treimi dintre ei.
c)Adunarea reglementează modurile de alegere și eventuala realegere a membrilor comitetului executiv.
6) a) Comitetul executiv:
i)pregătește proiectul de ordine de zi a adunării;ii) supune adunării propuneri cu privire la proiectele de program și buget trienal ale uniunii, pregătite de directorul general;iii) se pronunța, în limitele programului și bugetului trienal, asupra programelor și bugetelor anuale pregătite de directorul general; iv) supune adunării, cu comentarii corespunzătoare, rapoartele periodice ale directorului general și rapoartele anuale de verificare a gestiunii;
v)ia toate măsurile utile în vederea executării de către directorul general a programului uniunii, în conformitate cu hotărîrile adunării și ținînd seama de situațiile care survin între doua sesiuni ordinare ale adunării;vi) îndeplinește orice alte sarcini care îi sînt atribuite prin prezenta convenție.
b)Asupra problemelor care interesează de asemenea și alte uniuni administrate de organizație, comitetul executiv statuează avînd cunoștința de avizul comitetului de coordonare al organizației.
7) a) Comitetul executiv se întrunește o dată pe an în sesiune ordinară în baza convocării directorului general, pe cat posibil în aceeași perioadă și în același loc cu comitetul de coordonare al organizației.
b)Comitetul executiv se întrunește în sesiune extraordinară în baza convocării făcute de directorul general, fie din inițiativa lui, fie la cererea președintelui sau a unui sfert din membrii comitetului executiv.
8) a) Fiecare membru al comitetului executiv dispune de un vot.
b)Jumătate din țările membre ale comitetului executiv constituie cvorumul.
c)Hotărîrile se iau cu majoritatea simpla a voturilor exprimate.
d)Abținerea nu este considerată ca vot.
e)Un delegat nu poate să reprezinte decât o singura țara și nu poate să voteze decât în numele acesteia.
9) Țările uniunii care nu sînt membre ale comitetului executiv sînt admise la întrunirile acestuia în calitate de observatori.
10) Comitetul executiv adopta regulamentul sau intern.
1) a) Sarcinile administrative care revin uniunii sînt asigurate de biroul internațional, care succeda biroului uniunii reunit cu biroul uniunii instituit de Convenția internationala pentru protecția operelor literare și artistice.
b)Biroul internațional asigura în special secretariatul diferitelor organe ale uniunii.
c)Directorul general al organizației este cel mai înalt funcționar al uniunii, pe care o reprezintă.
2) Biroul internațional aduna și publică informațiile cu privire la protecția proprietății industriale. Fiecare țara a uniunii comunică cat se poate de curând biroului internațional textul oricărei legi noi, precum și orice texte oficiale referitoare la protecția proprietății industriale. În afară de aceasta, fiecare țara pune la dispoziția biroului internațional toate publicațiile emise de serviciile sale competente în materie de proprietate industriala și care se referă direct la protecția proprietății industriale, considerate de biroul internațional ca prezentând interes pentru activitatea lui.
3) Biroul internațional publică un periodic lunar.
4) Biroul internațional procura oricărei tari a uniunii, la cererea ei, informații cu privire la problemele care se referă la protecția proprietății industriale.
5) Biroul internațional efectuează studii și asigura servicii menite sa faciliteze protecția proprietății industriale.
6) Directorul general și oricare dintre membrii personalului desemnat de el participa, fără drept de vot, la toate întrunirile adunării, ale comitetului executiv și ale oricărui alt comitet de experți sau grup de lucru. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de el este din oficiu secretarul acestor organe.
7) a) Biroul internațional pregătește, în baza directivelor adunării și în cooperare cu comitetul executiv, conferințele de revizuire a dispozițiilor convenției, altele decât cele prevăzute de articolele 13 pînă la 17.
b)Biroul internațional poate să consulte organizații interguvernamentale și internaționale neguvernamentale pentru pregătirea conferințelor de revizuire.
c)Directorul general și persoanele desemnate de el participa la discuții în aceste conferințe fără drept de vot.
d)Biroul internațional executa orice alte sarcini care îi sînt atribuite.
1) a) Uniunea are un buget.
b)Bugetul uniunii cuprinde încasările și cheltuielile proprii ale uniunii, contribuția acesteia la bugetul cheltuielilor comune ale uniunilor, precum și, dacă este cazul, suma pusă la dispoziția bugetului conferintei organizației.
c)Sînt considerate ca fiind cheltuieli comune ale uniunilor, cheltuielile care nu sînt atribuite exclusiv uniunii, ci de asemenea unei alte sau unor alte uniuni administrate de organizație. Partea uniunii la aceste cheltuieli comune este proporțională cu interesul pe care îl prezintă pentru ea aceste cheltuieli.
2) Bugetul uniunii este stabilit ținînd seama de cerințele de coordonare cu bugetele celorlalte uniuni administrate de organizație.
3) Mijloacele de finanțare ale bugetului uniunii sînt următoarele:
i)contribuțiile țărilor uniunii;ii) taxele și sumele datorate pentru serviciile pe care le face biroul internațional în numele uniunii;iii) produsul vânzării publicațiilor biroului internațional referitoare la uniunea și drepturile aferente acestor publicații; iv) donațiile, legatele și subvențiile;
v)chiriile, dobânzile și alte diverse venituri.
4) a) Pentru a determina partea de contribuție la buget a unei tari, fiecare țara a uniunii este încadrată într-o clasa și ea plătește contribuțiile sale anuale în baza unui număr de unități stabilit după cum urmează:
Clasa I 25
Clasa II 20
Clasa III 15
Clasa IV 10
Clasa V 5
Clasa VI 3
Clasa VII 1
b)Dacă nu a făcut-o în prealabil, fiecare țara indica, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, clasa în care dorește să fie încadrată. Ea va putea sa schimbe clasa. Dacă țara își va alege o clasa inferioară, ea va trebui sa informeze adunarea despre aceasta, în cursul uneia dintre sesiunile ordinare. O astfel de schimbare își produce efectul la începutul anului calendaristic care urmează sesiunii respective.
c)Contribuția anuală a fiecărei tari este constituită dintr-o sumă al carei raport față de suma globală a contribuțiilor anuale ale tuturor țărilor la bugetul uniunii este la fel cu raportul dintre numărul de unități al clasei în care este încadrată țara respectiva și numărul total al unităților pe ansamblul acestor tari.
d)Contribuțiile se datorează la 1 ianuarie al fiecărui an.
e)O țara care este în întîrziere cu plata contribuțiilor sale nu poate să exercite dreptul sau de vot în nici unul dintre organele uniunii în care este membra, dacă totalul restantelor sale este egal sau superior sumei contribuțiilor pe care ea le datorează pentru ultimii 2 ani întregi expirati. Totuși, o astfel de țara poate fi autorizata să-și păstreze exercițiul dreptului de vot în cadrul acestui organ, atît timp cat acesta apreciază ca întârzierea se datorează unor împrejurări excepționale și inevitabile.
f)În cazul cînd bugetul nu este adoptat înainte de începerea unui nou exercițiu financiar, bugetul anului precedent va fi reluat, în condițiile stabilite de regulamentul financiar.
5) Cuantumul taxelor și al sumelor datorate pentru serviciile făcute de biroul internațional în numele uniunii este fixat de directorul general, care raportează despre aceasta în fața adunării și comitetului executiv.
6) a) Uniunea are un fond de rulment constituit din remiterea unica a unei sume de către fiecare țara a uniunii. Dacă fondul devine insuficient, adunarea hotărăște majorarea lui.
b)Valoarea remiterii inițiale a fiecărei tari la fondul menționat, sau aceea a participării sale la majorarea acestuia, este proporțională cu contribuția acestei tari pentru anul în cursul căruia este constituit fondul.
c)Proporția și condițiile de remitere sînt hotărâte de adunare la propunerea facuta de directorul general și cu avizul comitetului de coordonare al organizației.
7) a) Acordul cu privire la sediu, încheiat cu țara pe al carei teritoriu se afla sediul organizației, prevede că, dacă fondul de rulment este insuficint, aceasta țara acorda avansuri. Cuantumul acestor avansuri și condițiile în care ele sînt acordate formează obiectul, în fiecare caz în parte, al unor acorduri separate între țara respectiva și organizație, atît timp cat ea are obligația sa acorde avansuri. Cuantumul acestor avansuri și condițiile în care ele sînt acordate formează obiectul în fiecare caz în parte, al unor acorduri separate între țara respectiva și organizație. Atît timp cat ea are obligația sa acorde avansuri aceasta țara dispune, din oficiu, de un loc în comitetul executiv.
b)Țara prevăzută la subalineatul a și organizația au dreptul, fiecare, sa denunțe printr-o notificare facuta în scris înțelegerea cu privire la acordarea de avansuri. Denunțarea produce efect la 3 ani după expirarea anului în cursul căruia a fost facuta notificarea.
8) Verificarea gestiunii este asigurata, în condițiile stabilite de regulamentul financiar de una sau mai multe tari ale uniunii, sau de controlori din afară care sînt, cu consimțămîntul lor, desemnați de adunare.
1) Propuneri de modificare a articolelor 13, 14, 15 și a prezentului articol vor putea fi prezentate de orice țara membra a adunării, de comitetul executiv sau de directorul general. Aceste propuneri sînt comunicate de directorul general țărilor membre ale adunării cu cel puțin 6 luni înainte de a fi supuse examenului adunării.
2) Orice modificare a articolelor prevăzute la alineatul 1 intră în vigoare la o luna după primirea de către directorul general, din partea a trei pătrimi din țările care erau membre ale adunării în momentul cînd a fost adoptată modificarea, a notificărilor scrise de acceptare, efectuată în conformitate cu normele constituționale ale țărilor respective. Orice modificare a acestor articole, acceptată în acest fel, leagă toate țările care sînt membre ale adunării în momentul cînd modificarea intră în vigoare, sau care vor deveni membre ale ei la o dată ulterioară; totuși, orice modificare care mărește obligațiile financiare ale țărilor uniunii nu leagă decât pe acelea dintre ele care au notificat acceptarea modificării respective.
1) Prezenta convenție va fi supusă unor revizuiri în vederea introducerii imbunatatirilor care sînt de natura sa perfecționeze sistemul uniunii.
2) În acest scop, conferințe ale delegaților acestor tari vor avea loc, succesiv, într-una dintre țările uniunii.
3) Modificările articolelor 13 pînă la 17 sînt supuse dispozițiilor articolului 17.
S-a convenit ca țările uniunii să-și rezerve dreptul de a încheia între ele, în mod separat, aranjamente speciale pentru protecția proprietății industriale, în măsura în care aceste aranjamente nu ar contraveni dispozițiilor prezentei convenții.
1) a) Fiecare țara a uniunii care a semnat prezentul act poate să-l ratifice și, dacă nu l-a semnat, poate să adere la el. Instrumentele de ratificare sau de aderare se depun directorului general.
b)Fiecare țara a uniunii poate să declare în instrumentul sau de ratificare sau de aderare ca ratificarea sau aderarea sa nu se aplică:
i)articolelor 1 pînă la 12, sauii) articolelor 13 pînă la 17.c) Fiecare țara a uniunii care, în conformitate cu subalineatul b, a exclus de la efectele ratificării sau aderării sale unul din cele doua grupuri de articole prevăzute la subalineatul respectiv, poate să declare oricînd după aceea ca ea extinde efectele ratificării sau aderării sale asupra acestui grup de articole. O astfel de declarație se depune directorului general.
2) a) Articolele 1 pînă la 12 intră în vigoare, față de primele zece tari ale uniunii care au depus instrumentele de ratificare sau de aderare fără a face o declarație în sensul ingaduit de alineatul 1 b i), la 3 luni după denumirea celui de-al zecelea din aceste instrumente de ratificare sau de aderare.
b)Articolele 13 pînă la 17 intră în vigoare față de primele zece tari ale uniunii care au depus instrumentele de ratificare sau de aderare fără a face o declarație în sensul ingaduit de alineatul 1 b îi), la 3 luni după depunerea celui de-al zecelea din aceste instrumente de ratificare sau de aderare.
c)Sub rezerva intrării în vigoare inițiale, în conformitate cu dispozițiile subalineatelor a și b, a fiecăruia dintre cele doua grupuri de articole prevăzute la alineatul 1 b i) și îi) și sub rezerva dispozițiilor alineatului 1 b, articolele 1 pînă la 17 intră în vigoare față de orice alta țara a uniunii, în afară de cele prevăzute la subalineatele a și b, țara care depune un instrument de ratificare sau de aderare, precum și față de orice țara a uniunii care depune o declarație în aplicarea alineatului 1 c, la 3 luni după data notificării unei astfel de depuneri de către directorul general, în afară cazului cînd în instrumentul sau în declarația depusa s-ar fi indicat o dată posterioară. În acest ultim caz, prezentul act intră în vigoare față de țara respectiva la data astfel indicată.
3) Fața de fiecare țara a uniunii care depune un instrument de ratificare sau de aderare, articolele 18 pînă la 30 intră în vigoare la prima dintre datele la care intră în vigoare față de aceasta țara, în conformitate cu alineatul 1 a, b sau c, vreunul din grupurile de articole prevăzute la alineatul 1 b.
1) Orice țara din afară uniunii poate să adere la prezentul act și sa devină, prin aceasta, membra a uniunii. Instrumentele de aderare se depun directorului general.
2) a) Fața de orice țara din afară uniunii, care a depus instrumentul sau de aderare cu o luna sau mai mult de o luna înainte de data intrării în vigoare a dispozițiilor prezentului act, acesta intră în vigoare la data la care aceste dispoziții au intrat pentru prima oara în vigoare în aplicarea articolului 20, 2 a sau b, în afară cazului cînd în instrumentul de aderare s-ar fi indicat o dată posterioară; totuși:
i)dacă articolele 1 pînă la 12 nu au intrat în vigoare la această dată, o astfel de țara va fi legată, în timpul perioadei interimare înainte de intrarea în vigoare a acestor dispoziții, și în locul lor, de articolele 1 pînă la 12 ale Actului de la Lisabona;ii) dacă articolele 13 pînă la 17 nu au intrat în vigoare la această dată, o astfel de țara va fi legată, în timpul perioadei interimare înainte de intrarea în vigoare a acestor dispoziții, și în locul lor, de articolele 13 și 14.3 și 5 ale Actului de la Lisabona.
Dacă o țara indica o dată posterioară în instrumentul sau de aderare, prezentul act intră în vigoare pentru aceasta țara la data astfel indicată.
b)Pentru orice țara din afară uniunii, care a depus instrumentul sau de aderare la o dată posterioară intrării în vigoare a numai unuia din grupurile de articole prevăzute de prezentul act, sau la o dată care precede cu mai puțin de o luna aceasta intrare în vigoare, prezentul act intră în vigoare, sub rezerva celor prevăzute la subalineatul a, la 3 luni după data la care notificarea aderării sale a fost facuta de directorul general, în afară cazului cînd în instrumentul de aderare s-ar fi indicat o dată posterioară. În acest ultim caz, prezentul act intră în vigoare pentru aceasta țara la data astfel indicată.
3) Pentru orice țara din afară uniunii, care a depus instrumentul sau de aderare după data intrării în vigoare a prezentului act în întregimea lui, sau care l-a depus cu mai puțin de o luna înainte de această dată, prezentul act intră în vigoare la 3 luni după data la care notificarea aderării sale a fost facuta de directorul general, în afară cazului cînd în instrumentul de aderare s-ar fi indicat o dată posterioară. În acest ultim caz, prezentul act intră în vigoare pentru aceasta țara la data astfel indicată.
Sub rezerva excepțiilor posibile prevăzute la articolele 20.1 b și 28.2, ratificarea sau aderarea va atrage de plin drept acceptarea tuturor clauzelor și asigurarea tuturor avantajelor stipulate de prezentul act.
După intrarea în vigoare a prezentului act în întregimea lui, o țara nu va putea sa adere la actele anterioare ale acestei convenții.
1) Orice țara poate să declare în instrumentul sau de ratificare sau de aderare sau poate oricînd după aceasta sa informeze pe directorul general ca prezenta convenție se aplică totalității sau unei părți a teritoriilor sale, desemnate în declarație sau în notificare, ale căror relații externe sînt puse sub a sa răspundere.
2) Orice țara care a făcut o astfel de declarație sau o astfel de notificare poate, oricînd, sa notifice directorului general ca prezenta convenție încetează a se mai aplica totalității sau unei părți a acestor teritorii.
3) a) Orice declarație facuta în virtutea alineatului 1 produce efect la aceeași dată la care produce efect ratificarea sau aderarea al carei instrument o include, și orice notificare efectuată în virtutea acestui alineat produce efect la 3 luni de la comunicarea ei de către directorul general.
b)Orice notificare facuta în virtutea alineatului 2 produce efect după 12 luni de la primirea ei de către directorul general.
1) Orice țara parte la prezenta convenție se obliga sa adopte, în conformitate cu constituția sa, măsurile necesare pentru a asigura aplicarea prezentei convenții.
2) S-a convenit ca, în momentul cînd o țara va depune instrumentul sau de ratificare sau de aderare, ea va fi în măsura, în conformitate cu legislația sa interna, să aplice dispozițiile prezentei convenții.
1) Prezenta convenție rămîne în vigoare fără limita de durata.
2) Orice țara poate să denunțe prezentul act printr-o notificare adresată directorului general. Aceasta denunțare atrage și denunțarea tuturor actelor anterioare și ea nu-și produce efectul decât față de țara care a făcut-o, convenția rămînînd în vigoare și executorie față de celelalte tari ale uniunii.
3) Denunțarea produce efect la 1 an după ziua în care directorul general a primit notificarea.
4) Facultatea de denunțare prevăzută de prezentul articol nu poate fi exercitată de o țara înainte de expirarea unui termen de 5 ani, socotind de la data la care ea a devenit membra a uniunii.
1) Prezentul act înlocuiește, în relațiile dintre țările față de care el se aplică, și în măsura în care el se aplică, Convenția de la Paris din 20 martie 1883 și actele de revizuire care au urmat.
2) a) Fața de țările cărora nu li se aplică prezentul act, sau nu li se aplică în întregimea lui, dar cărora li se aplică Actul de la Lisabona din 31 octombrie 1958, acesta din urma rămîne în vigoare în întregimea lui, sau în măsura în care nu este înlocuit de prezentul act în virtutea alineatului 1.b) De asemenea, față de țările cărora nu li se aplică nici prezentul act, nici părți ale acestuia, nici Actul de la Lisabona, Actul de la Londra din 2 iunie 1934 rămîne în vigoare în întregimea lui, sau în măsura în care nu este înlocuit de prezentul act în virtutea alineatului 1. c) De asemenea, față de țările cărora nu li se aplică nici prezentul act, nici părți ale acestuia, nici Actul de la Lisabona, nici Actul de la Londra, Actul de la Haga din 6 noiembrie 1925 rămîne în vigoare în întregimea lui, sau în măsura în care nu este înlocuit de prezentul act în virtutea alineatului 1.
3) Țările din afară uniunii care devin parte la prezentul act îl aplica față de orice țara a uniunii care nu este parte la acest act sau care, deși este parte la el, a făcut declarația prevăzută la articolul 20.1 b i). Aceste tari admit ca țara respectiva a uniunii să aplice față de ele dispozițiile celui mai recent act la care ea este parte.
1) Orice diferend între doua sau mai multe tari ale uniunii cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenții care nu va fi soluționat pe calea negocierilor, poate fi adus în fața Curții Internaționale de Justiție de una dintre țările în cauza, printr-o cerere facuta în conformitate cu Statutul Curții, în afară cazului cînd țările în cauza vor conveni asupra unui alt mod de soluționare. Biroul internațional va fi informat de țara care a făcut cererea despre diferendul adus în fața Curții; el va aduce aceasta la cunoștința celorlalte tari ale uniunii.
2) Orice țara poate să declare, în momentul cînd semnează prezentul act sau cînd depune instrumentul sau de ratificare sau de aderare, ca ea nu se considera legată de dispozițiile alineatului 1. În cazul unor diferende între o astfel de țara și orice alta țara a uniunii, dispozițiile alineatului 1 nu se aplică.
3) Orice țara care a făcut o declarație în conformitate cu dispozițiile alineatului 2 poate, oricînd, sa o retragă printr-o notificare adresată directorului general.
1) a) Prezentul act este semnat într-un singur exemplar în limba franceza și este depus pe lîngă guvernul Suediei.
b)După consultarea guvernelor interesate, directorul general va întocmi texte oficiale în limbile germană, engleza, spaniola, italiana, portugheză și rusa și în alte limbi pe care adunarea va putea să le indice.
c)În caz de contestație cu privire la interpretarea diferitelor texte, textul francez este cel autentic.
2) Prezentul act rămîne deschis semnaturilor, la Stockholm, pînă la 13 ianuarie 1968.
3) Directorul general transmite doua copii de pe textul semnat al prezentului act, certificate pentru conformitate de guvernul Suediei, guvernelor tuturor țărilor uniunii și, la cerere, guvernului oricărei alte tari.
4) Directorul general înregistrează prezentul act la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite.
5) Directorul general notifica guvernelor tuturor țărilor uniunii semnăturile, depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare și a declarațiilor incluse în aceste instrumente sau făcute în aplicarea articolului 20.1 c, intrarea în vigoare a tuturor dispozițiilor prezentului act, notificările de denunțare și notificările făcute în aplicarea articolului 24.
1) Pînă la intrarea în funcție a primului director general, mențiunile din prezentul act cu privire la biroul internațional al organizației sau la directorul general sînt considerate ca se referă la biroul uniunii, respectiv la directorul acestuia.
2) Țările uniunii care nu sînt legate de articolele 13 pînă la 17 pot sa exercite, timp de 5 ani după intrarea în vigoare a convenției care instituie organizația, dacă vor dori, drepturile prevăzute de articolele 13 pînă la 17 ale prezentului act, ca și cînd ele ar fi legate de aceste articole. Orice țara care va dori sa exercite aceste drepturi va depune în acest scop directorului general o notificare facuta în scris, care produce efect la data primirii ei. Țările care vor proceda astfel vor fi considerate ca membre ale adunării pînă la expirarea perioadei respective.
3) Atît timp cat țările uniunii nu vor fi devenit toate membre ale organizației, biroul internațional al organizației funcționează de asemenea în calitate de birou al uniunii, iar directorul general în calitate de director al acestui birou.
4) Atunci cînd toate țările uniunii vor fi devenit membre ale organizației, drepturile, obligațiile și bunurile biroului uniunii trec asupra biroului internațional al organizației.
Drept care, subscrișii, avînd cuvenită împuternicire în acest scop, au semnat prezentul act.
Facuta la Stockholm, la 14 iulie 1967.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.